ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

INSTITUTUL DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

AGLAIDA BOLBOCEANU

GHID DE APLICARE

Chişinău – 2015
CZU 37.018: 331.548
B 66
Aprobată spre editare
de Consiliul Ştiinţifico-Didactic al Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei

Lucrarea a fost elaborată în cadrul proiectului:

Mecanisme şi metodologii de consultanţă şi consiliere a procesului de
dezvoltare a personalităţii elevului în contextul sociocultural modern.

Recenzenţi:
 Maria HADÎRCĂ – dr., conf. cercet., IŞE
 Lilia GOLOVEI – psiholog, Gimnaziul „Galata”,
mun. Chişinău

Redactor:
 STELA LUCA

Redactor tehnic:
 MARINA DARII

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Bolboceanu, Aglaida.
Consiliere psihologică pentru orientare şi dezvoltare în carieră: Ghid de
aplicare / Aglaida Bolboceanu; Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. de Ştiinţe ale
Educaţiei. – Chişinău: Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, 2015 (Tipogr. „Cavaioli”). –
92 p.
Bibliogr.: p. 77-78 (30 tit.). – 50 ex.
ISBN 978-9975-48-071-0.
ISBN 978-9975-48-071-0. © Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, 2015
 CUPRINS

INTRODUCERE 5
I. ASPECTE GENERALE ALE CONSILIERII PSIHOLOGICE
PENTRU ORIENTARE ŞI DEZVOLTARE ÎN CARIERĂ
Ce este consilierea pentru orientare şi dezvoltare în carieră? .. 7
Ce este dezvoltarea în carieră şi autodeterminarea 8
profesională? ………………………………………………….....
Orientare şcolară, orientare profesională şi selecţie 9
profesională ……………………………………………………..
Cine şi cum influenţează opţiunea profesională? ……………. 12
Principiile orientării profesionale şi consilierii pentru carieră . 12
Clasificarea profesiilor ………………………………………..... 13
Care probleme pot fi soluţionate în procesul de consiliere 14
pentru orientare şi dezvoltare în carieră? ……………………...
Cine poate beneficia de consiliere psihologică pentru 15
orientare şi dezvoltare în carieră? ……………………………...
II. ÎNSUŞIRI ALE PERSONALITĂŢII
PENTRU AUTOREALIZAREA PROFESIONALĂ:
IDENTIFICARE ŞI DEZVOLTARE
Care este rolul imaginii de sine şi al stimei de sine pentru 17
carieră? ………………………………………………………….
Importanţa aptitudinilor ………………………………………. 20
De ce o persoană interesată de domeniu realizează mai multe 23
în carieră? …………...............................................................................
Valorile şi activitatea profesională …………………………….. 25
III. CONSILIEREA PROFESIONALĂ INIŢIALĂ.
TRASEE EDUCAŢIONALE ŞI OCUPAŢIONALE
Compartimentele consilierii profesionale iniţiale ……………. 30
Cum se colectează şi se analizează informaţia privind 33
traseele educaţionale şi ocupaţionale? ………………………...
IV. ELEMENTE DE MARKETING PERSONAL
Curriculum vitae (CV) ………………………………………..... 35
Scrisoarea de intenţie: Cum trebuie să fie o scrisoare de 36
intenţie convingătoare? ………………………………………...
Interviul ……………………………………………………….... 39
Scrisoarea de mulţumire ………………………………………. 41

-3-
V. CONSILIERE ŞI ORIENTARE ÎN CARIERĂ 42
LA LOCUL DE MUNCĂ

VI. METODE ŞI TEHNICI DE CONSILIERE PSIHOLOGICĂ

PENTRU ORIENTARE ŞI DEZVOLTARE ÎN CARIERĂ
Metode de cunoaştere a aptitudinilor generale (inteligenţă 45
şi creativitate) …………………………………………………...
Tehnici de cunoaştere şi autocunoaştere a personalităţii 50
elevului ………………………………………………………….
Metode şi tehnici de studiere a intereselor, intenţiilor 58
profesionale şi planurilor profesionale ………………………...
Determinarea preferinţelor profesionale în raport cu resursele 62
personale …………………………………………….....................
Exemple de activităţi pentru autocunoaştere şi 71
autodezvoltare …………………………………………………..
Exemple de activităţi pentru susţinerea elevilor în 74
autodeterminarea profesională ………………………………...
BIBLIOGRAFIE 77
ANEXE 79

-4-
 INTRODUCERE

Actualitatea problemelor vizând consilierea psihologică

pentru orientare şi dezvoltare în carieră este determinată de
importanţa lor personală, socială şi economică. Competenţele de
orientare şi dezvoltare în carieră, de rând cu altele, asigură
autonomia personalităţii, forţa ei de decizie, responsabilitatea
pentru propria viaţă şi dezvoltare – valori, de sorginte europeană,
la care se raliază în prezent şi Republica Moldova. Rostul acestor
competenţe se apreciază nu doar prin reducerea numărului de
şomeri, cărora societatea trebuie să le asigure minimumul de viaţă,
ci şi prin beneficiile sociale şi psihologice, care le pot aduce. Este
demonstrat că persoanele implicate într-o activitate profesională
adecvată, pe lângă câştigurile materiale, au imaginea de sine
pozitivă, sunt mai optimiste, au un confort psihologic stabil, sunt
orientate spre soluţionarea problemelor, iar motivaţia de
autoactualizare este mai pronunţată. În mare măsură aceste
competenţe ar putea diminua fenomenul „neajutorării învăţate”,
care se face tot mai resimţit în viaţa cotidiană, în special printre
persoanele tinere.
Prezentul ghid este elaborat în cheia poziţiilor educaţionale,
formulate în Educaţia-2020, Strategia de dezvoltare sectorială, 2020:
ghidare, suport psihologic pe tot parcursul vieţii în contextual
învăţării pe tot parcursul vieţii. Materialele ghidului inserează o
parte din rezultatele cercetărilor efectuate în cadrul proiectului
instituţional de cercetare „Mecanisme şi metodologii de
consultanţă şi consiliere a procesului de dezvoltare a personalităţii
elevului în contextul sociocultural modern”, în sectorul
„Psihosociologia Educaţiei şi Incluziune Şcolară”. Scopul ghidului
constă asigurarea unui minimum de materiale practice, care ar
permite psihologului practician, consilierului profesional sau
-5-
şcolar să realizeze procesul de orientare şi dezvoltare în carieră,
începând din momentul orientării spre un anumit tip de instituţie
şcolară şi până la orientarea şi dezvoltarea în carieră la locul de
muncă.
Ghidul este destinat este destinat psihologilor practicieni,
psihologilor-consilieri în domeniul orientării şi dezvoltării în
carieră, responsabilii de resurse umane în organizaţii, instituţii etc.
El va fi foarte util în formarea iniţială, studenţilor, masteranzilor
şi doctoranzilor la elucidarea problemelor psihologice ale
autodeterminării profesionale, metodelor şi tehnicilor de lucru în
domeniul consilierii psihologice pentru orientarea şi dezvoltarea
în carieră. În lucrare se conţin materiale, care pot fi propuse
beneficiarilor de consiliere pentru activităţi independente.
Informaţia expusă în prezenta lucrare va asigura
soluţionarea de către specialişti a celor mai frecvente probleme
referitoare la autocunoaşterea intereselor profesionale şi a
resurselor personale, procesul de luare a deciziei, elaborarea unui
plan de dezvoltare în carieră, stimulând totodată nevoia de
creştere profesională a utilizatorilor ghidului.

-6-
 I. ASPECTE GENERALE
ALE CONSILIERII PSIHOLOGICE
PENTRU ORIENTARE ŞI DEZVOLTARE ÎN CARIERĂ

Ce este consilierea pentru orientare şi dezvoltare în carieră?

Studiul literaturii de specialitate sugerează că consilierea psihologică
pentru orientare şi dezvoltare în carieră presupune suportul psihologic al
dezvoltării profesionale a personalităţii [1; 7; 15] în contextul învăţării pe
întreg parcursul vieţii. Reprezentând un domeniu al consilierii psihologice,
consilierea pentru dezvoltare în carieră întruneşte ansamblul activităţilor care
au scopul să îi ajute pe beneficiari (clienţi) să conştientizeze calificarea şi
abilităţile de care dispun, să-şi diversifice resursele şi opţiunile în relaţia cu
sistemul educaţional, cu piaţa muncii şi cu viaţa în general. În cadrul acestui tip
de consiliere – profesională (acest termen provoacă confuzii însă) – persoana este
ajutată să-şi dezvolte şi să accepte o imagine adecvată despre sine, despre rolul
său în societate, să-şi revadă concepţiile şi să le pună în concordanţă cu
realitatea înconjurătoare. Astfel, persoana va fi capabilă să desfăşoare o
activitate benefică societăţii şi să obţină satisfacţie în activitatea sa
Profesională, numit şi consiliere [1; 7; 12; 15; 19].
Orientarea profesională şi dezvoltarea în carieră sunt strâns legate de
alegerea, schimbarea sau evoluţia profesională. Ea se îmbină cu orientarea
şcolară atunci când se acordă elevilor care se îndreaptă spre o şcoală
profesională, o şcoală de specialitate (liceu tehnologic, liceu de muzică, liceu
sportiv etc.) sau când doresc să urmeze o facultate [7].
Consilierea pentru orientarea şi dezvoltarea în carieră se acordă adulţilor
care doresc să acţioneze pe plan profesional din diferite motive: sunt şomeri şi
se află în căutarea unui loc de muncă; nu sunt şomeri, dar doresc un loc de
muncă mai bun; au un loc de muncă şi vor să-l păstreze; intenţionează să-şi
schimbe profesia, deoarece aceasta nu le mai oferă satisfacţii profesionale sau
materiale, le creează probleme familiale etc.; nu intenţionează să-şi schimbe
profesia, dar doresc să evolueze profesional prin specializări, calificări
suplimentare, perfecţionări [ibidem].
Conceptul de ghidare (gestionare) a carierei are două perspective:
a) cel al individului, care caută să-şi valorifice la maximum potenţialul fie prin
avansarea în carieră, în cazul salariaţilor, fie prin redobândirea unui loc de

-7-
muncă, în cazul şomerilor b) şi/ sau cel al firmei, care tinde să găsească
criteriile optime de selectare a salariaţilor.
Fiecare perspectivă are ceva de oferit: cel ce vrea să facă o carieră este
pasionat de munca lui; salariatul este echilibrat, iar întreprinzătorul este
flexibil. Astfel, consilierea pentru dezvoltarea în carieră devine o
componentă semnificativă a serviciilor furnizate în domeniul muncii şi al
relaţiilor de muncă, precum şi o condiţie pentru o plasare adecvată în câmpul
muncii [2; 15; 24].

Ce este dezvoltarea în carieră şi autodeterminarea

profesională?
Teoriile privind dezvoltarea carierei vizează modul în care oamenii
învaţă să-şi administreze propriile cariere. Ele oferă descrieri privind modul de
alegere a ocupaţiei, explicaţii privind cauzele şi avansează predicţii despre ceea
ce se poate întâmpla în anumite condiţii [25].
Dezvoltarea în carieră. În cercetările sale, D. Super a stabilit că
dezvoltarea profesională nu are loc doar la o anumită vârstă, ea continuă
toată viaţă şi trece prin următoarele stadii (D.E. Super, M.L. Savickas &
C.M. Super) [28]:
 Creşterea (de la 4 la 14 ani) – Concepţia „Eu” se dezvoltă prin
identificaţia cu persoana semnificativă.
 Explorarea (15–24 de ani), când individul îşi încearcă posibilităţile în
roluri profesionale diverse, orientându-se la posibilităţile lui
profesionale reale.
 Consolidarea (25–44 de ani), când persoana tinde să-şi asigure o
poziţie personală stabilă în câmpul profesional identificat.
 Menţinerea (45–65 de ani) – Dezvoltarea profesională are loc într-o
singură direcţie, fără a ieşi din cadrul câmpului profesional stabilit.
 Dezangajarea (65+ ani) – pot apărea roluri noi, se poate păstra
participarea parţială în activitatea profesională, în formă de monitorizare
a activităţii altor persoane.
Autodeterminarea profesională este o etapă specială în procesul
dezvoltării – procesul de apariţie a opţiunilor profesionale. În acest proces se
pot fi evidenţiate următoarele stadii (Ghinsburg):
 Stadiul fanteziei (până la 11 ani) când copiii îşi imaginează cine vor să
devină, fără a face vreo legătură cu realitatea.
 Stadiul ipotetic (până la 17 ani) include 4 perioade, în dependenţă de
baza opţiunilor profesionale: a) interes şi înclinaţii (11-12 ani);
b) aptitudini (13-14 ani); c) evaluare – adolescenţii se orientează la

-8-
 interesele şi valorile proprii, compară cerinţele profesiei cu posibilităţile
reale proprii (15-16 ani); perioada de trecere – se trece de la abordarea
ipotetică a alegerii profesiei la abordarea realistică (în jur de 17 ani).
 Stadiul realistic (de la 17 ani) în care adolescenţii optează pentru o
profesie anume. Acest stadiu implică perioada de cercetare
(17-18 ani), când se depun eforturi orientate spre a studia şi a înţelege, a
evalua situaţia, a decide; perioada de cristalizare (între 18-19 ani) – se
micşorează aria de căutare, se determină direcţia viitoarei activităţi;
urmează perioada specializării, se alege specializarea în cadrul profesiei
alese anterior.

Orientare şcolară, orientare profesională şi selecţie

profesională
Consilierea şi orientarea în carieră începe cu orientarea şcolară, care
constă în îndrumarea clientului în vederea alegerii unei forme de învăţământ
potrivit nivelului de pregătire atins anterior şi, mai ales, conform aptitudinilor,
intereselor profesionale şi personalităţii lui. Orientarea şcolară constituie o
etapă premergătoare orientării profesionale. Important este ca, încă de la
această etapă, să se ţină seama de criteriul integrării ulterioare a actualului elev
în viaţa activă, inclusiv în activitatea profesională [7; 15; 17; 22].
Orientarea şcolară se realizează prin următoarele acţiuni:
• Evaluarea nivelul cunoştinţelor şi deprinderilor care poate fi efectuată
prin examene şi probe profesionale.
• Diagnosticul psihologic stabilit de specialist prin aplicarea unor baterii
de teste psihologice: teste de aptitudini, teste de interese profesionale,
teste şi chestionare de personalitate.
• Formularea recomandărilor privind continuarea educaţiei,
• Informarea referitor la unităţile şcolare care corespund cerinţelor
educaţionale ale clientului, la condiţiile de acces la aceste unităţi şi la
formalităţile ce trebuie îndeplinite în acest scop.
• Alcătuirea unui plan de acţiuni orientate spre realizarea recomandărilor
formulate.
Consilierea pentru orientarea şcolară este un serviciu care se oferă atât
clienţilor individuali, cât şi unor grupuri de clienţi (de exemplu, elevii unei
clase). Orientarea şcolară presupune şi o serie de activităţi dedicate părinţilor şi
profesorilor. Influenţa acestora asupra deciziei copilului poate fi mai mare sau
mai mică în funcţie de mentalitate, de poziţia socială, de nivelul lor cultural.
Colaborarea cu părinţii se poate face prin întrevederi, reuniuni, seminarii,
conferinţe.

-9-
 Profesorilor li se pot propune stagii de formare prin activitatea de
orientare şi li se pot furniza materiale informative. Scopul este acelaşi:
transformarea părinţilor şi profesorilor în aliaţi în procesul de orientare
conştientă şi realistă a copiilor pe un drum profesional care să corespundă
aptitudinilor, dar şi posibilităţilor concrete oferite pe piaţa muncii.
Orientarea profesională [19; 24; 29] reprezintă ansamblul acţiunilor
opţionale şi consultative realizate prin modalităţi psihologice şi pedagogice,
generale şi speciale, destinate să sprijine elevul psihologic, moral, informaţional
în vederea elaborării unor opţiuni profesionale adecvate.
Totodată consilierea şcolară în legătură cu fluctuaţia înaltă a cererii şi
ofertei pe piaţa forţei de muncă, presupune şi reorientarea şcolară şi/sau
profesională a elevilor.
Orientarea profesională are conţinuturi bine definite:
• cunoaşterea şi autocunoaşterea personalităţii elevilor, în vederea
autodeterminării profesionale, a corelării optime între posibilităţi,
aspiraţii şi cerinţe socioprofesionale;
• stimularea elevilor să opteze pentru domenii profesionale în
concordanţă cu aptitudinile generale şi speciale de care dispun etc.;
• educarea elevilor în vederea unor opţiuni profesionale corecte şi
realiste; facilitarea perceperii categoriilor socioprofesionale şi aprecierii
situaţiilor reale de muncă, de respect pentru fiecare domeniu de
activitate;
• îndrumarea şi consilierea elevilor în scopul elaborării planurilor
profesionale: planificarea propriilor studii în raport cu proiectele
profesionale şi de carieră; sprijinirea elevilor în prefigurarea proiectivă a
devenirii;
• informarea referitor la profesie şi domenii profesionale, cunoaşterea
realităţilor economice şi sociale, precum şi a riscurilor şi avantajelor
profesionale; informarea părinţilor cu privire la posibilităţile de formare
ale elevilor, precum şi cu dinamica obiectivă a rutelor şcolare şi
profesionale;
• corectarea opţiunilor formulate neadecvat, reorientarea prin consiliere.
Activităţile consilierului vizează în special sprijinirea procesului de
adaptare şi integrare a elevilor în comunitatea şcolară şi locală, proiectarea
pedagogică adecvată a activităţii didactice şi educative, dar şi elaborarea de
programe de formare diferenţiată.
Selecţia profesională [19; 24; 25] are drept scop depistarea acelor
persoane, care datorită proprietăţilor individuale ale personalităţii lor, sunt cele
mai potrivite pentru a însuşi şi a realiza activitatea profesională în cadrul unei
anumite specialităţi.
- 10 -
 A se potrivi unei profesii este o caracteristică probabilă, care reflectă
posibilităţile persoanei respective în cele ce priveşte însuşirea unei profesii.
Se poate stabili, dacă persoana este sau nu potrivită pentru o profesie
anume aplicând metodele de orientare profesională.
Elementele de structură ale potrivirii unei profesii, conform lui
E. Климов [19], sunt:
• Calităţile civice ale persoanei. În unele profesii, ca judecător, învăţător,
educator, manager, dezvoltarea insuficientă a acestor calităţi poate
împiedica realizarea cu succes a activităţii profesionale;
• Atitudinea faţă de muncă, de profesie, interesele, înclinaţiile spre
domeniul respectiv – orientarea profesională a personalităţii;
• Capacitatea generală, psihică şi intelectuală de muncă: profunzimea şi
largheţea gândirii, autodisciplina, autocontrol dezvoltat, iniţiativa
dezinteresată, activismul;
• Aptitudinile speciale, necesare unei profesii anumite, cum ar fi memoria
la arome pentru degustători, auzul muzical pentru muzicieni, gândirea
spaţială pentru constructori etc.;
• Cunoştinţe, abilităţi, experienţă în domeniul respectiv;
• Există trei criterii la care se orientează consilierul, atunci când determină
dacă persoana se potriveşte sau nu profesiei:
- Sănătatea – rezistenţa persoanelor la condiţii: temperaturi înalte sau
joase, influenţe chimice, radioactive etc., fără a se îmbolnăvi.
- Succesul şcolar, rezultatele evaluărilor care indică capacitatea de
învăţare a individului;
- Criteriul psihologic – sunt selectate persoane, ale căror aptitudini şi
însuşiri psihice individuale corespund cerinţelor specifice înaintate
de însuşirea şi realizarea activităţii profesionale date.
Etapele selecţiei profesionale:
I. Studierea psihologică a profesiei, determinarea acelor exigenţe care le
înaintează omului; elaborarea profesiogramei şi stabilirea gradului de
impact al fiecărei proprietăţi psihologice asupra activităţii profesionale;
II. Selectarea metodelor care vor fi utilizate pentru a determina dacă optantul
deţine însuşirile necesare, crearea unui set psihodiagnostic;
III.Promovarea probelor de diagnostică şi elaborarea prognozei referitor la
succesul însuşirii profesiei şi promovării ei. Prognoza poate fi valabilă doar
dacă diagnosticul a fost realizat în plan analitic, sintetic şi complex.
Psihodiagnostica se realizează prin teste şi la locul de muncă. Optanţii
merg la locul de muncă şi lucrează câteva ore în regim real.

- 11 -
 Cine şi cum influenţează opţiunea profesională
[1; 6; 13; 15; 19; 21; 25; 30]
Sinteza informaţiei referitor la circumstanţele care influenţează asupra
opţiunii profesionale permite a evidenţia următoarele grupuri de factori:
Factori sociali:
1. Poziţia celor mai mari, a membrilor familiei;
2. Poziţia celor de o vârstă, a colegilor;
3. Viziunea corpului didactic;
4. Prestigiul profesiei;
5. Tradiţia şi moda, stereotipurile.
Factori psihologici:
1. Planurile de viaţă şi profesionale personale;
2. Inteligenţa generală;
3. Aptitudinile şi manifestarea lor;
4. Pretinderea spre a fi recunoscut de societate;
5. Informaţia deţinută referitor la profesii;
6. Interesul;
7. Temperamentul;
8. Caracterul;
9. Imaginea de sine.
Factori psihofiziologici:
1. Starea sănătăţii;
2. Particularităţile anatomo-fiziologice şi psihofiziologice;
Factorii economici:
1. Salariul, alte câştiguri materiale;
2. Situaţia pe piaţa muncii.

Principiile orientării profesionale şi consilierii pentru carieră

1. Recomandările se oferă tacticos; consilierea se realizează într-o atmosferă
binevoitoare, de încredere şi siguranţă psihologică;
2. În procesul consilierii psihologul face cunoştinţă cu toate informaţiile
referitor la optant, dar ţine cont în primul rând de ultima informaţie;
3. Concluziile psihologului se bazează pe studierea integrală a personalităţii
optantului (date obţinute prin observare, metoda biografică, anamneza,
chestionare, rezultatele testării, diagnoza medicală);
4. Orientare la calităţile pozitive ale personalităţii, sprijin optantului pentru a
se autocunoaşte şi a se autoaprecia adecvat, stimularea capacităţii de
autodeterminare;

- 12 -
5. Fiecare persoană dispune de capacităţi, interese, particularităţi individuale,
care pot fi şi trebuie valorificate în procesul de autorealizare;
6. Psihologul-consilier, influenţând asupra intelectului şi emoţiilor optantului,
ţine cont de starea lui psihică. Scopul psihologului este să înţeleagă
optantul şi să se facă înţeles de optant;
7. Cunoaşterea profesiogramelor pentru profesiile solicitate în localitatea
respectivă;
8. Cunoaşterea indicaţiilor şi contraindicaţiilor pentru profesii (materialele
necesare pentru diagnostică trebuie să fie la îndemână în momentul
consilierii);
9. Toate probele de diagnostică se realizează respectând întocmai
instrucţiunile: elevul este ajutat să cunoască resursele şi limitele proprii şi
orientat spre dezvoltarea resurselor;
10. Psihologul poate întreba, analiza, genera informaţia, informa, oferi
recomandări, conştientizând, că este responsabil de urmări.

Clasificarea profesiilor
Conform relaţiei dintre om şi obiectul muncii, E.A. Kлимов a
evidenţiat 5 grupuri de profesii [19]:
1. Om – natură vie (ex.: veterinar, microbiolog);
2. Om – om (medic, frizer);
3. Om – tehnică (lăcătuş, tehnolog);
4. Om – sisteme de semne (programist, redactor la editură, cartograf);
5. Om – imagine artistică (actor, decorator, balerină).
Din punct de vedere al scopului activităţii, E.A. Kлимов a menţionat
profesii:
1. gnostice (de cunoaştere);
2. transformaţionale;
3. investigaţionale.
Dacă ne referim la uneltele principale de muncă, acelaşi autor
deosebeşte profesii:
1. care solicită eforturi fizice;
2. bazate pe munca intelectuală;
3. bazate pe munca maşinilor;
4. bazate pe sistemele automatizate şi automate;
5. profesii cu unelte de muncă funcţionale.
Din punct de vedere al condiţiilor de muncă există profesii care se
realizează:
1. în condiţii de microclimă, apropiate de cele casnice;

- 13 -
 2. în aer liber, indiferent de anotimp sau condiţii climaterice;
3. în condiţii fizice speciale (la înălţime, sub apă, sub pământ, la
temperaturi înalte sau joase etc.);
4. în condiţii de înaltă responsabilitate morală faţă de viaţa şi sănătatea
oamenilor.
Trei grupuri de profesii au fost evidenţiate conform criteriului „cerinţe
speciale faţă de sănătatea şi organizarea psihică a omului”:
1. Profesii care pot fi însuşite şi realizate de orice persoană practic
sănătoasă;
2. Profesii, care nu pot fi realizate de orice persoană;
3. Profesii cu cerinţe specifice faţă de sănătatea omului şi proprietăţile lui
individuale.

Care probleme pot fi soluţionate în procesul de consiliere

pentru orientare şi dezvoltare în carieră?
Consilierul acordă suport clientului în soluţionarea următoarelor
probleme [7; 13; 21]:
- Înţelegerea propriei persoane şi a pieţei muncii, corelarea propriilor
interese şi talente cu solicitările asociate diferitelor oportunităţi
ocupaţionale;
- Elaborarea unui plan de dezvoltare în carieră;
- Luarea unei decizii referitor la opţiunea profesională;
- Identificarea unui loc de muncă;
- Adaptarea la cerinţele postului sau climatului din organizaţia din care
face parte;
- Consilierul îi ajută pe clienţi să menţină echilibrul între valorile proprii şi
cele ale întreprinzătorului şi ale firmei.
- Consilierea pentru orientare şi dezvoltare în carieră prevede activităţi şi
programe prin care indivizii sunt ajutaţi în asimilarea şi integrarea
cunoştinţelor, a experienţei în corelaţie cu:
înţelegerea mecanismelor de funcţionare a societăţii şi a acelor
factori care contribuie la schimbarea permanentă a acestora,
incluzând aici şi atitudinea faţă de muncă;
conştientizarea rolului pe care îl poate juca timpul liber în viaţa
personală;
înţelegerea existenţei unei mulţimi de factori cu rol activ în
planificarea carierei;

- 14 -
 înţelegerea necesităţii informaţiilor şi abilităţilor în obţinerea
succesului şi a satisfacţiei în activităţile de muncă, dar şi în activităţile
desfăşurate în timpul liber;
învăţarea procesului de luare a deciziilor în alegerea şi dezvoltarea
carierei.
Conţinutul consilierii profesionale include: informare, monitorizare,
explicaţii, reflecţie, activităţi în grup şi şedinţe individuale de consiliere.
În structura consilierii pentru orientare şi dezvoltare în carieră pot fi
diferenţiate compartimentele:
- Orientarea şcolară, în special spre finele gimnaziului, când elevii trebuie
să decidă la ce şcoală îşi vor continua studiile;
- Orientarea profesională în şcoală, spre finele gimnaziului sau a liceului;
- Consiliere şi orientarea persoanelor în perioada căutării unui loc de
muncă;
- Consilierea şi orientarea persoanelor la locul de muncă.

Cine poate beneficia de consiliere psihologică pentru orientare

şi dezvoltare în carieră?
Beneficiarii de consiliere psihologică pentru orientare şi dezvoltare în
carieră sunt persoane de diferite vârste, profesii şi statut social [7]. O
informare a elevilor asupra principiilor care guvernează piaţa muncii, despre
situaţia privind perspectivele reale de angajare, despre posibilităţile
profesionale oferite de un anumit nivel de educaţie, reprezintă un demers util
încă din perioada şcolarizării. Prin orientarea şcolară şi profesională acordată
elevilor se urmăreşte creşterea încrederii acestora în forţele proprii şi în
capacitatea lor de a alege [7; 8; 13].
Orientarea şcolară şi profesională presupune şi o serie de activităţi
destinate părinţilor şi profesorilor. Influenţa acestora asupra deciziei
copilului poate fi mai mare sau mai mică, în funcţie de mentalitate, de poziţia
socială, de nivelul lor cultural. Scopul este acelaşi: cooptarea părinţilor şi
profesorilor dret aliaţi în procesul de orientare conştientă şi realistă a copiilor
pe un drum profesional care să corespundă aptitudinilor, dar şi posibilităţilor
concrete oferite pe piaţa muncii.
Colaborarea cu părinţii se poate realiza prin întrevederi, reuniuni,
seminarii, conferinţe. Profesorilor li se pot propune stagii de formare prin
activitatea de orientare şi li se pot furniza materiale informative.
Părinţii pot participa la şedinţele de consiliere sau ulterior pot fi
informaţi despre mersul acestora. Ei pot să-şi prezinte propria experienţă de
muncă dacă aceasta oferă informaţii interesante pentru elevi.

- 15 -
 Beneficiarii activităţii de consiliere mai pot fi: şomerii, persoanele care
se confruntă cu anumite dificultăţi în procesul de dezvoltare în carieră
(dezvoltare personală, încredere, siguranţă); familia (siguranţă socială şi
economică); mediul de afaceri (personal calificat disponibil la momentul
potrivit); societatea la nivel local, naţional, global (creşterea veniturilor,
cunoaşterea ca instrument democratic).
În procesul consilierii psihologice, sub aspectul orientării şi dezvoltării
în carieră, se operează cu mai mulţi termeni, inclusiv orientare în carieră,
consilierea în carieră, educaţia pentru carieră, planificarea carierei [1; 7; 12; 15;
19 etc.].
Activităţile de orientare privind cariera urmăresc dezvoltarea
personală şi înzestrarea individului cu cunoştinţe şi abilităţi necesare pentru
realizarea unui management eficient al propriei cariere. Orientare în carieră
implică activităţi de informare, consiliere de grup şi individual şi educaţie
pentru carieră [13].
Consilierea în carieră vizează dezvoltarea abilităţilor pentru rezolvarea
unor probleme, dificultăţi specifice legate de carieră (insatisfacţie în activitatea
profesională, dificultăţi de învăţare a profesiei, greutăţi în luarea unor decizii
privind cariera, anxietate legată de carieră etc.), acestea solicitând intervenţie
de natură psihologică.
Educaţia pentru carieră este o intervenţie educaţională de dezvoltare
a deprinderilor şi abilităţilor necesare pentru managementul propriei cariere.
Planificarea carierei este procesul prin care o persoană îşi conturează
o direcţie de carieră, îşi stabileşte scopuri în legătură cu propria carieră şi
iniţiază acţiuni în vederea atingerii acestor scopuri. Planificarea carierei nu
înseamnă realizarea unui plan pentru întreaga viaţă, ci este un proces continuu
de ajustare a scopurilor de carieră la caracteristicile personale şi oferta
educaţională şi ocupaţională care este într-o continuă dezvoltare.
Planificarea carierei presupune anumite acţiuni, orientate spre:
1. autocunoaştere;
2. explorarea profesiilor;
3. luarea deciziei privind o anumită profesie;
4. formarea iniţială profesională la o instituţie care formează specialişti în
domeniul respectiv;
5. căutarea unui loc de muncă şi angajarea;
6. dezvoltarea în carieră.

- 16 -
 II. ÎNSUŞIRI ALE PERSONALITĂŢII
PENTRU AUTOREALIZAREA PROFESIONALĂ:
IDENTIFICARE ŞI DEZVOLTARE

Pentru dezvoltarea în carieră sunt importante toate însuşirile

personalităţii. Unele proprietăţi psihologice şi psihosociale pot fi plasate
însă în prim-plan, dacă gândim la semnificaţia lor în procesul de luare a
deciziei referitor la calea profesională în viaţă [1; 2; 5; 8; 15; 20 etc.]. Printre ele
remarcăm [11; 12; 15; 17; 22]:
- Imaginea de sine şi stima de sine;
- Inteligenţa generală şi aptitudinile;
- Interesele;
- Valorile personale.

Care este rolul imaginii de sine şi al stimei de sine pentru

carieră?
Imaginea de sine constituie o structură psihologică proprie
omului care integrează reprezentările persoanelor despre calităţile şi defectele
lor (cine sunt eu şi cine nu sunt, ce pot şi ce nu pot, ce vreau să obţin şi ce nu
vreau); de care dispun, sau cred că dispun (de ex., o adolescentă se poate
considera fiică ascultătoare, studentă bună, prietenă fidelă, talentată la desen
etc.).
Stima de sine reprezintă atitudinea persoanei faţă de sine însăşi, bazată
pe autoaprecierea generală (pozitivă sau negativă), în raport cu propriile
aşteptări şi aşteptările celorlalţi. Sunt persoane cu stima de sine înaltă şi
personale cu stima de sine scăzută.
Pentru a cunoaşte care este atitudinea fiecăruia dintre noi faţă de sine,
ne întrebăm:
 Cine sunt eu?
 Prin ce mă deosebesc de cei din jur?
 Care sunt punctele mele tari şi slabe?
 Care sunt posibilităţile mele?
 Cum aş putea să-mi dezvolt calităţile şi să-mi depăşesc slăbiciunile?
Autocunoaşterea diverselor aspecte ale personalităţii poate fi
stimulată prin încercarea de a răspunde cât mai sincer şi mai obiectiv la
următoarele întrebări:
- 17 -
 1. Ce ştiu şi ce pot să fac bine? Răspunsurile formulate ne ajută să ne
identificăm cunoştinţele, capacităţile, abilităţile, deprinderile.
2. Ce aş dori, ce mi-ar plăcea să fac? Răspunsurile conduc la conştientizarea
intereselor, dorinţelor, preferinţelor, aspiraţiilor, idealurilor
referitoare la carieră.
3. Ce este important pentru mine? Răspunsurile se vor referi la sistemul de
valori.
4. Cum sunt? Această întrebare se referă la identificarea trăsăturilor de
personalitate.
5. Ce ar trebui să ştiu/ să pot/ să fac pentru a-mi satisface interesele şi dorinţele,
pentru a-mi îndeplini scopurile, aspiraţiile, idealurile privind cariera?
Răspunsul la toate aceste întrebări va ajuta persoana să ia o decizie
referitoare la alegerea studiilor şi a programelor de formare profesională, care
asigură dobândirea competenţelor necesare pentru reuşita în carieră.
Pentru autocunoaştere este important să observăm comportamentele
proprii, modalitatea de a interacţiona cu cei din jur, de a acţiona şi de a
reacţiona în diferite situaţii.
Rezultatele eforturilor depuse pentru a ne cunoaşte pot fi sintetizate
într-o matrice SWOT în care sunt precizate:
- punctele tari – nu trebuie să fie considerate ca puncte tari numai
calităţile deosebite sau marile succese, ci toate însuşirile psihice şi fizice,
aptitudinile, convingerile, atitudinile, comportamentele etc. care ne sunt
de folos în activităţile desfăşurate (ex.: sunt optimist, am umor, sunt sănătos,
nu obosesc repede, am mulţi prieteni, îmi place pictura etc.).
- punctele slabe – atunci când le identificăm, important este să ne gândim
şi la modalitatea de a le depăşi;
- oportunităţile privind propria dezvoltare sunt resursele interne şi
externe pe care ne putem baza (bună capacitate de învăţare, părinţi care
mă susţin şi mă ajută întotdeauna, posibilităţi materiale etc.);
- ameninţările care ar putea complica procesul cunoaşterii de sine, al
formării unei imagini de sine pozitive, ameninţările care periclitează
şansele carierei dorite (necunoaşterea unor tehnici de învăţare adecvate,
probleme de sănătate, conflicte în familie, probleme materiale etc.).
Autocunoaşterea poate fi îmbunătăţită şi prin amplificarea cunoştinţelor
de psihologie (citirea unor cărţi, accesarea unor site-uri de acest gen). În unele
cărţi de psihologie sunt prezentate metode de autoevaluare a tipului de
personalitate şi a aptitudinilor, bunăoară:
 Tieger P.D., Barron-Tieger B. Descoperirea propriei personalităţi.
Bucureşti, Teora, 1998.

- 18 -
 Autorii acestei cărţi ne ajută să ne determinăm tipul de personalitate în
funcţie de patru dimensiuni: extraversiune – introversiune, senzaţie – intuiţie,
gândire – sentiment şi judecată – percepţie. Sunt descrise 16 tipuri de
personalitate şi pentru fiecare se dau şi sugestii privind cariera.
 Chelcea A. (coord.) Psihoteste: Cunoaşterea de sine şi a celorlalţi.
Bucureşti, Ştiinţă şi Tehnică, 1997.
În următoarele lucrări găsim numeroase chestionare de personalitate şi
teste de aptitudini [2].
 Carter Ph., Russel K. Teste de inteligenţă. Bucureşti, Meteor Press,
2007.
 Silvestru A. Cunoaşte-te pe tine însuţi. Chişinău, Lumina, 1983.
 Жариков Е., Крушельницкий Е. Для тебе и о тебе. Москва, 1991.
 Коломинский Я.Л. Человек: психология. Москва, 1986.
Aceste modalităţi de autocunoaşterea nu pot înlocui însă serviciile de
consiliere ale psihologului, care prin experienţa sa şi prin utilizarea unor teste
profesioniste poate contribui la o autocunoaştere mai obiectivă. Apelul la
serviciile psihologului se recomandă mai ales în situaţiile în care apar probleme
(nesiguranţă, neîncredere, stări de anxietate, depresie), dar psihologul poate
ajuta şi atunci când se resimte nevoia de a îmbunătăţi, a dezvolta abilităţile
(creativitatea, tehnicile de învăţare, comunicarea etc.), a lua o decizie, a te
autoprezenta etc.
De asemenea e important să fie antrenată capacitatea de a accepta
propriile gânduri, emoţii, sentimente, motivaţii; a fi atenţi la informaţiile
verbale şi nonverbale, transmise de cei din jur, la opiniile persoanelor
semnificative pentru noi (prieteni, membrii familiei etc.).
Nevoia de a ridica stima de sine poate fi dedusă prin autoanaliză,
adolescentul comparându-se cu modul de a fi a persoanelor cu stima de sine
ridicată şi a celor cu stima de sine scăzută [15; 21; 22].
Persoanele cu nivelul înalt al stimei de sine:
- îşi asumă responsabilităţi („Pot să fac acest lucru.”);
- se comportă independent („Mă descurc singur.”);
- sunt mândre de realizările lor („Sunt mândru pentru că …”, „Sunt
important.”);
- realizează fără probleme sarcini noi („Sunt convins că pot să fac acest
lucru.”);
- îşi exprimă atât emoţiile pozitive, cât şi pe cele negative („Îmi place de
mine aşa cum sunt.”, „Sunt supărat când vorbeşti aşa cu mine.”);
- oferă şi cer ajutor şi sprijin celorlalţi colegi („Am nevoie de ajutorul tău.”);
- îşi asumă consecinţele acţiunilor lor;
- interpretează situaţiile noi ca fiind provocatoare, nu ameninţătoare.
- 19 -
 Persoanele cu nivelul scăzut al stimei de sine:
- sunt nemulţumite de felul lor de a fi („Nu sunt bun de nimic.”, „Nu sunt în
stare să fac asta.”, „Nu am nici o calitate.”);
- se simt neiubite şi nevaloroase („Sunt antipatic.”. „Nu mă place nimeni.”,
„Sunt plictisitor.”);
- evită să realizeze sau să se implice în sarcini noi („Nu voi fi în stare să iau
examenul.”);
- refuză să îşi asume consecinţele faptelor lor, îi blamează pe ceilalţi
pentru nerealizările lor („Profesorul a fost nedrept cu mine.”);
- pretind că sunt indiferente emoţional („Nu mă interesează că am luat nota 4
la ….”); pare rebel, nepăsător.
- nu pot tolera un nivel mediu de frustrare („Nu ştiu cum să rezolv
problema.”, „Nu pot să învăţ.”);
- sunt uşor influenţabile („Prietenii mei cred că este bine să fumezi.”);
- nu îşi asumă responsabilităţi, este prea „cuminte”;
- consideră manifestarea emoţiilor o dovadă de slăbiciune.
Stima de sine are o mare importanţă pentru dezvoltarea în carieră. Dacă
stima de sine e scăzută, ea poate fi crescută prin învăţarea unor competenţe,
care sunt considerate de persoană că lipsesc, prin îmbunătăţirea tehnicilor de
învăţare şi mai ales, acordând scopurile cu potenţialul propriu. Un procedeu
rezultativ este autoreflecţia şi descoperirea calităţilor pozitive, a situaţiilor în
care poţi avea succes, valorificarea potenţialului de dezvoltare.

Importanţa aptitudinilor
Pentru a alege un domeniu de dezvoltare a carierei este necesar să ne
cunoaştem aptitudinile – însuşiri psihice, care stau la baza performanţelor
în carieră, posibilităţi, punctele tari ale persoanei [5; 10; 27]. Valorificarea lor
depinde de motivaţie, învăţare, exersare, atitudinea părinţilor şi a cadrelor
didactice, condiţii materiale, sănătate etc.
După nivelul de generalitate, aptitudinile pot fi generale sau speciale.
Aptitudinile generale permit obţinerea unor rezultate superioare în
mai multe domenii. Dintre ele fac parte inteligenţa, aptitudinile generale de
învăţare, creativitatea, aptitudinile comunicative.
Aptitudinile speciale ne ajută să obţinem rezultate deosebite într-un
număr mai restrâns de domenii. Astfel vorbim despre aptitudine pentru desen,
gimnastică, muzică etc. aptitudinea verbală, numerică, spaţială, de percepţie a
formei, de a lua decizii), aptitudini artistice, muzicale, fizice etc.
Pentru cunoaşterea propriilor aptitudini este important să acordăm
atenţie opiniilor celor care ne cunosc, şi în special, opiniilor profesorilor

- 20 -
noştri. Cadrele didactice cunosc mulţi elevi/ studenţi, şi pe această bază ele
pot realiza comparaţii, pot identifica domeniile în care elevii/ studenţii sunt
capabili de performanţe superioare.
Important este să cunoaştem că aptitudinile mai slab dezvoltate pot fi
compensate prin alte aptitudini sau prin ambiţie, perseverenţă (la şcoală unii
elevi, cu nivel intelectual redus, obţin rezultate mai bune decât elevii foarte
inteligenţi fiind mai perseverenţi). Cunoaştem cu toţii, că unii oameni foarte
bine dotaţi „de la natură” nu au rezultate deosebite în activitate deoarece nu
sunt bine motivaţi, fie că nu sunt perseverenţi.
În continuare, sunt descrise unele tipuri de aptitudini (după „Traking
Talents” – F. Gagné. 42 prototipuri ale talentului), la care ne putem referi
pentru a ne cunoaşte mai bine capacităţile şi pe noi înşine [6].
1. Aptitudini intelectuale:
Enciclopedicul: ştie multe lucruri despre orice subiect, nu numai cele din
programa şcolară.
Inventivul: înţelege repede explicaţiile şi adesea găseşte răspunsul corect
înaintea celorlalţi.
Strategicul: este foarte bun la jocurile de judecată (şah, dame, Risc, Monopol)
etc.
2. Aptitudini creative:
Creativul: are multă imaginaţie, multe sugestii şi proiecte pentru activităţile
din clasă şi din şcoală.
Originalul: are opinii şi sugestii noi, diferite, la care nu s-a gândit altcineva.
3. Aptitudini socioafective:
Diplomatul: ştie cum să-şi facă prieteni, vorbeşte uşor cu oricine, chiar adulţi
sau copii pe care nu ia mai cunoscut.
Confidentul: ştie cum să asculte şi nu spune nimănui secretele aliate, ştie cum
să-i facă pe alţi copii să se simtă mai bine.
Sfătuitorul: ştie ce este bine şi rău, drept şi nedrept, dă sfaturi bune care să-i
ajute pe ceilalţi să facă ce trebuie.
Binevoitorul: ştie cum să-i încurajeze pe ceilalţi să depună tot efortul şi să nu
renunţe când lucrurile nu merg bine.
4. Aptitudini fizice:
Rapidul: este întotdeauna mai rapid decât ceilalţi la activităţi fizice, cum ar fi,
de exemplu: alergare, înot, mers pe bicicletă.
Neobositul: poate practica sporturi sau jocuri pentru un timp îndelungat fără
a fi extenuat.
Herculeanul: are mâinile şi picioarele puternice, poate ridica obiecte foarte
grele.

- 21 -
Gimnastul: este foarte bun la exerciţii fizice care presupun: ritm, echilibru,
flexibilitate şi coordonarea mişcărilor.
Agilul: este foarte bun în cadrul sporturilor sau jocurilor care presupun viteza
de reacţie, cum ar fi: jocuri video pe calculator, ping-pong.
5. Aptitudini academice:
Gramaticianul: ştie bine regulile gramaticale şi scrie fără greşeli.
Lexicologul: are un vocabular bogat şi utilizează corect cuvintele complicate.
Lingvistul: învaţă să vorbească limbi străine foarte repede şi uşor.
Geograful: ştie multe lucruri despre diferite părţi ale lumii şi despre felul în
care trăiesc oamenii din diferite ţări.
Savantul: ştie multe despre ştiinţă, de exemplu: despre plante, animale,
substanţe chimice, planete etc.
Matematicianul: este foarte rapid la calcule numerice, poate rezolva foarte
uşor probleme matematice.
6. Talente tehnice:
Mecanicul: este foarte priceput în lucrul cu aparate tehnice (video, televizor,
radio, casetofon etc.), poate repara chiar mecanisme simple.
Programatorul: ştie să lucreze pe calculator, poate învăţa programe noi singur
şi nu cere ajutor când programul nu funcţionează.
Inventatorul: poate inventa mecanisme şi maşini originale, construieşte tot
felul de lucruri.
7. Talente artistice:
Scriitorul: poate scrie povestiri, poeme şi scurte piese de teatru originale şi
pline de imaginaţie.
Meşteşugarul: poate face tot felul de lucruri originale şi drăguţe: sculpturi,
măşti, bijuterii, tricotaje, ceramică etc.
Artistul: poate desena orice obiecte, animale, oameni. Unii preferă să realizeze
desene cu acuarele, picturi în ulei sau desene animate, caricaturi.
Comediantul: face pe toată lumea să râdă cu glumele sale, imitaţiile şi
improvizaţii.
Actorul: cel care este ales şi doreşte să joace în rolul principal din filme sau
piese de teatru.
Dansatorul: se adaptează repede oricărui ritm muzical, iar mişcările sunt
graţioase şi uşoare (fără efort).
Muzicianul: cântă foarte bine la un instrument muzical.
Cântăreţul: are o voce foarte frumoasă şi cântă corect.
8. Talente interpersonale:
Animatorul: întotdeauna propune jocuri sau alte activităţi de grup, înviorează
atmosfera la petreceri, astfel încât toată lumea se simte bine şi se distrează.

- 22 -
Judecătorul: ştie să cântărească foarte bine argumentele altor copii care s-au
certat şi îi poate împăca, ştie cum să-i ajute pe cei compromişi, găseşte repede
o cale de înţelegere.
Profesorul: ştie cum să găsească cele mai potrivite cuvinte şi exemple pentru a
explica lucruri pe care alţii nu le-au înţeles în clasă.
Oratorul: ştie cum să se exprime, poate vorbi despre un anumit subiect în faţa
clasei sau a altor oameni fără a citi un text.
Liderul: îi dirijează pe alţii foarte bine, ştie cum să-i facă pe alţii să asculte şi
să-l urmeze atunci când le spune ce au de făcut şi cum.
Reprezentantul: apără foarte bine punctul de vedere al clasei când trebuie să
obţină permisiunea de a face ceva, de a schimba unele reguli sau decizii ale
profesorilor.
Persuasivul: ştie cum să găsească cele mai bune argumente pentru a convinge
pe ceilalţi că ideile sale sunt optime.
Administratorul: lucrează foarte ordonat, iar când este un proiect de făcut se
gândeşte la toate detaliile, la modul în care să-şi distribuie eforturile şi nu
pierde nici un minut.
Afaceristul: se pricepe la afaceri, ştie cum să rezolve lucrurile, cum să
organizeze activitatea astfel încât să economisească şi să adune bani.
9. Realizări (succese) inferioare:
Isteţul: este foarte deştept, dar de obicei ascunde acest lucru nestudiind şi
luând note proaste.
Sporadicul: realizează foarte bine ce are de făcut, dar numai când este
interesat în unele probleme noi.

De ce o persoană interesată de domeniu realizează mai multe

în carieră?
Interesele reprezintă un fenomen psihologic foarte complicat,
sintetizând atitudinea emoţională pozitivă cu elemente cognitive şi energie
motivaţională. Ele reflectă preferinţele stabile ale unei persoane pentru
anumite domenii de cunoştinţe sau de activitate. Fiind sursă de energie psihică
şi emoţie intelectuală pozitivă, interesele fac ca executarea activităţilor, inclusiv
a celor complicate, să decurgă mai uşor, cu mai puţine eforturi. De aceea
intereselor le revine un rol esenţial în luarea deciziilor privind cariera. O
posibilitate la îndemâna oricui pentru a-şi conştientiza interesele este cea de a
reflecta la alegerile anterioare pe care le-a făcut: în ce activităţi s-a implicat, în
ce domenii a lucrat ca voluntar, ce cursuri opţionale sau facultative a
frecventat. Reflectând asupra asemănărilor dintre domeniile preferate,
persoana îşi poate cunoaşte propriile interese.

- 23 -
 Deşi interesele reprezintă o stare internă, psihică a omului, ele pot fi
recunoscute şi după manifestările lor externe, care formează indicatorii
cantitativi şi calitativi ai intereselor. Interesele se manifestă prin
comportamente de apropiere faţă de anumite activităţi şi pot fi identificate pe
baza unor indicatori calitativi şi cantitativi (Tabelul 1) [2].
Tabelul 1.
Indicatori ai intereselor
Indicatori cantitativi Indicatori calitativi
1. Frecvenţă crescută a activităţilor Atenţie focalizată pe activitate
specifice domeniului de interes (concentrare în timpul realizării
(realizarea activităţii chiar şi în activităţii)
timpul liber)
2. Persistenţă în timp a preferinţei Afectivitate pozitivă ce
pentru anumite activităţi acompaniază realizarea activităţii
(manifestarea preferinţei pentru cel (plăcerea de a realiza o anumită
puţin 6 luni în ultima perioadă de activitate)
timp)
3. Intensitatea de manifestare (nivel Menţinerea unei tendinţe de
minim de stimulare necesar pentru apropiere faţă de activitate (dorinţa
declanşarea activităţii) de a se reîntoarce la activitatea
respectivă)
4. Persistenţa în activitate (cât timp Implicare în realizarea activităţii
continuă să facă activitatea (atitudine activă în realizarea
respectivă activităţii)

Interesele pot fi descoperite şi prin utilizarea inventarelor de interese.

Aceste inventare în general sunt alcătuite din liste de activităţi şi ocupaţii dintre
care ni se cere să le selectăm pe cele preferate. Prin gruparea preferinţelor pot
fi puse în evidenţă interesele şi modul în care pot fi valorificate acestea.
Actualmente, cel mai utilizat chestionar de interese este cel creat de
John L. Holland, psiholog american, specialist în consiliere şi dezvoltare în
carieră. John L. Holland este autorul unui model de dezvoltare în carieră, bazat
pe interpretarea opţiunii profesionale ca expresie „voalată” a individualităţi. În
contextul acestei teorii, el a descris 6 tipuri de personalitate în funcţie de
preferinţele manifestate faţă de obiecte, date, idei, oameni, instrumente, artă.
1. Realist: nesociabil, orientat spre prezent, stabilitate emoţională, preocupat
de realitatea concretă (obiecte, maşini, instrumente) preferă activităţi ce
solicită abilităţi psihomotorii, gândire concretă. Capacităţi matematice,
neverbale.
 Profesii recomandate: mecanic, electrician, inginer, agronom.
- 24 -
2. Intelectual: raţional, independent, analitic, nesocial, original. Predomină
valorile teoretice, îi place să rezolve probleme ce solicită gândire abstractă.
Inteligent. Combinaţie armonioasă a capacităţilor verbale şi neverbale.
 Profesii recomandate: cercetarea, botanic, astronom, matematician, fizician.
3. Social: dispune de abilităţi sociale, nevoie pronunţată de contacte sociale,
comunicabil, tinde să înveţe şi să educe, umanist, feminitate, abordează
psihologic persoană. Evită problemele intelectuale; este activ, deseori
dependent de părerea grupului, rezolvă probleme bazându-se pe emoţii,
sentimente, competenţe comunicative. Capacităţi verbale bine dezvoltate.
 Profesii recomandate: învăţător, psiholog, medic.
4. Convenţional: preferă activitatea algoritmizată, este practic, concret,
stereotipic. Conservativ, dependent, rigid (nu-i place schimbul de
activitate); nu manifestă criticism, originalitate. Predomină capacităţile
matematice.
 Profesii recomandate: lucrător de cancelarie, calcule.
5. Întreprinzător: alege obiective care permit manifestarea energiei, este
entuziast, impulsiv, îi plac aventurile. Dominant, iubeşte să conducă, să i se
recunoască meritele. Nu-i sunt pe plac activităţile ce solicită inteligentă,
eforturi, asiduitate, nu-i place munca practică. Soluţionează reuşit probleme
legate de conducere, statut, putere, e agresiv şi întreprinzător. Capacităţi
verbale bine dezvoltate.
 Profesii recomandate: artist, ziarist, cameraman, administrator, director,
diplomat.
6. Artistic: se bazează pe emoţii, imaginaţie, intuiţie; concepţie neliniară
asupra vieţii. Soluţii originale, independenţă. Capacităţi psihomotore şi
verbale. Nu respectă convenţionalităţile. Idealuri înalte, autoafirmare.
 Profesii recomandate: creaţie – pictor, muzician, poet, prozator.
John L. Holland a elaborat un chestionar pentru determinarea tipului de
personalitate raportat la grupurile de profesii – Inventarul Profesional al lui
Holland (a se vedea setul de instrumente).

Valorile şi activitatea profesională

Valorile constituie convingerile fundamentale ale oamenilor referitor la
ceea ce este important în viaţă, în relaţiile interpersonale şi în muncă. Fiecare
om îşi formează în cursul vieţii un sistem de valori care îi ghidează viaţa,
opţiunile, inclusiv pe cele referitoare la carieră. Valori sunt familia, sănătatea,
securitatea, banii, puterea etc. Corelate cu munca, valorile pot viza mediul şi
relaţiile de muncă, conţinutul muncii sau munca în general (Tabelul 2) [2].
- 25 -
 Tabelul 2.
Exemple de valori corelate cu munca
Mediul Relaţii de Conţinutul Munca
de muncă muncă muncii în general
Flexibilitate Contacte directe Provocare Integritate
mediu plăcut cu clienţii competenţă statut
securitate munca în echipă expertiză prestigiu
câştiguri mari încredere risc realizare
acţiune competiţie orientare spre respect
ritm rapid amabilitate detalii responsabilitate
structură cooperare activism social putere
ritm relaxat umor învăţare influenţă
predictibilitate armonie focalizare pe apreciere
autonomie sarcini ajutorare
comunicare creativitate apartenenţă
deschisă varietate egalitate
dezvoltare independenţă
cunoaştere contribuţie
control participare
autenticitate

Omul se simte atras de acele profesiuni care sunt în concordanţă cu

valorile care îl caracterizează. Tabelul 3 conţine exemple referitor la relaţia
dintre valori şi mediul de muncă preferat [2].

Tabelul 3.
Relaţia dintre valori şi mediul de activitate
Valori Cerinţe faţă de mediul de activitate
Autorealizare Ocupaţii care conferă prestigiu
Avansare Medii de muncă în care există posibilitatea de a promova pe
baza performanţelor
Autoritate Sarcini care necesită decizii şi coordonarea activităţii unui
grup
Autonomie Medii de muncă ce presupun o planificare individuală a
timpului şi activităţii, fără supraveghere strictă
Structură Medii de muncă în care strategiile de lucru sunt clar explicate
şi sistematic monitorizate
Recompensare Medii în care recompensarea se realizează în funcţie de
cantitatea şi calitatea muncii depuse, în mod echitabil
Colaborare Medii de muncă în care sunt apreciate interacţiunile sociale

- 26 -
Creativitate Medii de muncă în care sarcinile permit inovaţie şi iniţiativă
Independenţă Medii de muncă în care se lucrează individual
Recunoaştere Medii de muncă în care sunt recompensate performanţele
individuale
Securitate Medii de muncă ce garantează continuitatea
Serviciu social Medii de muncă în care activităţile presupun ajutorarea
oamenilor
Diversitate Medii de muncă în care sarcinile pot implica o gamă largă şi
diversă de activităţi
Valorificarea Sarcini care permit exersarea abilităţilor şi deprinderilor
abilităţilor
proprii
Valori morale Medii de muncă ce nu vă obligă să participaţi la acţiuni ce
contravin valorilor morale proprii

Tabelul de mai jos conţine exemple de relaţii dintre interesele dominante,

valorile caracteristice, însuşirile de personalitate şi abilităţile noastre pe de o
parte, iar pe de altă parte, activităţile şi domeniile profesionale recomandate
(Tabelul 4) [2]:

Tabelul 4.
Caracteristici personale şi domenii ocupaţionale (exemple)
Activităţi şi
Însuşiri de
Interese Valori Abilităţi domenii
personalitate
profesionale
Realiste Tradiţie, Conformist, Ingeniozitate Operare cu
realism, sincer, onest, tehnică, echipamente,
Maşini,
simţ practic. supus, aptitudini folosirea
unelte,
materialist, mecanice, uneltelor,
aer liber.
firesc, dexteritate, construcţie,
consecvent, coordonare reparaţie.
practic, manuală şi
Inginer
modest, digitală.
constructor,
timid, stabil,
şofer, operator,
econom.
maşinist,
fermier.
Investigative Independenţă, Analitic, Aptitudini Muncă de
curiozitate, precaut, matematice, laborator,
Ştiinţe,
învăţare, critic, verbale, rezolvare de
teorii,
dezvoltare. curios, de analiză. probleme
idei,
- 27 -
date. independent, abstracte,
introvertit, cercetare.
metodic,
Medic, chimist,
modest,
matematician,
precis,
biolog.
raţional,
rezervat.
Artistice Frumos, Complex, Creativitate, Compoziţie
originalitate, dezordonat, aptitudini muzicală,
Artă,
independenţă, emoţional, artistice, scris, arte
Auto-exprimare.
imaginaţie. expresiv, expresivitate vizuale.
idealist, artistică.
Muzician,
imaginativ,
poet,
lipsit de
sculptor,
abilităţi
scriitor.
practice,
impulsiv,
independent,
intuitiv,
nonconformist,
original.
Sociale Bunăstarea Convingător, Aptitudini Predare,
oamenilor, cooperant, verbale, consiliere,
Oameni,
cooperare, prietenos, comunicare, suport
muncă în echipă,
generozitate, generos, ascultare, social.
servicii
servicii în săritor, înţelegere.
comunitare. Profesor,
avantajul idealist,
consilier,
celorlalţi. centrat pe
terapeut.
probleme,
amabil,
responsabil,
sociabil,
tacticos,
înţelegător.
Antrepre- Asumarea Curajos, Aptitudini Vânzare,
noriale riscului, ambiţios, verbale, management,
statut, atrage abilitatea de negociere.
Afaceri,
competiţie. atenţia, a-i motiva şi
politică, Manager,
dominant, direcţiona pe
conducere, politician,
energic, ceilalţi.
influenţă. agent vânzări.
impulsiv,
optimist,
- 28 -
 caută plăcere,
popular,
încrezător în
sine, sociabil,
vorbăreţ.
Convenţionale Organizare, Conformist, Aptitudini Organizare,
stabilitate, conştiincios, matematice, operare pe
Organizare,
eficienţă. atent, analiza computer,
date,
conservator, datelor, aplicarea
finanţe.
inhibat, înregistrarea unor
supus, informaţiilor, proceduri.
ordonat, aptitudini de
Munci
consecvent, funcţionar,
administrative,
eficient, atenţie la
în domeniul
practic, detalii.
financiar,
controlat,
bibliotecar,
lipsit de
funcţionar.
imaginaţie,
eficient.

- 29 -
 III. CONSILIEREA PROFESIONALĂ INIŢIALĂ.
TRASEE EDUCAŢIONALE ŞI PROFESIONALE

Compartimentele consilierii profesionale iniţiale [19]

I. Studierea fişei de orientare profesională a optantului
(în cazul când optantul vine la un Centru specializat dintr-o instituţie de
învăţământ general).
II. Convorbirea prealabilă cu optantul:
- Se discută cauzele adresării pentru consiliere;
- Se clarifică starea sănătăţii;
- Se depistează gradul de formare a planurilor profesionale;
- Se înregistrează informaţia despre optant în registru şi se fixează ora şi
data consilierii (grupurile se formează conform criteriului „vârstă”).
III. Şedinţa de consiliere profesională iniţială:
Fiecare optant se aşează la masa de lucru, are loc procedura de salut şi
prezentările; se clarifică scopul şi conţinutul consilierii profesionale iniţiale:
1. Convorbirea cu optanţii (30 de minute)
Unul dintre obiectivele convorbirii este determinarea nivelului
aproximativ de informare a optantului despre domeniul profesiilor (bine
informat, informat, neinformat), acordându-le întrebări de tipul:
Ce profesii cunoaşteţi? Ce grupuri de profesii cunoaşteţi?
Unde vreţi să faceţi studiile pentru a însuşi profesia care Vă interesează?
Ce trebuie să poţi, ca să realizezi această profesie, ce calităţi trebuie să ai?
Ce este un plan profesional şi ce trebuie să ai în vedere, atunci când îl faci?
Un alt obiectiv este să se constate, la ce nivel este elaborarea planurilor
profesionale şi cum trebuie elaborat un plan profesional. Se stabileşte, dacă
planul a fost elaborat independent, dacă s-a ţinut cont de factorii principali, şi
dacă optantul realizează unele activităţi, pregătindu-se pentru însuşirea
profesiei dorite.
Planul profesional se consideră:
Bine format – a fost aleasă profesia şi instituţia unde poate fi însuşită;
Parţial format – este aleasă doar profesia;
Nu este format – nu este aleasă nici profesia, nici instituţia.
- 30 -
 Gradul de independenţă a elaborării:
Independent;
Neindependent sub influenţa prietenilor, fiind presat de părinţi, rude
etc.
Gradul de conştientizare a opţiunii:
Având în vedere factorii principali: interese, înclinaţii, aptitudini, starea
sănătăţii, cunoaşterea bună a profesiei, necesitatea de cadre în domeniu;
Sub influenţa unor condiţii accidentale.
Realizare:
Efectuează anumite activităţi în vederea însuşirii profesiei dorite;
Povesteşte despre cum ar putea fi însuşită profesia;
Nu face nimic.
2. Completarea chestionarelor şi formularelor de răspuns la teste
(a se vedea setul de metode)
Chestionarul optantului;
Chestionarul diferenţial diagnostic;
Harta intereselor;
Capacităţile comunicative şi organizatorice
(a se vedea mai jos setul de probe);
Alte probe la decizia consilierului;
Prelucrarea cantitativă, interpretarea şi analiza rezultatelor obţinute;
Lucru cu fişierul profesiilor;
Convorbirea de încheiere conform rezultatelor obţinute în etapele
anterioare.
3. Calcularea rezultatelor, interpretarea şi analiza datelor obţinute
La elaborarea concluziilor consilierul are în vedere şi propriile observări
în procesul consilierii.
Contradicţiile sau necorespondenţele dintre observări şi rezultatele
probelor este motiv de invitaţie la o altă şedinţă de consiliere şi o
cercetare mai detailată, înainte de a lua decizia.
În discuţie cu optanţii, consilierul atrage atenţia optanţilor la rezultatele
probelor şi corespondenţa lor cu profesia aleasă.
4. Informarea optanţilor cu privire la tipurile de profesii şi
instituţiile unde pot fi însuşite.
Consilierul foloseşte cataloage de profesii, profesiograme pentru a
studia împreună cu optantul conţinutul profesiei alese, fişe cu profesii,
liste ale instituţiilor de învăţământ profesional, alte materiale.
Pentru a descrie detailat tipurile de profesii se poate apela la clasificările
conform obiectului muncii ale lui E. Climov şi ale lui Holland.
- 31 -
 IV. Încheierea şedinţei de consiliere iniţială
Includerea rezultatelor convorbirii într-un tabel de tipul celui de mai jos
permite de a face concluzii rapide privind rezultatele consilierii şi de a formula
recomandări pentru fiecare optant separat.
Tabelul 5.
Formular pentru înregistrarea rezultatelor consilierii iniţiale*
3. Rezultatele
1. Nivelul 2. Cât de acţiunilor consilierului
4. Concluzia Recoman-
de formare argumentat cu optantul orientate
consilierului dări
a PF este planul spre formarea sau
definitivarea planului
1. Planul Argumentat PF este format. Alegerea Informare
este este făcută. şi
format dezvoltare
Neargumentat PF a fost completat. Alegerea Informare
este făcută. şi
dezvoltare
A fost format un nou Alegerea Informare
PF. este făcută. şi
dezvoltare
PF nu este încă Alegerea Informare,
format. încă nu este invitaţie la
făcută. consiliere
2. Planul Argumentat PF a fost completat. Alegerea Informare
este este făcută. şi
parţial dezvoltare
format Neargumentat A fost format PF Alegerea Informare
nou. este făcută. şi
dezvoltare
PF nu este încă Alegerea nu Informare,
format. este făcută. invitaţie la
consiliere
3. Planul PF a fost format în Alegerea Informare
nu este procesul consilierii. este făcută. şi
format dezvoltare
Este stabilit Alegerea nu Informare,
domeniul este făcută. invitaţie la
profesional. consiliere
PF nu este format. Alegerea nu Informare,
este făcută. invitaţie la
consiliere
*Notă: (PF – plan profesional)
- 32 -
 Cum se colectează şi se analizează informaţia privind traseele
educaţionale şi ocupaţionale?
Informaţia se referă la:
- natura muncii pe care dorim să o efectuăm;
- cerinţele educaţionale pentru a ocupa un loc de muncă;
- perspectivele de angajare;
- mediul muncii;
- câştiguri etc.
Pentru a obţine cât mai multe informaţii despre traseele educaţionale şi
profesionale posibile, pot fi valorificate diverse surse de informare [2; 7; 30]:
- Un lucru util pentru a înţelege totul despre o meserie este să fie
consultaţi cei care o exercită. Adolescenţii ar putea apela la diriginte sau
la psiholog să le faciliteze posibilitatea de a fi, pentru o vreme, „umbra”
unui profesionist de a cărui meserie sunt interesaţi.
- O altă cale este de a întocmi o listă a persoanelor experte în domeniu
care ar putea fi rugate să le vorbească despre profesia lor. La sfârşitul
întrevederii trebuie să se mulţumească interlocutorul pentru timpul şi
informaţiile acordate.
Lista de întrebări: Cum aţi început să exercitaţi această meserie? Ce fel de
experienţă aveaţi înainte de a intra în acest domeniu? Ce fel de aptitudini sunt necesare
pentru această meserie? Ce calităţi personale se cer pentru a o exercita? Ce pregătire
profesională se cere? Ce nivel de educaţie? Este posibilă calificarea la locul de muncă? Este
necesară o diplomă sau un atestat? Aveţi nevoie de unelte sau instrumente specifice meseriei?
Cum se desfăşoară o zi obişnuită la acest loc de muncă? Cum vă simţiţi când munciţi? Care
sunt momentele de vârf şi cele de destindere? Ce vă atrage cel mai mult la acest gen de
muncă? Dar cel mai puţin? Care sunt prognozele în legătură cu meseria Dumneavoastră?
Este în creştere sau în declin? Ce schimbări majore în plan tehnic, tehnologic au intervenit în
acest domeniu şi cum i-au afectat ele pe angajaţi? Care sunt posibilităţile de avansare? Dacă
ar fi să o luaţi de la început, aţi alege aceeaşi meserie? Aţi proceda în mod diferit?
Recomandaţi altora să aleagă această ocupaţie?
- Materialele tipărite: broşurile, pliantele, profilele ocupaţionale, ziare şi
reviste reprezintă o sursă de informaţii exacte, în rubricile lor de
specialitate pot fi găsite oportunităţi educaţionale sau profesionale,
diverse aspecte legate de piaţa muncii.
- Materialele audiovizuale. Din această categorie fac parte anumite
casete audio-video, CD-uri, emisiuni radio sau TV care furnizează
informaţii despre unele instituţii de învăţământ sau despre unele
ocupaţii.

- 33 -
 - Internetul. Există multe site-uri pe care găsim informaţii despre oferte
educaţionale şi ocupaţionale: site-ului Ministerului Educaţiei, site-ul
Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei. Tot aici găsim şi
Clasificatorul Ocupaţiilor din Republica Moldova prin care ne putem
informa referitor la ocupaţiile care ne interesează.
- Interviul de informare. Pentru a ne informa, putem apela şi la
persoane care, prin natura poziţiei pe care o ocupă în cadrul unei firme,
pot oferi informaţii. Putem solicita un interviu (o discuţie) cu astfel de
persoane, pentru a obţine direct de la sursă informaţii despre
oportunităţile educaţionale şi/sau ocupaţionale de la firma respectivă.
- Reţeaua socială din care fac parte părinţii, alţi membri ai familiei,
prieteni, profesori, vecini etc., persoane care pot oferi informaţii despre
trasee educaţionale, despre firme potenţial angajatoare, şi cu care putem
discuta despre experienţa lor profesională.
- Experienţa directă în muncă are o importanţă deosebit de mare.
Această experienţă se poate obţine prin activităţi de voluntariat, muncă
în timpul vacanţei, prin observarea modului în care îşi desfăşoară
activitatea diferite persoane: membrii familiei, prieteni, cunoştinţe.
Activităţile de acest gen oferă şi şansa extinderii reţelei sociale care
poate fi utilă mai târziu, pentru a găsi un loc de muncă.
Luarea unei decizii privind cariera şi căutarea unui loc de muncă.
Atunci când adolescentul ia o decizie referitor la profesie, alături de
responsabilitate, trebuie să fie conştient, că nu ia o decizie pentru întreaga
viaţă. În cursul vieţii pot interveni circumstanţe noi, vor apărea oportunităţi
noi, va fi nevoie să se identifice alte trasee profesionale, care, posibil, să se
potrivească mai bine subiectului şi procesul de dezvoltare în carieră va
continua.
Cum se caută un loc de muncă?
• publicarea unor anunţuri în publicaţii specializate;
• participarea la târgurile de locuri de muncă (job shop-uri) organizate
periodic de agenţiile de ocupare a forţei de muncă;
• identificarea şi consultarea cu regularitate a anunţurilor cu oferte de
locuri de muncă din ziare, reviste;
• informaţii direct de pe site-ul firmei şi din discuţiile directe cu persoane
care lucrează la firma care ne interesează;
• consultarea site-urilor electronice specializate (de exemplu, European
Employment Services), a site-ului Agenţiei Naţionale pentru
Ocuparea Forţei de Muncă [2; 7; 29].

- 34 -
 IV. ELEMENTE DE MARKETING PERSONAL

Marketingul personal constă în sistematizarea şi prezentarea

informaţiilor despre abilităţile, competenţele, interesele şi experienţele
educaţionale şi profesionale proprii în vederea atingerii scopurilor de carieră
[2; 7; 29]. Două „instrumente” esenţiale ale promovării personale sunt CV-ul
şi scrisoarea de intenţie. Obţinerea unui loc de muncă, într-o foarte mare
măsură, depinde şi de modul în care ne prezentăm la interviul de angajare.

Curriculum vitae (CV)

Curriculum Vitae (în limba latină: „cursul / desfăşurarea vieţii”) este
un document universal care, bine redactat, poate spori semnificativ şansele de
a obţine postul dorit. Informaţiile incluse într-un CV trebuie să fie în acord cu
cerinţele şi competenţele postului, relevante şi prezentate cu maximă concizie,
precizie şi claritate.
La întocmirea unui CV trebuie să se ţină seama de un ansamblu de
reguli cu caracter obligatoriu:
- se foloseşte coală albă format A4 de bună calitate;
- CV-ul trebuie să fie prezentabil, îngrijit, corect încadrat în pagină şi fără
greşeli gramaticale;
- de preferinţă, nu trebuie să depăşească o pagină (maximum două) şi să
fie cât mai aerisit pentru a fi uşor de citit;
- pentru fiecare post – un CV distinct;
- se va specifica evoluţia în carieră, competenţele avute în ordine invers
cronologică a locurilor de muncă avute;
- în cazul absolvenţilor şi a persoanelor fără experienţă în muncă,
accentul se pune pe calităţile personale care pot compensa lipsa
acesteia, precum şi pe premii şcolare, burse, alte cursuri urmate, slujbe
temporare, atribuţii de lider etc., care demonstrează potenţialul lor
pentru postul solicitat;
- nu se lasă perioade de discontinuitate în prezentarea carierei;
- este util să fie menţionate şi alte competenţe personale necesare
ocupării postului: cursuri de limbi străine, informatică, management,
marketing, posesia carnetului de conducere etc.;
- 35 -
 - este importantă, atunci când este cazul, menţionarea disponibilităţii de a
călători sau de a schimba domiciliul la solicitarea instituţiei;
- în CV nu se prezintă date eronate, fictive; informaţii sau pretenţii
salariale; informaţii de natură religioasă, politică sau de altă natură
controversată.
Actualmente, în majoritatea ţărilor europene este acceptat Modelul de
CV în format Europass (Anexa 1).

Scrisoarea de intenţie: Cum trebuie să fie o scrisoare

de intenţie convingătoare? [12; 29; 30]
1) Axată pe necesităţile angajatorului într-o scrisoare de intenţie. Se
analizează activitatea companiei, cum poate candidatul să aducă mai
mulţi bani, să fie o soluţie a problemelor pe care organizaţia le
întâmpină.
2) Adresată personal. Pentru a avea şi mai mult efect, candidatul se
interesează care este persoana ce se va ocupa de recrutări şi se
adresează direct.
3) Să răspundă la întrebările angajatorului: Ce poţi face pentru respectiva
companie? Care este situaţia ta curentă? Eşti calificat pentru respectivul job? De ce
vrei să lucrezi pentru companie?
4) Scurt şi la obiect. Se folosesc propoziţii scurte. Textul se împarte în 3-4
paragrafe despărţite printr-un spaţiu.
5) Se scrie aşa cum se vorbeşte, dar îngrijit. Pentru un plus de originalitate
în scrisoarea de intenţie se combină limbajul formal cu stilul simplu,
conversaţional.
6) Pozitivă. Un ton optimist şi plin de energie într-o scrisoare de intenţie
îl va molipsi şi pe angajator.
7) Pentru a menţine legătura, se stabileşte următorul pas: interviul.
Reguli generale de construire a unei scrisori de intenţie.
1. Scrisoarea de intenţie e bine să fie tehnoredactată, cu încadrare într-o
pagină.
2. Scrisoarea începe cu numele companiei.
3. Se adresează departamentului resurse umane sau persoanei responsabile
de angajări.
Conţinut:
1. Numele candidatului şi posibilitatea de contact – să apară vizibil (bold,
caractere cu un font mărit);
2. Interesul pentru un anumit post/ domeniu, care trebuie precizat explicit
de la începutul scrisorii, precum şi modul în care ai aflat că acest post e
- 36 -
 disponibil. Se evită tonul evaziv, pentru a ţinti mai multe posturi
simultan.
3. Motivarea interesului pentru postul/ domeniul de activitate vizat
(enumeră câteva calităţi personale şi câteva succese profesionale relevante pe domeniul
ales).
4. Argumentarea intenţiei de a candida pentru postul respectiv.
5. Se folosesc verbe de acţiune (intenţionez, pot, vreau etc.), se evită
redundanţa şi clişeele!
6. Se declară disponibilitatea pentru un interviu.
7. Se semnează şi datează scrisoarea.
Responsabilitate. Se precizează clar situaţia sau problema, dând astfel
dovadă că se înţeleg nevoile angajatorilor.
Pentru a organiza mai bine informaţia pot fi urmaţi paşii:
1. Se face o listă cu lucrurile care se doresc a fi comunicate, indiferent de
ordinea acestora;
2. Se utilizează argumente, exemple;
3. Se apreciază relevanţa fiecărei probleme;
4. Se renunţă la tot ce nu este relevant;
5. Se rearanjează informaţiile într-o ordine logică, firească.
Greşeli în Scrisoarea de intenţie. Greşelile majore identificate se
reduc la trei teme de bază:
• Un început „moale”. Nu este nevoie de două, trei paragrafe pentru a
face o introducere. Se poate începe cu ceva de genul: „Numele meu este X
şi doresc să aplic pentru poziţia Y, din cadrul firmei W, ca urmare a anunţului din
Z”. Este o cale uşoară de a deschide scrisoarea de intenţie.
• Obiectivele carierei candidatului. O afirmaţie de genul „caut o poziţie
unde abilităţile mele să fie folosite şi recunoscute în vederea unei avansări” va crea
o impresie de îngâmfare şi îl va face pe evaluator să treacă peste această
aplicaţie. Afirmaţiile de acest gen se vor păstra pentru momentul
întâlnirii faţă în faţă.
• Plecarea de la jobul precedent. Oricât de puternic ar fi impulsul de a
explica motivul plecării de la fostul job, trebuie evitată tentaţia! Se
pregătesc răspunsuri pentru orice întrebări-capcană despre istoricul
angajărilor candidatului, care pot apărea la interviu. Scrisoarea de
intenţie nu este un loc potrivit pentru confidenţe. De multe ori acest
lucru poate să conducă la uşi închise. Candidatul nu va critica
organizaţiile la care a lucrat anterior. Asta ar putea pune sub semnul
întrebării integritatea sa.
• O scrisoare prea lungă. Scrisoarea de intenţie trebuie să fie scurtă,
precisă şi personalizată în funcţie de locul de muncă pentru care aplici.
- 37 -
 Recrutorii sunt îndeajuns de ocupaţi şi pot decide foarte uşor să treacă
de aplicaţie, dacă scrisoarea de intenţie se lungeşte prea mult sau nu are
legătura directă cu jobul.
• Repetarea informaţiilor din CV. O scrisoare de intenţie va trezi
interesul recrutorului şi va face o introducere pentru ca, prin CV, să fie
prezentată mai detaliat experienţa, studiile şi abilităţile. Informaţiile din
curriculum vitae, repetate în scrisoarea de intenţie, o vor lungi şi vor
plictisi recrutorul.
• Ignoranţa în ceea ce priveşte compania. Dacă se doreşte ca scrisoarea de
intenţie să spună recrutorului cât de potrivit este candidatul pentru job, trebuie ştiut
ce face compania şi care este rolul pe care respectivul loc de muncă îl joacă în cadrul
organizaţiei. Este indicată documentarea înainte de a redacta scrisoarea
de intenţie şi notarea unor detalii relevante, care pot fi utilizate în
document. Altfel, angajatorul ar putea deduce că candidatul nu este
pregătit să depună efortul necesar ca să afle cât mai multe despre
companie şi să se implice.
• Folosirea unui format extravagant. Scrisoarea de intenţie va atrage
atenţia, dar într-un fel negativ, dacă textul va fi aranjat prea deosebit.
Un document curat, cu un font lizibil şi margini albe va recomanda
candidatul mai bine.
• Greşelile de ortografie şi gramatică – primele taxate.
Cum se redactează o scrisoare de intenţie nesolicitată? Dacă
cineva vrea să lucreze la o anumită companie şi consideră că are toate şansele
să primească un post sau, pur şi simplu CV-ul să rămână în baza de date a
unor companii, pentru joburi viitoare, atunci cea mai decentă abordare
reprezintă un email direct către departamentul de resurse umane al firmei sau
direct către şeful departamentului, la care se anexează CV-ul actualizat şi o
scrisoare de intenţie.
Nu trebuie aşteptat ca o companie să publice oferte de locuri de muncă
pentru a trimite CV-ul şi scrisoarea de intenţie; trebuie doar ştiut clar ce se
vrea: poziţie, companie, domeniu.
Se începe prin a defini:
- Ce se doreşte să se facă pentru respectiva organizaţie?
- În ce departament se doreşte angajarea?
- Cine va fi şeful? – se află numele celui care coordonează departamentul
de pe site-ul de companie sau pur şi simplu se telefonează şi se întreabă.
- Se redactează o scrisoare de intenţie adresată potenţialului şef.
Şansele ca scrisoarea de intenţie să fie citită sunt mai mari dacă este
adresată direct persoanei în cauză. Totodată, cunoaşterea necesităţilor

- 38 -
departamentului şi a oportunităţilor de dezvoltare va da posibilitatea ca
discursul candidatului în momentul interviului să se axeze pe anumite lacune
pe care acesta le va umple.
Foarte importantă în realizarea unei scrisori de intenţie este formularea
motivelor pentru postul vizat.
În Anexa 2 sunt prezentate trei exemple de scrisoare de intenţie.
Scrisoarea de intenţie poate fi adaptată la unul dintre ele, în funcţie de
nivelul de carieră sau de domeniul în care se caută un job. Succes!

Interviul
1. Cum te prezinţi la un interviu? [2; 12; 29]
Scopul candidatului la interviu este să-l convingă pe intervievatorul că
el, candidatul, este persoana cea mai potrivită pentru postul respectiv, că are
abilităţile şi deprinderile necesare. Pregătirea pentru interviu constă în a învăţa
să porţi o conversaţie cu examinatorul (examinatorii) şi să răspunzi la anumite
întrebări.
Categorii de întrebări care se vor pune:
 Întrebări despre studii. Trebuie răspuns exact, accentuând reuşitele,
evitând a discuta despre insuccese. Se demonstrează interesul pentru
profesie – persoanele indiferente nu sunt decât foarte rar angajate.
 Întrebări despre experienţa profesională. Atenţie! Nu se vor critica
foştii şefi!
 Întrebări despre postul vizat/firma respectivă. Candidatul se va
informa dinainte ce trebuie să facă în postul respectiv. Dacă nu are
toate deprinderile, va arată disponibilitatea de a învăţa repede!
 Întrebări despre obiectivele carierei. Pe examinator îl interesează
dacă candidatul poate contribui la succesul firmei/ instituţiei respective.
Orice răspuns la astfel de întrebări trebuie să arate că candidatul este
competent şi poate deveni şi mai competent. Obiectivul carierei trebuie
să fie compatibil cu interesele firmei.
 O întrebare-capcană: „Vrei să afli ceva despre postul respectiv sau firma
noastră?”. Această întrebare se adresează pentru a vedea dacă eşti o
persoană motivată – în nici un caz nu se va răspunde negativ!
Candidatul poate întreba:
- Care sunt planurile de dezvoltare ale firmei?
- Cu cine vei lucra?
- Care sunt posibilităţile de specializare?
- Care este programul de lucru?
Astfel va demonstra interesul faţă de slujba vizată şi dorinţa de a începe lucrul!
- 39 -
 2. Prejudecăţile examinatorilor.
Orice examinator este un om care are simpatiile, antipatiile, capriciile şi
reţinerile sale. Nu se va crea din acest fapt o problemă! Prejudecăţile
examinatorului reprezintă un mic obstacol ascuns, care poate fi depăşit!
Ce gândesc examinatorii:
 Persoanele care au absolvit facultatea X sunt foarte bine pregătite. Absolvenţii
altor facultăţi nu ştiu nimic.
 Nu angajez pe nimeni care a lucrat la instituţia/firma Y. Toţi de acolo sunt
incompetenţi.
 Nu angajez o femeie pe acest post. Nu face faţă stresului!
 Nu angajez studenţi. Sunt neserioşi şi întârzie mereu.
Dacă, dintr-o întâmplare, candidatul face parte într-o categorie
neagreată de examinator, singura soluţie este să-i arate că, indiferent de
aceasta, este o persoană foarte valoroasă şi că are calităţi care compensează cu
mult lucrurile care pot să nu îi placă angajatorului!
3. Pentru a face o impresie bună:
- Îmbrăcămintea trebuie să fie discretă şi potrivită situaţiei, să atragă
atenţia asupra persoanei, şi să nu iasă în evidenţă;
- Punctualitatea este foarte apreciată;
- Nu se mestecă gumă şi nu se fumează în timpul interviului;
- Se salută într-un mod ferm şi hotărât;
- Se aduc copii după CV şi diploma de studii;
- Nu se evită privirea celui care examinează – se priveşte direct!
- Se trimite o scrisoare de mulţumire după câteva zile, prin care se
reafirmă dorinţa de a lucra la firma respectivă!
4. Elemente de management al stresului la interviu
Pentru marea majoritate a celor care îşi caută un loc de muncă,
cuvintele „stres” şi „interviu” sunt sinonime. Stresul are o mulţime de efecte
asupra oamenilor – îi poate face să tremure, să intre în panică, să vorbească
prea mult, să se agite sau să îşi piardă ideile. Iată în continuare câteva tehnici
simple care pot ajuta să se liniştească şi să se relaxeze, când se simte stresat
înaintea unui interviu [2].
a) Înainte de interviu
Punctualitatea la un interviu este una din cele mai importante aspecte de care trebuie
să te asiguri; nu-ţi provoca inutil situaţii de stres – încearcă să ajungi cu 10 minute înainte
de începerea interviului. Dacă vei ajunge prea devreme, vei aştepta şi vei fi îngrijorat, iar
dacă vei ajunge prea târziu, va trebui să te grăbeşti şi nu vei avea timp să-ţi pui ideile în
ordine pentru interviu. O pauză înaintea interviului, de 10 minute, îţi va permite să-ţi tragi
răsuflarea şi să te obişnuieşti cu mediul – este suficient timp, fără a fi prea mult.

- 40 -
b) Imaginează-ţi!
Îţi poţi transforma visele în realitate – foloseşte-ţi imaginaţia pentru a-ţi păstra
calmul pe parcursul unui interviu. Vizualizarea reprezintă o tehnică de relaxare, cu
ajutorul căreia îţi creezi în minte imaginea unei situaţii stresante, pe care o rezolvi cu succes.
Astfel, te pregăteşti psihic pentru a face faţă cât mai bine situaţiei reale.
Poţi practica vizualizarea cu câteva zile, ore sau chiar câteva minute înainte de
interviu – închide ochii, respiră adânc şi imaginează-ţi discuţia cu angajatorul, fiind
încrezător şi răspunzând cu uşurinţă chiar şi întrebărilor grele. Exersează succesul în
imaginaţia ta şi curând vei avea parte de el şi în realitate.
c) Relaxează-te!
Un candidat relaxat este un candidat încrezător în propriile capacităţi.
Demonstrează-i intervievatorului că eşti calm, liniştit şi încrezător pe parcursul discuţiei cu
acesta şi te va considera potrivit pentru job.
Iată câteva sfaturi pentru a menţine calmul pe parcursul interviului:
- Respiră rar şi adânc (şi, desigur, silenţios).
- Stai drept pe cât posibil, şi nu îţi încrucişa braţele sau picioarele, ţine-le relaxate.
- Vorbeşte rar şi fă pauze dese de respiraţie.
- Zâmbeşte – este contagios!
d) Ia pauze, nu intra în panică!
Pe parcursul oricărui interviu se întâmplă ceva care nu decurge conform planurilor
tale: fie are loc o pauză prea lungă, în care tăcerea devine apăsătoare, fie te bâlbâi sau nu îţi
găseşti cuvintele pentru a răspunde unei întrebări dificile. NU intra în panică – acum este
momentul să aplici tehnicile de relaxare prezentate mai sus. Este mai uşor să îţi controlezi
frica şi panica pe măsură ce simţi că acestea apar, decât să te relaxezi când deja ţi-ai pierdut
calmul şi controlul asupra ideilor. Aşa că, ia o pauză în momentul în care simţi că începi să
intri în panică, repetă în gând că poţi trece peste acest moment, răsuflă adânc, concentrează-
te şi reia interviul. O pauză scurtă de numai 10 secunde poate fi exact ceea ce ai nevoie
pentru a-ţi recâştiga calmul şi controlul, iar intervievatorul cu siguranţă nici nu va observa
acest lucru.

Scrisoarea de mulţumire
După interviul de angajare se recomandă a trimite o scrisoare prin care
se mulţumeşte persoanei care te-a intervievat sau echipei de evaluatori pentru
oportunitatea oferită de firmă de a participa la interviul de angajare. Printr-o
astfel de scrisoare intervievatorul îşi va reaminti mai uşor de candidat în
momentul luării deciziei pentru ocuparea locului de muncă.

- 41 -
 V. CONSILIERE ŞI ORIENTARE ÎN CARIERĂ
LA LOCUL DE MUNCĂ

Dezvoltarea carierei presupune lărgirea, îmbogăţirea şi perfecţionarea

carierei ca urmare a proceselor psihologice de învăţare şi formare, conducând
spre modificarea personalităţii în general a omului, dar mai ales a activităţii lui
profesional-vocaţionale. Dezvoltarea carierei este un proces ce se desfăşoară de-
a lungul întregii vieţi. După absolvirea unei instituţii de învăţământ profesional
şi angajarea în câmpul muncii, dezvoltarea profesională continuă la locul de
muncă.
Obiectivele activităţii de consiliere şi dezvoltare în carieră la locul de
muncă:
 Susţinerea angajatului în procesul de adaptare la rolul pe care acesta
îl are în organizaţie;
 Suport în procesul de integrare în echipa de lucru şi dezvoltarea ei;
 Asimilarea de cunoştinţe necesare unui post prezent sau unui post
viitor în interiorul companiei;
 Dezvoltarea unor tehnici de acţiune adaptate situaţiilor concrete;
 Îmbunătăţirea comunicării şi a climatului organizaţional;
 Dezvoltarea de abilităţi şi capacitate profesională.
Toate aceste obiective, odată atinse, îl vor ajuta pe individ să identifice
o modalitate adecvată de a se afla mai aproape de viaţa organizaţiei.
La rândul său, consilierul trebuie să urmărească o serie de principii de
bază în activitatea sa:
- să fie conştient de responsabilităţile sale şi să şi le asume în întregime;
- să încurajeze clientul să valorifice la maxim potenţialul lui;
- să manifeste abilităţi de ascultare activă faţă de ceea ce îi împărtăşeşte
clientul;
- îi permite să îşi asume propriile decizii şi să facă propriile greşeli;
- să încurajeze iniţiativele clientului;
- să dezvolte şi pe sine, pentru succesul său personal şi pentru succesul
proiectului de mentorat;
- să demonstreze în mod constant atitudine pozitivă, optimistă în raport
cu progresele realizate sau cu cele ce pot avea loc;
- să dea dovadă de calm în situaţiile de criză, situaţii pe care să le
administreze şi să le rezolve împreună cu protejatul său;
- 42 -
 - să se orienteze la client şi nevoile acestuia, nu la propria persoană;
- să se manifeste ca o persoană sigură pe sine, şi nu să perceapă în
competiţie clientul.
Integrarea profesională reprezintă o precondiţie a dezvoltării
profesionale la locul de muncă. Antrenarea noilor angajaţi în efortul de
dezvoltare a resurselor companiei este condiţionată de un dublu proces de
acomodare – al persoanelor în cauză la grupul de lucru din care urmează să
facă parte şi al organizaţiei însăşi faţă de noii săi membri – proces care este
cunoscut sub titlu de integrare profesională.
Activităţile de susţinere psihologică a procesului de integrare
profesională pot fi privite prin prisma a trei dimensiuni:
- dimensiunea informaţională sau cognitivă;
- dimensiunea relaţională, faţă de indivizi şi grupurile de muncă;
- dimensiunea culturală, legată de apartenenţa la noua organizaţie.
Dintre acestea fac parte contactul cu noul şef, pregătirea grupului,
realizarea cadrului de comunicare şi structurarea (pe categorii, pe suporturi de
prezentare şi în timp) a informaţiilor oferite în cursul procesului de integrare.
Responsabilităţile programelor de integrare sunt, de regulă, distribuite
între departamentul de resurse umane, şeful ierarhic direct şi managerul
coordonator.
Procedurile de integrare depind, în mare măsură, de specificul fiecărei
organizaţii şi pot fi: scrisoarea de bun venit, manualul angajatului, instructajele,
conferinţele şi filmele de îndrumare sau lucrul sub tutelă.
Metodele de integrare nu se referă exclusiv la asimilarea performantă a
cerinţelor postului vacant, ci privesc şi potenţialul noilor angajaţi faţă de
cerinţele viitoare de dezvoltare a firmei. Gama acestor metode este destul de
diversă, incluzând, de exemplu, integrarea pe postul disponibil, monitorizarea
procesului de integrare, cunoaşterea problematicii organizaţiei prin „rotirea”
noului angajat prin compartimentele conexe postului său de lucru şi realizarea
unui proiect concret.
Dar procesul de dezvoltare profesională nu se reduce la integrarea
profesională. Dinamica accentuată a transformărilor din mediul economic şi
social impune un proces permanent de reconsiderare a cunoştinţelor şi
abilităţilor individuale în raport cu cerinţele, mereu mai complexe, ale
activităţilor desfăşurate în cadrul organizaţiei, iar menţinerea nivelului de
competitivitate a firmelor, într-un spaţiu concurenţial, necesită
instituţionalizarea preocupărilor privind formarea şi perfecţionarea
profesională a angajaţilor.

- 43 -
 Procesul formativ este o componentă a planificării strategice în
domeniul resurselor umane, Acţiunile privind dezvoltarea profesională
necesită abordare sistemică. Din această perspectivă rezultă rolul important al
consilierului la toate trei faze ale dezvoltării resurselor umane:
- identificarea necesităţilor de pregătire profesională;
- derularea propriu-zisă a programelor de pregătire profesională;
- evaluarea rezultatelor procesului.
La faza de identificare a nevoilor se efectuează analiza organizaţională,
analiza sarcinilor şi analiza individuală (potenţialului şi nevoilor de formare);
evaluarea necesităţilor de pregătire porneşte de la cele două categorii de cauze
ce pot genera procesul formativ: eliminarea deficienţelor constatate şi noile
cerinţe organizaţionale.
Faza de derulare a programelor presupune întocmirea programelor cu
orientare la rezultatele obţinute în prima fază şi selectarea metodelor potrivite
sarcinilor de formare. În faza de derulare propriu-zisă a programelor de
pregătire profesională se pune problema existenţei celor două precondiţii ale
procesului de instruire, respectiv – pregătirea prealabilă şi motivaţia.
Faza de evaluare a procesului şi a rezultatelor de pregătire profesională
cuprinde activităţile referitoare la măsurarea nivelului de realizare a
obiectivelor propuse, a costurilor pregătirii şi a beneficiilor rezultate.

- 44 -
 VI. METODE ŞI TEHNICI
DE CONSILIERE PSIHOLOGICĂ
PENTRU ORIENTARE ŞI DEZVOLTARE ÎN CARIERĂ

Scopul orientării şcolare şi profesionale în gimnazii şi licee este

susţinerea elevilor în elaborarea unor planuri profesionale reale, bazate pe
cunoaşterea propriului potenţial şi pe situaţia socioeconomică. A lua o decizie
în vederea viitoarei profesii este un proces responsabil şi complicat pentru
adolescentul, care trebuie să aleagă dintr-o varietate atât de mare de profesii,
mai familiare sau mai puţin familiare celui ce alege. Această alegere poate
valorifica şi amplifica potenţialul existent sau poate duce spre eşec profesional
şi social, ceea ce depinde în mare măsură de sprijinul pe care îl va avea
optantul de la părinţi, profesori, de la diriginte şi consilier. Rolul acestuia este
să sprijine adolescentul în formarea unei imagini integre şi clare despre
scopurile şi resursele sale personale, încât să-şi elaboreze pe această bază
planul profesional, care include: a) profesia (grupul de profesii) aleasă,
b) oportunităţile de obţinere şi c) mijloacele necesare.
Consilierul va începe cunoaşterea şi stimularea autocunoaşterii cu
caracteristici mai generale ale elevului, ca treptat să se apropie de interesele şi
opţiunile profesionale. Pot fi aplicate procedeele de cunoaştere sau
autocunoaştere din celelalte compartimente ale prezentului Ghid sau pot fi
utilizate rezultatele obţinute anterior. Vom reţine principiul fundamental al
orientării profesionale: decizia finală aparţine optantului, inclusiv în
cazurile când acesta ar accepta să o ia altcineva pentru el. În continuare
propunem unele tehnici ce pot fi aplicate pentru cunoaşterea intereselor şi
preferinţelor profesionale.
Sugestiile făcute elevilor, se vor formula pe baza sintezei rezultatelor la
mai multe probe, nu doar a unor date fragmentare.

Metode de cunoaştere a aptitudinilor generale (inteligenţă şi

creativitate)
Inventarul inteligenţelor multiple poate fi aplicat pentru a constata
tipul de inteligenţă predominant şi a-i ajuta elevului să-şi identifice strategiile
cele mai adecvate de învăţare [6; 11].
La inventar se poate recurge în cadrul unei ore de dirigenţie, în special
la clasele de liceu, şi poate constitui punctul de pornire al unor dezbateri
- 45 -
interesante legate de specificul individual al învăţării şi de alegerea profesiei.
Aplicarea inventarului poate reprezenta o modalitate de a cunoaşte interesele
şi înclinaţiile elevilor pentru diriginte.
Elevii sunt instruiţi să examineze atent afirmaţiile de mai jos şi să
marcheze cu semnul „+” pe cele ce li se potrivesc mai mult. Pentru fiecare
afirmaţie marcată cu „+” se acordă un punct.
1. Gândeşti în imagini.
2. Înveţi făcând.
3. Eşti o persoană sigură pe tine.
4. Eşti atent la emoţii, vise, idei.
5. Cânţi la un instrument muzical sau într-un cor.
6. Scrii corect.
7. Îţi place calculatorul.
8. Înveţi văzând şi observând.
9. Te pricepi la tricotat.
10. Îţi place să lucrezi în echipă.
11. Ai încredere în propria intuiţie.
12. Colecţionezi CD-uri, casete şi discuri.
13. Îţi plac jocurile de cuvinte.
14. Îţi plac lucrurile logice.
15. Îţi aminteşti uşor figurile.
16. Îţi controlezi deplin motricitatea.
17. Intuieşti ce gândesc, simt şi cred ceilalţi oameni.
18. Trăieşti în propria ta lume.
19. Lucrezi ritmat, asociat cu muzica.
20. Îţi place să dezlegi cuvinte încrucişate.
21. Memorezi bine teorii şi principii.
22. Eşti priceput la rezolvarea puzzle-urilor.
23. Comunici bine non-verbal.
24. Eşti un bun mediator de conflicte.
25. Ai opinii forte.
26. Îţi aminteşti mai bine faptele pe fond muzical.
27. Ai talent la spus poveşti şi bancuri.
28. Îţi plac romanele SF.
29. În timpul liber confecţionezi obiecte artizanale sau de artă plastică.
30. Te amesteci în tot felul de lucruri, poate inconştient.
31. Îţi place să te joci, să participi la activităţi de grup.
32. Ai un stil propriu şi original de a te îmbrăca şi de a te comporta.
33. Dai drumul la muzică pentru că te ajută să îţi exprimi sentimentele.
34. Eşti un bun scriitor. Îţi place să scrii.
35. Se spune despre tine că eşti „strălucitor”, „deştept”, „inteligent”.
36. Îţi plac filmele, casetele video şi să fotografiezi.
- 46 -
37. Îţi plac activităţile fizice.
38. Vorbeşti mult cu vecinii.
39. Ai un hobby (de exemplu, colecţionarea timbrelor).
40. Compui cântece pentru ocazii festive.
41. Se spune despre tine că eşti „isteţ”, „rapid”, sau „vorbăreţ”.
42. Reflectezi adesea la structuri, idei, concepte.
43. Respecţi cu minuţiozitate locul lucrurilor din casă.
44. Preferi povestiri cu multă acţiune.
45. Îi înţelegi bine pe ceilalţi.
46. Ai o solidă încredere în tine despre care nu prea vorbeşti.
47. Se spune despre tine că eşti „muzical” sau „talentat”.
48. Gândeşti în cuvinte.
49. Înveţi mai bine senzorial şi examinând contextul.
50. Îţi plac tehnica şi maşinăriile.
51. Când vorbeşti, emoţionezi cu uşurinţă oamenii.
52. Ştii cu ce se ocupă colegii tăi în afara şcolii.
53. Se spune despre tine că eşti o „personalitate”, „bine informat”.
54. Obişnuieşti să fluieri sau să murmuri pentru tine.
55. Înveţi cel mai bine spunând cu voce tare ceea ce înveţi.
56. Eşti permanent întrebător şi sceptic.
57. Citeşti uşor hărţi şi grafice.
58. Imiţi bine.
59. Se spune despre tine că eşti „un bun ascultător”, „suportiv”.
60. Îţi cunoşti sentimentele.
61. Îţi place să dansezi sau să ieşi să asculţi muzică.
62. Îţi place să scrii.
63. Îţi plac ghicitorile, exerciţiile şi puzzle-urile logice.
64. Adesea visezi cu ochii deschişi.
65. Se spune despre tine că eşti „graţios”, „bun dansator” sau „atletic”.
66. În timp ce vorbeşti, gândeşti.
67. Înveţi cel mai bine independent de alţii.
68. Ai întotdeauna opinii despre muzică.
69. Îţi aminteşti uşor nume şi detalii.
70. Gândeşti bine abstract şi teoretic.
71. Se spune despre tine că eşti „creativ”, „constructiv” sau „talentat”.
72. Te simţi bine când faci mişcare şi îi simţi efectele în tot corpul.
73. Înveţi cel mai bine în grupuri de studiu.
74. Ai o personalitate puternică, te simţi independent.
75. Te deranjează zgomotul din încăpere.
76. Îţi place să citeşti cărţi bune.
77. Eşti bun la matematică.

- 47 -
 Totalul răspunsurilor afirmative se face pe tipul de inteligenţă (există
maximum 11 răspunsuri afirmative pentru fiecare din cele 7 categorii).

Nr. Tipul de inteligenţă Punctaj

1. Vizual-spaţial
2. Corporal-kinestezic
3. Umanist
4. Introvert-filosofic
5. Muzical-ritmic
6. Verbal-lingvistic
7. Logico-matematic

Cheia pentru interpretare:

Nr. Tipul de inteligenţă Itemii
1. Vizual-spaţial 1, 8, 15, 22, 29, 36, 43, 50, 57, 64, 71
2. Corporal-kinestezic 2, 9, 16, 23, 30, 37, 44, 51, 58, 65, 72
3. Umanist 3, 10, 17, 24, 31, 38, 45, 52, 59, 66, 73
4. Introvert-filosofic 4, 11, 18, 25, 32, 39, 46, 53, 60, 67, 74
5. Muzical-ritmic 5, 12, 19, 26, 33, 40, 47, 54, 61, 68, 75
6. Verbal-lingvistic 6, 13, 20, 27, 34, 41, 48, 55, 62, 69, 76
7. Logico-matematic 7, 14, 21, 28, 35, 42, 49, 56, 63, 70, 77

Tehnici de studiere a creativităţii elevilor [6]

►Utilizări
Aplicarea probei permite să depistăm particularităţile individuale ale
creativităţii verbale. Elevii scriu cât mai multe modalităţi neobişnuite de
utilizare a unor obiecte.
 Instrucţiune: Ziarele se citesc, voi puteţi să inventaţi alte moduri de
întrebuinţare a lor. Scrieţi cât mai multe şi mai neobişnuite variante.
Timpul: 3 minute
Rezultatele se analizează din perspectiva fluidităţii: cu cât mai multe
variante a găsit subiectul, cu atât este mai mare fluiditatea ideilor. Pentru
fiecare variantă se acordă un punct. Al doilea criteriu este originalitatea:
varianta se consideră originală, dacă este 1 (una) la 46 participanţi la probă.
Pentru o variantă originală se acordă 4 puncte.
►Consecinţe. Cu această probă de asemenea poate fi studiată
creativitatea verbală. Propunem elevilor să scrie cât mai multe consecinţe ale
unei situaţii. Spre exemplu, ei trebuie să-şi imagineze, ce s-ar întâmpla, dacă
animalele şi păsările ar putea vorbi ca oamenii. Timpul de lucru – 3 minute.
- 48 -
 Rezultatele se analizează analogic cu proba precedentă.
►Construcţia imaginilor. Următoarele două probe: „Construcţia
imaginilor” şi „Modificarea figurilor” se aplică pentru studierea creativităţii
nonverbale. Elevii desenează imagini ale obiectelor, folosindu-se de un
anumit set de figuri.
 Instrucţiune: Desenaţi un clovn, o casă, o faţă, şi un obiect la dorinţă,
folosind doar figurile de mai jos. O figură poate fi folosită de mai multe ori.
Dimensiunile şi poziţia figurilor pot fi modificate, dar nu pot fi utilizate alte
figuri, decât cele din desenul 1. Fiecare obiect se desenează pe o foaie separată.

Desenul 1. Figuri pentru construcţia imaginilor

Desenul 2. Exemplu: Cheie

Prelucrarea rezultatelor la ambele probe, „Construcţia imaginilor” şi

„Modificarea figurilor”, se efectuează tot după criteriile „fluiditate” şi
„originalitate”, ca şi în cazul creativităţii verbale.
►Modificarea figurilor. Elevul primeşte o foaie cu 6 pătrate. În
fiecare pătrat este înscris un cerc (Desenul 3). Figurile trebuie modificate astfel
ca să se obţină din ele imagini de obiecte.

Desenul 3. Foaie de lucru

- 49 -
 Tehnici de cunoaştere şi autocunoaştere a personalităţii
elevului
Cine sunt eu?
În psihologie au fost elaborate mai multe instrumente de cunoaştere şi
autocunoaştere [6; 16; 18; 23; 26; 28].
Pentru a studia imaginea de sine, iniţial se poate aplica tehnica „Cine
sunt eu?”. Participanţilor li se propune să răspundă la întrebarea „Cine sunt
eu?” prin 20 de calificative. Rugăm participanţii să nu se gândească prea mult,
să scrie fără ezitare primele calificativele care vin în minte. Pentru analiză şi
interpretare prezintă interes: conţinutul răspunsurilor; până la care calificativ a
fost uşor de scris; care au trebuit căutate timp mai îndelungat; timpul necesar
pentru a îndeplini sarcina. Primele 1-2 calificative (în special, primul), care sunt
expuse îndată, indică rolurile cele mai semnificative pentru subiect. Cei care
realizează repede sarcina au o imagine mai clară despre sine, la cei ce nu găsesc
calificativele procesul de identificare este lent. Totodată aplicarea tehnicii va
oferi ocazie elevilor să reflecteze asupra calităţilor şi a rolurilor sale sociale.
O altă variantă a acestei tehnici este aplicată pentru a depista aspectele
concrete ale imaginii despre sine [28]. Adolescenţii sunt rugaţi să răspundă la
aceeaşi întrebare, conform unui formular special, prezentat în continuare.

Formularul 1.
CINE SUNT EU?
1. Oamenii de care îmi pasă cel mai mult sunt: _______________________
2. Mă simt mândru de mine pentru că ____________________________
3. Oamenii pe care îi admir cel mai mult sunt _______________________
4. Îmi place mult să ________________________________________
5. Îmi doresc să ___________________________________________
6. Unul dintre cele mai bune lucruri făcute de mine este _________________
7. Mi-ar plăcea să devin _____________________________________
8. Îmi propun să __________________________________________
9. Prefer să ____________________________ decât să ___________
10. Ştiu că pot să __________________________________________

Pentru o examinare şi mai detailată a imaginii de sine a adolescentului

şi, mai ales, pentru o autoexaminare, propunem o a treia variantă a tehnicii
„Cine sunt eu?”.

- 50 -
 Formularul 2.
CELE MAI IMPORTANTE LUCRURI PENTRU MINE
1. Cea mai importantă realizare a mea ____________________________
2. Cel mai mare succes din viaţa mea _____________________________
3. Cel mai important eveniment din viaţa mea _______________________
4. Cel mai important obiectiv realizat ____________________________
5. Cea mai importantă decizie pe care am luat-o _____________________
6. Cele mai importante persoane din viaţa mea ______________________

Tehnică pentru studierea autoaprecierii elevilor

O parte componentă a imaginii de sine este autoaprecierea subiectului.
Cunoscând însuşirile proprii, persoana le apreciază subiectiv, fiind pozitive şi
negative, ceea ce se manifestă în autoapreciere ca structură psihologică.
Pentru determinarea nivelului autoaprecierii psihologul poate aplica
următoarea metodă [14]. Se pregăteşte o listă de cuvinte care semnifică calităţi
pozitive şi negative ale personalităţii: acurateţe, nepăsător, chibzuit, impulsiv, receptiv,
mândru, brutal, bucuros de viaţă, grijuliu, invidios, timid, ranchiunos, ipohondric,
răzbunător, perseverent, gingaş, degajat, nervos, şovăitor, nestăpânit, fermecător, susceptibil,
prudent, cordial, pedant, vioi, suspicios, principial, poetic, dispreţuitor, amabil, obraznic,
înţelept, ferm, plin de abnegaţie, cumpătat, compătimitor, pudic, răbdător, laş, pasionat,
tenacitate, conciliant, rece, entuziasmat.
Participanţii examinează şirul de cuvinte, clarifică sensul fiecărui cuvânt.
Apoi le propunem să selecteze şi să formeze două grupuri a câte 10 cuvinte:
grupul А – 10 cuvinte care reflectă idealul subiectiv a fiecărui participant şi
B – cuvinte ce reflectă antiidealul subiectiv. Apoi, din cele două grupuri de
cuvinte fiecare elev formează al treilea grup C, în care introduce 10 însuşiri
care, în opinia lui, îi sunt caracteristice. Indicele autoaprecierii este raportul
dintre numărul de cuvinte selectate din şirul A şi cel din şirul B. Cu cât mai
multe cuvinte au fost introduse în grupul C din grupul A, cu atât mai înalt este
autoaprecierea subiectului; dacă în şirul C sunt mai multe cuvinte din grupul B
– elevul se subautoapreciază. Autoaprecierea este adecvată dacă grupul de
cuvinte C cuprinde aproximativ acelaşi număr de cuvinte din grupul A şi din
grupul B, raportul fiind 5-5; 4-6; 6-4.

- 51 -
 Orientarea personalităţii
Aplicând procedeele simple descrise mai jos se poate determina, dacă
subiectul este orientat spre interesele grupului – orientare colectivistă, sau spre
interesele sale personale – orientare individualistă [6].
Procedura constă în următoarele. La una din lecţiile de educaţie fizică
sau într-o situaţie extraşcolară (un marş turistic, la pădure etc.) propunem
elevilor un joc-competiţie: aruncarea mingii în ţintă. Competiţiile derulează
între elevi la performanţa individuală, între grupuri – performanţa de echipă,
între clase. Sunt trei ţinte: una pentru clasă, alta pentru echipă şi a treia pentru
performanţa individuală. Subiectul aruncă mingea de 10 ori şi trebuie să
nimerească în una din ele. Fiecare aruncare reuşită aduce un punct: în ţintă din
stânga – în contul personal, pentru echipă – ţinta din mijloc, iar pentru clasă –
ţinta din dreapta. Dacă mingea nu nimereşte în ţintă, se scade un punct.
Adolescentul spune, din contul cui se face penalizarea: al lui personal, al
echipei sau al clasei. Calculând punctele care le-a câştigat adolescentul pentru
clasă, pentru sine şi pentru echipă, se face concluzie despre orientarea
personalităţii lui.

Formula temperamentului
O bună parte din particularităţile individuale ale elevului îşi au
provenienţa în tipul de temperament. De această însuşire psihofiziologică
depind mai multe manifestări de conduită ale omului: exteriorizarea emoţiilor,
viteza proceselor de memorizare şi gândire, stabilitatea atenţiei etc.
Temperamentul este una din cele mai populare teme în psihologie. Elevilor le
este interesant să-şi cunoască tipul de temperament. E cunoscut însă că orice
persoană îmbină în structura sa psihologică însuşiri ale tuturor tipurilor
temperamentale. Propunem o formulă de autoapreciere a structurii
temperamentului subiectului, care va reflecta raportul dintre diferite tipuri,
caracteristic persoanei concrete [18].
Instrucţiune: Citiţi afirmaţiile ce urmează şi să exprimaţi măsura în care
sunteţi de acord cu ele cu ajutorul unei scale cu 9 trepte (1-9). Dacă sunteţi
absolut de acord apreciaţi afirmaţia respectivă cu 9 puncte, absolut nu –
1 punct, aşa şi aşa – 5 puncte. Cu cât mai aproape de acord, cu atât mai multe
puncte şi invers, cu cât mai departe, cu atât mai puţine puncte acordaţi
afirmaţiei.
1. Înainte de un eveniment semnificativ pentru mine, încep să mă enervez.
2. Nu pot lucra uniform, perioadele de lucru intens sunt urmate de unele
când nu pot face nimic.
3. Pot trece repede de la o activitate la alta.
- 52 -
 4. Dacă trebuie, eu pot aştepta liniştit timp îndelungat.
5. Simt nevoia de a fi compătimit şi susţinut, în special în situaţii de
insucces şi dificultăţi.
6. Cu cei egali sunt nestăpânit şi violent.
7. Nu-mi vine greu să fac o alegere.
8. Nu trebuie să fac eforturi ca să-mi stăpânesc emoţiile, le pot reţine uşor.
Calculaţi apoi punctele obţinute pentru fiecare din cele 4 tipuri, folosind
formulele:
M (melancolic) = 1 (punctele acordate afirmaţiei 1) + 5 (punctele acordate
afirmaţiei 5); C (coleric) = 2 + 6; S (sanguinic) = 3 + 7; F (flegmatic) = 4 + 8.
Aranjaţi simbolurile tipurilor în ordinea descreşterii numărului de
puncte şi veţi obţine formula structurii temperamentului Dvs. Spre exemplu,
dacă M = 7, F = 4, C = 15 şi S = 8, formula Dvs este CSMF, deci aveţi mai
multe însuşiri proprii colericului, e destul de pronunţat în Dvs sanguinicul, dar
mult mai slab sunt prezentaţi melancolicul şi flegmaticul.

Orientarea emoţională a personalităţii

Scopul: Determinarea orientării emoţionale a elevilor-liceeni [20].
Procedura: Consilierul citeşte instrucţiunea: „Această probă nu conţine
răspunsuri care ar putea fi apreciate ca corecte sau incorecte. Orice variantă
veţi alege vă va caracteriza la fel de bine, dacă veţi lua o atitudine serioasă şi
veţi răspunde sincer”.
1. Citiţi atent lista emoţiilor plăcute pozitive de pe formular.
2. Aranjaţi numerele de rând ale acestor emoţii în ordinea preferinţei lor.
Puneţi pe primul loc numărul emoţiilor pe care vă place mai mult că le
trăiţi, apoi a celor care vă plac ceva mai puţin ş.a.m.d. Pe ultimul loc
puneţi numărul emoţiilor care nu vă plac deloc. Veţi obţine un rând din
10 numere. Cu o linie verticală împărţiţi şirul în două părţi: emoţii care
în general vă plac şi emoţii care nu vă plac. Exemplu: 8, 3, 6, 5, 9, 1, 10,
4, 2, 7.
- Sentimentul misterului, a neobişnuitului, necunoscutului, care apare
în situaţii noi, în locuri necunoscute;
- Emoţii plăcute de bucurie, nerăbdare în momentul achiziţiei unor
obiecte, noi, a obiectelor de colecţie, satisfacţie la gândul că ai mai
multe acum;
- Bucurie, excitaţie, pasiune, senzaţia de zbor când lucru merge bine,
obţii rezultate foarte bune;
- Mulţumire, mândrie, înaripare când poţi demonstra valoarea ta ca
personalitate sau superioritate faţă de adversar, când toţi te admiră;
- 53 -
 - Veselie, lipsă de griji, sentimentul de bine în raport cu starea fizică,
plăcere, delectare cu mâncăruri gustoase, senzaţia securităţii, liniştii,
atmosferei libere;
- Sentimentul de bucurie şi satisfacere, când reuşeşti să faci ceva bun
pentru apropiaţii tăi;
- Interes viu, delectare când descoperi ceva nou, faci cunoştinţe cu
fapte uimitoare din ştiinţă. Bucurie şi satisfacere când înţelegi esenţa
fenomenelor, sau se confirmă presupunerile tale;
- Bucurie, excitaţie când rişti, patină, frenezie, senzaţii „tari” în luptă,
competiţii, situaţii periculoase;
- Bucurie, dispoziţie bună, simpatie, recunoştinţă comunicând cu
persoane pe care le respecţi şi le iubeşti, când oamenii se înţeleg
reciproc, prietenesc sau când eşti lăudat şi susţinut personal;
- Sentiment de frumuseţe şi dulceaţă care apare când asculţi muzică,
priveşti tablouri, citeşti versuri, contempli natura, opere de aptă.
Analizând calitativ rezultatele, se constată spre care tip de emoţii şi
sentimente este orientat elevul: intelectuale, praxice, glorice etc.

Alegerea
Tehnica expusă mai jos se aplică pentru a depista atitudinea faţă de
colegi, faţă de grupul şcolar şi faţă de sine ca membru al acestui grup [6].
Participantului sau grupului se propune să îndeplinească următoarea sarcină:
Cum vei proceda în situaţiile descrise? Alege varianta care ţi se
potriveşte sau scrie răspunsul tău la punctul „e”.
1. Este vacanţă, tu te pregăteşti să pleci la mare, dar dirigintele pe
neaşteptate te roagă să ajuţi la reparaţia cabinetului de studii. Cum vei
proceda?
a) Vei fi de acord şi vei amâna plecarea la odihnă;
b) Vei aduna colegii şi veţi face tot lucrul într-o zi;
c) Vei promite să faci lucru după ce te întorci din vacanţă;
d) Propui să facă reparaţie cei care rămân în oraş;
e) sau…
2. Dirigintele ţi-a dat o sarcină care nu te atrage, dar îndeplinirea ei urgentă
este importantă pentru clasa ta. Ce vei face?
a) Vei îndeplini conştient sarcina;
b) Îi vei antrena şi pe colegii tăi, ca să nu lucrezi de unul singur;
c) Vei ruga să ţi se dea altă sarcină mai interesantă;
d) Vei găsi un motiv să refuzi;
e) sau…

- 54 -
 3. Întâmplător ai auzit elevii din clasa ta spunând despre tine lucruri
neplăcute, dar adevărate. Cum vei proceda?
a) Vei încerca să explici colegilor de ce ai greşit sau ţi-a scăpat ceva;
b) Vei lua lucrurile în glumă, dar te vei strădui să elimini negativismele despre care se
discută;
c) Te vei preface că nu ai auzit nimic;
d) Vei spune colegilor că ei nu sunt mai buni, cu atât mai mult că discută despre tine în
lipsa ta;
e) sau...
4. Lucraţi în câmp, ajutaţi oamenii de la ţară. Ai făcut bătături şi te doare.
Cum vei proceda?
a) Vei căuta să-ţi faci în continuare lucru, fără a te plânge;
b) Te vei adresa prietenilor să te ajute;
c) Vei ruga sa-ţi dea alt lucru mai uşor;
d) Vei lăsa lucru şi te vei duce să te odihneşti;
e) sau...
5. Eşti martor, când o persoană a jignit-o pe alta în prezenţa ta. Cum vei
proceda?
a) Vei insista să-şi ceară scuze de la cel pe care l-a jignit;
b) Vei încerca să clarifici cauza conflictului şi să găseşti o soluţie adecvată;
c) Îl vei compătimi pe cel care a suferit;
d) Vei considera că nu te priveşte;
e) sau...
6. Fără să vrei ai cauzat rău altei persoane. Cum vei proceda?
a) Vei face totul ca să repari greşeala;
b) Vei ruga scuze, îi vei explica că nu ai făcut-o special;
c) Te vei strădui să nu observe nimeni ce-ai făcut, te vei preface că nu eşti vinovat;
d) Vei da vina pe celălalt, vei spune să nu se bage, singur este vinovat;
e) sau…

Prelucrarea şi interpretarea datelor. Consilierul se bazează pe analiza

calitativă a răspunsurilor.
Copiii care aleg mai frecvent varianta A manifestă o atitudine pozitivă şi
participativă vizavi de activităţile colective.
Răspunsurile B denotă o atitudine pozitivă, participativă, dar instabilă,
care necesită susţinere şi consolidare, pentru a se contura definitiv.
Varianta C reflectă atitudini pozitive, dar pasive, instabile, iar D –
atitudine negativă faţă de alţi colegi şi de activităţile colectivului. Răspunsurile
din varianta E pot coincide prin semnificarea lor morală cu unul din variantele
A, B, C, D, confirmând validitatea răspunsului.
- 55 -
 Rezultatele obţinute pot servi ca motiv pentru o autoanaliză a relaţiilor
cu grupul sub formă de comentariu, compunere sau desen.
Similarităţi şi diferenţe
Metoda „Similarităţi şi diferenţe” permite să cunoaştem unele aspecte
ale perceperii altor persoane de către preadolescenţi, stimulând totodată şi
autocunoaşterea şi sensibilizându-i la existenţa paralelă a asemănărilor şi
diferenţelor între oameni [27].
Formularul 3.
Scrieţi câte trei asemănări (coloana din mijloc) şi câte trei diferenţe (coloana
din dreapta) între Dvs. şi reprezentanţii fiecărei categorii din coloana stângă.
Numele _____________________________
Data ________________________________
№
Categorii Asemănări Diferenţe
d/o
1. Membrii familiei Trei asemănări între mine Trei diferenţe între mine
şi membrii familiei şi membrii familiei
1. 1.
2. 2.
3. 3.
2. Prieteni Trei asemănări între mine Trei diferenţe între mine
şi prieteni şi prieteni
1. 1.
2. 2.
3. 3.
3. Animale Trei asemănări între mine Trei diferenţe între mine
şi animale şi animale
1. 1.
2. 2.
3. 3.
4. Oameni de alte Trei asemănări între mine Trei diferenţe între mine
religii şi oameni de alte religii şi oameni de alte religii
1. 1.
2. 2.
3 3.
5. Oameni din alte Trei asemănări între mine Trei diferenţe între mine
ţări şi oameni din alte ţări şi oameni din alte ţări
1. 1.
2. 2.
3. 3.

- 56 -
 Rezultatele obţinute vor deschide discuţia despre perceperea altor
persoane, despre stereotipuri în relaţii cu alte persoane.

Referentometria
Metoda permite constatarea grupurilor de referinţă a personalităţii, un
grup de persoane reale sau imaginate, sub influenţa căruia elevul îşi formează
viziunile, idealurile; opiniile şi aprecierile acestui grup contează în primul rând
pentru subiect [6].
Procedura. Fiecărui participant i se propun 10 întrebări-situaţii (1-A) şi
lista persoanelor din anturajul apropiat (1-B). Pentru fiecare întrebare-situaţie
elevul selectează minimum două persoane din 1-B şi le indică în ordinea
descreşterii semnificaţiei. Când participanţii au indicat persoanele pentru toate
10 întrebări, întorc lista 1-B psihologului, apoi apreciază fiecare persoană
selectată cu o scală de 5 puncte (1, 2, 3, 4, 5).
1-A
1. Cu cine ai pleca în excursie în alt oraş?
2. Dacă ai o neplăcere, cui te vei destăinui?
3. Vrei să-ţi serbezi ziua ta. Cu cine împreună ai vrea să o faci?
4. Care este persoana cu care te strădui să fii mai mult timp împreună?
5. Cine poate să-ţi vorbească despre neajunsurile tale, pe cine vei asculta mai mult?
6. Ai întâlnit o persoană şi ţi-a plăcut. Cine te poate ajuta s-o apreciezi la justa valoare?
7. Vrei să-ţi schimbi viaţa. Cu cine te vei discuta despre acesta?
8. Cine poate să-ţi fie exemplu în viaţă?
9. Cui ai vrea să placi cel mai mult?
10. Cu cine eşti mai deschis decât cu oricine altul?
1-B
1. Părinţii
2. Rudele (bunelul, bunica, unchiul, mătuşa)
3. Fratele, sora
4. Un cunoscut matur
5. Un cunoscut al părinţilor
6. Prietenii
7. Cel mai bun prieten (cea mai bună prietenă)
8. Compania, grupul de tovarăşi
9. O fată sau un băiat cunoscut
10. Colegii din clasă
11. Colegii de la cercuri pe interese, de la secţia sportivă
12. O personalitate istorică
13. O persoană bine cunoscută
14. Un om, despre care aţi auzit de la alţii
15. Un personaj din literatura artistică
- 57 -
 Toţi cei indicaţi de elev se includ într-o listă aparte, apoi se introduc
notele acordate şi se sumează punctele obţinute de fiecare persoană. Prin
comparaţie se constată două-trei persoane, care au obţinut cel mai mare număr
de puncte. Ele alcătuiesc grupul de referinţă a preadolescentului ce l-a selectat.
Cunoaşterea grupului de referinţă permite să înţelegem sursele de
formare a atitudinilor elevului.

Metode şi tehnici de studiere a intereselor, intenţiilor

profesionale şi planurilor profesionale
Interesele elevilor şi intenţiile lor profesionale [19; 25]. Pentru
acumularea unor informaţii iniţiale despre planurile viitoare ale elevului se
poate promova o convorbire individuală în procesul căreia se vor clarifica
următoarele:

Interese
1. Care sunt disciplinele preferate ale subiectului?
2. Realizează anumite acţiuni în vederea autodeterminării profesionale
(citeşte literatură specială, discută cu specialiştii, a vizitat instituţiile unde
poate însuşi profesia dorită)?
3. Realizează anumite acţiuni de pregătire pentru însuşirea profesiei dorite
(se pregăteşte după o programă specială, participă ca voluntar, participă
la cluburi pe interese, frecventează facultative)?
4. Este susţinut şi ajutat de părinţi în activităţile de dezvoltare ale
intereselor şcolare şi profesionale? Ce ajutor îi acordă părinţii?

Intenţii
1. Cu ce se va ocupa elevul după absolvirea gimnaziului (liceului)? Va
continua studiile în liceu, colegiu, şcoală tehnico-profesională? Va
începe activitatea de muncă? Unde, în calitate de ce?
2. Ce cunoaşte despre studiile viitoare sau profesia aleasă, conţinutul
activităţii, condiţiile de învăţare, muncă?
3. Cunoaşte elevul exigenţele profesiei faţă de caracteristicile fiziologice,
psihologice, sociale şi fizice ale subiectului?
4. Care este opinia părinţilor vis a vis de activitatea elevului după
absolvirea gimnaziului (liceului). El este de acord cu opinia părinţilor?

- 58 -
 CHESTIONARUL OPTANTULUI
Elevilor li se propune să completeze următorul formular:
1. Enumeră disciplinele de studiu preferate.
2. Enumeră disciplinele de studiu pe care nu le agreezi.
3. Enumeră profesiile care-ţi plac.
4. Enumeră profesiile care nu-ţi plac.
5. Ce-ţi place să faci în timpul liber?
6. Care cercuri, secţii, cursuri, facultative frecventezi sau ai frecventat?
7. La care activităţi ale clasei sau şcolii participi (ai participat)?
8. Cât timp consumi pentru pregătirea temelor pe acasă?
9. Care domeniu de activităţi/ cunoştinţe din cele expuse te captivează:
a. ştiinţele naturii (chimia, biologia, medicina, geologia, agricultura);
b. ştiinţele exacte (matematica, fizica);
c. ştiinţele sociale (istoria, filozofia, economia, dreptul);
d. ştiinţele umanitare (filologie, jurnalistica, lingvistica, pedagogie, psihologie);
e. artă (muzicală, teatrală, plastică);
f. sau nu aveţi interese determinate.
10. Ce profesie ai decis să-ţi alegi?
11. Ţi-ai proiectat căile de însuşire ale ei?
12. Ai rude sau prieteni care lucrează în profesia pe care ţi-ai ales-o?
13. Ai prieteni care optează pentru aceeaşi profesie ca şi tine?
14. Ce te atrage în profesia preferată?
a. Condiţiile de muncă;
b. Procesul activităţii de muncă;
c. Buna asigurare materială;
d. Caracterul mobil şi posibilităţile de a culege noi impresii;
e. Caracterul liniştit;
f. Gradul înalt de responsabilitate;
g. Existenţa unor situaţii dificile, chiar periculoase;
h. Posibilitatea de a lua tu însuşi decizii;
i. Contactul cu oamenii;
k. Caracterul creativ al activităţii;
l. Delegaţii frecvente;
m. Posibilitatea de a crea ceva cu propriile mâini;
n. Munca în aer liber;
o. Caracterul romantic;
p. Utilitatea rezultatelor;
q. Independenţa;
r. Perspectiva;
s. Apropierea de locul de trai.
- 59 -
 Analizând răspunsurile elevului, consilierul va constata dacă:
1. cel examinat are un plan profesional şi în ce măsură e format acesta;
2. profesia şi-a ales-o conştient, au fost luate în consideraţie interesele şi
experienţa anterioară;
3. profesia coincide aleasă cu interesele manifestate în activităţile şcolare
anterioare, sunt adecvate motivele alegerii profesiei.
Atunci când elevul nu şi-a format planul profesional, examinarea
continuă.

Chestionarul diferenţial diagnostic (E. Климов) [19]

Aplicarea Chestionarul diferenţial diagnostic (CDD) permite să se
constate profesiile preferate de optant din cele 5 grupuri evidenţiate de E.
Climov în dependenţă de obiectul activităţii de muncă.
Pe formularul de mai jos elevii marchează una din fiecare pereche de
opţiuni, „a” sau „b”, care îl atrage mai mult.
Formular pentru răspunsuri
CE ŢI-AR PLĂCEA MAI MULT?
1a. Să îngrijeşti de animale. 1b. Să întreţii în stare bună maşini.
2a. Să ajuţi bolnavii sau să-i tratezi 2b. Să alcătuieşti tabele, scheme,
programe p/u maşinile de calcul.
3a. Să urmăreşti calitatea ilustraţiilor 3b. Să urmăreşti starea, dezvoltarea
de carte, a placardelor, ilustratelor plantelor.
artistice, discurilor.
4a. Să prelucrezi materiale (lemn, 4b. Să faci publicitate, vânzări.
metal)
5a. Să discuţi cărţi, articole ştiinţifice. 5b. Să discuţi despre cărţi artistice.
6a. Să creşti vite sau animale. 6b. Să înveţi pe cineva de seama ta
sau mai mici executarea anumitor
acţiuni de muncă, sport.
7a. Să copii desene, imagini, să 7b. Să conduci maşini, camioane.
acordezi instrumente muzicale.
8a. Să comunici, să explici oamenilor 8b. Să prezinţi artistic expoziţii,
informaţia de care au nevoie (la un vitrine, să participi la pregătirea
birou de informaţie, în excursie). Pieselor, concertelor.
9a. Să repari tehnică, locuinţe. 9b. Să cauţi şi să corectezi greşeli în
texte, tabele, desene.
10a. Să tratezi animale bolnave. 10b. Să faci operaţii matematice,
calcule.
11a. Să creezi soiuri noi de plante. 11b. Să modelezi, să proiectezi noi
tipuri de mărfuri industriale (maşini,
- 60 -

12a. Să rezolvi dispute, conflicte între
oameni, să convingi, să explici, să
încurajezi, să pedepseşti.
13a. Să urmăreşti, să studiezi.
activitatea cercurilor artistice de
amatori.
14a. Să păstrezi în stare de lucru, să
reglezi aparatele de medicină.
15a. Să alcătuieşti descrieri, dări de
seama exacte asupra fenomenelor,
evenimentelor, indicaţiile obiectelor
de măsurat.
16a. Să faci analize de laborator în
spital.
17a. Să vopseşti sau să zugrăveşti
pereţii, încăperilor, suprafaţă
obiectelor.
18a. Să organizezi excursii cu colegii
de o vârstă cu tine sau mai mici la
teatre, muzee, marşuri turistice.
19a. Să confecţionezi după scheme
tehnice piese, obiecte, să construieşti
clădiri.
20a. Să lupţi cu bolile plantelor cu
dăunătorii pădurii, livezilor.
produse alimentare, îmbrăcăminte,
blocuri locative,).
12b. Să descifrezi desene tehnice,
scheme, tabele, să le verifici, să
clarifici.
13b. Să cercetezi, să studiezi viaţa
microbilor.
14b. Să acorzi oamenilor ajutor
medical la răniri, arsuri.
15b. Să descrii artistic, să reprezinţi
evenimentele pe care le vezi, sau ţi le
imaginezi.
16b. Să primeşti, să examinezi
bolnavi, să discuţi cu ei, să le fixezi
tratament.
17b. Să efectuezi montajul unui bloc
sau asamblarea unei maşini, a unor
mecanisme.
18b. Să cânţi pe scenă, să participi la
concerte.
19b. Să te ocupi de desenul liniar, să
copii desene tehnice, cărţi.
20b. Să lucrezi la maşini cu clape
(maşina de scris, calculator, lenotip).

Tabel pentru calcularea rezultatelor la chestionarul CDD

Grupuri de profesii 1 2 3 4 5
1a 1b 2a 2b 3a
3b 4a 4b 5a 5b
6a 7b 6b 9b 7a
10a 9a 8a 10b 8b
Itemi
11a 11b 12a 12b 13a
13b 14a 14b 15a 15b
16a 17b 16b 19b 17a
20a 19a 18a 20b 18b
Total

- 61 -
 Fiecare afirmaţie marcată se apreciază cu un punct. Se sumează
punctele vertical şi se interpretează conform schemei: 1. om – natură; 2. om –
tehnică; 3. om – om; 4. om – sistem de semne; 5. om – imagine artistică.
Grupul (grupurile de profesii la care elevul a obţinut cel mai mare număr de
puncte este preferabil.

Determinarea preferinţelor profesionale în raport cu resursele

personale
Studierea valorilor profesionale [6]. Adolescenţilor se propune un
formular în care sunt expuse 16 valori relativ la activitatea profesională şi se
explică fiecare punct din formular.
Instrucţiune pentru participanţi:
Vă propunem să apreciaţi cât sunt de importante pentru voi valorile
profesionale, prezentate prin lista afirmaţiilor de mai jos, atunci când trebuie
să vă alegeţi o profesie. Importanţa fiecăruia din ele o puteţi aprecia alegând în
scara de note pe cea care corespunde cu reprezentările a voastre proprii.
Atenţie, fiecare valoare poate fi apreciată doar cu o singură notă. Înainte de a
începe lucrul faceţi cunoştinţă cu conţinutul valorilor.
0 = nu are nici o importanţă.
1 = uneori are importanţă.
2 = uneori are importanţă mare.
3 = are importanţă pentru toată viaţa.
4 = are importanţă mare pentru toată viaţa.
1. A îndeplini bine orice lucru (practică).
2. A avea prieteni adevăraţi. (socială).
3. A putea să ajuţi pe alţi oameni (socială).
4. A obţine studii superioare.
5. A fi omul de care au nevoie toţi.
6. A avea posibilitatea să exişti independent.
7. A realiza în viaţa ceva deosebit.
8. A obţine popularitate, stimă, slavă. (individuală).
9. A fi în relaţii bune cu cei din jur (socială, individuală).
10. A duce o viaţă interesantă şi bogată în evenimente.
11. A avea curajul să refuzi ceva pentru altul (socială, individuală).
12. A obţine dragostea şi stima celor apropiaţi (socială).
13. A fi maestru în domeniul respectiv.
14. A avea un lucru interesant (profesională).
15. A şti să înveseleşti pe alţii.
16. A fi util altor oameni (socială).
- 62 -
 Când termină lucru, elevii predau formularele psihologului, care
studiază rezultatele şi evidenţiază valorile dominante ale fiecărui participant,
care, de obicei, sunt apreciate cu 2-3 puncte mai mult decât celelalte.

Motivele opţiunilor profesionale

Este important să cunoaştem care sunt motivele opţiunilor profesionale
ale adolescenţilor. Există relaţie directă între motivul alegerii şi succesul
însuşirii ei, stabilitatea intereselor profesionale, atitudinile la locul de muncă.
Motivele opţiunilor profesionale sunt foarte diferite: semnificaţia socială
a profesiei, prestigiul, salariul, oportunităţile de creştere profesională etc.
Pentru o mai bună orientare în diversitatea lor vom evidenţia motive
intrinseci – interesul pentru conţinutul profesiei, importanţa socială, muncă
creativă, sentimentul de satisfacţie profesională, comunicare. Aceste motive
apar din propriile tendinţe ale personalităţii, de aceea persoana munceşte cu
satisfacţie, pasionat, fără tensionări psihologice. Al doilea grup de motive îl
alcătuiesc motivele extrinseci – salariul, prestigiul, frica de opinia grupului,
evitarea insuccesului. Unele motive intrinseci sunt pozitive: stimularea
materială, prestigiul, înaintare pe scara socială, altele – negative: presiunile,
critica, pedeapsa, alte sancţiuni.
Tehnica „Motivele opţiunilor profesionale” [6] permite să
determinăm motivele predominante în procesul de autodeterminare
profesională şi să intervenim, în caz de necesitate. Pentru promovarea ei
pregătim şi distribuim formulare speciale, care conţin instrucţiunea şi
afirmaţiile cu care se lucrează.
Formularul 4.
Instrucţiune: Citeşte atent afirmaţiile din tabel. Apreciază, în ce măsură ai
fost influenţat de condiţiile ce se conţin în fiecare afirmaţie atunci când ai
făcut alegerea ta. Aprecierea se face în conformitate cu scara ce urmează:
M-a influenţat foarte mult – 5 puncte
Mult – 4 puncte
Nici prea mult, nici prea puţin – 3 puncte
Puţin – 2 puncte
Nu m-a influenţat – 1 puncte

- 63 -
 № Tipul
Afirmaţiile Puncte
d/o motivului
1. Solicită comunicare cu persoane diferite i
2. Le place părinţilor -
3. Presupune sentimentul responsabilităţii s
4. Trebuie să trec într-un loc de trai nou +
5. Corespunde capacităţilor mele i
6. Poţi să te descurci cu echipamentul de care -
dispui
7. Poţi să fii util oamenilor s
8. Contribuie la dezvoltarea mintală şi fizică i
9. Se plăteşte bine +
10. Poţi lucra aproape de casă +
11. Este prestigioasă -
12. Oferă oportunităţi de creştere profesională s
13. Este unica posibilă în situaţia actuală -
14. Oferă oportunităţi de realizare a capacităţilor de s
conducere
15. Este atractivă i
16. Este aproape de disciplina şcolară preferată +
17. Permite să obţii repede rezultate bune pentru s
alţii
18. Au ales-o prietenii mei -
19. Poţi folosi abilităţile profesionale şi în afara +
locului de muncă
20. Posibilităţile largi de creaţie i
Intrinseci sociale = ; intrinseci individuale = ;
Total
Extrinseci pozitive = ; extrinseci negative = ;

*Semne convenţionale:
i – motive intrinseci individuale; + – motive extrinseci pozitive;
s – motive intrinseci sociale; (-) – motive extrinseci negative
Interpretarea: Cel mai mare număr de puncte reflectă motivul predominant.

Determinarea tipului de personalitate în relaţie cu profesiile preferabile

În activitatea de orientare şcolară şi profesională sunt utile datele care
pot fi obţinute aplicând tehnica lui J. Holland de determinare a tipului de
personalitate în relaţie cu profesiile recomandabile. Reprezentant al concepţiei
individualităţii, J. Holland a elaborat un instrument pentru cunoaşterea
personalităţii din perspectiva orientării sociale. El a descris următoarele tipuri
de personalitate: Realist, Intelectual, Social, Convenţional, Întreprinzător,
Artistic. Descrierea tipurilor de personalitate după Holland şi profesiile care li
- 64 -
se potrivesc le găsiţi la subcapitolul „De ce o persoană interesată de domeniu
realizează mai multe în carieră?” în prezentul ghid.

Test de determinare a tipurilor de personalitate

în legătură cu profesiile preferabile [6; 7]
Aplicarea testului începe cu următoarea instrucţiune: În formularul pe
care îl aveţi în faţă sunt prezentate perechi de profesii diverse. Găsiţi în fiecare
pereche profesia preferată şi însemnaţi-o prin semnul „+” în fişa de răspuns.
Spre exemplu, dacă din două profesii – poet şi psiholog, aţi preferat-o pe
ultima, în fişa de răspuns puneţi semnul „+” alături de 41 b.
1 2 3 4
a) inginer- a) tricoteză a) bucătar a) fotograf
tehnician b) medic-sanitar b) culegător b) şef de magazin
b) inginer-
controlor
5 6 7 8
a) desen tehnic a) filosof a) savant chimist a) redactor al
b) designer b) psihiatru b) contabil unor reviste
ştiinţifice
b) avocat
9 10 11 12
a) lingvist a) pediatru a) organizator al a) medicina
b) translator de b) statistician muncii educative sportivă
literatură artistică b) şef la sindicate b) foiletonist
13 14 15 16
a) notar a) perforator a) politician a) grădinar
b) agent de b) caricaturist b) scriitor b) meteorolog
aprovizionare
17 18 19 20
a) şofer de a) inginer a) zugrav a) biolog
troleibuz electrician b) pictor pe metal b) medic-şef
b) asistent b) secretară-
medical dactilografă
21 22 23 24
a) teleoperator a) hidrolog a) zoolog a) matematician
b) regizor b) revizor b) zootehnician b) arhitect
25 26 27 28
a) calculator a) învăţător a) educator a) economist
b) comandant de b) ceramist b) şef de secţie
voluntari ai
65
 ordinii publice
29 30 31 32
a) corector a) şef de a) radioinginer a) ajustor
b) critic gospodărie b) specialist în b) mecanic
b) director fizica nucleară
33 34 35 36
a) agronom a) croitor- a) arheolog a) lucrător de
b) preşedinte de modelier b) expert muzeu
asociaţie agricolă b) decorator b) consultant
37 38 39 40
a) savant a) logoped a) medic a) contabil-şef
b) actor b) stenografist b) diplomat b) director
41 42
a) poet a) arhivar
b) psiholog b) sculptor

Fişa de răspuns
Realist Intelectual Social Convenţional Întreprinzător Artist
1a 1b 2b 3b 4b 5b
2a 6a 6b 7b 8b 9b
3a 7a 10a 10b 11b 12b
4a 8a 11a 13a 13a 14b
5a 9b 12a 14a 15b 15b
16a 16b 17b 18b 23b 19b
17a 20a 20b 22b 26b 21b
18a 22a 25a 25b 28b 24b
19a 23a 26a 28a 30a 27b
21a 24a 27a 29a 33b 29b
31a 31b 36b 32b 35b 30b
32a 35a 38a 38b 34b 37b
33a 36a 39a 40a 39b 41a
34a 37a 41b 42a 40b 42b
∑= ∑= ∑= ∑= ∑= ∑=

Prelucrarea şi interpretarea datelor. Se sumează punctele acumulate

la fiecare tip. Tipul la care scorul este mai mare se consideră dominant.
Harta intereselor. Metoda se foloseşte în scopul orientării
profesionale şi pentru angajarea în câmpul muncii (după E. Climov [19]).
Timpul de studierea nu este limitat, însă nu trebuie depăşit de 40-45 de
minute.
66
 Instrucţiune: „Dvs. aveţi posibilitatea de a continua studiile sau să vă
angajaţi la un serviciu interesant. Pentru a vă ajuta la alegerea profesiei, vă
propun o listă de întrebări. Gândiţi-vă bine, înainte de a da răspuns la fiecare
întrebare. Străduiţi-vă să daţi răspunsuri concrete.
Dacă Dvs. nu o dată v-aţi convins, că vă pasionează sau vă place ceea,
despre ce vă vom întreba, atunci în lista cu răspunsuri din rubrică sub numărul
ce coincide cu numărul întrebării, puneţi două plusuri; dacă pur şi simplu vă
place – un plus; dacă nu sunteţi încrezut, staţi la dubii – zero; dacă nu vă place
– minus; dacă în genere nu vă place – doi de minus.
Răspundeţi la fiecare item, nu treceţi nici de unul. Dacă apar întrebări,
adresaţi-vă deodată. Timpul de completare nu este limitat (a se vedea foaia de
răspuns în Anexa 6).
Prelucrarea rezultatelor obţinute se compară cu cantitatea plusurilor şi
minusurilor din fiecare coloană de răspuns, iar apoi din prima sumă se scade a
doua Sumă, în aşa mod, se obţin 24 cifre cu semne de plus sau minus, care
corespund la 24 de tipuri de activităţi. Se aleg 2-3 tipuri de activităţi, care
formează scoruri cu semne de plus.

VĂ PASIONEAZĂ? AŢI DORI? VĂ PLACE?

1. Lecţiile de fizică
2. Lecţiile de matematică
3. Lecţiile de chimie
4. Să citiţi cărţi sau articole despre astronomie
5. Să citiţi despre experimente şi animale
6. Să citiţi despre viaţa şi activitatea medicilor
7. Să citiţi despre gospodăria agricolă, plante şi animale
8. Să citiţi despre păduri
9. Să citiţi lucrările clasicilor literaturii mondiale
10. Să citiţi ziare, reviste, să ascultaţi radioul, să priviţi televizorul
11. Lecţii de istorie
12. Să frecventaţi teatre, muzee, expoziţii artistice
13. Să citiţi literatură despre expediţii geologice
14. Să citiţi despre diferite ţări, referitor la economia lor, organizaţiile de stat
15. Să organizaţi colegii la îndeplinirea lucrărilor publice şi să-i dirijaţi
16. Să citiţi despre activitatea poliţiei
17. Să citiţi despre marinari, aviatori
18. Să citiţi despre lucrul educatorului
19. Să cercetaţi utilajul şi lucrul maşinilor (uneltelor)
20. Să preparaţi bucate
21. Să citiţi despre constructori
22. Să aveţi grijă ca în încăperea în care studiaţi, locuiţi, activaţi să aibă aspect frumos
23. Să citiţi despre realizările tehnologice (spre exemplu, revista „Tehnologia tineretului”,
67
 „Tânărul tehnolog” ş.a.)
24. Să cercetaţi instalarea aparatelor electrice şi radio
25. Să citiţi literatură ştiinţifico-populară referitor la descoperirile fizice
26. Să citiţi literatură ştiinţifico-populară despre matematică
27. Să aflaţi despre noile descoperiri din domeniul chimiei (din reviste, radio, emisiuni
televizate ş.a.)
28. Să vizionaţi emisiuni televizate despre cosmonauţi
29. Să studiaţi biologia
30. Să vă interesaţi despre cauzele şi tratarea bolilor
31. Să studiaţi botanica
32. Să petreceţi timpul în pădure
33. Să citiţi articole critice
34. Să participaţi activ la viaţa publică
35. Să citiţi cărţi despre evenimentele istorice
36. Să ascultaţi simfonii
37. Să aflaţi despre locurile de descoperire a noilor minerale utile
38. Să aflaţi despre descoperirile geografice
39. Să analizaţi problemele şi evenimentele actuale
40. Să stabiliţi disciplină între semeni şi cei mai mici
41. Să călătoriţi prin ţară
42. Să explicaţi persoanelor cum să rezolvaţi un exerciţiu complicat, să scrieţi corect o
propoziţie ş.a.
43. Să cercetaţi diverse instrumente
44. Lecţii de menaj (activităţi casnice)
45. Să aflaţi despre noile descoperiri din domeniul construcţiei
46. Să vizitaţi fabrici
47. Să cercetaţi dispozitivele mecanismelor şi a maşinilor
48. Să citiţi articole ştiinţifico-populare despre descoperirile din domeniul radiotehnicii
49. Să vă clarificaţi în teoriile despre fenomenele fizice
50. Să rezolvaţi exerciţii complicate de matematică
51. Să faceţi experienţe chimice, să urmăriţi procesul reacţiilor chimice
52. Să urmăriţi după corpuri cereşti
53. Să urmăriţi după plante
54. Să faceţi pansamente, să acordaţi primul ajutor ş.a.m.d.
55. Să creşteţi animale şi să le îngrijiţi
56. Să colectaţi plante uscate (ierbar)
57. Să scrieţi povestiri şi poezii
58. Să urmăriţi după comportamentul şi viaţa oamenilor
59. Să studiaţi într-un cerc de istorie, să colectaţi materiale
60. Să recitaţi, să cântaţi în cor, să evoluaţi pe scenă
61. Să colectaţi minerale, să vă interesaţi de apariţia lor
62. Să studiaţi natura meleagului natal
63. Să organizaţi activităţi publice în şcoală
64. Să atrageţi atenţie deosebită asupra comportamentului altor oameni
68
65. Să frecventaţi cercul automobilistului, să deserviţi automobile
66. Să petreceţi timpul cu copii mici (să le citiţi cărţi, să la povestiţi, să-i ajutaţi)
67. Să confecţionaţi diverse detalii şi obiecte
68. Să organizaţi aprovizionarea produselor alimentare pentru excursie
69. Să vizitaţi şantiere de construcţii
70. Să coaseţi haine
71. Să colectaţi şi să reparaţi piesele bicicletelor, maşinilor de cusut, ceasurilor ş.a.m.d.
72. Să reparaţi aparate de radio şi electrice
73. Să studiaţi cercul de fizică
74. Să studiaţi cercul de matematică
75. Să pregătiţi soluţii, să cântăriţi reactive
76. Să frecventaţi planetariul
77. Să frecventaţi cercul de biologie
78. Să îngrijiţi de bolnavi, să-i acordaţi primul ajutor
79. Să admiraţi natura şi să faceţi notiţe, înscrieri
80. Să sădiţi copaci şi să aveţi grijă de ei
81. Să lucraţi cu dicţionare şi surse literare, informaţii bibliografice
82. Să treceţi în mod rapid de la un lucru la altul
83. Să prezentaţi referate pe teme istorice
84. Să cântaţi la instrumente muzicale, să pictaţi sau să sculptaţi în lemn
85. Să elaboraţi liste cu minerale
86. Să participaţi la expoziţii geografice
87. Să prezentaţi informaţii despre situaţiile internaţionale
88. Să acordaţi ajutor colaboratorilor de poliţie
89. Să frecventaţi cercul tinerilor marinari
90. Să îndepliniţi lucrul educatorului
91. Lecţiile de muncă
92. Să daţi sfaturi cunoscuţilor, la procurarea hainelor
93. Să urmăriţi constructorii în timpul lucrului
94. Să faceţi cunoştinţă cu industria uşoară
95. Să confecţionaţi modele de avioane, planoare, nave maritime
96. Să montaţi aparate de radio şi electrice
97. Să participaţi la olimpiade la fizică
98. Să participaţi la olimpiade la matematică
99. Să rezolvaţi exerciţii la chimie
100. Să participaţi la lucrările de construcţii
101. Să participaţi la cercuri de astronomie
102. Să faceţi experimente pe animale
103. Să studiaţi funcţiile organismului omului şi cauzele apariţiei bolii
104. Să faceţi experimente în scopul cultivării culturilor agricole
105. Să fiţi membru al societăţii de ocrotire a naturii
106. Să participaţi la discuţii şi conferinţe
107. Să analizaţi fenomenele şi evenimentele vieţii
108. Să vă interesaţi de trecutul ţării noastre
69
109. Să manifestaţi interes referitor la teoria şi istoria dezvoltării artelor
110. Să efectuaţi excursii dificile şi de lungă durată, în timpul cărora trebuie de efectuat
lucrări complicate conform programului dat
111. Să întocmiţi hărţi geografice şi să colecţionaţi materiale geografice
112. Să studiaţi sistema politică a diferitor ţări
113. Să lucraţi jurist
114. Să frecventaţi cercul tinerilor cosmonauţi
115. Să activaţi în calitate de învăţător
116. Să vizitaţi uzine
117. Să acordaţi oamenilor diverse servicii
118. Să participaţi la lucrările de construcţii
119. Să vă clarificaţi în circuite de radio
120. Să luaţi cunoştinţă cu confecţionarea mărfurilor industriale
121. Să vă clarificaţi în scheme şi desene tehnice
122. Să vă folosiţi de aparate de măsurare exactă şi să faceţi calcule conform datelor obţinute
123. Să faceţi experimente la fizică
124. Să îndepliniţi lucrări, ce necesită cunoştinţe a regulilor şi formulelor matematice
125. Să asistaţi la efectuarea experimentelor la chimie
126. Să acumulaţi informaţie despre alte planete
127. Să citiţi despre activitatea biologilor celebri
128. Să fiţi membru activ al echipelor sanitare
129. Să îndepliniţi lucrări ce ţin de îngrijirea maşinilor agricole şi uneltelor de muncă
130. Să faci cunoştinţă cu gospodăria silvică
131. Să studiaţi apariţia cuvintelor şi a îmbinărilor de cuvânt
132. Să îndepliniţi agenda, să faceţi notiţe în ziarul şcolar şi orăşenesc
133. Să studiaţi istoria altor ţări
134. Să vizionaţi de nenumărate ori aceleaşi piese
135. Să citiţi despre viaţa şi activitatea geologilor celebri
136. Să studiaţi geografia planetei noastre
137. Să studiaţi biografia oamenilor politici celebri
138. Să apreciaţi la justa valoare fapta prietenului, cunoscutului, eroului literar ş.a.
139. Să citiţi cărţi despre mijloacele de transport
140. Să educaţi şi să învăţaţi copii
141. Să urmăriţi după acţiunile lucrătorului calificat
142. Să comunicaţi în permanenţă cu multe persoane
143. Să proiectaţi obiecte de construcţii
144. Să vizitaţi expoziţii de industrie uşoară
145. Să elaboraţi schiţe şi să proiectaţi maşini

70
 Tabel pentru interpretare
1. Fizica 13. Geologia
2. Matematica 14. Geografia
3. Chimia 15. Lucrul obştesc
4. Astronomia 16. Dreptul
5. Biologia 17. Transport
6. Medicina 18. Pedagogia
7. Gospodăria agricolă 19. Lucrători auxiliari
8. Gospodăria silvică 20. Domeniu de deservire
9. Filologia 21. Construcţia
10. Jurnalistica 22. Industria uşoară
11. Istoria 23. Tehnica
12. Arta 24. Electrotehnica

Exemple de activităţi pentru autocunoaştere şi autodezvoltare

►Oglinda mea
Scopul acestui exerciţiu constă în dezvoltarea capacităţilor de
autocunoaştere, autoobservare, dezvoltarea imaginii de sine.
Exerciţiul: Fiecare participant îşi va alege un personaj preferat (din
animate, din filme, literatură, Internet etc.), şi va „cere” personajului respectiv
să scrie 4-5 caracteristici ale sale (ale elevului) pe care să le şi justifice. Dacă în
prima fază vor fi descrise caracteristici fizice, instrucţiunile vor viza intrarea
mai în profunzime, spre caracter, aptitudini, calităţi personale, comportament.
Într-o fază ulterioară a exerciţiului elevul va primi instrucţia să îşi aleagă
o persoană (reală) din anturajul său, şi să-şi imagineze cum l-ar caracteriza
aceasta.
Spre exemplu, în prima fază cineva va alege ca personaj preferat pe
„Superman”, care va trebui să spună (sau să scrie) câteva lucruri despre el. În
faza următoare, acelaşi elev poate alege pe cineva dintre părinţi, profesori,
prieteni, care să îl caracterizeze, în acelaşi mod.
Este o provocare pentru elev la explorarea propriei persoane, realizată
într-un mod indirect, prin intermediul personajului preferat, determinându-l la
o autoobservare „din exterior”. Această aparentă detaşare de propria persoană
poate uşura atât identificarea şi verbalizarea unor caracteristici,
comportamente sau calităţi, în special la elevii din gimnazii, cât şi perceperea
mai bună a modului în care sunt „văzuţi” de cei din jur.

71
►Emoţii
La această activitate adolescenţii se vor învăţa să identifice şi să
exprime (verbal şi/sau nonverbal) emoţii şi sentimente, să descrie
sentimente; îşi vor extinde vocabularul afectivităţii; se vor dezvolta capacităţile
de lucru în echipă; creşterea coeziunii grupului; dezvoltarea imaginaţiei;
detensionarea atmosferei.
Activitatea: Participanţii sunt împărţiţi în patru grupuri, după care li se
vor prezenta cele patru categorii de sentimente: fericire, tristeţe, supărare,
frică. Fiecare grup va avea în vedere una din cele patru categorii de sentimente,
având două sarcini de lucru: găsirea cât mai multor sinonime pentru
sentimentul respectiv, iar apoi realizarea unei scenete în care cel puţin un
personaj să fie dominat de acel sentiment. Rezultatele activităţii pe grupuri vor
fi prezentate apoi grupului mare (clasei).
►Două părţi ale Eu-lui
Obiective: Orice om, inclusiv adolescentul, antrenat într-un proces
decizional trece printr-un conflict interior. Deseori nu suntem conştienţi de
conflictele noastre interioare, nu cunoaştem noi înşine esenţa şi sursele lor, nu
înţelegem, care valori sau sentimente sunt implicate. Psihologul sau consilierul
poate promova activităţi speciale de familiarizare a elevilor cu fenomenul
„conflict interior”, făcându-i să înţeleagă unele mecanisme interne ale
conflictului, pentru al depăşi.
Activitatea: Psihologul clarifică în discuţie cu grupul, ce este un
conflict interior, care este diferenţa dintre conflictul exterior şi cel interior. Se
listează conflictele interioare caracteristice adolescenţilor.
Li se propune apoi participanţilor să-şi amintească de un conflict
interior trăit personal, atenţionându-i că conflictele se vor discuta între colegi,
deci fiecare îşi va aminti un conflict pe care poate să-l pună în discuţie.
Elevii formează grupuri a câte trei persoane. Unul dintre ei (spre exemplu,
cel care preferă mai mult îngheţata), este regizor, ceilalţi doi – actori. Regizorul
explică timp de 30 secunde unui actor o parte a conflictului său intern, iar
celuilalt – altă parte tot 30 secunde.
Actorii „joacă” conflictul intern, iar regizorul urmăreşte spectacolul.
Spre exemplu, dacă conflictul constă în a alege, să fugă elevul de la şcoală, sau
să stea la lecţii, un elev argumentează de ce trebuie să stea la lecţii, iar altul – de
ce ar fi mai bine să plece. Peste aproximativ 2 minute actorii încetează jocul şi
regizorul comentează spectacolul şi emoţiile pe care le-a avut, urmărind
„conflictul său intern”.
Elevii se schimbă cu rolurile, fiecare trece prin rolul de regizor.

72
 La etapa finală se discută următoarele întrebări:
1. Ce este conflictul interior?
2. Ce simţi când se „înscenează” conflictul tău interior?
3. Cum soluţionaţi de obicei conflictele interioare?
4. Ce trebuie să ai în vedere, soluţionând conflictul interior?
Aceste exerciţii, precum şi altele pot fi utilizate în forma actuală sau pot
fi transformate astfel încât să răspundă cât mai bine nevoilor specifice ale
fiecărei clase şi fiecărui copil în parte.
►Conflictele interpersonale şi emoţiile
Conflictele interpersonale sunt mult mai bine cunoscute de oameni, decât cele
intrapersonale (interne). Dacă de cele intrapersonale omul uneori nici nu este
conştient, cele interpersonale, adică între colegi, între profesori şi elevi, părinţi
şi copii, ne preocupă mult pe fiecare.
Activitatea ce urmează îi va face pe participanţi să-şi înţeleagă propriile
emoţii în situaţiile de conflict şi emoţiile altor persoane, să clarifice, cum pot fi
controlate emoţiile în asemenea situaţii.
Pentru această activitate sunt necesare situaţii de conflict de cele mai
diferite, de la conflicte între copii până la conflicte internaţionale. Ele pot fi
selectate din ziare, reviste, literatură artistică, psihologică, şi aranjate pe fişe
separat.
Elevii formează grupuri a câte trei persoane. Fiecare grup primeşte
descrierea unui conflict şi următoarele sarcini:
a) Se citeşte descrierea conflictului;
b) Membrii grupului determină ce fel de conflict este;
c) În continuare grupul încearcă să determine, ce emoţii trăieşte
fiecare participant la conflict.
La următoare etapă a activităţii, grupul prezintă esenţa conflictului
clasei, descrie emoţiile fiecărui personaj, explică, de ce au constatat anume
aceste emoţii.
Apoi psihologul discută cu clasa despre emoţii în situaţia de conflict:
Toţi indivizii manifestă aceleaşi emoţii în situaţiile de conflict? Emoţiile sunt
manifestate la fel de toate persoanele? Spre exemplu, cum îşi manifestă
emoţiile fiecare dintre elevii care participă la activitate? Vă vine uşor să
controlezi emoţiile în situaţia de conflict? Dar celuilalt? Cum am putea să
controlăm emoţiile? Ce este compasiunea?

73
 Exemple de activităţi pentru susţinerea elevilor în
autodeterminarea profesională
 Tipul de inteligenţă şi profesia. Cunoaşterea tipului predominant
propriu de inteligenţă la etapa iniţială a autodeterminării profesionale ar sugera
elevilor anumite idei de explorare a capacităţilor sale şi de fixare a tipurilor de
profesii, din care poate alege.
o Obiectivele şedinţei:
• Identificarea tipului/tipurilor de inteligenţă predominante pentru
fiecare elev;
• Conştientizarea de către elevi a resurselor personale şi a oportunităţilor
oferite de profesiile spre care se orientează;
• Întărirea stimei de sine;
• Identificarea elevilor indecişi şi a celor pentru care nu există
compatibilitate între tipurile de inteligenţă predominante şi profesia
spre care s-au orientat, în scopul consilierii individuale ulterioare;
Desfăşurarea şedinţei:
I. La început psihologul anunţă, cu explicaţiile de rigoare, scopul activităţii:
clarificarea importanţei tipului de inteligenţă în alegerea profesiei.
II. Pentru încălzire fiecare elev timp de 30 secunde completează (oral)
fraza: „În ultima săptămână mi-a reuşit foarte bine să...”.
III. Sondarea opţiunilor: Elevii sunt solicitaţi să noteze pe o foaie de hârtie
profesia/ profesiile spre care se orientează.
IV. Urmează aplicarea chestionarului „Inventarul inteligenţelor multiple”.
V. Prelucrarea şi interpretarea rezultatelor: Elevii calculează numărul de
puncte obţinut şi îşi determină tipul/ tipurile de inteligenţă
predominant cu ajutorul tabelului de interpretare. Psihologul aminteşte
sau explică specificul fiecărui tip de inteligenţă, iar elevii sunt încurajaţi
să precizeze dacă rezultatele sunt sau nu în concordanţă cu aşteptările şi
cu preocupările lor. Se elaborează lista profesiilor care necesită tipul
respectiv de inteligenţă împreună cu clasa.
VI. Discutarea eventualelor discordanţe între rezultatele obţinute la test şi
propriile aşteptări.

74
  Pro sau contra
o Obiective: Elevii se vor antrena să argumenteze deciziile referitor la
profesia aleasă şi să înlocuiască miturile (idei iraţionale) cu idei raţionale.
Desfăşurare: Se constituie 2 grupuri, unul care să susţină afirmaţiile
prezentate şi celălalt, care să încerce a le contesta. Se construieşte apoi
împreună cu elevii explicaţia raţională.
Material: Mituri despre profesie (după A. Moiş).
1. Există o singură profesie/ocupaţie care mi se potriveşte.
Adevărat Fals
De ce? Individul se manifestă printr-o multitudine de abilităţi, interese,
valori. Nici o profesie nu va exploata întregul potenţial, dar bineînţeles că vor
exista unele mai potrivite decât altele. Important este să fii convins că ai decis
în cunoştinţă de cauză şi că interesele, abilităţile şi valorile tale se încadrează în
cerinţele ocupaţiei alese.
2. Nimeni altcineva nu este indecis.
Fals Adevărat
De ce? Majoritatea tinerilor sunt indecişi raportat la ce fel de muncă
vor presta. Nu e nimic rău în a fi indecis atât cât timp te preocupi să aduni
informaţiile de care ai nevoie pentru a alege la timpul potrivit. Există câteva
studii care arată că, cu cât ai mai multe abilităţi şi interese cu atât iţi va fi mai
greu să elimini unele opţiuni şi să te opreşti la altele. Alegerea poate fi grea mai
ales pentru cei cu potenţial multiplu.
3. Părinţii, un test sau un expert ştiu mai bine decât mine ce ar trebui să fac.
Fals Adevărat
De ce? Părinţii, testele, consilierii privind cariera pot fi resurse
semnificative, dar în final tu trebuie să decizi. Aceasta implică încredere în
capacitatea ta de a lua decizii în ceea ce priveşte viitorul tău. Este normal ca
acest stadiu să fie asociat cu un anumit nivel de anxietate care decurge din
importanţa deciziei pe care trebuie să o iei.
4. Toată lumea trebuie să aibă succes în carieră, chiar dacă aceasta înseamnă să
facă lucruri care nu îi interesează.
Fals Adevărat
De ce? Dacă alegi o ocupaţie care nu îţi place doar pentru că este
acceptată din punct de vedere social ca fiind de succes, poţi să fii aproape
75
sigur de eşec în carieră. Trebuie să analizezi ce înseamnă succes pentru tine pe
plan social. Definiţia succesului include deseori bani, statut, putere, faimă.
Uneori poţi ajunge să atingi toate aceste repere şi să nu fii mulţumit de cariera
ta.
5. Profesia mea trebuie să fie ideală, să îmi satisfacă toate dorinţele şi nevoile.
Fals Adevărat
De ce? Toate ocupaţiile au aspecte pozitive şi aspecte negative. Dacă
aştepţi ca ocupaţia ta să fie cea ideală eşti nerealist. Aminteşte-ţi că poţi fi
mulţumit făcând multe alte lucruri. Este important să alegi profesia care îţi
satisface cât mai multe dintre nevoile, interesele tale şi contribuie la
dezvoltarea aptitudinilor tale.
6. Oamenii fie au succes în carieră fie eşuează total.
Fals Adevărat
De ce? Mulţumirea şi succesul nu depind de a fi cel mai bun în
domeniul tău ci de aţi valorifica cât mai bine resursele. De cele mai multe ori
eşecurile sunt cele din care învăţăm cel mai mult, cele care reprezintă sămânţa
viitoarelor succese. Învaţă să îţi evaluezi cariera în termeni relativi şi nu în
termeni de „totul sau nimic”.
7. Piaţa muncii se schimbă atât de repede încât nu poţi efectiv să-ţi planifici viitorul.
Fals Adevărat
De ce? Lumea se schimbă în mod constant, dar poţi să profiţi de
oportunităţi planificându-ţi cariera. Cunoscând cât mai multe lucruri despre
tine poţi să determini ce oportunităţi se potrivesc cel mai bine cu nevoile tale.
Trebuie să îţi dezvolţi o arie de abilităţi şi o atitudine flexibilă raportată la
carieră.
8. Individul trebuie să aibă control total asupra carierei lui.
Fals Adevărat
De ce? Unele lucruri pot fi controlate în carieră, altele nu. Între factorii
care sunt în afara controlului tău se pot regăsi: falimentele companiilor,
îmbolnăvirile, dezastrele naturale, crizele economice, schimbările de legislaţie.
Schimbările în cursul carierei pot fi privite fie ca oportunităţi, fie ca bariere.
Este important să fii flexibil, să-ţi dezvolţi abilităţi ce pot fi aplicate în mai
multe domenii.

76
 BIBLIOGRAFIE

1. Băban A. (coord.) Consiliere educaţională. Cluj-Napoca, Editura Psinet,

2001, pp. 3-15, 177-193, 205-225.
2. Bócsa E., Munteanu R. Consiliere şi orientare în carieră. Ghid pentru studenţi
şi absolvenţi. Petroşani, Universitatea Petroşani, 2010. 27 p.
3. Bolboceanu A. Cercetarea dezvoltării intelectuale a elevilor de vârstă şcolară mică.
Chişinău, 1991. 25 p.
4. Bolboceanu A. Dezvoltare cognitivă şi comunicare în preadolescenţă, Revista de
psihologie, Editura Academiei Romane, tomul 50, № 3-4, 2004,
p. 149-156.
5. Bolboceanu A. Unele particularităţi ale dezvoltării gândirii creative a
preadolescenţilor în comunicare cu adultul. În: Analele ştiinţifice ale
Universităţii de Stat din Moldova, Vol. III, Chişinău, 2004, p. 151-153.
6. Bolboceanu A. Cunoaşterea elevului: consiliere şi orientare (Ghid metodologic
pentru formarea cadrelor didactice din învăţămîntul preuniversitar). Chişinău,
Ştiinţa, 2007. 64 p.
7. Сonsilierea şi orientarea şcolară şi profesională. Disponibil:
ro.scribd.com/…/Сonsiliere-şi-Orientare.
8. Cosmovici A., Iacob L. Psihologie şcolară. Iaşi, Editura Polirom, 1998.
301 p.
9. Druţă F. Psihologie şi educaţie. Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică
1997. 121 p.
10. Fodor D. Comunicarea cu elevul. Disponibil: ro.scribd.com/doc/
153857405/Consilierea-in-Scoala.
11. Fodor D. Tipurile de inteligenţă: şedinţă de consiliere a carierei la clasele a XII-a.
Disponibil: ro.scribd.com/doc/153857405/Consilierea-in-Scoala.
12. Ghidul studentului pentru orientarea şi consilierea în carieră. Bucureşti,
Universitatea Atrifex, 2010. 62 p.
13. Levenson L., Miclea M., Opre A. Orientare în carieră. Ghid pentru profesori.
Bucureşti, Editura Atelier Didactic, 2007. 85 p.
14. Lucrări practice la psihologie, coord. A.V. Petrovski. Chişinău, 1989. 200 p.
15. Mih V. Consiliere şcolară. Cluj-Napoca, Universitatea „Babeş-Bolyai”,
Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Catedra de psihologie.
47 p.
16. Plosca M. Consilierea în şcoală. Disponibil: ro.scribd.com/doc/
153857405/Consilierea-in-Scoala.
17. Plosca M., Mois A., Tudose R. Tinerii capabili de performanţe superioare –
să-i cunoaştem! Disponibil: ro.scribd.com/doc/153857405/Consilierea-
in-Scoala.
77
18. Жариков Е., Крушельницкий Е. Для тебя и о тебе. Москва,
Просвещение, 1991. 224 с.
19. Климов Е.А. Психология профессионала. Москва, Издательство
„Институт практической психологии”, Воронеж, НПО „МО-
ДЭК”, 1996. 400 с.
20. Коломинский Я.Л. Человек. Психология. Москва, Просвещение, 1986.
224 с.
21. Кулагина И.Ю., Колюцкий В.Н. Возрастная психология. Полный
жизненный цикл развития человека. Учебное пособие. Москва, Сфера,
2002. 464 с.
22. Маркова А. Психология профессионализма. Москва, Международный
гуманитарный фонд „Знание”, 1996. 257 с.
23. Марищук В.Л., Блудов Ю.М., Плахтиенко В.А. Методики
психодиагностики в спорте. Москва, Просвещение, 1994. 208 с.
24. Овчарова Р.В. Справочная книга школьного психолога. Москва,
Просвещение, 1993. 200 с.
25. Столяренко Л.Д. Педагогическая психология. Ростов-на-Дону, Феникс,
2003, с. 399-510.
26. Фридман Л.М., Пушкина Т.А., Каплунович И.Я. Изучение личности
учащегося и ученических коллективов. Москва, Просвещение, 1988.
204 с.
27. Шапиро Д. Конфликт и общение: Путеводитель по лабиринту
регулирования конфликтов. Кишинэу, АРЦ, 1997. 320 с.
28. Super D.E., Savickas M.L. & Super C.M. The life-span, life-space approach to
careers. In: D. Brown, L. Brooks et al. (Eds.) Career choice and
development: Applying contemporary theories to practice San
Franscisco: Jossey-Bass, 1996, pp. 121-178.
29. www.preferatele.com/…ocs/marketing/3/dezvoltarea
30. www.creeaza.com\...cariera şi dezvoltare personala144.php

78
 ANEXE

Anexa 1.

SCHEMA CV, MODEL EUROPASS

CURRICULUM VITAE
1. Prenume:
2. Nume:
3. Data naşterii:
4. Naţionalitatea:
5. Statut social:
6. Adresa:
Adresa de acasă
Adresa de serviciu
Număr imobil, nume
stradă, cod poştal,
localitate, ţară (dacă
sunteţi în serviciu)

7. Telefon(oane) (rubrică facultativă) Mobil: (rubrică facultativă)

Fax(-uri) (rubrică facultativă)
E-mail(-uri) (rubrică facultativă)
Naţionalitate(-tăţi) (rubrică facultativă)
Data naşterii (rubrică facultativă)
Sex (rubrică facultativă)
8. Locul de muncă în prezent
9. Stagiul de muncă (dacă este)
10. Experienţa profesională (începând cu actualul loc de muncă, pentru fiecare post
de muncă se completează separat)
Data
Locul
Compania
Postul
Descriere

79
Data
Locul
Compania
Postul
Descrierea

11. Educaţie şi formare (în ordine descrescândă, pentru fiecare formare separat)
Instituţia
Data
Calificarea/ diploma obţinută

Instituţia
Data
Calificarea/ diploma obţinută

12. Abilităţi personale şi competenţe

Competenţe şi aptitudini organizatorice.
Descrieţi aceste competenţe şi indicaţi contextul în care au fost dobândite.
(Rubrică facultativă)
Competenţe şi aptitudini tehnice.
Descrieţi aceste competenţe şi indicaţi contextul în care au fost dobândite.
(Rubrică facultativă)
Competenţe şi aptitudini de utilizare a calculatorului
Descrieţi aceste competenţe şi indicaţi contextul în care au fost dobândite.
(Rubrică facultativă)
Competenţe şi aptitudini artistice.
Descrieţi aceste competenţe şi indicaţi contextul în care au fost dobândite.
(Rubrică facultativă)
Limbi vorbite (autoevaluare conform Nivelul Cadrului European Comun de
Referinţă Pentru Limbi Străine).
Percepere Vorbire
Exprimare
Limba Participare
audiţie citire Discurs oral în scris
la convorbire

80
13. Alte competenţe şi aptitudini

Descrieţi aceste competenţe şi indicaţi contextul în care au fost dobândite.

(Rubrică facultativă)
Permis(e) de conducere. Menţionaţi dacă deţineţi un permis de conducere
şi categoria. (Rubrică facultativă)
Informaţii suplimentare. Includeţi aici orice alte informaţii utile, care
nu au fost menţionate anterior, de exemplu: persoane de contact, referinţe etc.
(Rubrică facultativă)
Anexe: Enumeraţi documentele anexate CV-ului. (Rubrică facultativă)

14. Informaţie adiţională

Data completării CV

Semnătura

81
 Anexa 2.

MODELE DE SCRISOARE DE INTENŢIE

 Primul model de scrisoare de intenţie

Stimate Domnule/Doamnă,
Vă adresez această scrisoare de intenţie ca răspuns la anunţul
dumneavoastră pentru postul vacant pe care îl aveţi în instituţie.
Am absolvit Facultatea de Administraţie şi Afaceri, Universitatea din
Bucureşti şi consider că în anii de studenţie am acumulat multe cunoştinţe în
drept, economie, management, marketing şi finanţe. Aştept cu nerăbdare să
pun în practică aceste cunoştinţe, combinate cu abilităţi utile domeniului şi,
implicit, jobului dvs.
Sunt o persoană dinamică, cu aptitudini foarte bune de comunicare,
dobândite în experienţa mea (de promoter), responsabilă, hotărâtă, interesată
în perfecţionarea profesională în domeniul economic. Îmi doresc să am şansa
de a lucra în compania dumneavoastră, unde aş putea să-mi pun în evidenţă
capacităţile intelectuale şi experienţa acumulată (conform CV anexat) pentru a
îndeplini sarcinile şi scopurile organizaţiei, cât şi pentru dezvoltarea carierei
mele.
Dacă veţi considera că motivaţia şi calificarea mea sunt oportune pentru
obţinerea unui loc în cadrul companiei dumneavoastră, sunt disponibil în orice
moment pentru a fi contactat în vederea discutării detaliilor unei posibile
colaborări.
Vă mulţumesc,
Prenume Nume.

Al doilea exemplu de scrisoare de intenţie este mult mai sobru, în aşa zis
„limbaj de lemn”. Acest model de scrisoare de intenţie este recomandat mai
ales în mediile formale, cum ar fi bănci şi companii de stat sau pentru joburi
cu un mare grad de responsabilitate şi seriozitate.

82
  Al doilea model de scrisoare de intenţie

Stimate Domnule/Doamnă,
Subsemnatul, Prenume Nume, am luat la cunoştinţă cu interes de
posibilităţile pe care le oferă compania dumneavoastră. Animat de dorinţa de a
reuşi, de ambiţie, tenacitate şi optimism, supun atenţiei dvs. candidatura mea
în vederea obţinerii postului de Analist vânzări.
Am beneficiat de o pregătire universitară şi de o experienţă în vânzări
acumulată în cadrul SC XYZ SRL şi sunt pregătit pentru un parteneriat
fructuos prin care veţi avea la dispoziţie avantajele formării mele teoretice şi
pe cele ale unei semnificative experienţe de care dispun în domeniul
vânzărilor. Documentându-mă asupra activităţilor derulate de firma dvs., am
constatat cu satisfacţie că profilul şi realizările acesteia corespund pe deplin
aspiraţiilor şi nevoilor mele.
Acesta este motivul pentru care îmi permit să apreciez că dorinţa mea de
afirmare, entuziasmul, tenacitatea, fidelitatea şi pasiunea mea pentru reuşita
totală (atingerea obiectivelor) sunt numai câteva din trăsăturile pe care voi fi
onorat să le pun la dispoziţia unei echipe tinere şi dinamice.
Oportunitatea unei discuţii despre cum ar putea fi folosite cunoştinţele şi
priceperea mea în avantajul companiei dvs. ar fi binevenită.
Cu deosebită consideraţie,
Prenume Nume

Cel de-al treilea model de scrisoare de intenţie poate fi utilizat pentru

un post managerial. în funcţie de profilul tău, al companiei care oferă jobul şi
de preferinţe, alege cea mai potrivită scrisoare de intenţie.

 Al treilea model de scrisoare de intenţie

Stimat(ă) Domn/Doamnă,
Vă prezint candidatura mea pentru postul de care am luat la cunoştinţă
cu interes prin intermediul anunţului apărut pe site-ul Myjob. Pe parcursul
întregii mele activităţi profesionale (conform CV anexat) am avut ocazia să îmi
valorific cu succes calităţile manageriale de decizie şi acţiune.

83
 Am dezvoltat activitatea de organizare de evenimente şi m-am ocupat, în
acelaşi timp, de prezentarea companiei atât în faţa unui public larg, cât şi în
faţa diverşilor clienţi. Consider că satisfacţia clientului este cel mai important
lucru al unei afaceri şi am reuşit să impun echipei mele această orientare. Am
în subordine o echipă pe care am reorganizat-o şi am instruit-o. Conceperea şi
administrarea bugetului proiectului au reprezentat două dintre
responsabilităţile mele, având ca principal scop gestionarea eficientă a
resurselor financiare şi controlul costurilor.
Doresc să pun un accent deosebit pe importanţa pe care o acord muncii
mele şi pe scopul declarat de a obţine rezultate măsurabile. Capacitatea de a
găsi soluţii şi de a mă adapta diverselor situaţii de muncă, precum şi
importanţa acordată oferirii unor servicii de calitate reprezintă atuuri
suplimentare ale pregătirii mele profesionale. Nu în ultimul rând menţionez
foarte buna cunoaştere a limbii engleze şi faptul că am absolvit o facultate cu
specialitatea „x” şi în prezent urmez cursurile de master „XYZ”.
Doresc să vă mulţumesc pentru timpul şi interesul acordat candidaturii
mele şi sunt convins că în cadrul unui interviu vă puteţi convinge de calităţile
profesionale menţionate mai sus.
Cu deosebită consideraţie, Prenume Nume.

 Model de scrisoare de intenţie nesolicitată

Stimate domnule X (scrii numele şefului de departament),

Doresc să vă ajut în dezvoltarea noilor proiecte din cadrul
departamentului dumneavoastră. Urmăresc evoluţia companiei Y de ceva
vreme şi consider că pot contribui la îmbunătăţirea … pentru o mai mare
eficienţă a costurilor. După cum puteţi observa din CV-ul anexat, experienţa
mea de 5 ani în domeniul … şi concentrarea asupra elementelor de …
reprezintă un atu pentru echipa dumneavoastră.
Realizările mele la locurile de muncă anterioare constau În... Şi..., ceea ce
mă recomandă ca un profesionist în domeniu. Aştept cu interes stabilirea unei
întâlniri pentru a discuta felul în care pot ajuta departamentul şi compania într-
o mai bună poziţionare pe piaţă. Sper că veţi răspunde telefonului meu marţi,
la ora 11.00.

84
 Anexa 3.

EXEMPLE DE ÎNTREBĂRI LA INTERVIU

1. Întrebări despre studiile tale:

• Unde ai făcut liceul/facultatea?
• Eşti absolvent? Cu ce medie ai absolvit?
• De ce ai ales acest domeniu?
• Ai avut vreo slujbă paralel cu şcoala?
Trebuie să răspunzi exact, să-ţi accentuezi reuşitele şi să eviţi să vorbeşti
despre insuccese.
Demonstrează interesul pentru profesia ta, persoanele indiferente nu
sunt decât foarte rar angajate.

2. Întrebări despre experienţa profesională

• Care a fost prima ta slujbă?
• Cui te subordonai?
• Ai fost vreodată promovat?
• Care erau sarcinile de serviciu?
• Ai avut creşteri de salariu?
• De ce ţi-ai schimbat locul de muncă?
ATENŢIE! Nu îţi critica foştii şefi!

3. Întrebări despre postul vizat/firma respectivă

• Ce crezi că va trebui să faci dacă vei fi angajat?
• Ce deprinderi ai pentru postul X?
• Poţi să înveţi repede să faci?
• Cunoşti activitatea firmei noastre?
Informează-te dinainte ce trebuie să faci în postul respectiv. Dacă nu ai
toate deprinderile, arată-ţi disponibilitatea de a învăţa repede!

4. Întrebări despre obiectivele carierei tale

Pe examinator îl interesează dacă poţi contribui la succesul firmei/
instituţiei respective.

85
 Orice răspuns la astfel de întrebări trebuie să arate că eşti competent şi
poţi deveni şi mai competent.
Obiectivul carierei tale trebuie să fie compatibil cu interesele firmei.
O întrebare capcană: „Vrei să afli ceva despre postul respectiv sau firma
noastră?”.
Această întrebare este pusă pentru a vedea dacă eşti o persoană
motivată, în nici un caz nu răspunde negativ!

Poţi întreba:
• Care sunt planurile de dezvoltare ale firmei?
• Cu cine vei lucra?
• Care sunt posibilităţile de specializare?
• Care este programul de lucru?
Arată-te interesat de postul vizat şi dornic de a începe să lucrezi!

Anexa 4.

RECOMANDĂRI
PENTRU AUTOCUNOAŞTERE ŞI AUTODEZVOLTARE

 Autoeducaţie.
Procesul de autocunoaştere trebuie să fie îmbinat cu cel de
autoformare, autoeducare. Pentru reuşita în cariera profesională este
important să ne dezvoltăm în mod intenţionat acele calităţi care au o mai mare
importanţă în activitatea pe care dorim să o desfăşurăm. Există unele abilităţi,
calităţi care sunt apreciate şi valorizate de mulţi angajatori:
 abilităţile de comunicare: înţelegerea mesajelor verbale şi nonverbale,
exprimare clară;
 abilităţi interpersonale: cooperare; adaptabilitate în munca de echipă;
 respect faţă de colegi; diplomaţie; discreţie; empatie; toleranţă;
 abilităţi de investigare şi manipulare de date: capacitate de analiză,
explorarea surselor de informaţii şi utilizarea eficientă a informaţiilor;
 abilităţi de planificare şi rezolvare de probleme: capacitatea de a-şi
planifica singur munca, iniţiativă în realizarea diverselor sarcini şi
acţiuni, capacitatea de a dobândi cu uşurinţă noi deprinderi;
 abilitatea de a lua decizii;
86
  conştiinciozitate;
 asumarea responsabilităţii pentru munca realizată;
 abilităţi de utilizare a tehnologiilor informatice;
 adaptare la schimbare;
 orientare spre progres şi autodezvoltare;
 calm, stabilitate emoţională; bună dispoziţie; entuziasm în muncă;
 loialitate; sinceritate; onestitate;
 spirit de observaţie;
 imaginaţie;
 perspicacitate;
 fermitate în apărarea principiilor;
 abilităţi fizice.

 Aplicaţie
Autocunoaşterea, conştientizarea punctelor tari şi slabe, a motivaţiilor
ne sunt de folos atunci când ne prezentăm la un interviu de angajare. Pentru a
ne verifica pregătirea din acest punct de vedere putem cere unui prieten sau
părinţilor să participe la un mic joc de rol. Ei vor interpreta rolul
intervievatorului, iar noi, bineînţeles, rolul celui care doreşte să se angajeze.
Întrebările ar putea fi:
 Ce ştii să faci?
 Care sunt studiile tale?
 Care este experienţa ta de lucru sau de voluntariat?
 Care sunt însuşirile tale de personalitate care te pot ajuta să ai succes la acest loc de
muncă?
 Care sunt cele mai importante motive pentru care te interesează acest loc de muncă?

Acest „test” va fi trecut dacă reuşeşti să vorbeşti cel puţin 10 minute

despre aceste probleme.

87
 Anexa 5.

INVENTARUL INTELIGENŢELOR MULTIPLE

Inventarul inteligenţelor multiple poate fi aplicat pentru a constata

tipul de inteligenţă predominant şi ai ajuta elevului să-şi identifice strategiile
cele mai adecvate de învăţare.
Chestionarul se poate aplica în cadrul unei ore de dirigenţie, în special la
clasele de liceu şi poate constitui punctul de pornire al unor dezbateri
interesante legate de specificul individual al învăţării şi de alegerea profesiei.
Pentru diriginte poate reprezenta o modalitate de a cunoaşte interesele şi
înclinaţiile elevilor.
Elevii sunt instruiţi să examineze atent afirmaţiile de mai jos şi să
marcheze cu semnul „+” pe cele ce li se potrivesc mai mult. Pentru fiecare
afirmaţie marcată cu „+” se acordă un punct.
1. Gândeşti în imagini.
2. Înveţi făcând.
3. Eşti o persoană sigură pe tine.
4. Eşti atent la emoţii, vise, idei.
5. Cânţi la un instrument muzical sau într-un cor.
6. Scrii corect.
7. Îţi place calculatorul.
8. Înveţi văzând şi observând.
9. Te pricepi la tricotat.
10. Îţi place să lucrezi în echipă.
11. Ai încredere în propria intuiţie.
12. Colecţionezi CD-uri, casete şi discuri.
13. Îţi plac jocurile de cuvinte.
14. Îţi plac lucrurile logice.
15. Îţi aminteşti uşor figurile.
16. Îţi controlezi deplin motricitatea.
17. Intuieşti ce gândesc, simt şi cred ceilalţi oameni.
18. Trăieşti în propria ta lume.
19. Lucrezi ritmat, asociat cu muzica.
20. Îţi place să dezlegi cuvinte încrucişate.
21. Memorezi bine teorii şi principii.
22. Eşti priceput la rezolvarea puzzle-urilor.
23. Comunici bine non-verbal.
88
24. Eşti un bun mediator de conflicte.
25. Ai opinii puternice.
26. Îţi aminteşti mai bine faptele pe fond muzical.
27. Ai talent la spus poveşti şi bancuri.
28. Îţi plac romanele SF.
29. În timpul liber confecţionezi obiecte artizanale sau de artă plastică.
30. Te amesteci în tot felul de lucruri, poate inconştient.
31. Îţi place să te joci, să participi la activităţi de grup.
32. Ai un stil propriu şi original de a te îmbrăca şi de a te comporta.
33. Dai drumul la muzică pentru că te ajută să îţi exprimi sentimentele.
34. Eşti un bun scriitor. Îţi place să scrii.
35. Se spune despre tine că eşti „strălucitor”, „deştept”, „inteligent”.
36. Îţi plac filmele, casetele video şi să fotografiezi.
37. Îţi plac activităţile fizice.
38. Vorbeşti mult cu vecinii.
39. Ai un hobby (de exemplu, colecţionarea timbrelor).
40. Compui cântece pentru ocazii festive.
41. Se spune despre tine că eşti „isteţ”, „rapid”, sau „vorbăreţ”.
42. Reflectezi adesea la structuri, idei, concepte.
43. Respecţi cu minuţiozitate locul lucrurilor din casă.
44. Preferi povestiri cu multă acţiune.
45. Îi înţelegi bine pe ceilalţi.
46. Ai o solidă încredere în tine despre care nu prea vorbeşti.
47. Se spune despre tine că eşti „muzical” sau „talentat”.
48. Gândeşti în cuvinte.
49. Înveţi mai bine senzorial şi examinând contextul.
50. Îţi plac tehnica şi maşinăriile.
51. Când vorbeşti, emoţionezi cu uşurinţă oamenii.
52. Ştii cu ce se ocupă colegii tăi în afara şcolii.
53. Se spune despre tine că eşti o „personalitate”, „bine informat”.
54. Obişnuieşti să fluieri sau să murmuri pentru tine.
55. Înveţi cel mai bine spunând cu voce tare ceea ce înveţi.
56. Eşti permanent întrebător şi sceptic.
57. Citeşti uşor hărţi şi grafice.
58. Imiţi bine.
59. Se spune despre tine că eşti „un bun ascultător”, „suportiv”.
60. Îţi cunoşti sentimentele.
61. Îţi place să dansezi sau să ieşi să asculţi muzică.
62. Îţi place să scrii.
63. Îţi plac ghicitorile, exerciţiile şi puzzle-urile logice.
64. Adesea visezi cu ochii deschişi.
65. Se spune despre tine că eşti „graţios”, „bun dansator” sau „atletic”.
89
 66. În timp ce vorbeşti, gândeşti.
67. Înveţi cel mai bine independent de alţii.
68. Ai întotdeauna opinii despre muzică.
69. Îţi aminteşti uşor nume şi detalii.
70. Gândeşti bine abstract şi teoretic.
71. Se spune despre tine că eşti „creativ”, „constructiv” sau „talentat”.
72. Te simţi bine când faci mişcare şi îi simţi efectele în tot corpul.
73. Înveţi cel mai bine în grupuri de studiu.
74. Ai o personalitate puternică, te simţi independent.
75. Te deranjează zgomotul din încăpere.
76. Îţi place să citeşti cărţi bune.
77. Eşti bun la matematică.
Totalul răspunsurilor afirmative se face pe tipul de inteligenţă (există
maximum 11 răspunsuri afirmative pentru fiecare din cele 7 categorii).

Nr. Tipul de inteligenţă Punctaj

1. Vizual-spaţial
2. Corporal-kinestezic
3. Umanist
4. Introvert-filosofic
5. Muzical-ritmic
6. Verbal-lingvistic
7. Logico-matematic

Cheia pentru interpretare:

Nr. Tipul de inteligenţă Itemii
1. Vizual-spaţial 1, 8, 15, 22, 29, 36, 43, 50, 57, 64, 71
2. Corporal-kinestezic 2, 9, 16, 23, 30, 37, 44, 51, 58, 65, 72
3. Umanist 3, 10, 17, 24, 31, 38, 45, 52, 59, 66, 73
4. Introvert-filosofic 4, 11, 18, 25, 32, 39, 46, 53, 60, 67, 74,
5. Muzical-ritmic 5, 12, 19, 26, 33, 40, 47, 54, 61, 68, 75
6. Verbal-lingvistic 6, 13, 20, 27, 34, 41, 48, 55, 62, 69, 76
7. Logico-matematic 7, 14, 21, 28, 35, 42, 49, 56, 63, 70, 77

90
 Anexa 6.

FOAIA DE RĂSPUNS LA HARTA INTERESELOR

91
 Anexa 7.

FOAIA DE RĂSPUNS LA TESTUL DE INTERESE

FOAIE DE RĂSPUNS LA TESTUL DE INTERESE

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24

25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36

37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48

49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60

61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72

73 74 75 76 77 78 79 80 81 82 83 84

85 86 87 88 89 90 91 92 93 94 95 96

97 98 99 100 101 102 103 104 105 106 107 108

109 110 111 112 113 114 115 116 117 118 119 120

121 122 123 124 125 126 127 128 129 130 131 132

133 134 135 136 137 138 139 140 141 142 143 144

92