Dezvoltarea abilităţilor de gândire

critică la elevii din ciclul primar,

gimnazial şi liceal
 MOTTO:

„Spune-mi şi voi uita, arată-mi şi

poate îmi voi aduce aminte, implică-
mă şi voi
înţelege.”
(Proverb chinezesc)

CUPRINS

MODULUL I
 Programul educaţional „Lectura şi Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii
critice”.
 Gândirea critică – definire, caracteristici, principii, cadrul de învăţare ERR
(evocare, realizarea sensului, reflecţia).
 Metode şi instrumente de dezvoltare a gândirii critice: brainstorming,
ciorchinele, cvintetul, SINELG.

MODULUL II
 Metode şi instrumente de dezvoltare a gândirii critice: Ştiu/ Vreau să ştiu/
Am învăţat, Cubul, Predicţii pe baza unor termeni cheie, Jurnalul dublu,
Lasă-mi mie ultimul cuvânt.

MODULUL III
 Învăţarea prin cooperare. Metode şi instrumente de dezvoltare a gândirii
critice: Predarea reciprocă, Mozaic I, II, Gândiţi, comunicaţi , lucraţi în
perechi, Unul stă trei circulă, Turul galeriei, Reţeaua de discuţii, Linia
valorilor.

MODULUL IV
 Proiectarea activităţii educative din perspectiva gândirii critice.

MODULUL V

2
  Evaluarea didactică din perspectiva gândirii critice, evaluarea activităţii
desfăşurate în cadrul cursului.

BIBLIOGRAFIE
MODULUL I

Programul educaţional „Lectura şi Scrierea

pentru Dezvoltarea Gândirii critice”

Este un program iniţiat de Fundaţia pentru o Societate Deschisă şi Asociaţia

Internaţională pentru Lectură cuprinzând cadre didactice din întreaga lume.

Scopul programului este cel de a introduce în învăţarea şcolară şi în clasă,

metode şi tehnici de instruire care promovează gândirea critică la elevii de toate
vârstele şi la toate disciplinele de învăţământ.

Obiectivele propuse:
 Oferă strategii de predare/ instruire interactive care pun elevii în situaţii de
învăţare efectivă, autentică.
 Creează un mediu de instruire coerent şi consecvent aplicabil în orice
situaţie de învăţare.
 Descrie procesele cognitive pe care elevul trebuie să le efectueze înainte, în
timpul şi după parcurgerea unei experienţe de învăţare pentru a beneficia cu
adevărat de pe urma ei.
 Oferă elevilor strategii de acces şi control asupra propriei lor gândiri.

Gândirea critică – definire, caracteristici, principii, cadrul de

învăţare ERR (evocare, realizarea sensului, reflecţia)

 gândirea critică este o gândire de nivel superior, care dezvoltă deprinderile şi

abilitatea de a raţiona corect, coerent, logic, pe baza unor argumente solide.

 gândirea critică este un proces complex ce presupune:

1. asimilarea de cunoştinţe, metode, instrumente, cu ajutorul cărora să
proceseze informaţia;
2. formarea unor credinţe, convingeri, sistem valoric;
3. luarea unor decizii pe baza credinţelor, convingerilor, valorilor,
care să se finalizeze cu manifestarea unor comportamente
adaptative, adecvate, eficiente în societate.

 gândi critic înseamnă:

- deţinerea unui sistem de cunoştinţe, valoroase utile, pe baza cărora
ne întemeiem convingerile, credinţele, valorile;
3
 - formarea unor opinii independente şi acceptarea ca ele să fie supuse
evaluării critice de către ceilalţi;
- supunerea propriilor idei şi ale celorlalţi unui scepticism constructiv;
- construirea unei argumentări care să explice propriile opinii;

- manifestarea de flexibilitate, toleranţă, respect faţă de ideile

celorlalţi, acceptându-le sau respingându-le cu argumente;
- participarea activă la colaborări, cooperări constructive, la elaborări
de soluţii pentru rezolvarea de probleme;
- învăţarea modului de a gândi eficient prin evaluarea şi testarea mai
multor soluţii posibile.

 gândirea critică presupune raţionalitate, obiectivitate fundamentată pe

argumente pertinente

 persoana care gândeşte critic, gândeşte eficient, creator, pragmatic şi realist.

 Gândirea critică se învaţă practicând-o!

Condiţii necesare pentru a învăţa eficient gândirea critică:

1. crearea unor situaţii de învăţare sau ocazii în care să exerseze gândirea

critică.
2. încurajarea elevilor să gândească independent „cu propriul cap”, să
reflecteze.
3. implicarea activă, prin confruntare de idei, colaborare, cooperare cu
scopul final de a găsi soluţii adecvate.
4. acceptarea diversităţii de opinii şi idei.
5. convingerea elevilor că nu riscă nimic să fie ridiculizaţi pentru opiniile
exprimate
6. încrederea că orice elev, indiferent de nivelul de dezvoltare intelectuală,
poate gândi critic.
7. aprecierea pozitivă a gândirii critice manifestată în orice situaţie.

 În demersul său de a gândi critic, creativ, constructiv şi eficient, elevul ajunge să

progreseze pe mai multe planuri:
- de la reacţii personale la idei susţinute în public cu argumente;
- de la respectul faţă de ideile altora la dobândirea încrederii în sine
prin afirmarea propriilor idei şi argumente;
- de la o singură perspectivă la mai multe perspective în abordarea
unei probleme.

 Încurajarea elevilor de a gândi critic se poate face foarte eficient prin întrebările
puse de profesor elevilor sau de către elevi unii altora.

4
 Există mai multe tipuri de întrebări şi fiecare dintre acestea declanşează o serie
de procese ale gândirii care conduc la înţelegerea mai profundă a conţinutului de
învăţat.

TIPURILE DE ÎNTREBĂRI RECOMANDATE ÎN

GÂNDIREA CRITICĂ

Există şase nivele de întrebări.

Fiecare nivel reprezintă un nivel de învăţare.
Aceste nivele, de la cel mai scăzut la cel mai înalt, sunt:

CUNOAŞTEREA
ÎNŢELEGEREA Nivelele l, 2 si 3 sunt nivele inferioare
APLICAŢIA
ANALIZA
SINTEZA Nivelele 4, 5 si 6 sunt nivele superioare
EVALUAREA

Toate nivelele sunt importante, indiferent dacă sunt inferioare sau superioare.

NIVELUL CUNOAŞTERII este important pentru a-ţi aminti

informaţiile.
NIVELUL ÎNŢELEGERII este important pentru înţelegerea informaţiilor.
NIVELUL APLICAŢIEI este important pentru transferul de informaţie în
alte situaţii.
NIVELUL ANALIZEI este important pentru descompunerea informaţiei în
părţile ei componente.
NIVELUL SINTEZEI este important pentru combinarea informaţiei într-un
mod original.
NIVELUL EVALUĂRII este important în formularea unor judecăţi.

Toate nivelele sunt legate între ele.

Nivelele superioare se bazează pe cele inferioare.
5
 Majoritatea întrebărilor încep cu cuvintele Cine, Ce, Unde, De ce, Când, Cum
şi se termină cu semnul întrebării.

Tipuri de întrebări, cerinţe şi obiective asociate cu cele 6 niveluri

cognitive ale taxonomiei lui Bloom

Nivelul cognitiv Întrebări Obiective (verbe)

Cunoaştere
Ce s-a întâmplat când...? a identifica
Unde se afla...? a distinge
Când...? a defini
Identificaţi...! a aminti
Potriviţi...! a recunoaşte
Definiţi...! a dobândi
(întrebări literare)

Înţelegere
Spuneţi cu cuvintele voastre...! a traduce

Descrieţi...! Cum vezi tu...! a transforma

Explicaţi graficul...! a i lustra

(întrebări de traducere) a organiza

Aplicare Arătaţi cum poate fi folosit...! a generaliza

Explicaţi de ce a apărut...! a aplica

De ce crezi ca...? a stabili legături

(întrebări aplicative) a clarifica

Analiză
Comparaţi...! a distinge

Arătaţi diferenţa intre... si... ! a recunoaşte, a categorisi

Care sunt trăsăturile caracteristice ale...! a detecta

Clasificaţi pe categorii...! a deduce

(întrebări analitice)

Sinteza
Construiţi...! a scrie
Cum verificaţi...! a povesti
Identificaţi temele si schemele...! a relata, a sintetiza
Trageţi concluzii specifice...! a formula
(întrebări sintetice) a modifica

Evaluare Determinaţi...! a judeca

6
 De ce da si de ce nu...? a argumenta
Ce criterii aţi folosit a considera
pentru a afla valabilitatea...? a decide
Argumentaţi...! a evalua
Ce e bine (rău) ?
(întrebări evaluative)

CADRUL DE PREDARE-ÎNV ATARE PENTRU

DEZVOLTAREA GÂNDIRII CRITICE

I. EVOCAREA
Elevii sunt îndemnaţi să-şi amintească ceea ce ştiau dinainte despre un anumit subiect
(o anumită temă), să anticipeze şi să stabilească scopuri pentru investigaţia lor.

Scopuri / consecinţe:
• implicarea efectivă, activă a elevilor în procesul de învăţare
Elevii devin conştienţi de propria lor gândire şi îşi folosesc limbajul propriu.
• stimularea interesului şi a dorinţei de participare

II. REALIZAREA SENSULUI / ÎNŢELEGEREA

Elevii integrează ideile din textul citit în propriile lor scheme de gândire pentru a
le da sens, pentru a le înţelege.

A înţelege = a găsi răspunsuri la propriile întrebări

Scopuri / consecinţe :
• menţine implicarea şi interesul stabilite în faza de evocare.
• susţine efortul elevilor în monitorizarea propriei gândiri (înţelegeri)
• permite raportarea informaţiilor noi la scheme mintale preexistente care, astfel,
se restructurează

III.REFLECŢIA
Elevii reconsideră ceea ce ştiau, învaţă noi cunoştinţe şi îşi exersează
gândirea..
Învăţarea = schimbarea comportamentală durabilă şi profundă

Scopuri / consecinţe:
• asimilarea cu adevărat a unor cunoştinţe noi şi restructurarea activă a schemelor
mintale (învăţarea autentică şi durabilă)
• reformularea, cu propriile cuvinte, a celor învăţate
(indiciu al înţelegerii acestora)

7
 • schimbul de idei între elevi, dezvoltarea vocabularului şi a capacităţii de formulare
(clasa devine o comunitate de învăţare)

L.S.D.G.C. promovează tehnici de predare care să ajute elevii să gândească critic şi să

lucreze cooperând cu colegii

STADIILE CADRULUI

E I. Evocarea (discuţia premergătoare)

1. Care este subiectul? (identificaţi-l)
2. Ce ştiţi deja despre el? (scrieţi pe tablă)
3. Ce aşteptaţi, vreţi şi/sau trebuie aflaţi despre el ? (scrieţi pe tablă)
4. De ce trebuie să aflaţi aceste lucruri ?

R II. Realizarea sensului

Se face de către elev pe măsură ce el/ea caută informaţii care să-i
confirme aşteptările.

R III. Reflecţia (discuţia ulterioară)

1. Ce aţi aflat ? (răspunsuri cât mai extinse)
2. Puneţi întrebări pentru a extrage informaţiile importante care nu
au fost menţionate în etapa de evocare.
3. Ca reacţie la răspunsurile elevilor, întrebaţi : «De ce credeţi asta
?»

Reîncepeţi ciclul:

 Evocarea (pentru următorul segment de conţinut)

• Ce altceva credeţi că veţi afla ?

• Ce n-aţi aflat încă din ceea ce aţi vrea să ştiţi ?
• De ce este important acest lucru ?

8
 • De ce credeţi asta ? (amplificaţi discuţia şi adăugaţi informaţii la
cele scrise pe tablă)

 Realizarea sensului

 Reflecţia

EVOCAREA

 Primul contact cu subiectul

 Activarea cunoştinţelor

 Focalizarea atenţiei

 Stabilirea scopului

REALIZAREA SENSULUI

 Predicţia, clarificarea şi construirea sensului

REFLECŢIA

 Construiţi
9
  Consolidaţi

 Evaluaţi rezultatele

BRAINSTORMING ("Furtună în creier")

 Un mod simplu şi eficient de a genera idei noi.

REGULI
 Notează fiecare idee care îţi vine în minte.

Unele idei s-ar putea să pară nebuneşti sau imposibil de realizat, dar
acest lucru nu este rău. Uneori, cele mai năstruşnice idei ne determină să ne
gândim la alte idei cu efect deosebit.

 Gândeşte-te la cât se poate de multe idei.

Cu cât ne vin în minte mai multe idei, cu atât cresc şansele să găsim
ideile folositoare.

 Nu judeca nici o idee ca bună sau rea.

 Nu gândi şi nu vorbi despre aceste idei.

Tot ce ci de făcut este să le notezi.

10
 CIORCHINELE

 tehnică ce îi încurajează pe elevi să gândească liber, deschis, să

realizeze conexiuni între idei şi să facă asociaţii.

 paşii ciorchinelui sunt următorii:

 scrierea unei noţiuni, idei, cuvânt – cheie în mijlocul tablei

sau foii;
 identificarea şi scrierea cuvintelor, ideilor care vin în minte
elevilor despre cuvântul – cheie din centrul paginii sau tablei;
 legarea cuvintelor, ideilor scrise prin linii sau săgeţi
evidenţiindu-se legăturile, conexiunile care se stabilesc între ele
şi între ele şi tema centrală.

 regulile ce trebuie respectate sunt asemănătoare cu cele de la

brainstorming.

Cvintetul
 instrument eficient de sinteză, rezumare a conceptelor sau
informaţiilor învăţate;

 poezie din 5 versuri care sintetizează informaţia concis, la obiect la

tema propusă;

 reguli de realizare a poeziei:

 versul 1 constă dintr-un cuvânt, care exprimă subiectul

poeziei (de obicei un substantiv);

 versul 2 format din 2 cuvinte, care descriu subiectul (de

obicei adjective);

11
  versul 3 format din 3 cuvinte, care exprimă acţiuni (de obicei
verbe);

 versul 4 format din 4 cuvinte, care exprimă sentimentele

elevului faţă de subiect;

 versul 5 format dintr-un cuvânt care exprimă esenţa

subiectului.

METODA SINELG (Sistemul Interactiv de Notare pentru

Eficientizarea Lecturii şi a Gândirii)

 Menţine implicarea activă a gândirii elevilor în citirea unui text;

 Monitorizează gradul de înţelegere a unui conţinut de idei;

REGULI:

 Elevii sunt rugaţi să se gândească la subiectul propus şi să noteze pe

o hârtie ceea ce ştiu despre acesta (subiect);
(Ideile vor fi notate pe tablă)
 Apoi sunt rugaţi să citească cu atenţie un text nou şi să
marcheze pe marginea textului următoarele semne:
- „” dacă ceea ce au citit confirmă ceea ce ştiau deja;
- „-” dacă ceea ce au citit contrazice sau diferă de ceea ce
ştiau deja;
- „+” dacă ceea ce au citit este ceva nou faţă de ceea ce ştiau deja;
- „?” dacă ceea ce au citit li se pare confuz sau dacă doresc să afle
mai mult decât ceea ce ştiau deja;

 - + ?

12
  Se realizează apoi o discuţie pe marginea temei studiate,
consemnându-se aspectele remarcate de elevi.

MODULUL II

Metode şi instrumente de dezvoltare a gândirii critice

Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învăţat

 tehnică utilizată pentru analiza textelor informative sau în momentele
de prelegere şi explicaţie ale lecţiei;

REGULI:

 se aplică individual sau pe perechi;

 iniţial li se cere elevilor să scrie pe o foaie de hârtie informaţiile pe

care le ştiu ei cu privire la tema pusă în discuţie;

 pe tablă sau pe foaie flip-chart cadrul didactic va face tabelul de mai

jos şi va completa apoi prima coloană „Ştiu” cu informaţiile luate de
la elevi din foile completate anterior.

 se continuă prin ajutarea elevilor să completeze în tabelul lor coloana

din mijloc „Vreau să ştiu”, cu informaţiile pe care doresc elevii să le
afle despre tema discutată, (se notează sub formă de întrebări);

 li se cere apoi, elevilor să citească textul şi să completeze tabelul în

coloana „Am învăţat”, cu informaţiile care le-au reţinut din text şi
acele informaţii care surprind răspunsul la ceea ce şi-au dorit ei să
afle, să înveţe (coloana din mijloc „Vreau să ştiu”);

13
 cadrul didactic analizează împreună cu elevii informaţiile din coloana
„Am învăţat” urmărind, printre altele, dacă au fost găsite răspunsuri
la toate întrebările din coloana din mijloc „Vreau să ştiu”. Sunt aflate
şi alte informaţii găsite de elevi în text, interesante pentru ei.

 Să se răspundă la toate întrebările din coloana din mijloc! Sau

Să fie trimişi elevi la o sursă exactă unde să caute informaţia!

ŞTIU VREAU SĂ ŞTIU AM ÎNVĂŢAT

14
Predicţii pe baza unor termeni cheie

 tehnică prin care elevii sunt solicitaţi să anticipeze derularea

evenimentelor ce vor fi prezentate într-un text, pornind de la câţiva
termeni cheie.

REGULI:

 elevii sunt înştiinţaţi că vor citi şi discuta un text, dar mai întâi, li se
oferă o listă cu un număr aproximativ de 5 termeni cheie, selectaţi din
textul ce urmează a fi studiat şi sunt solicitaţi să realizeze o scurtă
povestioară care să cuprindă termenii prezentaţi anterior;

 după scrierea povestioarelor, elevii citesc povestirea în perechi şi se

pun de acord în privinţa conţinutului acesteia;

 se citeşte apoi textul tot în perechi şi se vor opri în anumite locuri

pentru a face predicţii şi a le verifica completând tabelul.

 textul este împărţit anterior de dascăl în trei părţi, iar la finalul primei
părţi perechile se opresc din citit şi prezic ce se va întâmpla în
continuare timp de un minut, notând apoi predicţia în spaţiul din
prima coloană („Ce crezi că se va întâmpla?”) apoi coloana „Ce
dovezi ai?”;

 citesc textul în continuare până la următoarea oprire când repetă

operaţiunea de scriere în tabel în cele trei coloane, revăzându-se
predicţiile făcute anterior

 la final elevii fac comparaţia cu povestirile lor, (pornind de la

termenii cheie şi conţinutul de idei al textului citit se vor constata
asemănările şi deosebirile cu povestioara gândită de elevi la început );

 activitatea se poate desfăşura şi în grup de 4-5 elevi.

15
 TABELUL PREDICŢIILOR

PARTEA I
Ce crezi că se va întâmpla? Ce dovezi ai? Ce s-a întâmplat?

PARTEA II
Ce crezi că se va întâmpla? Ce dovezi ai? Ce s-a întâmplat?

PARTEA III
Ce crezi că se va întâmpla? Ce dovezi ai? Ce s-a întâmplat?

16
 Cubul

 este un instrument cu ajutorul căruia putem studia o temă, un

subiect din perspective diferite;

 se consideră un cub, iar celor 6 feţe (fiecăreia în parte) îi corespund

6 instrucţiuni de lucru: „Descrie!”, „Compară!”, „Asociază!”,
„Analizează!”, „Aplică!”, „Argumentează pro sau contra!”;

 iniţial, tehnica presupune ca profesorul să solicite elevilor timp de

5 minute să scrie liber despre tema pusă în discuţie;

 urmează aplicarea tehnicii cubului prin parcurgerea celor 6 faţete

în ordinea prezentată mai sus, astfel:
 Descrie! – Cum arată? (Priveşte cu atenţie, chiar şi mintal,
şi spune ce vezi: culori, formă, mărime, etc.);

 Compară! – Cu ce seamănă? Cu ce nu seamănă?

 Asociază! – La ce te face să te gândeşti? De ce îţi

aminteşte? (Lasă-ţi mintea să zboare, să facă asociaţii.);

 Analizează! – Din ce este făcut? (Spune cum este făcut,

iar dacă nu şti imaginează-ţi.);

 Aplică! – Cum poate fi folosit?

 Argumentează pro sau contra! – Este bun sau rău?

De ce? (Adoptă un punct de vedere. Foloseşte orice fel de
argument doreşti.).

 după aplicarea tehnicii cubului, elevii citesc ceea ce au scris, de

17
 obicei lucrându-se în diadă;
Notă:
- în funcţie de situaţie (clasă, temă) nu este necesară parcurgerea tuturor
faţetelor cubului;
- este de preferat să se respecte ordinea prezentată mai sus de parcurgere a
faţetelor, deoarece, această tehnică de lucru îi conduce pe elevi de la o
gândire simplă la una mai complexă;

Jurnalul cu dublă intrare

 tehnică ce îi determină pe elevi să coreleze informaţia veche din

experienţa lor anterioară cu cea nouă şi să reflecteze la semnificaţia pe
care o are un text pentru ei personal.

REGULI:

 elevii sunt rugaţi să împartă o foaie de hârtie în două cu o linie

verticală;
 sunt rugaţi apoi, să citească un text cu atenţie;
 fiecare elev va alege din textul citit un fragment care l-a impresionat
în mod deosebit (sunt rugaţi să se raporteze la propria lor experienţă
personală);
 pe pagină vor copia în prima coloană fragmentul, iar în cea de a doua
coloană sunt rugaţi să noteze comentariilor lor personale referitoare la
pasajul ales, răspunzând la întrebări de tipul: De ce au ales acel
pasaj?, La ce i-a făcut să se gândească?, Ce au simţit?, Ce nedumeriri
au avut?
 Se continuă cu analizarea fragmentelor alese şi argumentele elevilor.

Lasă-mi mie ultimul cuvânt

 tehnică prin care se realizează reflecţia ce urmează lecturării şi
studierii unui text, încurajând elevii timizi, mai tăcuţi, fără încredere
în ei să participe la activitate.

REGULI:

 se citeşte un text, cerânduli-se elevilor, să selecteze din cadrul

acestuia citate, fragmente, pasaje interesante şi să le scrie pe o hârtie;
18
  pe verso sunt rugaţi să noteze argumentarea alegerii făcute, acordul
sau dezacordul lor;
 profesorul solicită mai mulţi elevi să citească fragmentul ales, nu şi
comentariul;
 alţi elevi sunt solicitaţi să comenteze, să interpreteze fragmentul citit
mai devreme;
 în finalul exerciţiului profesorul îl pune pe elevul care a „oferit”
fragmentul să citească propriul argument după care nu mai urmează
nici un fel de discuţii.

MODULUL III

CARACTERISTICILE LECŢIEI DE ÎNVĂŢARE PRIN

COLABORARE

 Interdependenţă pozitivă;

 Răspundere individuală;

 Caracterul eterogen al membrilor şi grupurilor;

 Conducerea în comun;

 Predarea directă a deprinderilor sociale;

 Rolul de observator al profesorului, care însă poate interveni

când e nevoie;

ELEMENTE DE BAZA ALE ÎNVĂŢĂRII PRIN COLABORARE

1. Interdependenţa pozitivă;
19
2. Promovarea învăţării prin interacţiunea directă;

3. Răspunderea individuală;

4. Deprinderi interpersonale şi de grup mic;

5. Procesarea în grup.

REZULTATELE ÎNVĂŢĂRII PRIN COLABORARE

1. Performanţe superioare şi capacitatea de reţinere sporită.

2. Raţionamente de ordin superior mai frecvente, înţelegere mai profundă
şi gândire critică.
3. Concentrare mai bună asupra învăţării şi comportament indisciplinat mai
redus.
4. Motivaţie sporită pentru performanţă şi motivaţie intrinsecă pentru învăţare.
5. Capacitate sporită de a vedea o situaţi şi din perspectiva celuilalt.
6. Relaţii mai bune, mai tolerante cu colegii, sex, capacităţi intelectuale, clasă
socială sau handicapuri fizice.
7. Sănătate psihologică sporită, adaptare, senzaţie de bine.
8. Încredere în sine bazată pe acceptarea de sine.
9. Competenţe sociale sporite.
10. Atitudine pozitivă faţă de materiile de studio, de învăţătură şi şcoală.
11. Atitudinea pozitivă faţă de profesori, directori şi alte persoane din şcoală.
(Johnson şi Johnson, 1989)

Metode şi instrumente de învăţare prin cooperare:

Predarea reciprocă
 tehnică prin intermediul căreia elevii sunt puşi în situaţia de a juca rolul
profesorului, fiind puşi în situaţia de a preda colegilor lor de grup;

REGULI:

 se poate aplica în diadă sau grup de 4-6 persoane;

20
  toţi elevii au acelaşi text, care va fi împărţit în atâtea părţi câţi membri
are grupul;
 fiecare elev predă colegilor fragmentul său de text şi are următoarele
sarcini:
- prezintă apoi rezumă fragmentul;
- pune întrebări colegilor cu scop de lămurire şi înţelegere mai
profundă a textului citit;
- clarifică aspectele ce nu sunt înţelese;
- anticipează ce se va întâmpla în fragmentul următor.

Metoda Mozaic I, II
 tehnică ce promovează învăţarea prin cooperare şi colaborare

REGULI:

 se alcătuiesc grupe de 4-5 elevi, fiecare elev are un număr;

 profesorul împarte textul ce urmează a fi studiat elevilor;
 se alcătuiesc grupurile „expert”: elevii nr.1 din fiecare grup vor forma
un grup, nr. 2 un alt grup etc. Fiecare grup de „experţi” are sarcina de a
studia o anumită parte din text, de a o discuta, înţelege cât mai bine
pentru ca ulterior să o explice colegilor şi să stabilească strategia de
predare;
 se revine la grupul iniţial şi se predă colegilor conţinutul. Se pot cere
explicaţii „expertului” sau grupului de „experţi”.

MOZAIC II se deosebeşte de Mozaic I prin aceea că presupune o activitate de

învăţare mai dirijată, iar grupurile de „experţi” dispun de o fişă cu
întrebări care ghidează lectura şi înţelegerea exactă a textului.

Gândiţi / Lucraţi în perechi / Comunicaţi

 tehnică ce stimulează elevii să reflecteze asupra conţinutului unui text
colaborând cu un coleg în formularea ideilor şi comunicarea lor
celorlalţi colegi.

REGULI:

 se lucrează în diadă. La început fiecare dintre elevi lucrează

independent pe sarcina dată de profesor;
 se unesc in diadă , prezintă şi discută ce au răspuns fiecare apoi se pun
de acord asupra unui răspuns comun;
 dascălul roagă 2-3 perechi să prezinte rezultatul în funcţie de timp.

21
Reţeaua de discuţii
 tehnică ce presupune studiul individual al unui conţinut informaţional
şi formularea de către elevi a unui punct de vedere şi a unei liste de
argumente pro şi contra, de la care se pleacă în dezbaterea ce urmează
să aibă loc.
 dascălul pune în discuţie o temă, oferă, materialul de studiat elevilor,
care alcătuiesc listele pro contra şi îşi exprimă punctul de vedere iar
ceilalţi sunt invitaţi să-i contrazică.

Unul stă trei circulă

 tehnică prin care elevii interacţionează, schimbă idei şi colaborează în
rezolvarea unor sarcini propuse de dascăl.

REGULI:

 elevii sunt împărţiţi în grupe de 3-4, fiecare grup şi elev are câte un
număr;
 dascălul dă sarcina de lucru, iar elevii o rezolvă şi notează soluţia,
 elevii se rotesc astfel: cei cu nr. 1 se mută în grupul următor, cei cu nr.
2 se mută peste două grupuri etc. Întotdeauna un elev rămâne „gazdă”
şi explică „vizitatorilor” soluţia oferită de ei la sarcina de lucru.
„Gazda” notează ceea ce spun „vizitatorii”, iar aceştia notează soluţia
grupului la care sunt în vizită;
 se revine la locurile iniţiale şi se discută: „gazda” prezintă comentariile,
ceilalţi care au vizitat observaţiile lor cu asemănările şi deosebirile,
apoi elevii discută din nou sarcina de lucru şi rezolvarea propusă de ei.

Turul galeriei
 tehnică prin care elevii sunt încurajaţi să-şi exprime opiniile referitoare
la soluţiile date de colegii lor la o problemă pusă în discuţie.

REGULI:

 elevii sunt împărţiţi în grupuri, li se dă să rezolve o sarcină de lucru

care poate avea mai multe soluţii, materializată într-un poster;
 se expun rezultatele muncii(posterele);
 fiecare grup trece în mod ordonat la fiecare poster, examinează soluţiile
colegilor şi notează pe poster comentarii,
 după ce se încheie turul grupurile revin la loc şi îşi reexaminează
produsul muncii lor, comentariile şi compară cu produsul celorlalţi.

22
Linia valorilor
 tehnică ce presupune ca dascălul să vină cu o sarcină de lucru cu mai
multe soluţii posibile. Elevii gândesc şi independent îşi conturează o
poziţie, răspuns.
 la solicitarea dascălului elevii se aşează pe o linie în funcţie de poziţia
adoptată pro, contra sau indecişi (la mijloc);
 are loc o discuţie cu vecinii în care sunt expuse punctele de vedere,
încercându-se convingerea celorlalţi să treacă pe segmentul lor de linie.
MODULUL IV
PLAN DE LECŢIE PENTRU DEZVOLTAREA
GÂNDIRII CRITICE

1. ÎNAINTE DE A ÎNCEPE LECŢIA PROPRIU-ZISA ...

MOTIVAŢIA:

De ce este valoroasă acesta lecţie ?

Cum se leagă ea de ceea ce am predat deja şi de ceea ce voi preda mai
departe ?
Ce ocazii de exersare a gândirii critice oferă această lecţie ?

OBIECTIVELE:

Ce cunoştinţe şi semnificaţii vor fi explorate sau transmise ? Ce vor

putea f ace elevii cu acestea ?

CONDIŢII PREALABILE:

Ce trebuie să ştie şi să poată face un elev deja pentru a putea învăţa

acesta lecţie?

23
EVALUARE:

Ce dovezi vor exista că elevul a învăţat lecţia ?

RESURSELE ŞI MANAGEMENTUL TIMPULUI :

Cum vor fi gestionate resursele şi timpul pentru diversele activităţi?

MOTIVAŢIA, Partea I: De ce este valoroasă acesta lecţie ?

• Cum se leagă ea de alte teme pe care le-au studiat elevii

sau cum se aşează ea pe alte deprinderi pe care şi le-au
format deja ?
• Cum îi va pregăti ea pentru a afla mai mult şi a înţelege
mai bine această disciplină ?
• Cum se leagă ea de experienţa lor personală şi de
interesele lor ?
• Ce le va permite să facă sau să înţeleagă în viitor ?

MOTIVAŢIA, Partea a II-a: cum dezvoltă această lecţie

gândirea critică?

• Ce informaţii din această lecţie pot fi descoperite de

elevi?
• Cum poate fi ales sau aranjat conţinutul acestei lecţii
pentru a stimula o gamă largă de răspunsuri
personale?
• Care sunt câteva dintre problemele importante din
această lecţie care pot fi interpretate din mai multe
feluri, sau care pot invita la exprimarea acordului sau
dezacordului?

24
 • Cum poate fi examinată tema din perspectivă
interdisciplinară ?
• Cum poate fi folosită lecţia pentru a dezvolta abilităţile
de analiză, investigare, raportare şi dezbatere care
poate fi ulterior folosite cu alte teme ?
Ce aspecte ale temei invită la continuarea
investigaţiilor sau la alt tip de acţiune consecutivă
învăţării lecţiei din partea elevilor ?

2. LECŢIA PROPRIU-ZISA

EVOCARE:

Cum vor fi conduşi elevii către formularea unor întrebări şi

scopuri pentru învăţare? Cum vor ajunge să-şi examineze
cunoştinţele anterioare ?

REALIZAREA SENSULUI:

Cum va fi exploatat conţinutul de către elevi ?Cum îşi vor monitoriza

ei înţelegerea acestui conţinut ?

REFLECŢIE:

Cum vor utiliza elevii sensul lecţiei? Cum vor fi îndrumaţi să caute
informaţii suplimentare, răspunsuri la întrebările care mai există şi
rezolvări pentru neclarităţile rămase?

ÎNCHEIERE:

La ce concluzii ar trebui să se ajungă până la sfârşitul lecţiei ? In ce

măsură este de dorit să se rezolve problemele ridicate ?

25
 3. DUPĂ LECŢIE...

EXTENSIE :

Ce alte lucruri pot fi învăţate pornind de la acesta lecţie? Ce ar trebui

să facă elevii o dată ce s-a terminat lecţia ?
MODULUL V

Evaluarea didactică din perspectiva gândirii critice

Sunt propuse spre utilizare:

 metodele tradiţionale de evaluare (evaluează produsele

activităţii, informaţia reţinută de elev);

 metodele complementare de evaluare (evaluează procesele

psihice implicate în activitate, dezvoltarea lor, formarea de
noi abilităţi, motivarea elevilor de a se implica în învăţare);

- observarea sistematică a comportamentului şi a

activităţii;
- proiectul;
- portofoliul;
- autoevaluarea (profesor, elev, grup);

 instrumentele de evaluare sunt asociate celor trei etape ale

cadrului de predare – învăţare: Evocare - Realizarea sensului
– Reflecţia.

BIBLIOGRAFIE
1. Creţu, D., „Dezvoltarea motivaţiei învăţării”, Editura Psihomedia, Sibiu,
2003
26
2. Dumitru, I., „Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă”, Editura de
Vest, Timişoara 2001
3. Steel, J., Meredith, K.S., Temple, Ch., Lectura şi Scrierea pentru
Dezvoltarea Gândirii critice , volumul I şi volumul II, 1998
4. Steel, J., Meredith, K.S., Temple, Ch., „Un cadru pentru dezvoltarea gândirii
critice la diverse materii de studiu”, Ghidul I, Proiectul Lectura şi Scrierea
pentru Dezvoltarea Gândirii critice, 1998
5. Steel, J., Meredith, K.S., Temple, Ch., „Promovarea gândirii critice”, Ghidul
II, Proiectul Lectura şi Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii critice, 1998

27