Filosofia epocii moderne (sec 17 – 18)

Emperism, raţionalism, iluminism

1.Ioan N. Rosca, Filosofia modernă

2. Silvia Şaptefraţi , Filosofia modernă, Chişinău 2008

3. Petre Negulescu, Istoria filosofie moderne, Bucureşti 1978

4. Gonthier, Marele opere ale filosofiei moderne

5. Istoria filosofiei moderne şi contemporane, vol 1, Editura Academiei, Buccureşti 1978

6 septembrie 2010

Emeperismul în filosofia engleză din sec. 17 - 18

1. Trăsăturile specifice ale revoluţiei ştiinţifice din sec17

2. Filosofia lui Francis Bacon (1561 – 1626)
3. Filosofia lui Thomas Hobbes (1588 – 1679)
4. John Locke (1632 – 1704)
5. Filosofia lui George Berkeley (1665 – 1753)
6. Filosofia lui David Hume (1711 – 1776)

În sec. 17 are loc revoluţia ştiintifica si filosofia ep.moderne este marcata de aceasta revolutie. Revolutia
stiintifica a reprezentat un fenomen complex, cu profunde implicatii sociale si spiritual. Revolutia
siintifica sin punct de vedere filosofic a avut 3 semnificatii:

1. Cosmologică – a constat in schimbarea radicală a imaginii despre univers:

a. Trecerea de la cosmosul finit si structurat ierarhic la Universul modern infinit cu spatiu
omogen, constituit di aceeasi materie si dominat de aceleasi legi generale;
b. Noua imagine despre Univers se baza pe heliocentrismul lui Copernick, argumentat în sec.17
de savanţii Kepler, Galilei, Newton;
c. Pornind de la rezultatele ştiinţei moderne, în special de la noua mecanica s –a ajuns la o
concepţie mecanecistă despre lume, care tindea să reducă fenomenele vieţii la fenomenele
fizice.
 2. Epistemologică (episteme – ştiinţă; filosofia ştiinţei)– constă în schimbarea naturii ştiinţei, a
metodologiei ei. Ştiinţa modernă se bazează tot mai mult pe experiment, pe observaţia
empirică, spre deosebire de ştiinţa medievală, ce avea la baza raţionamente logice.
3. Antropologică – constă în schimbarea condiţiei omului în lume, a raporturilor lui cu natura şi
diviniatea. Revoluţia ştiinţifică modernă a schimbat raporturile omului cu natura şi Dumnezeu.
Vechea unitate om –cosmos –Dumnezeu s-a destrămat. Omul modern cunoaşte natura nu
pentru a se împăca cu ea, ci pentru a o stapâni. Al. Koyre – De la lumea închisă, la universul
infinit.

Filosofia în sec.17 se dezvoltă în 2 direcţii: curentul influenţat de la şcoala de la Oxford practică

emperismul (empiria – experienţă). Filosofia continental care se dezvoltă în Franţa, Germania şi Olanda
practică raţionalismul.

Primul filosof modern a fost Francis Bacon, a activat în Anglia, a deţinut funcţii administrative
importante.

Lucrarea principal al lui Bacon se numeşte Noul Organon sau Îndrumări metodice despre interpretarea
naturii şi despre stăpînirea ei de către om (1620). Bacon consider că ştiinţa şi filosofia timpului său sunt
compromise din cauza erorilo dominante în modul de cunoaştere al oamenilor. Bacon evidentiază 4
cauze de eroare a minţii umane, pe care le numeşte idoli sau fantome ale spiritului uman:

1. Idolii tribului aflaţi în însăşi natura umană – intelectul uman vede în lucuri ceea ce nu există în
realitate;
2. Idolii cavernei (peşterii) – sunt proprii fiecărui individ aparte şi sunt legaţi de caracterul şi
temperamental individual, de instruire şi de educaţie;
3. Idolii pieţei – cuvinte lipsite de conţinut, aceste cuvinte dau naştere la teorii false, goale şi
sterile( aceste cuvinte circula din gura in gura la fel cu marfurile din mână în mână la piaţă)
4. Idolii teatrelor – dogmele diferitor şcoli filosfice, prezentate pe scena lumii ca la teatru, pt a
provoca aplauze. Deşi unele au dobîndit realitate, cu adevărat sunt false.

Bacon consider că aceşti idoli pot fi îndepărtaţi şi distruşi prin metoda inducţiei (Aristotel considera
inductia calea de cunoastere de la particular la general). Bacon declară că de la prelucrarea raţională a
datelor experienţei (general), trebuie să coborâm pe scara descendentă spre aplicarea ideilor ân practică
– Stăpînirea naturii.

Ştefan Afloroaiei – Cum este posibilă filosofia în estul Europei

Noul Organon – referat (evidenţiind problema cunoaşterii)

Noua Atlantidă
Thomas Hobbes
Universitattea din Oxford

La Paris

1. Elementele filosofice ale conceptului de cetăţean ( 1642)

2. Leviathan (1651)

Fil cunoasterii:

Hobbed elaborează un sistem mecanicist al lumii, mişcarea fizică e redusă de el la mişcarea mecanică.
Lumea e o totalitate de corpuri subordonate legii miscarii mecanice, inclusiv oamenii si animalele
constituie mecanisme complexe supuse actiunilor de afară. În teoria cunoaşterii, Hobbes deduce toate
ideile din senzaţii. Ideile produse din senzaţii se prelucrează prin comparare, îmbinare şi despărţire.
Experienţa furnizeayă doar adevaruri cu caracter probabil despre relatiile dinte lucruri. Cunoasterea
geneala autentica e conditionata de capacitatea numelor de a deveni semne ale unor idei generale.

Teoria despre stat si drept: Hobbes sustine teoria contractului social si respinge doctina despre originea
divină a statului. Cea mai bună formă de stat e monarhia absolută, însă nu susţine atît principiul
monarhic, cit caracterul nemarginit al puterii de stat. Totoadata, atenţionează asupra pericolelor acestei
puteri nelimitate.

John Locke
Reprezentant de baza a emperismului englez

Universitatea de la Oxford

Eseu asupra intelectului uman (1690)

Lock fundamentează principiile lui Bacon şi Hobbes, conform cărora izvorul tuturor cunoştinşelor sunt
simturile. Nu este nimic în gînd, ceea ce nu ar fi fost înainte în senzaţie. La naştere intelectul uman
reprezintă tabula rasa, pe care educaţia şi instruirea înserează cunoştinţele şi ideile.(polimizează cu
descartes – Omul se bnaste cu intelect innascut). Locke declară că ideile apar în urma experienţei –
exista 2 tipuri de experienţă:

1. Exterioara
2. Interioară – reflectarea celei exterioare, dă naştere ideilor de 2 tipuri:
a. Ideile calităţilor primare – caliatatile primare sunt sesiyate de simturi, au caracter obiectiv –
intinderea, soliditatea, forma, miscarea, repaosul, numarul
 b. Ideile calităţilor secundare
Calitaţile secundare au caracter subiectiv, depind de combinatiile calitatilor primare –
culorile, gusturile, mirosurile, sunete, caldul si recele, etc. Calitatile secundare nu apartin
corpurilor, sunt un efect asupra simturilor.

Consideră că în urma experienţei cunoasterii senzoriale capatam idei simple, care trebuie combinate, pt
a capata idei complexe. Aceasta se realizeaza prin 3 mijloace:

1. Simpla îmbinare, gneralizare, astfelcapatam ideea substantei empririce – ideea obictului

concret;
2. Comapraţia sau unirea prin relaţie, astfel apare ideea difernţei şi cea a identităţii;
3. Abstarctizarea prin transformarea unor idei partivulare în idei generale reprezentative pentru
toate existenţele de acest fel.

Învaţătura despre subst:

- Spirituala
- Materiala

Spiritul uman e activ si independent de substanta materiala, care e inertă, dar ambele sunt
dependente deD umnezeu. Locke formulează cîteva intreb despre substanta:

1. Există oare lumea lucrurilor exterioare?

Da, exista, despre ea aflam din ideile calitatilor primare.
2. Cunaştem noi lumea destul de exact?
Prin calitatile primare – da, prin cele secundare – neclar.
3. Ce genuri de substanţă existpă?
Sunt multe temeiuri de a considera că există substanţa materială, posibil că există şi substanţa
spirituală, însă acest lucrul este greu de demonstrat.

Ideile social politice

Locke susţine ideea dreptului material, deosebeşte 2 stări ale omului:

1. Naturală, în afara statului;

2. Civilă, în stat.

Cauza trecerii de la starea naturala la starea civila a constat în nesiguranţa drepturilor oamenilor in
starea naturală. Oamenii cad de acord (încheie un acord) prin care se dezic de dreptul natural de
autoapărare şi pedepsire si acorda acest drept societaţii, statului.

Locke e printre primii filosofi care divizează puterile în stat în puterea legislativă, executivă şi federativă.
Lock se pronunţa pt separarea stricta a puterii legislative de cea executivă.