Sunteți pe pagina 1din 15

Dependența de Internet: tehnologie sau patologie?

În 1989, când Europa era zguduită de marile mișcări de eliberare de sub


comunism, britanicul Tim Berners-Lee inaugura intrarea în acel univers virtual care
avea să să aibă „codul” de intrare WWW (prescurtare de la World Wide Web)
Sir Tim Berners-Lee, care a fost și în România, în noiembrie 2015, era absolvent al
Universităţii Oxford iar invenția lui (universul WWW) a reprezentat un moment cheie
în dezvoltarea Erei Informaţiei. Componentele dezvoltate de el la acel moment, precum
URL, HTTP sau HTML, au fost rafinate pe măsură ce tehnologia s-a răspândit, fiind şi
în prezent esenţiale pentru navigarea pe internet. Gândit iniţial ca un instrument de
cercetare, pentru a fi utilizat de oamenii de ştiinţă din universităţi din întreaga lume,
Web-ul a devenit rapid o manieră de a comunica şi de a face schimb de informaţii (text,
conţinut foto, audio sau video) pentru un public mult mai larg. El le permite
utilizatorilor să interacţioneze cu mai mulţi oameni în acelaşi timp, chiar dacă aceştia se
află la distanţe uriașe unii de alții, cu ajutorul internetului. Ușurința și rapiditatea acestei
comunicări a transformat însă, în scurt timp, universul paralel WWW, din instrument de
cercetare științifică (ceea ce rămâne în continuare), în patologie, ba chiar pandemie
socială.
Aici se impun câteva precizări de context, relativ la conceptul de „patologie
socială” care îi este atribuit, prin consens internațional, lui Emile Durkheim, fondatorul
școlii franceze de sociologie. În cartea sa, „Regulile metodei sociologice”, apărută în
1895, acesta a evidențiat în mod explicit raporturile dintre normal şi patologic sau dintre
fenomenele normale şi cele patologice, plecând de la definiţia şi sensurile noţiunii de
normă. Numai că cel care a introdus în sociologie conceptul de „patologie socială” n-a
fost Emile Durkheim, ci Mihai Eminescu, prin articolul „Patologia societății noastre”,
apărut în ziarul TIMPUL, la 4 ianuarie 1881 (cu 14 ani înaintea lui Durkheim).

Emile Durkheim și Mihai Eminescu


Revenind la „patologia” universului virtual WWW - sau, mai exact, la
transformarea unui instrument util în dependență patologică, ea își are rădăcina în
accesul neîngrădit al unui public „neantrenat”, din punct de vedere educațional, la
receptarea/filtrarea unor informații copleșitoare, atât din punct de vedere calitativ, cât și
cantitativ. Același Mihai Eminescu, într-un alt text memorabil, făcea distincția,
extraordinar de actuală, dintre educație și cultură, care explică, la 128 de ani de la
dispariția sa fizică, și fenomenul patologiei sociale de care vorbim:
„E multă diferenţă între educaţiune şi cultură. Educaţiunea străină implică spirit
străin, cultura străină ba. Educaţiunea e cultura caracterului, cultura e educaţiunea
minţii. Educaţiunea are a cultiva inima şi moravurile, cultura are a educa mintea. De
aceea, un om bine educat, cu inimă, caracter şi moravuri bune, poate să fie c-un cerc
restrîns de cunoştinţe, pe cînd, din contra, cultura, cunoştinţele cele mai vaste pot fi
cuprinse de un om fără caracter, imoral, fără inimă. Astfel fiind, cultura străină ca
atare nu poate strica pe om pentru că trece prin prisma unui caracter, a unei inimi deja
formate; educaţiunea, creşterea, cade, însă, în pericolul acela al vieţii omeneşti cînd
inima încă neformată a omului seamănă unei bucăţi de ceară în care poţi imprima ce
vrei, iar cînd inima, cu vîrsta, se-mpietreşte, n-o mai poţi îndrepta, o poţi numai rupe.”
(în „Opere”, vol. IX, pg. 446).
O primă formă masivă de expansiune a universului virtual WWW în viața reală
este constituirea BLOGOSFEREI care reprezintă, în esenţă, totalitatea blogurilor.
Acestea formează o reţea ce cuprinde bloguri din toate domeniile (design, personal,
informatică, afaceri, ştiri etc.), dar şi bloguri „generaliste”. Se estima, în urmă cu câțiva
ani, că numărul total al acestora era în jur de 40.000, însă numai o parte dintre ele
(aproximativ 20.000) erau active, cu o durată de peste 6 luni şi un ritm al articolelor de
cel puţin unul pe săptămână. Blogurile de calitate ale blogosferei sunt conectate între
ele, formându-se astfel un cerc al bloggerilor, unde informaţiile importante sunt
transmise aproape instantaneu de la unul la altul.
Blogul este, de fapt, varianta virtuală şi evoluată a vechilor „oracole” pe care le
avea fiecare elev (în special fetele) în şcoala generală şi în primii ani de liceu. Era un
jurnal public având ca „target” comunitatea unei clase, un caiet dictando în care fiecare
coleg făcea însemnări, după un anumit tipic (romantic), cu rubrici bine definite („Ce e
sărutul”), avataruri (poza „comment”-atorului) şi „emoticoane” (desene simbolice).
Astăzi ele s-au transformat în bloguri, iar blogurile s-au constituit într-o uriaşă
blogosferă.
Văzută din afară, această lume pare un haos uman care încearcă să se structureze
şi să-şi găsească reperele. Limbajul bloggerilor, oricât ar fi de liber, are stil, nerv şi
vibraţie emoţională, ceea ce face ca textele să fie originale şi interesante. Blogosfera s-a
extins, în câţiva ani, atât de puternic (primele bloguri au apărut, în România, în 2001),
încât s-a impus apariţia unui „barometru” al importanţei, audienţei şi credibilităţii
acestor bloguri. Principalul „barometru” de audienţă se numeşte www.zelist.ro.
În acest moment, din cauza apariției rețelelor de socializare, expansiunea
blogosferei s-a mai „calmat”, dar a crescut în calitate. Unii veterani ai blogosferei,
martori implicați ai evoluției blogurilor de la hobby la business, au stârnit invidia presei
tradiționale, încă înainte de “marea criză”, devenind adeseori sursă (citată sau necitată).
Unii au ajuns și adevărați antreprenori, antrenând în jurul activităților online nu doar
comunități de cititori, ci și rețele de bloguri pentru proiecte și campanii. În acest
moment, situația blogosferei românești arată cam așa:

Starea actuală a Blogosferei, în perioada 8-14 ianuarie, conform www.zelist.ro.

Dar adevărata invazie a internetului în viața noastră a apărut abia după apariția
rețelelor de socializare, în special a Facebook-ului. Această rețea a fost creată de Mark
Zuckerberg în anul 2004, pentru a oferi posibilitatea contactării rapide a unor persoane
apropiate, dar și a persoanelor încă necunoscute. În acest moment facebook este una
dintre cele mai răspândite rețele sociale din lume. Utilizatorii pot intra în această rețea
din orice loc unde există acces la Internet pe baza unei parole, stabilite inițial odată cu
completarea formularului de înscriere. La nivelul anului 2015, site-ul facebook avea
circa 1.44 miliarde de membri în toată lumea. Apreciat a fi al doilea site social mondial
după google.com, luat după numărul de vizite, facebook face parte din fenomenul recent
denumit Web 2.0.
Creat inițial la Harvard, SUA, Facebook a fost inițial o rețea socială cu circuit
închis pentru studenții acestei universități; ulterior ea s-a deschis și altor universități
americane. La început verificarea apartenenței la universitate se făcea prin adresa de
poștă electronică (e-mail) a studentului dar, începând din septembrie 2006, rețeaua este
deschisă tuturor cetățenilor lumii. Imediat rețeaua Facebook a devenit foarte populară
dar și controversată, fiind interzisă în câteva țări din Orientul Mijlociu. De asemenea,
prin intermediul acestei rețele au fost provocate și coordonate unele manifestații
protestatare în mai multe țări, printre care Iran și Republica Moldova.
Evoluția numărului de conturi de utilizatori români de Facebook în ultimii patru
ani arată astfel: ianuarie 2011 - 2.405.920 de conturi, ianuarie 2012 - 4.406.580 de
conturi, ianuarie 2013 - 5.593.480 de conturi, ianuarie 2014 - 7.000.000 de conturi,
ianuarie 2015 - 7.600.000 de conturi, martie 2015 - 8.000.000 de conturi, noiembrie
2015 - 8.200.000 de conturi, decembrie 2016 - 9.600.000 de conturi, noiembrie 2017 -
11.000.000 de conturi (cifrele sunt furnizate de Institutului Naţional de Statistică).
„Invazia” internetului, via Facebook, în viața noastră e în continuă creștere (în medie, cu
peste un milion de noi conexiuni la fiecare 6 luni), însă efectele/pagubele colaterale
cresc și ele direct proporțional.
Relațiile de cuplu, de pildă, au fost profund afectate de această rețea de
socializare. Modul de a anunța relația ta sau lipsa ei este doar începutul. Un studiu
realizat de un grup de psihologi de la Universitatea din Guelph, Canada, a demonstrat o
puternică legătură între utilizarea Facebook și gelozia sau suspiciunea sau chiar ruperea
relațiilor de cuplu sunt în creștere.
Gelozia în cadrul cuplului, care apare datorită tuturor informațiile obținute prin
această metodă, a dus la ruperea multor relații între tineri în ultimii ani. Există mai mulți
factori diferiți care fac să apară aceste sentimente negative. Fotografiile, acceptarea de
noi prieteni, comentarii din partea utilizatorilor, declarații ale persoanelor despre starea
lor emoțională sunt, printre altele, elemente ce pot determina ca o relație să fie afectată.
Facebook permite accesul partenerului la informații la care altfel acesta nu ar avea
acces.
Și iată, deja, premizele a ceea ce putem denumi „dependența de internet”,
sintagmă care, prin anii '90, părea o glumă. Și totuși chestiunea a devenit foarte serioasă
în decursul anilor și poate genera, în viitorul apropiat, o dereglare în masă. Primele
semne deja au apărut. Dependența de internet este o dereglare psihologică care
afectează un număr foarte mare de persoane, în special adolescenți. Aceștia văd în
internet un loc sigur în care să se ascundă dacă sunt stresați sau au probleme pe care nu
le pot mărturisi. Dependenții de internet consideră că trăiesc în realitate, când de fapt ei
trăiesc în spațiul cibernetic. În special cei ce se joacă pe internet își confundă
indentitatea reală cu identitatea din joc. De asemenea, ca în orice altă dependență,
dependenții de internet nu vor să facă altceva decât să stea pe internet toată ziua, devin
inactivi și de-a dreptul anti-sociali. Cu cât dependența crește, cu atât ei nu vor să facă
nimic altceva decât să petreacă un incredibil număr de ore pe internet, ceea ce distruge
sau distorsionează multe caracteristici ale vieții lor reale. În locul dialogului cu prietenii
reali, ei preferă să comunice cu niște străini de pe internet. Specialiștii au ajuns la
concluzia că dacă petreci zilnic 6 ore pe internet, timp de 3 luni consecutiv, nu cu scopul
de lucra sau a studia, cei care sunt în această situație sunt pasibili de diagnosticul
„dependent de internet” .
Simptomele dependenţilor de jocuri pe calculator sunt, potrivit specialiştilor,
izolarea adolescenţilor în propria cameră, ignorarea prietenilor, a familiei, unii uitând
chiar şi de mâncare sau să se mai spele. Unii medici americani spun că aceste simptome
se întâlnesc şi în cazul altor dependenţe, cum ar fi cea de heroină. Un consiliu
reprezentativ al medicilor din Statele Unite ale Americii a cerut ca dependenţa de
jocurile pe calculator să fie clasificată în mod oficial ca tulburare psihică şi în acest fel
să fie siguri că suferinzii vor avea parte de tratament. Dr. James Scully, directorul
medical al Asociaţiei Americane de Psihiatrie, spune că va include această afecţiune în
următoarea ediţie a manualului de diagnostice.
După ce China și Coreea de Sud au recunoscut că se confruntă cu probleme
serioase în acest sens și au decis să aloce spații și fonduri pentru găsirea unor tratamente
serioase, în Europa, în martie 2007, a fost deschisă prima clinică pentru dezintoxicare a
dependenților de Internet, la Amsterdam.
Iată câteva consecințe ale dependenței de internet:
1. neglijarea locului de muncă și a obligațiilor personale;
2. dorința de a petrece tot mai mult timp online;
3. neglijarea treptată a familiei;
4. scăderea drastică a activității de socializare, rezultatul fiind înstrăinarea prietenilor;
5. privarea de somn sau schimbări în ritmul somnului, în același scop;
6. renunțarea la activități importante, pentru a rămâne mai mult timp pe net;
7. dezinteres față de propria sănătate;
8. scăderea activității fizice;
9. modificări ale stilului de viață, pentru a putea petrece cât mai mult timp pe net;
Medicii sunt unanim de acord că utilizarea necontrolată sau în exces a internetului
poate fi considerată patologică. Iată ce spune medicul psihiatru Mădălina Sîrbu, de la
Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”: „În rândul tinerilor se observă o
tendință de creștere a comunicării on-line în detrimentul comunicării directe, care, în
timp, duce la sedentarism, la scăderea capacității de adaptare la situații din viața
reală, depersonalizarea individului și apariția unor probleme majore de comunicare.
Această dependență poate avea un impact asupra performanțelor socio-profesionale ale
individului, asupra relațiilor familiale, dar și asupra sănătății, atât fizică, cât și psihică.
Dependența de Internet poate fi definită ca o pierdere compulsivă a controlului
impulsurilor legate de utilizarea Internetului (jocuri online, rețele sociale, sesiuni-
maraton de navigare pe Internet) care implică, în principal, dependența psihologică de
Internet, iar simptomele sunt comparabile cu ale altor comportamente adictive, cel mai
apropiat fiind jocul de noroc patologic”.
Iar psihoterapeutul Prof. Dr. Florin Ulete confirmă și el, adăugând următoarele:
„Cu precădere această adicție apare la preadolescenți și adolescenți deoarece
comunicarea face-to-face s-a mutat pe on-line. Calculatorul sau jocurile pe calculator
stimulează simțurile mult mai mult decât o carte. Adolescenții pot comunica tot ce vor
on-line mult mai ușor, deoarece în cazul comunicării face-to-face apare bariera
emoțiilor. Aceștia pot prezenta adesea un limbaj cu o conotație sexuală și preferă
Internetul, pentru că, tatonând terenul pentru o posibilă relație, primesc un feedback
instant. Se depășesc, astfel, mult mai ușor limitele.”
Forme ale bolii
 Dependența de informare – internauții infomaniaci. Aceștia petrec în fața
calculatorului câteva ore pe zi – navighează pe site-uri, caută în baze de date, web
surfing.
 Dependența de relaționare virtuală – indivizii dependenți de rețele sociale
(facebook, tweeter, Instagram, pinterest etc). Ei își fac foarte mulți „prieteni” și ajung, la
un moment dat, să se simtă mult mai bine în compania prietenilor din rețea, decât în
compania celor din viața reală sau a familiei.
 Comportamente compulsive pe Internet. Aici intră categoria celor care joacă
jocuri de noroc sau cei care utilizează în mod compulsiv site-urile de cumpărături sau
licitații on-line. Aici implicațiile pot fi foarte serioase, deoarece statutul financiar al
persoanei are de suferit, dependenții putând ajunge la săvârșirea de infracțiuni în scopul
procurării banilor.
 Dependența de sex virtual (Cybersex addiction). Utilizarea compulsivă a
pornografiei pe Internet are un impact negativ asupra relațiilor intime din viața reală.
Sexualitatea sănătoasă este o experiență de viață integrată, în timp ce comportamentul
sexual virtual este un mijloc de a depăși emoții negative, plictiseala, anxietatea,
problemele de cuplu, dificultățile de relaționare sau din nevoia de a simți că ești
important, dorit sau puternic.
 Dependența de calculator – jocuri off-line. Individul stă toată ziua închis în casă
și înlocuiește nevoia de socializare cu jocurile off-line, uită să mânânce, să își
îngrijească sănătatea.
 Dependența de smartphone. Principalele funcții ale acestui tip de aparat au făcut
din telefonul mobil o extensie a computerelor. Vedem în spațiile publice tineri care stau
cu capul aplecat deasupra telefonului, într-o poziție care le solicită coloana vertebrală,
observăm tineri care, deși s-au adunat la o masă unde să socializeze, își verifică mail-
urile sau notificările și rareori vorbesc între ei, iar o dată cu meniul cer și parola de la
Wi-Fi pentru a nu pierde nimic din sfera virtuală.
 Dependența de Selfie este una dintre cele mai frecvente dependențe de mediul
virtual. Selfie-urile au intrat foarte ușor în cultura noastră, fiind acele autoportrete
realizate cu diverse aparate de fotografiat. A-ți face selfie a devenit ușor o modă pe care
o practică persoanele de toate vârstele. Cu precădere, fetele își petrec destul de mult
timp în realizarea selfie-ului perfect: acela în care arată cel mai bine și li se pot observa
toate calitățile fizice. „Este o perioadă când se cristalizează personalitatea
adolescentului și imaginea de sine. Datorită Internetului ei pot primi feedback imediat.
Numărul de like-uri le arată dacă sunt populari sau nu, iar motivul este de a-și ridica
stima de sine”, explică prof. dr. Florin Ulete. „În privința persoanelor tinere care
adoptă această modă pericolul vine din expunerea prea mare a vieții personale, din
timpul prea lung pe care îl petrec pe diverse rețele sociale, care în timp duce la izolare
socială. Prin izolarea virtuală se reduce interacțiunea umană care este o abilitate
dobândită, învățată și care, dacă nu este în mod permanent exersată, în timp, se pierde
și odată cu ea se pierde și echilibrul interior al individului”, completează Mădălina
Sîrbu.
Isteria POKEMON GO

Cea mai concludentă formă de invazie a realității virtuale în cea concretă a fost
fenomenul sau isteria Pokemon Go care, în 2016, a căpătat forme paroxistice în toată
lumea. Secretul uriaș al acestui joc interactiv este, în principal, amestecul ficțiunii cu
realitatea, adică ceea ce se numește în limbaj tehnic, realitatea augmentată. Acest
concept nu este nou însă aplicația - jocul Pokemon Go - este cea care i-a pus în evidență
potențialule maxim. Ideea de realitate suplimentată cu diverse informații afișate pe
ecranul telefonului nu a fost niciodată atât de interesantă precum s-a întamplat din
momentul lansării Pokemon Go pe 6 iulie 2016. Diferența esențială dintre jocurile
clasice pe calculator, care sunt total sedentare, te țin „legat” de scaunul din fața
monitorului, este aceea că jocul te încurajează să ieși afară, să vizitezi cât mai multe
zone și să parcurgi cât mai mulți kilometri pe jos pentru a găsi pokemoni rari și pentru a
„cloci” ouă virtuale din care ies pokemoni speciali. (în unele cazuri trebuie să mergi
chiar și 10 km pentru că pokemonul să iasă din ou).

Mergând pe străzi, oprești la punctele marcate cu albastru - "Poke Stops ” și poți,


cu ajutorul lor, observa detalii arhitecturale sau poți afla cum se numesc clădirile pe
lângă care ai trecut ani de zile fără să îți fi păsat. Există, așadar, și o latură de cultură
generală, dacă ai răbdarea și dorința de a o urmă.
În plus, poți intră în vorba cu alți oameni care joacă Pokemon Go și poți schimbă
impresii, mai ales că se naște o solidaritate între cei care joacă, în condițiile în care
foarte mulți dintre cei care nu vor să audă de Pokemon Go îi privesc cu milă (și uneori
cu silă!) pe cei care au devenit dependenți de capturarea micilor monștri.
Pokemon Go este un joc intens criticat, mai ales că foarte mulți oameni în toată
firea au devenit dependenți și este normal să te întrebi cum este posibil ca persoane
mature să se bucure că „vânează” monștri virtuali pe mijlocul șoselei sau în curtea unei
biserici.
Jocul poate fi agreat doar de cei care au extrem de mult timp liber. NU este genul
de joc pe care să-l încerci timp de trei minute în timp ce aștepți autobuzul sau în metrou,
între două stații.
Și mai grav este că trebuie să fii atent la ecranul telefonului, să apeși cu precizie,
să cauți repere, totul în timp ce mergi pe stradă sau traversezi zone aglomerate. Nu este
de mirare că mulți s-au lovit, fiindcă nu erau atenți pe unde merg, alții au fost jefuiți,
fiind atrași să joace în zone dubioase, iar alții - total inconștienți - au jucat în timp ce
erau la volan și au produs accidente. Au fost și cazuri în care jocul s-a dovedit mortal, la
propriu.
Poliția a avertizat în zeci de țări, inclusiv în România, că jucatul de Pokemon Go
la volan este foarte periculos. Aplicația devenise însă, la propriu, o chestiune de viață și
de moarte în Bosnia, unde au apărut avertismente pentru cei care erau tentați să
colecteze pokemoni în zone unde încă existau mine neexplodate din războiul care
devastase țara în urmă cu 26 de ani. În SUA au fost cazuri în care unii au blocat
circulația mergând cu mașina la viteze ridicole, de sub 10 km/h, astfel încât jocul să
înregistreze distanță parcursă ca și când ar fi mers pe jos.
În orice caz, aproape nicio țară nu a scăpat de nebunie. Un cleric din Arabia
Saudită a spus că jocul contravine legilor islamice și a fost dat și un edict în acest sens.
Printre motive se număra și faptul că jocul face referire și la legile evoluției, cele
enunțate de Darwin, care nu sunt acceptate în Islam.
Iată cum analizează jocul psihologul clinician (și psihoterapeut adlerian) George
Chiriacescu, el însuși fost jucător de Pokemon Go:
„Este foarte posibil ca și nostalgia să fie un factor care să contribuie la propagarea
isteriei, deoarece desenele cu pokemoni au fost foarte populare în anii '90. Iar cei care
au acum în jur de 30 de ani s-ar putea să fie prinși tocmai de nota asta nostalgică.
Trebuie să reținem însă că în principal îl joacă cei tineri, iar ei se plictisesc foarte
repede. Acum ceva vreme se juca Minecraft în disperare și acum nu mai e frenezia asta,
ba chiar unii adolescenți susțin că e penibil să se mai joace așa ceva. Însă unele
persoane și-au pus viața în pericol sau au încălcat legea pentru a prinde pokemoni. O
persoană a murit, mulți șoferi au fost amendați, iar câțiva utilizatori au intrat prin
efracție în locuințele oamenilor. E deranjant să știi că la nivelul societății există unele
persoane care, la un moment dat, au un comportament dintr-ăsta adictiv destul de ușor
de activat. Acum a fost activat de jocul cu pokemoni, însă ideea e că, până la urmă,
acest tip de comportament putea fi activat și de altceva”.
Psihologul vede însă și partea bună a acestui joc: „Mi se pare un pas înainte de a
aduce lumea virtuală în cea reală și a nu te mai ține blocat într-un spațiu fix. (...) Ideea
e că acum te întâlnești cu jucătorii în baza Pokemon Go, însă peste două luni, să zicem,
când va trece isteria, relațiile de prietenie vor rămâne și te vei vedea cu aceștia la un
suc, la un concert sau într-o altă conjunctură”.

Industria „tratamentului” de dependență IT

Totuși, faptul că dependența de internet și de accesoriile sale virtuale este


realmente o patologie socială, o indică faptul că în lume a început să se dezvolte o
veritabilă industrie de „tratament” al multiplelor boli ale acestei patologii.
Tot mai multe companii promit să vindece dependența de internet, prin activități
care variază de la terapia propriu-zisă la tabere de aventură în natură.
În SUA, astfel de programe se adresează atât adolescenților, cât și adulților, iar
participanții susțin că tratamentul poate avea rezultate impresionante, scrie „The
Atlantic”.
Publicația precizează totuși că industria ce se prefigurează există într-o zona
medicală „gri”. Dependența de internet nu este un diagnostic oficial în „Manualul de
diagnostic și statistică a tulburărilor mentale”, publicat de Asociația Americană de
Psihiatrie, iar experții în sănătate mintală se contrazic cu privire la faptul că atașamentul
excesiv de tehnologie poate fi considerat, de fapt, o dependență care trebuie tratată.
Cu toate acestea, numeroși oameni sunt dispuși să plătească pentru a se
„descotorosi” de smartphone-uri și de internet, măcar pentru o vreme, iar oferta este
variată.
De exemplu, Outback Therapeutic Expeditions din Utah este un centru pentru
tratatarea dependenței de internet a adolescenților. Pentru a evalua gravitatea situației
potențialilor pacienți, tinerii trebuie să completeze câteva chestionare. Sunt considerate
semnale de alarmă schimbarea obiceiurilor privind alimentația și somnul, precum și
încercările eșuate de a reduce timpul petrecut online.
Potrivit experților, nu este relevant doar numărul de ore petrecut pe internet, ci și
și modul în care este afectată viață de zi cu zi în ceea ce privește relațiile, munca sau
sănătatea.
Programul Outback include servicii de sănătate mintală, dar și activități de
aventură în natură. Costurile programului, care durează 44 de zile, sunt cuprinse între
25.000 de dolari și 30.000 de dolari.
În astfel de centre sunt tratați cei dependenți de jocuri video, dar și cei care simt
dorința compulsivă de a intră constant pe Facebook sau pe Instagram. Iată câteva dintre
aceste centre:
 La reSTART Center for Digital Technology Sustainability din Washington,
oamenii pot participa la sesiuni de terapie în afară sediului, dar și la grupuri de sprijin
concepute după modelul celor 12 pași de recuperare promovat de Alcoolici Anonomi.
Programul durează între opt și 12 săptămâni Pentru opt săptămâni, participanții vor plăti
aproximativ 30.000 de dolari.
 Digital Detox, o companie al cărei slogan este "Deconectează-te pentru a te
reconecta", a dechis deja mai multe tabere în diferite zone din SUA, ca urmare a cererii
tot mai mari. Prețul pentru un weekend fără tehnologie începe de la 495 de dolari. Multe
dintre activitățile oferite sunt specifice unei tabere de vară: tir cu arcul, drumeții, înot,
arte și meserii, însă nu este neobișnuit ca oamenii să vorbească și despre modul în care
folosesc tehnologia.
 În Europa, un curs denumit "Unplugged Weekend" se desfășoară într-o zona
deluroasă din Țară Galilor și costă aproximativ 300 de dolari, sumă în care sunt incluse
cazarea, mâncarea și activitățile specifice, scrie BBC. Orice dispozitiv electronic
rămâne la intrare.
 Hotelurile Westin din Dublin oferă un pachet special de detoxificare digitală. Cei
interesați plătesc 175 de euro pe noapte.
Faptul că există aceste programe nu înseamnă neapărat că putem vorbi de o
dependență reală, spun criticii. Potrivit acestora, lipirea etichetei "dependență" de
utilizarea în exces a internetului poate duce la stigmatizare, la tratament inutil cu
medicamente și la stabilirea unui precedent în care orice activitate poate fi considerată
patologică.
Totuși, atât timp cât oamenii cred că tehnologia le afectează calitatea vieții, cererea
pentru astfel de servicii va continuă. Iar unii dintre cei mai proeminenți specialiști din
domeniu cred că este doar o chestiune de timp până când dependență de internet va fi un
diagnostic acceptat la scară largă, cel puțîn în SUA, ceea ce va face că tratamentul să fie
mai accesibil.
Există însă țări în care dependență de Internet este considerată realmente o boală și
tratamentul ei presupune metode foarte radicale. În anul 2005, în anumite clinici din
China, pacienților ce prezentau o astfel de dependență li se administrau șocuri electrice
în scop de vindecare. Cu un astfel de tratament nu sunt de acord mulți medici din
întreagă lume, deoarece este brutal și poate produce traume psihologice mai ales la
copii, însă până în prezent se aplică în multe țări de pe glob. De asemenea se folosesc și
alte metode: acupunctură, medicamentele și exercițiile fizice speciale.
Există însă și metode „umane”, care stau la îndemâna oricui, cu condiția, bineînțeles,
să vrea să scape de dependența de internet. Iată câteva:
 Persoană dependentă de Internet trebuie inițial să fie determinată să recunoască că
are o problema, astfel ea va fi convinsă mai ușor să scape de ea. În acest scop se poate
cere ajutorul unui medic psiholog.
 Un tânăr dependent de Internet trebuie să fie convins să meargă la un curs, să facă
un sport, să citească o carte sau să fie preocupat de un hobby.
 Un adult trebuie să fie preocupat de noi interese, de rezolvarea problemelor
existențiale, petrecerea timpului liber cu familia și prietenii, etc.
 Cei care folosesc Internetul pentru muncă trebuie să facă pauze dese. Chiar dacă
timpul de lucru se va prelungi este necesar să se facă pauze mai multe spre a-și odihni
ochii și mintea.
 Nu mâncați alimente în timp ce stați la calculator, faceți pauză de masă și de
relaxare.
 Lista cu motive de a nu folosi excesiv Internetul este de ajutor.
 Orele de somn trebuie respectate, este contraindicat să stai și ziua și noaptea pe
Internet.

Interzicem accesul copiilor la Internet?

Universul Internet ne pune, așadar, în fața unui haos informativ, pe care mintea
nu are cum să-l gestioneze, dacă nu există un sistem de repere morale, formate organic
prin educația de acasă. Pe această temelie (la noi exista vorba „șapte ani de acasă”, al
cărei sens s-a pierdut sau a fost minimalizat) se adaugă construcția, învățătura sau, ca să
ne exprimăm în termeni moderni, informația. Nu toate informațiile ne sunt însă utile sau
potrivite vârstei la care luăm contact cu ele. Dacă le receptăm la o vârstă inadecvată, ele
ne pot face rău. Putem lua ca exemplu o mașină de curse sau o armă de foc pe care nu le
putem încredința unui copil, din simplul motiv că acesta poate să ucidă cu ele. Sau să se
sinucidă. Chiar și la nivel de umanitate se poate pune problema unei astfel de „cenzuri”,
căci știm bine ce au făcut oamenii cu energia nucleară: bombe! Deci orice lucru care
trebuie învățat trebuie să vină pe un eșafodaj de repere morale și identitare care induc
responsabilitatea utilizării unei informații. De aceea, accesul copiilor la internet - care
este folositor în sine - trebuie foarte bine coordonat de părinți și cadrele didactice.
Problema este, în esență, aceeași pe care o ridica Eminescu, atunci când făcea
distincțiile între educație și învățătură/cultură:
„Ar fi de prisos a discuta teza că omul e în esența lui o ființă eminamente ideală. Ceea
ce face un om de bună voie, sub impulsul naturii sale morale, nu seamănă nicicând cu
ceea ce face silit, numai pentru plată sau numai pentru câștig. Se vede dar câtă
importanță are educația care tocmai îl deprinde a face de bună voie, fără speranță de
plată sau teamă de pedeapsă, ceea ce e bun, drept, adevărat. Învățătura numai ca atare
nu are a face cu creșterea. Învățând pe de rost numirile tuturor orașelor de pe pământ
și toate formulele chimice, toate numele speciilor de plante și de animale, această masă
de cunoștințe, oricât de nouă ar fi pentru o inteligență, n-o fac nici mai iubitoare de
adevăr, nici îndemânatică de a judeca și de a distinge drept de strâmb. Învățătura
consistă în mulțimea celor știute, cultura în multilateralitatea cunoștințelor, creșterea
nu consistă nici într-una, nici într-alta. Ea consistă în influența continuă pe care o au
lucrurile învățate asupra caracterului și în disciplinarea inteligenței. Când aceste două
lipsesc, oricât de multe și-ar fi apropriat capul în mod mecanic, omul simte în sine un
gol moral, care din toate e cel mai insuportabil și care conduce mintea nedisciplinată la
cele mai triste abateri.” (Eminescu, Opere, vol. XI, p. 307)

BIBLIOGRAFIE

1. „Blogosfera şi Mass Media: două paralele care se intersectează”, Certitudinea.ro


2. „Sir Tim Berners-Lee, inventatorul WWW-ului, vine în premieră în România”,
Mediafax.ro
3. „Facebook”, Wikipedia.org
4. „Dependența de internet: semne, simptome și remedii”, Johnelloss.wordpress.com
5. „DEPENDENȚA DE INTERNET. Cum se manifestă și ce consecințe poate avea?”,
Ana Maria Nițu, Doctorulzilei.ro
6. „Fenomenul Pokemon Go - Ce este bine, ce este rau si de ce jocul reprezinta un
moment de referinta”, Hotnews.ro
7. „Nebunia Pokemon Go, explicata de un psiholog: De ce unii isi pun viata in pericol
si cum s-a produs isteria”, Ziare.com
8. „Se naste o noua industrie: Cum tratam dependenta de Internet”, Ziare.com
9. „Stiai ca dependenta de Internet este o tulburare mentala? Afla care sunt cauzele,
simptomele si etapele de dezvoltare!”, Bodygeek.ro