Din viata de O.

GOGA

În largul mării fără margini, în largul mării sbuciumate,

Se întâlniră două scânduri din două vase sfărâmate.

Sărace mărturii răzleţe ale-unui drum dupâ-o comoară,

Le-a fost ursit aceeaşi vrajă din portul lor de-odinioară...

Din două părţi tăindu-şi cale credeau în unda milostivă,

Când tot acelaşi braţ de vifor le-a frânt catargul deopotrivă.

Deodată s-au oprit în goana de năzuinţi spre-o lume nouă,

Deodată albele corăbii se cufundară amândouă...

Solii pribege ale morţii rămase cele două scânduri,

Purtând pe ape fiecare acelaşi trist popor de gânduri...

S-au prins alături când simţiră că tot acelaşi val le saltă —

Şi azi, brăzdând nemărginirea, merg înfrăţite laolaltă...