2016

Subiectul I
1. Mariei îi place să se îmbrace în negru, deoarece îl asociază
cu eleganța, în timp ce Anca nu are nicio haină neagră,
deoarece negrul îi amintește de o întâmplare neplăcută.
Acest exemplu arată că tonalitatea afectivă a unei senzații:
a. depinde de experiența anterioară a subiectului
b. depinde exclusiv de natura stimulului
c. este totdeauna pozitivă
d. este totdeauna negativă
2. Imaginea perceptivă a unui cîine care latră la noi:
a. reprezintă suma senzațiilor furnizate de stimulii ce
acționează simultan asupra noastră
b. se bazează pe informațiile furnizate de mai mulți
analizatori (este plurimodală)
c. se bazează pe informațiile furnizate de un singur
analizator (este unimodală)
d. este o imagine secundară
3. Trecând pe lângă casa prietenului său, Călin evocă din
minte aspecte legate de interiorul acestei case în care intrase
de zeci de ori, întrucât reprezentarea sa este:
 a. primară
b. generală
c. contextuală
d. individuală
4. O convingere este:
a. o orientare selectivă, relativ stabilă și activă către un
anumit domeniu de activitate
b. o idee-forță care poate acționa chiar și împotriva
instinctului de conservare
c. o modalitate de semnalizare a unui dezechilibru
filiologic în organism
d. o idee pur raționașă, lipsită de implicare afectivă
5. O persoană care trece, în mod întemeiat, de la respect la
dispreț față de o altă persoană dă dovadă de
a. neseriozitate
b. mobilitate afectivă
c. expresivitate emoționașă
d. imaturitate afectivă
6. Doi dintre colegii tăi sunt frați gemeni. Cu toate acestea,
ei au gusturi, idei, atitudini și comportamente destul de
diferite, ceea ce dovedește că personalitatea fiecăruia este:
a. unică
b. matură
 c. sistemică
d. invariabilă
7. Bogdan avea reale aptitudini pentru practicarea tenisului
dar, după câteva înfrângeri, a renunțat la practicarea acestui
sport, ceea ce arată că i-a lipsit acea calitate a voinței
numită:
a. perseverență
b. autonomie
c. motivație
d. inteligență
8. Atunci cînd afirmăm despre un om că este mdoest, cinstit
și altruist avem în vedere acea latură a personalității lui
numită:
a. temperament
b. caracter
c. inteligență
d. creativitate
9. Deși tatăl său îl îndrumase spre studiul limbilor străine,
Blaise Pascal și-a cultivat, de unul singur, înclinațiile
deosebite spre matematică și științi, iar la vârsta de
unsprezece ani a scris un scurt tratat despre sunetele emise
de corpurile care vibrează. motivația lui a fost una:
a. negativă
b. pozitivă
c. extrinsecă
 d. cognitivă
10. Bucuria explozivă, manifestată preț de cîteva minute de
un elev care tocmai a aflat că a obținut o notă mare la
examenul de bacalaureat, face parte din categoria:
a. sentimentelor
b. afectelor
c. emoțiilor curente
d. dispozițiilor afective
Total: 30 de puncte
Răspunsuri:
1. a
2. b
3. d
4. b
5. b
6. a
7. a
8. b
9. d
10. b
Subiectul II
Citiți, cu atenție, textul de mai jos:
Platon compara memoria cu un scrib care
fixează amintirile în suflet, iar imaginaţia cu un pictor
sau un desenator care dă formă ideilor.
Pornind de la textul dat, răspundeți următoarelor
cerințe:
1. Precizaţi înţelesul a două dintre procesele psihice la
care face referire textul. 4 puncte
2. Prezentaţi, în aproximativ zece rânduri, o modalitate
prin care limbajul este implicat în desfăşurarea unuia
dintre procesele psihice la care se referă textul dat. 6
puncte
3. Explicaţi modul specific în care
interacţionează procesele psihice identificate în text şi
precizate la punctul 1., menţionând totodată şi categoria
sau sistemul în care se încadrează fiecare. 10 puncte
4. Construiți un exemplu prin care să evidențiați o
operaţie a gândirii. 4 puncte
5. Argumentaţi, în aproximativ zece rânduri, faptul
că memoria este un proces activ. 6 puncte
Răspunsuri:
1.
Memoria este acel proces psihic cognitiv superior de
întipărire, depozitare şi reactualizare a informaţiilor; prin
intermediul memoriei, experiența anterioară se păstrează
sub forma amintirilor.
Imaginația este acel proces psihic cognitiv superior prin care
sunt produse noi idei și imagini pe baza experienței
anterioare, ideile deja existente fiind selectate, combinate și
recombinate, transformate.
2.
O modalitate prin care limbajul este implicat în
desfășurarea procesului memoriei este aceea că permite
fixarea experienței. În primul rând, în acest sens, prin
limbaj se produce înțelegerea unui mesaj (limbajul permite
transmiterea unui conținut). Limbajul asigură transmiterea
mesajului, dar și comandă (prin funcția sa reglatorie)
recepționarea mesajului și depunerea efortului necesar
pentru înțelegerea acestuia. În momentul în care sunt
implicate toate funcțiile limbajului (de comunicare,
cognitivă și reglatorie), este foarte ușor ca mesajul respectiv
să se fixeze în memorie (pe o perioadă mai lungă sau mai
scurtă, în funcție de cum este percepută importanța
acestuia).
3.
Memoria și imaginația sunt ambele procese psihice
cognitive superioare care interacționează în desfășurarea
vieții psihice a unei persoane. Memoria stochează
experiențele trecute păstrându-le în psihic și permițând
reactualizarea lor. Imaginația, pentru a se putea desfășura,
are nevoie de aceste experiențe, memoria oferindu-i
materialul de la care pornește pentru a produce idei și
imagini noi. Nu se poate imagina ceva pornind de la nimic.
Și imaginația ajută însă procesul memoriei, prin forma ei
reproductivă. Este mai ușor să memorăm ceva dacă ne
reprezentăm în minte acel ceva, construind imagini. De
exemplu, putem memora mai ușor o poezie dacă folosim
imaginația reproductivă pentru a ne crea mental cadrul
despre care poezia ne vorbește.
4.
Una din operațiile gândirii este comparația, o operație prin
care se evidențiază asemănările și deosebirile dintre cel
puțin două elemente, după minimum un criteriu, în scopul
cunoașterii. Comparația, de exemplu, se folosește pentru
discernerea mediului înconjurător, o activitate cu rezultate
teoretice și practice însemnate. Folosind comparația
ajungem, într-un exemplu concret, la concluzia că o anumită
ciupercă este comestibilă sau otrăvitoare, căutând
asemănările și deosebirile dintre două ciuperci pe baza
criteriilor (un criteriu putând să fie culoarea).
5.
Memoria este un proces activ, simpla posibilitate a
reactualizării informațiilor fiind o dovadă în acest sens. În
primul rând, memorarea este un proces conștient, care
necesită și implicarea altor procese psihice (gândire, atenție,
voință). Informațiile din memorie (în special cele care au
fost stocate voluntar) sunt, apoi, în permanență organizate
astfel încât să se împiedice pe cât posibil procesul uitării. Ele
sunt puse pe categorii, sunt reactualizate periodic doar
pentru a nu fi uitate și pot fi scoase din contextul în care au
fost memorate și integrate în contexte foarte diferite.
Memoria necesită așadar implicarea activă a persoanei, atât
pentru lărgirea bazei de date a informațiilor, cât și pentru
organizarea ei astfel încât să fie funcțională și apoi pentru
conservarea ei pe un termen cât mai îndelungat.
Subiectul III
Răspundeţi fiecăreia dintre următoarele cerinţe:
A. Menţionaţi două aptitudini speciale. 4 puncte
B. Descrieţi tipul temperamental melancolic. 6 puncte
C. Evidenţiaţi, în aproximativ o jumătate de pagină, o
corelaţie existentă între temperament şi aptitudini. 10
puncte
D. Ilustraţi, printr-un exemplu concret, comportamentul
unei persoane cu un temperament coleric pusă în situaţia
de a desfăşura o activitate monotonă. 6 puncte
E. Formulaţi un argument prin care să respingeţi afirmaţia
potrivit căreia aptitudinile complexe, generale, cum ar fi,
de pildă, inteligenţa sunt decisiv influenţate de
temperament. 4 puncte
Răspunsuri:
A. Două aptitudini speciale sunt: aptitudinea pedagogică și
aptitudinea muzicală.
B. Tipul de temperament melancolic se caracterizează în
primul rând prin introversiune și instabilitate emoțională.
Melancolicul este înclinat spre visare, meditativ, întors spre
sine, înclinat spre literatură (sau altă formă de artă) şi
reflecţie interioară. Aceste caracteristici pot fi valorificate
într-un sens pozitiv de către acesta şi de către societate.
Caracteristicile negative sunt instabilitatea emoţională, lipsa
de încredere în sine şi în ceilalţi şi lipsa spiritului practic.
C. Temperamentul este latura expresivă dar, în acelaşi timp,
foarte generală a personalităţii. El este înnăscut şi ca atare
ne însoţeşte pe tot parcursul vieţii noastre psihice.
Aptitudinile sunt, dacă urmăm interpretarea psihologiei
moderne, produsul interacţiunii dintre factorii ereditari şi
factorii de mediu. Te naşti predispus pentru o anumită
apitudine dar împlinirea ei pe plan personal şi profesional
se face doar dacă se îndeplinesc şi anumite condiţii: mediu
prielnic, posibilitatea cultivării – în şcoală sau cu ajutorul
cuiva- a acelei aptitudini, etc.
Printre aceste condiții care favorizează dezvoltarea unei
anumite aptitudini (pentru a deveni capacitate, sau a intra
chiar în categoria talentului) se numără și influența
temperamentului. Modul de expresivitate al unei persoane o
face pe aceasta să realizeze anumite acțiuni cu ușurință, în
timp ce pentru altele trebuie să depună foarte mult efort. De
exemplu, introversiunea facilitează buna desfășurare a
activităților solitare, în timp ce extraversiunea facilitează
performanța în activități care țin de contactul cu exteriorul,
comunicare și implicare socială. Drept urmare, un flegmatic
și-ar putea dezvolta cu mai multă ușurință decât un coleric
aptitudinile de cusut motive tradiționale, spre exemplu,
deoarece aceste aptitudini presupun răbdare foarte multă.
Așadar, temperamentul limitează manifestarea
aptitudinilor. Deși se pot găsi variante de a echilibra
anumite trăsături caracteriale cu anumite aptitudini atunci
când acestea sunt considerate foarte contrastante, pentru ca
o aptitudine să fie dezvoltată cât mai mult, în general este
bine să se evite anumite combinații. De exemplu,
dezvoltarea aptitudinii pedagogice pentru o persoană
colerică sau a aptitudinilor de vânzări pentru persoanele
melancolice.
D. Colericul este o persoană extravertită, reactivă,
impulsivă, foarte activă şi instabilă. De aceea, o activitate
monotonă este ceea ce poate fi mai dificil pentru persoana
respectivă. Un coleric angajat într-o muncă de arhivistică,
sau de contabilitate, va fi în mod evident nemulţumit de
locul său de muncă, dezinteresat de acesta, lipsit de voinţa
de a fi cu adevărat competitiv, uşor iritabil, deci şi o
prezenţă neplăcută pentru colegii săi de muncă, doritor să
„evadeze” cât mai repede din condiţionările de la serviciu.
E. Aptitudinile complexe și generale, cum ar fi, de pildă,
inteligența, sunt independente de temperament.
Temperamentul și aptitudinile sunt două laturi separate ale
personalității, care deși interacționează nu se influențează
una pe alta decisiv și nu se află în relații ierarhice. Un
argument important, în acest sens, este acela că nu există o
corelație între, de exemplu, gradul de inteligență și
temperament. Persoane de orice tip temperamental pot fi la
fel de inteligente, chiar dacă de multe ori vor alege să își
folosească inteligența pentru realizarea unor identități
vocaționale diferite (care să fie potrivite și temperamentului
lor). Aptitudinile generale au rolul de a îmbunătăți orice
activitate, adică inclusiv activități ce ar corespunde unor
temperamente diferite.