Sunteți pe pagina 1din 18

Cuprins

Introducere ..................................................................................................................... 2

1.Notiunea contractului de factoring si caracterle juridice. ......................................... 3

2.Delimitarea contractului de factoring de cesiunea de creanta .................................... 5

3.Contractul de factoring in interpretarea normelor internationale............................... 6

3.Elementele contractului de factoring.......................................................................... 7

4.Drepturile si obligatiile participantilor la contractul de factoring........................... 10

5.Tipuri de factoring .................................................................................................... 14

6.Concluzie .................................................................................................................. 17

7.Bibliografie ............................................................................................................... 18

1
Introducere
Termenul factoring este o transcriere a cuvîntului englez factoring, care denotă
o varietate a activității de antreprenoriat, mai exact, o activitate de
intermediere1.Contractul de factoring constituie un contract încheiat între o parte
(furnizor) şi o altă parte, întreprinderea de factoring (cesionar), prin care furnizorul
cedează cesionarului creanţele născute din contracte de vânzare de mărfuri încheiate
între furnizor şi clienţii săi2. Doctrina franceză defineşte factoringul ca fiind tehnica
prin care un client, aderentul sau furnizorul, transmite creanţele sale unei societăţi de
factoring numită factor – instituţie de credit supusă regulilor Codului monetar şi
financiar, care, în schimbul unei remuneraţii, se obligă să le recupereze de la debitori,
garantând executarea lor chiar în cazul imposibilităţii de plată din partea debitorului,
şi să achite anticipat, în tot sau în parte, creanţele transferate3. Reprezentând o
emanaţie a dreptului anglo-saxon, contractul de factoring a îndeplinit o funcţie
importantă în dezvoltarea comerţului internaţional. Factoringul constituie o tehnică
financiară având o strânsă legătură cu sectorul bancar; în prezent, aproape toate
ramurile industriei pot profita de relaţiile de factoring, cele mai populare fiind
industria textilă, producătorii de echipament industrial şi de birou, electronice şi
alimentele procesate.
Contractul de factoring s-a evidenţiat în principal în activitatea instituţiilor de
credit ca având o dublă importanță, pe de o parte reprezintă o modalitate de creditare
iar pe de altă parte o modalitate de mobilizare a creanţelor în scopul preluării. În
raport de importanţa sa şi de aplicabilitatea, contractul de factoring şi-a găsit
aplicabilitatea atât la nivelul comerţului internaţional dar şi în ofertele de finanţare ale
instituţiilor de creditare interne.

1
Drept civil Contracte si succesiuni-Gheorghe Chibac, Sorin Bruma, Oxana Robu,Natalia Chibac,
editia a II-a,Chisinau,2014, p. 271.
2
http://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/2008/RSJ4/B04SmarandacheLavinia.pdf
3
Thierry Bonneau, Droit bancaire, Montchrestien, 2003, Paris, p. 373.
2
1.Notiunea contractului de factoring si caracterle juridice.
In literature juridical de specialitate s-au evidentiat mai multe definitii ale
contractului de factoring:
Contractul de factoring este contractul prin care o persoană, numită
aderent, care poate fi vânzător de bunuri sau furnizori servicii, cedează creanţele pe
care le are împotriva cumpărătorilor săi unei alte persoane, numită factor, care se
obligă să încaseze aceste creanţe, subrogându-se în acest scop în toate drepturile pe
care cedentul le are împotriva debitorilor săi.
Contractul de factoring este o convenţie prin care o parte, cedentul denumit
aderent, cesionează către cealaltă parte (instituţie de credit sau un alt finanţator)
denumita factor creanţe pe care le deţine din activităţi comerciale fata de un debitor
(client), în scopul finanţării de către factor integral sau parţial a activităţii aderentului,
imediat sau la o data ulterior stabilită, în limita creanţelor cesionate.4
Astfel potrivit alin.1 art.1290 Cod Civil al R.M, prin contractul de
factoring furnizorul de bunuri si servicii numit in continuare aderent se obliga
celeilalte părți numita factor care este o întreprindere de factoring creanțele sale cele
care deja au apărut sau care vor apărea in viitor din contractul de vânzare de bunuri,
efectuare de lucrări sau prestări de servicii către persoanele terțe iar factorii la rândul
lor își asuma cel puțin 2 obligații din următoarele:
a) de a finanța aderentul in diferit mod a acorda împrumuturi sau avansuri;
b) de aduce contabilitatea creanțelor;
c) de a asigura procedura de înștiințare si încasare a creanțelor;
d) de a-si asuma riscul insolvabilității debitorului pentru creanțele preluate.5
Legislația româneasca definește contractul de factoring in felul următor:
contractul de factoring constituie un contract încheiat între o parte (furnizor) şi o altă
parte, întreprinderea de factoring (cesionar), prin care furnizorul cedează cesionarului

4
A. Calotă Ponea, Contractul de Factoring, în Revista de Ştiinţe Juridice a Facultăţii de Drept "N.
Titulescu" Craiova nr. 30/2004
5
Codul Civil al R.M.,publicat 22.06.2002 in Monitorul Oficial nr.82-86,art nr.1290 alin (1).
3
creanţele născute din contracte de vânzare de mărfuri încheiate între furnizor şi
clienţii săi. 6
Factoringul presupune, practic, cumpărarea de creanţe (facturi) de către
instituţiile specializate de la societăţile comerciale. Pe baza unui contract, factorul
plăteşte comapniei-client în avans creanţele cesionate, ocupându-se apoi în nume
propriu de administrarea şi colectarea creanţelor
Din definitiile relatate mai sus reese ca contractul de factoring are o serie de
caractere ce trebuie analizate:
1. Oneros, ceea ce reese din prevederile art. 1295, Contractul este nul dacă
nu prevede în mod expres plata care urmează a fi făcută factorului.
2. cu executare succesivă deoarece nu se execută instantaneu și durează în
timp executarea propriu zisă a acesteia, însăși din noțiunea legală
deducem că își are o executare succesivă a obligațiilor.
3. sinalagmatic în sensul că ambele parti iși asumă obigațiilor reciproce pe
toată perioada de derulare a contractul de factoring.
4. El este un contract complex, incluzînd elementele specifice creditului,
prestării serviciilor financiare și cesiunii de creanță.
5. Comutativ, care reese din alin. 4, art 1290 și anume părțile cunosc
întinderea drepturilor și obligațiilor acestora ce rees din contract sau din
1292 alin (2), cesiunea creanțelor care sînt determinate sau determinabile
cel tîrziu în momentul apariției lor.
6. Este un contract consensual, în sensul că produce efecte din momentul
încheierii acestuia.
7. Este un contract numit și anume capitolul XXV din codul civil
reglementează contractul de factoring

6
www.drept.ucv.ro accesat la data de 19.02.2016,ora 11:00
4
2.Delimitarea contractului de factoring de cesiunea de creanta

Cesiunea de creanţă constituie o convenţie prin care un creditor (cedent)


transmite o creanţă a sa unei alte persoane (cesionar). Debitorul creanţei transmise
(cedate) poartă denumirea de debitor cedat. Contractul de factoring constituie un
contract complex, înglobând atât o cesiune de creanţă, cât şi o subrogare
convenţională care este consimţită de creditor; astfel, acesta constituie o varietate a
cesiunii de creanţă, reglementată în dreptul civil, care este dreptul comun în materie.
În acest sens, în situaţia în care prevederile în materie comercială sunt lacunare, se
aplică dispoziţiile existente în dreptul comun. În ceea ce priveşte cesiunea de creanţă,
notificarea subrogării se face de către aderent debitorului său pentru a-i fi opozabilă
sau pentru a se obţine acceptul acestuia, în timp ce în cazul operaţiunilor de factoring
notificarea se efectuează numai pentru a-l înştiinţa că plata trebuie efectuată doar
către factor.
Astfel cesiunea de creanta cunoscuta in dreptul privat roman, in propria sa
evolutie s-a modificat fiind generalizata de noi raporturi civile care s-au dovedit a fi
ma moderne si mai bogate dupa esenta si structura lor juridica. Ulterior acestora a
luat nastere un nou contract civil, contractul de factoring care are la temelie principii
preluate din dreptul privat roman.
Avind la baza principiile cesiunii de creanta7, contractul de factoring se
deosebeste esential de cesiunea de creanta prin urmatoarele caracteristici:
a.obiectul cesiunii ste un drept, o creanta, pe cind obiectul factoringului pot fi
actiunile de finantare a aderentului, inclusiv imprumuturile si platile in avans.
b.in cesiunea de creanta, odata cu cesiunea creantei, asupra cesionarului, in
virtutea legii trec garantiile si alte drepturi accesorii, pe cind drepturile si garantiile
aderentului fata de debitor trec asupra factorului, dar numai in masura in care acest
fapt este prevazut de contractul de factoring.

7
Drept civil Contracte si succesiuni-Gheorghe Chibac, Sorin Bruma, Oxana Robu, Natalia
Chibac,editia a II-a,Chisinau,2014
5
c.cesiunea de creanta poate avea loc nu numai in baza unui contract dar si in
baza legii, a unei hotariri judecatoresti sau in baza unei decizii a autoritatilor publice
art 556 Cod Civil al R.M., pe cind transmiterea drepturilor aderentului in raporturile
de factoring, poate avea loc doar in baza contractului respectiv.
d.titularul unei creante o poate transmite fara acordul debitorului unui tert, daca
aceasta nu contravine esentei obligatiei, intelegerii intre parti sau legii art 557 Cod
Civil al R.M., pe cind in contractul de factoring despre cesiunea de creanta debitorii
aderentului trebuie sa fie notificati, iara daca ne referim la contractul de factoring
acoperit, atunci aceasta actiune va avea loc fara notificarea creditorilor art 1299 Cod
Civil al R.M..
O alta diferenta dintre contractul de factoring si cesiunea de creanta se
evidentiaza prin partile participante la el.
Daca e sa ne referim la importanta acestui contract, atunci vom evidentia faptul
ca furnizorul sau prestatorul este eliberat de procedurile legate de efectuarea platilor
pentru marfurile livrate , lucrarile efectuate si serviciile prestate, profitind astfel de
posibilitatea de a concentra toate eforturile la activitatea de fabricare, de producere a
marfurilor si de prestare a serviciilor .

3.Contractul de factoring in interpretarea normelor internationale


Dat fiind faptul ca factoringul international poate juca un rol important in
dezvoltarea comertului international si in scopul adoptarii unor reguli uniforme de
reglementare a cadrului legal, Institutul International pentru unificarea dreptului
privat a elaborat Conventia cu privire la factoringul international (Conventia
UNIDROIT), semnata la Otava (Canada) la 28.05.19888
Cu toate ca prevederile CC al R.M. sunt in absoluta concordanta cu
prevederile restectivei Conventii, Republica Moldova nu a aderat nici pina in prezent
la aceasta Conventie.
8
Conventia cu privire la factoringul international este semnata la 31 decembrie 1994 de urmatoarele
tari:Belgia,Cehoslovacia,Ghana,Germania,Guinea,Filipine,Filanda,Franta,Marea
Britanie,Nigeria,Maroc,Italia,SUA,Tanzania. Conventia a fost ratificata doar de Franta,Italia si
Nigeria si a intrat in vigoare pentru aceste tari la 1 mai 1995.

6
Scopurile majore care stau la baza acestei Conventii sunt facilitarea
factoringului international, asigurarea unui echilibru echitabil eintereselor tuturor
participantilor la tranzactiile comerciale internationale.
Prin aprobarea respectivei Conventii au fost solutionate doua mari probleme:
-aprobarea unor norme internationale unificate
-aprobarea unor norme internationale, care nu sunt reglementate de sistemele
nationale de drept.
Respectiv in aceasta Conventie, contractul de factoring este tratat ca o
tranzactie bilaterala incheiata intre o parte numita furnizor(producator) si alta parte
numita agent financiar(factor), prin care furnizorul cedeaza sau se obliga sa cedeze in
viitor factorului creantele sale, care rezulta din contractele de vinzare-cumparare,
incheiate intre furnizor si cumparator, iar factorul se obliga sa indeplineasca cel putin
doua din urmatoarele obligatii:
-finantarea furnizorului, inclusiv prin imprumuturi si plati in avans
-evidenta contabila a creantelor
-asigurarea protectiei insolvabilitatii debitorilor.
Astfel in art2 al Conventie se mentioneaza ca normele contractului de
factoring nu pot fi aplicate contractului de vinzare-cumparare a marfurilor destinate
pentru folosinta personala,casnica, etc. Prin urmare se evidentiaza faptil ca respectiva
Conventie se aplica doar in relatiile comerciale dintre antreprenori.
Operatiile de factoring international au obtinut o larga aplicare in practica
comerciala internatinala, astfel a inceput sa se evidentieze o majorare a volumului
aplicarii factoringului international.

3.Elementele contractului de factoring


Elementele unui contract sunt acele părți indisolubile fără de care nu poate exista
înșăși contractual, astfel ca și alte contracte sinalagmatice și oneroase elementele definitorii
ale contractului de factoring sunt: părțile, prețul, obiectul și termenul.
Parțile: factorul, aderentul si persoana terță unde factor poate fi o întreprindere de
factoring adică instituții financiare care in conformitate cu Legea cu privire la instituțiile
7
financiare si la BNM au dreptul de a acorda asemenea servicii conform statului sau,iar
aderentul este furnizorul de bunuri si servicii.
Din continutul normei stipulate in art.1290 ,reiese ca partile factoringului
pot fid oar persoanele ce constitue subiecti de drept ,care practica activitatea de
antreprenoriat si sunt intregistrate intr-0 forma organizatorico-juridica ,prevazuta de
lege.
In calitate de intreprindere de factoring in Republica Moldova pot active
institutiile fiananciare care au dreptul de a efectua activitati financiare.Acestea
istitutii pot actia in calitte de intreprindere de factoring in virtutea statutului lor
juridic ,stabilit de Legea institutiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995,fara
necesitatea de a primi o autorizatie(licenta) speciala.
In RM prima si unica structura la moment in domeniul factoringului a
aparut in anul 2004,cind a fost fondata Compania Nationala de Factoring
“Moldfactor”.
Pentru o comparatie,in baza art.825 CC FR,in calitate de factor pot
active doar bancile ,institutiile financiare si alte organizatii comerciale care dispun
de licenta pentru acest gen de activitate.Dar legislatia Federatiei Ruse nu stabileste
care organ de stat este imputernicit de a elibera o astfel de licenta.
In Romînia factorul – factorul poate fi doar o instituţie financiară
specializată sau o societate bancară, de unde rezultă că factoringul, din această
perspectivă, este rezervat doar comercianţilor persoane juridice.
Obiectul contractului de factoring îl constitue creantele cesionate sau
serviciile prestate si lucrarile esfectuate de catre factor.Potrivit alin (4) art.1290 CC
RM,partile sunt obligate sa precizeze marimea,volumul,domeniul,si caracteristicele
creantelor care fac obiectul contractului.Pot fi cesionate creantele existente sau
viitoare,precum si cele conditionate.
Obiectul contractului de factoring pot fi toate creantele aderentului sau
doar o parte din ele.Cesiunea de creanta a aderentului catre factor are valoare

8
juridica si in cazul in care dintre adherent si debitor exista o conventie ce interzice o
astfel de cesiune.
Contractul de factoring se incheie in forma scrisa.Aceasta se determina in
dependenta de forma tranzactiei pe care se bazeaza creanta.Forma poate fi simpla
sau notificata.Contractul conform caruia se efectueaza cesiunea de creantelor
existente sau viitoare ,legate de tranzactii care impugn inregistrarea de stat,urmeaza a
fi inregistrate in ordinea stabilita pentru inregistrarea acestei tranzactii.
Pretul este o conditie esentiala a contractului de factoring,care prin
urmare,influenteaza valabilitatea acestei treanzactii.Astfel potrivit alin (1) art 1295
CC RM,contractul este nul in cazul in care nu prevede in mod expres suma ce
urmeaza za fie platita factorului.
Pretul factoringului poate servi si drept garantie pentru factor.Potrivit alin
(2).art 1295 CC RM,in cazurile in care factorul cere o parte din suma creantei ca
garantie pentru acoperirea riscurilor legate de derularea contractului ,acesta din
urma trebue sa prevada in mod expres continutul si marimea sumei. Suma se
calculează în funcţie de circumstanţe, punîndu-se accentul mai ales pe eventuala taxa
de credere şi, suplimentar, pe procentul care reprezintă reţinerile totale din creanţele
cesionate.In măsura în care factorul cere o parte din suma creanţei ca garanţie pentru
acoperirea riscurilor legate de derularea contractului, acesta din urmă trebuie să
prevadă în mod expres conţinutul şi mărimea sumei. Garanţia nu poate depăşi 20%
din suma creanţei. (Art. 1295 CCRM)
Termenul joacă un rol foarte important la acest contract deoarece pentru
rambursarea creditului, plăţii dobânzii în conţinutul contractului sunt stabilite diferite
termene.Termenul in acest contract se stabileste de catre parti.Din natura juridical a
contractului rezulta ca termenul minim este determinat pe perioada de timp necesara
pentru ca factorul sa-si realizeze propriile drepturi si obligatii .

9
4.Drepturile si obligatiile participantilor la contractul de factoring.
Contractul de factoring este unul sinalagmatic in care partile au drepturi si obligatii
reciproce.Acestea drepturi si obligatii sunt prevazute expres in normele de drept si pot fi
stabilite prin acordul partilor si stipulate in contract.
Drepturile aderentului:
 Sa ceara de la factor executarea obligatiilor stipulate in contract
,inclusive obligatia de notificare a debitorilor sai despre cesiunea de creanta ,daca
aceasta obligatie a factorului este dtipulata in contract (Art. 668 alin (1), 1291 CC);
 Sa decida asupra volumului de drepturi care vor fi cesionate
factorului,deoarece legea stipuleaza ca,in baza contractului de factoring,factorului
îi,pot fi transferate toate drepturile aderentului sau numai a unora din ele,care reies
din contracte cu debitorii.Prin urmare marimea,volumul,domeniul si caracteristicele
creantelor cedate urmeaza a fi precizate si stipulate in contract.Deoarece Codul
Civil al RM nu stipuleaza oarecare interdictii cu privire la volumul drepturilor
aderentului, in baza contractului de factoring,pot fi transferate nu numai toate
drepturile aderentului sau o parte din ele ce deriva din toate contractele aderentului
cu toti debitorii dar si cele care rezulta dintr-un singur sau mai multe contracte cu
un debitor.
 Sa decida care drepturi vor fi cesionate :cele care exista la momentul
incheierii sau cele care vor aparea in viitor.
Obligatiile aderentului:
 Sa cedeze creantele existente sau viitoare,conditionate,determinate la
momentul incheierii contractului sau determinabile cel tirziu in momentul aparitiei
lo.Creantele sunt considerate existetente in cazul in care aderentul se afla deja in
raporturi contractuale cu debitorii sai,carora le-a furnizat marfa sau le-a efectuat
lucrari si le-a prestat servicii,iar angajamentul de plata inca nu a survenit.Creanta
cesionata este considerate viitoare,daca la momentul incheierii contractului de
factoring aderentul se afla in raporturi contractuale cu partenerii sai ,iar termenul de
executare a obligatiilor contractuale inca nu a survenit,sau aderentul abia duce

10
tratative in scopul de a stabili raporturi contractuale cu cineva.Creantele viitoare
trec la factor pe masura aparitiei lor.In virtutea faptului ca la incheierea contractului
de factoring partile si-au exprimat vointa fata de creantele cesionate atit existente cit
si viitoare,dreptul asupra creantelor viitoare trec la factor din momentul aparitiei lor
fara a fi nevoie de un act de transfer.
 Sa cedeze creantele reale ,valabile.Aceasta obligatie se manifesta prin
faptul ca creantele cesionate exista in realitate ,sunt valabile si apartin aderentului,
sunt intemeiate pe o tranzactie reala si nu se refera la categoria de drepturi care nu
pot trece la alte personae si prin faptul ca aderentul a respectat toate conditiile
pentru admiterea cesiunii creantei.
 Sa transmita factorului actele care certifica cesiunea creanelor sis a
confime informatia ce prezinta importanta pentru executarea creantei.
 Sa execute obligatiile contractuale fata de debitori ,care stau la temelia
cesiunii de creanta.
Drepturile factorului:
 Sa ceara de la aderent executarea obligatiilor contractuale fata de
creditorii sai,obligatii ce stau la temelia contractului de factoring.Acest drept are ca
scop a asigura posibilitatea realizarii contractului de factoring.Cu alte
cuvinte,factorul este in drept sa ceara de la aderent cesiunea creantelor reale.
Cumpararea creantei de la aderent are drept consecinta aparitia relatiei de
obligativitate a intreprinderii de factoring cu debitorul aderentului,esenta careia o
constitue achitarea de catre debitor a creantei banesti ce a trecut in posesia
factorului.
 Sa ceara de la aderent executarea obligatiilor contractuale fata de factor.
Obligatii ce se refera la columul drepturilor cesionate factorului.
 Sa insiste la stipularea in contract a unei clauze speciale prin care
drepturile si garantiile aderentului fata de debitor sa treaca asupra factorului o data
cu incheierea transferului creantei asupra factorului;

11
 Sa ceara de la aderent o parte din suma creantei drep garantie pentru
acoperirea riscurilor legate de derularea contractului.Aceasta garantie,conform art
1295 CC RM,nu poate depasi 20% din suma creantei
Obligatiile factorului:
 Sa execute cel putin doua obligatii,stipulate in contract ,din cele patru
obligatii prevazute de lege.Obligatiile ce urmeaza sa si le asume factorul,se stabilesc
prin acordul partilor considerind posibilitatile factorului,necesitatile aderentului si
alte criterii.
a) finanţarea aderentului, inclusiv prin împrumuturi şi plăţi în avans;
b) ţinerea contabilităţii creanţelor;
c) asigurarea efectuării procedurilor de somare şi de încasare a creanţe lor;

d) asumarea riscului insolvabilităţii debitorului . pentru creanţele preluate


(delcredere).
 Sa informeze debitorii aderentului despre transferul creantei,daca
aceasta obligatie a factorului este stipulate expres in contract;
Drepturile si obligatiile ambelor parti:
 La incheierea contractului ,partile au obligatia sa respecte prevederile
legale cu privire la forma contractului de factoring.Acest contract se inceheie
numai in forma scrisa.
 Sa-si ofere reciproc informatiile necesare pentru ca derularea
contractului sa decurga cu respectarea intereselor fiecarei parti;
 Sa aprecizeze marimea ,volumul,domeniul si caracteristecele creantelor
care fac obiectul contractului,precum si elementele pentru determinarea sumei de
plata.Creanta poate fi individualizata prin indicarea debitorului ,sumei
creantei,temeiul aparitiei obligatiilor contractuale dintre aderent si debitor si/sau altor
caracteristici care pot contribui la identificarea creantei;
 Sa stabilieasca doua obligatii ,din cele patru prevazute de lege,care vor
fi executate de factor.
12
a) finanţarea aderentului, inclusiv prin împrumuturi şi plăţi în avans;
b) ţinerea contabilităţii creanţelor;
c) asigurarea efectuării procedurilor de somare şi de încasare a creanţe lor;
d) asumarea riscului insolvabilităţii debitorului . pentru creanţele preluate
(delcredere).
 Sa notifice creditorii aderentului despre cesiunea creantelor.Aceasta
obligatie se aplica doar factoringului deschis.Astfel in baza alin(1)art 1299 CC
RM,contractul de factoring poate prevedea obligatia si dreptul partilor de a informa
debitorul despre transferul creantei ,precum si modalitatile prin care trebue
informat.
Drepturile si obligatiile debitorului aderentului:
Drepturile si garantiile aderentului fata de debitor trec asupra factorului
o data cu incheierea transferului creantei asupra factorului ,cu conditia ca acest fapt
este stipulate in contractul de factoring.In cazul cesiunii de creante are loc
substituirea creditorului in obligatie ,fara ca aceasta sa se modifice.Debitorul este
obligat sa achite datoriile fata de factor ca creditor nou, insa nu doar in cazul in care
creditorul primeste notificare in scris ,continutul caruia comunica informatii privind
cesiunea de creantelor care a avut loc ,date ce permit a deosebi creantele care
urmeaza a fi executate fata de aderent de alte creante,cit si date despre factorul
caruia trebuie sa I se efectueze plata.In caz contrar,debitorul poate exercita propria
obligatie contractuala fata de aderent ,care este obligat sa predea de indata factorului
suma obtinuta.
Debitorul poate opune factorului toate obiectiile si exceptiile pe care le
are fata de aderent.Debitorul este,de asemenea, in drept da ceara factorului
compensarea creantei sale fata de aderent daca acesta creanta era scadenta la
momentul transferului de creanta catre factor.
Daca debitorul a platit factorului,iar acesta a achitat platile respective
aderentului ,debitorul este in drept sa ceara reparatia prejudiciului cauzat doar fata
de aderent in cazul in care acesta nu-si indeplineste obligatiile contractuale fata de

13
debitor.In aceasta situatie dreptul de regres a debitorului aderentului nu poate fi
realizat fata de factor,cu exceptia cazurilor cind factorul a platit aderentului,desi stia
ca cel din urma nu si-a onorat obligatiile contractuale fata de debitorul sau sau in
cazul neachitarii de catre factor a creantei care i-a fost recesionata.

5.Tipuri de factoring

a) In functie de sfera de cuprindere, modalitatea de preluare si administrare


a creantelor se deosebesc :
 Factoringul partial – facturile sunt supuse unui proces de selectionare,
nu toate sunt acceptate la cumparare; obligatia incasarii facturilor ii revine
aderentului, deoarece factorul nu preia administrarea acestora;
 Factoringul total – toate facturile sunt preluate de la aderent si
administrate de catre factor. Factorul va incasa facturile de la debitor, finanteaza
operatiunea si acopera riscul de credit.
b) in functie de momentul efectuarii platii creantelor de catre factor se
disting :
 Factoringul cu plata imediata (engl. old-line factoring) – factorul
plateste contravaloarea facturilor in momentul preluarii acestora;
 Factoringul la scadenta (engl. maturity factoring) – creantele
aderentului ii sunt platite in momentul exigibilitatii acestora;
 Factoringul mixt – factorul plateste o parte din valoarea facturilor in
momentul prezentarii acestora sub forma de avans, diferenta urmand sa fie platita la
o data ulterioara
c) In functie de confidentialitatea operatiunii putem deosebi :
 Factoring inchis (numit si scontare confidentiala a facturilor) – permita
clientului sa pastreze secret faptul ca a apelat la un factor;
 Factoring deschis – aderentul cedeaza factorului toate creantele
notificand debitorii.

14
d) In functie de dreptul de regres pe care banca il poate exercita asupra
aderentului putem vorbi despre :
 Factoring fara regres (engl. non-recourse factoring) – factorul plateste
aderentului contravaloarea acceptata a facturii sau facturilor, de regula 85% imediat
dupa emitere si 15% in termen de 180 de zile de la data scadentei facturii, chiar daca
nu incaseaza (total sau partial) una sau mai multe dintre facturi. In intervalul de 180
de zile de la scadenta facturii(lor) banca incearca sa recupereze sumele de la debitor
sau, eventual, de la societatea de asigurare-reasigurare la care s-a asigurat impotriva
riscului de neincasare. Factorul nu se indreapta catre aderent in vederea recuperarii
contravalorii facturilor neavand drept de regres asupra acestuia.
 Factoring cu regres (engl. recourse factoring) – in caz de neplata
factorul isi va recupera sumele neincasate de la aderent prin exercitarea dreptului de
regres, prin debitarea contului curent al aderentului sau prin valorificarea garantiei
e) In functie de participantii la operatiunea de factoring putem distinge :
 Factoring intern (engl. domestic factoring) – la baza acestei operatiuni
nu sta un contract comercial international, se desfasoara pe teritoriul aceleiasi tari si,
in cadrul ei, intervine un singur factor;
 Factoring international (engl. international factoring) – presupune
existenta unui contract comercial international, in cadrul operatiunii intervin doi
factori (factorul de export si cel de import). Factorul de export cumpara creantele
exportatorului (numit si aderent) asupra importatorului, cedandu-le apoi factorului de
impo
6.Raspunderea in contractul de factoring

Răspunderea aderentului reiese din conţinutul ar prevederilor articolului


1294 CCRM care prevede că, aderentul răspunde pentru existenţa creanţelor, precum
şi pentru îndeplinirea obligaţiilor contractuale faţă de debitor. Aderentul răspunde
pentru capacitatea de plată a debitorului, daca riscul nu a fost preluat de factor
conform art. 1290 alin. (1) lit. d).Prin urmare aderentul este responsabil in fata
15
factorului pentru valabilitatea creantei care face obiectul cesiunii ,cu alte cuvinte
,pentru faptul ca aderentul detine dreptul de a transmite creanta si in momentul
cesiunii acestei creante aderentul nu cunoaste circumstantele in care debitorul este
in drept sa nu o execute.
In conditiile circumstantelor,concrete debitorul are dreptul sa nu execute
creanta ce se refera, in special atit la cazurile de incetare totala sau partiala a
obligatiilor contractuale dintre aderent si debitor ,expirarii termenului de prescriptie
,cit si in cazurile de incalcare de catre aderent a obligatiilor sale contractuale fata de
debitorii sai.
Aderentul este responsabil fata de factor si debitorii sai pentru
neindeplinirea propriilor obligatii contractuale fata de debitori.
Aderentul poarta deasemnea,raspundere fata de factor pentru capacitatea
de plata a debitorului ,in cazurile in care risculnu a fost preluat de factor in baza
contractului .Daca in urma opunerii factorului in partea debitorului aderentului a
obiectiilor si exceptiile pe care debitorul le are fata de aderent au fost cauzate
factorului unle pierderi,acestea sunt acoperite de catre aderent.Pentru prejudiciile
suplimentare cauzate factorului ,aderentul este obligat sa plateasca despagubiri
numai in cazul care acestea au fost provocate cu vinovatie din partea aderentului.
Aderentul nu este responsabil pentru neexecutarea sau executarea
necorespunzatoare a creantei de catre debitor in caz ca, in afara de primirea
informatiei pentru o anumita recompense,factorul si-a asumat obligatia de incasare a
creantelor,datoriilor de la debitorii nedisciplinati, precum si riscul neexecutarii ce
reiese din acesta,fapt care il scuteste de povara in cazul dat pe aderent.Daca in
contract se stipuleaza responsabilitatea aderentului pentru neachitarea creantei de
catre debitor,factorul,care nu a primit executarea cuvenita din partea debitorului,are
dreptul sa se adreseze aderentului cu cerinta de a I se rambursa mijloace banesti
transmise aderentului ,dar nerestituite de catre debitor.
Factorul, la rindul sau, poarta raspundere fata de aderent pentru executarea
obligatiilor asumate prin contract.

16
6.Concluzie

În final aș vrea să fac o delimitare a avantajelor și dezavantajelor


contractului de factoring pentru a putea observa impactul acestuia asupra societății.
Avantaje acesteia sunt,obtinerea rapida a capitalului circulant; indreptarea atentiei
asupra dezvoltarii afacerii; cresterea volumului vanzarilor; eliminarea riscului si
creantelor neincasate; imbunatatirea situatiei financiare; neacumularea de noi datorii.
Deasemenea este un instrument de gestiune comerciala, simplificand
evidentela si contabilitatea aderentului deoarece nu trebuie sa se mai ocupe de
incasarea facturilor de la un numar mare de clienti, ci primeste valoarea acestora de la
factor, platindu-i acestuia contravaloarea unor comisioane si dobanzi pentru acest
serviciu.
Dezavantajele factoringului rees din faptul că pentru țara noastră acest capitol
din Codul civil este relative nou, iar concepția de factoring trebuie să dureze în timp,
antreprenorii și acei care au anumite creanțe trebuie să aibă încredere în factori ceea
ce nu persist la moment.
Cu toate acestea, din cele menționate putem observa clar că contractul de
factoring poate fi o alternativa moderna si flexibila de finantare pentru intreprinderile
mici si mijlocii, care de cele mai multe ori nu dispun de garantii materiale pentru a
accesa un credit iar prin prisma contractului de factoring acestea pot obține rapid și
mult mai ușor mijloacele financiare necesare pentru a putea desfășura buna lor
activitate.

17
7.Bibliografie

 Codul Civil al Republicii Moldova adoptat prin Legea Republicii Moldova nr.
1107. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 82-86 din 22.06.2002.
 Drept civil Contracte si succesiuni-Gheorghe Chibac, Sorin Bruma, Oxana
Robu,Natalia Chibac, editia a II-a,Chisinau,2014;
 A. Calotă Ponea, Contractul de Factoring, în Revista de Ştiinţe Juridice a
Facultăţii de Drept "N. Titulescu" Craiova nr. 30/2004;
 Thierry Bonneau, Droit bancaire, Montchrestien, 2003, Paris, ;
 Conventia cu privire la factoringul international semnata la 31 decembrie 1994
și a intrat in vigoare pentru aceste tari la 1 mai 1995;
 http://www.financiarul.ro;
 http://studiijuridice.md.
 http://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/2008/RSJ4/B04SmarandacheLavinia.pd
f
 http://referat-referate.blogspot.md/2013/02/contractul-de-factoring-
notiuni.html
 http://www.usem.md/uploads//files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/042_-_055_-
_Drept_civil__Partea_speciala_I,_II.pdf
 http://gandrabur.net/wp-content/uploads/2016/04/Comentariu-CC.pdf

18