UNIVERSITATEA CREȘTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE DREPT CLUJ – NAPOCA

1
2
 Minciuna si mecanismele acesteia

1. Introducere

Capacitatea de a minți este observată devreme și aproape universal în dezvoltarea umană.

Psihologia socială și Psihologia dezvoltării sunt îngrijorate din pricina teoriei minții, cu
ajutorul căreia oamenii simulează reacțiile altuia, pentru poveștile lor și determină dacă
minciuna va fi suficient de credulă. Cel mai frecvent, aceasta este cunoscută ca Inteligență
Machiavelliană și apare în timpul dezvoltării, când copiii îndeplinesc vârsta de patru ani sau
cinci și sunt capabili să mintă convingător. Copiii dobândesc capacitatea de a bănui ce
gândesc alţii şi ce motive au să se comporte într-un anumit mod cândva între 6 şi 7 ani, dar se
pare că deja bebelușii pot plânge prefăcut pentru a obține mai multă atenție! Ei îşi dau
seama că nu pot să aibă încredere totală în alţii şi că nici pot fi ei înşişi obligaţi să spună
adevărul.1
Copiii tineri învață din experiență că spunând o minciună, pot evita pedepse pentru
„fărădelegile” provocate, înainte de a li se dezvolta teoria minții necesară pentru a înțelege de
ce funcționează. În această etapă de dezvoltare, copiii spun deseori minciuni exagerate,
imposibil de crezut, din cauza cadrului conceptual de a judeca dacă o afirmație poate să fie
crezută sau chiar să ințeleagă conceptul de credibilitate. Pe de alta parte, oamenii foarte
populari care țin la popularitatea lor, politicienii îndeosebi, trebuie să fie mincinoşi foarte
pricepuţi – e o trăsătură esenţială a rolului pe care trebuie să îl joace.2
Expertul în detectarea minciunilor, Paul Ekman, afirmă că nu există un indicator universal al
minciunii! Totuși structura felului cum comunicarea construiește realitatea ne oferă un ghidaj
important în descoperirea minciunii. Există trei niveluri ale comunicării:
- Comunicarea verbală, prin intermediul cuvintelor, semne care nu necesită cheltuieli
substanțial-energetice și al cărui controlul este preponderent conștient și voluntar.
- Comunicarea corporală, prin intermediul gesturilor și posturilor, care implică anumite
cheltuieli energetice, pentru că reprezintă comportamente și acțiuni invocate și neefectuate,

1
Codoban
2
Aurel Codoban
3
inhibate. Controlul este în general - și mai degrabă - inconștient și involuntar - până când nu
intervine o supraveghere conștientă și voluntară.
- Cel mai aproape de adevar este faptuirea, comunicarea efectivă prin acțiuni și
comportamente care realizează ceva și implică un consum energetic. Controlul este
preponderent conștient și voluntar în măsura în care se are în vedere un scop.3
Mincinoşii adoptă diferite strategii, adică sisteme comportamentale de ansamblu: o
atitudine apropiată (prietenoasă, amabilă), sau, invers, o atitudine distantă, pot avea o
atitudine calmă sau pot recurge la diferite tactici de susţinere a imaginii de sine.
Comportamentul general ambiguu poate fi şi el o strategie.
În unele circumstanțe, o minciună descoperită poate pune la îndoială alte afirmații
spuse de același vorbitor și poate duce la sancțiuni sociale sau legale împotriva vorbitorului.
Când o minciună este descoperită, ceea ce gândește și cum se comportă mincinosul, nu mai
poate fi prezis sau anticipat, ceea ce înseamnă că încrederea față de mincinos scade.4
Minciuna5 - este o afirmaţie care este contrazisă de către experienţă, observaţie sau
bun simţ, care este oferită de mincinos în mod premeditat sau spontan prin contorsionarea
totală sau parţială a faptelor şi a adevărului sau prin argumentarea selectivă, dar aparent
semnificativă, a faptelor.
De regulă, minciuna se consideră o acţiune intenţională de declarare a unei stari
modale necomfirmabile sau imediat (ori uşor) confirmabilă, pentru a produce confuzie, a
oferi false speranţe, a determina o anume acţiune sau a crea o anume stare intelectivă, socială
ori afectivă care serveşte într-un fel sau altul mincinosului.
Deşi minciunile premeditate sunt cele care sunt considerate a fi mult mai devastatoare
şi de neiertat, se pot totuşi identifica şi minciuni spontane, nepremeditate, posibil determinate
de lipsa de informare, de înţelegere corectă şi/sau de interpretarea greşită a informaţiilor
existente sau accesibile la un momentdat.
Privit dintr-o anumită perspectivă, se poate afirma că minciuna caracterizează
personalitatea iar adevărul realitatea, în sensul că personalitatea poate produce afirmaţii
confirmabile sau infirmabile cu privire la realitate, dar reflectarea realităţii în individ, care

3
Codoban
4
Skott Peck - “Psihologia Minciunii”, Edit. Curtea Veche, Bucuresti, 2004
5
https://dexonline.ro +minciuna fiind definita ca fiind afirmatie prin care se denatureaza in mod deliberat
adevarul neadevar Denaturare intenționată a adevărului având de obicei ca scop înșelarea cuiva, ♦ Înșelăciune,
vicleșug. ♦ Ficțiune, născocire, plăsmuire.
4
este un adevar, este o distinctă transpunere a unei cantităţii purtătoare de informaţii care se
metamorfozează "realitate" cu o structură şi fenomenalitate distinctă.
Astfel, se pot identifica diferite variante ale minciunii, precum ar fi:
-Minciuna individuală cotidiană, produsă spre a genera convingeri, atitudini sau emoţii
predeterminate, aşteptate, în partenerii de acţiune sau de afectivitate;
-Minciuna individual politică, orientată către schimbarea opiniei şi convingerilor unui individ
sau a unei mulţimi de subiecţi, cu obţinerea posibilităţii de a manipula intenţiile şi
comportamentele altora în favoarea unui singur individ;
-Minciuna colectivă practicată de un grup sau de către o comunitate cu o anume poziţie
socială şi privilegii. Minciuna politică colectivă vizează păstratea statutului şi privilegiilor de
catre o minoritate aflată în conflict de interese cu o majoritate defavorizată, lipsită de
privilegiile grupului;
-Minciuna economică, individuală sau colectivă, ascunde intenţionat starea reală a unei
economii locale, regionale, statale sau globale din diferite motive.6

2. Mecanismele Minciunii

Minciuna este "propozitia contrara adevarului" sau apare ca "discurs contrar adevarului
facut cu intenţia de a înşela". Iar Fericitul Augustin spune că: "prin intenţie, si nu prin
adevărul sau falsitatea lucrului însuşi, trebuie să judecăm dacă se minte sau nu se minte... Se
poate minţi spunandu-se adevarul...
A minţi înseamnă a vorbi împotriva gândirii proprii cu intenţia de a înşela". Prin aceasta se
releva faptul ca minciuna nu inseamna in mod necesar falsitate. Adica se poate minti si
comunicand adevarul, numai ca acesta e comunicat in asa fel incat sa il induca in eroare pe
interlocutor.
Minciuna este intotdeauna motivata, supradeterminata de dorinte, de interese. Ea este o
cale de implinire facila a scopului. Ea este o achizitie culturala ce se rafineaza pe masura ce
subiectul ajunge la o anumita performanta cognitiva, dobandeste o anumita experienta
praxiologica, stie sa selecteze si sa ierarhizeze, dispune de o anumita performanta discursiva,
este integrat in comunitate si are anumite interese. Nu se minte doar de dragul de a minti.
Cele mai cunoscute mecanisme de inducere in eroare sunt urmatoarele:

6
Claudia Schafer - “Limbajul Corpului”, 2002
5
 *Negarea - presupune a da raspunsuri false la o intrebare directa. Este cel mai stresant
mod de a minti, asa ca majoritatea oamenilor folosesc alte forme de minciuna. Negarea
creeaza un dezechilibru in psihicul oamenilor numit disonanta. Cei ce practica negarea
trebuie sa se protejeze de pericolul de a fi descoperiti, dar trebuie sa ia in considerare si
prohibitiile pe care le-au interiorizat cu privire la minciuna din partea bisericii, societatii,
parintilor. Conflictul psihologic creeaza comportamente de evitare.
*Omisiunea - cea mai comuna forma de minciuna este omisiunea sau evitarea. Autorul
nu spune o minciuna, ci doar omite sa spuna o informatie pe care nu vrea sa o comunice.
Stresul este mic, pentru ca nu a mintit in mod direct, si riscul de a fi descoperit ca a omis sa
spuna ceva este mic. "am uitat" sau "nu mi-am dat seama ca e important atunci" lasa la
indemana celui mintit sa demonstreze ca informatia a fost omisa intentionat.
*Fabricarea - implica crearea unei povesti. Este cea mai grea forma de minciuna. Cei
ce mint trebuie sa aiba memorie buna si sa gandeasca repede. Ei trebuie sa testeze daca
minciuna se potriveste cu ceea ce a spus deja. Ea poate fi descoperita daca cei mintiti
compara povestea cu investigatiile pe care le-au facut sau daca acestia observa inconsistenta
in fraze sau in detalii in timpul povestirii. Din nefericire pentru mincinosi, povestile false sunt
ancorate doar la inceput sau la sfarsit. Cand li se cere la jumatea povestii sa se intoarca la
ceva anterior sau sa mearga mai departe pierd sirul evenimentelor.
*Exagerarea - este folosita in interviurile de pre-angajare. Aplicantii exagereaza
experienta de munca, res-ponsabilitatile, educatia etc. Intrebarile bine tintite despre
cunostintele lor descopera aceasta forma de minciuna.
*Minimizarea - forma de minciuna care este folosita pentru a micsora gravitatea unor
probleme: "Nu ne descurcam chiar asa de rau". Mai este folosita si pentru a micsora
anvergura unor greseli pe care le-am facut pentru a fi mai putin pedepsiti.7

Concluzii

Prin urmare se poate afirma că minciuna este o afirmație care este contrazisă si care
este oferită de mincinos în mod spontan prin argumentarea selectivă, dar aparent
semnificativă, a faptelor. De regulă, minciuna se consideră o acțiune intențională de declarare

7
Liiceanu Gabriel - “Despre minciună”, Bucuresti-2006
6
a unei stari modale necomfirmabile sau imediat (ori ușor) confirmabilă, pentru a produce
confuzie, a oferi false speranțe, a determina o anume acțiune sau a crea o anume stare socială
ori afectivă care servește într-un fel sau altul mincinosului. Deși minciunile premeditate sunt
cele care sunt considerate a fi mult mai devastatoare și de neiertat, se pot totuși identifica și
minciuni spontane, nepremeditate, posibil determinate de lipsa de informare, de înțelegere
corectă sau de interpretarea greșită a informațiilor existente.
„Minciunile nu circula separat. Minciunile umbla in turma. In turme organizate. Minciunile
se constituie in sistem. Exista multe astfel de sisteme. Minciuna reprezinta modul natural al
omului. Omul se naste si moare printre minciuni, printre diferite minciuni. Ele ne chinuie si
ne inseala, ne irita si ne induc in eroare. Caile vietii noastre se intretaie mereu cu ele.
Sistemele minciunii functioneaza in viata noastra particulara si in viata noastra intelectuala,
in viata noastra artistica si in cea publica. Unele dintre ele se sustin si se completeaza
reciproc, altele se iau la intrecere.” 8

8
3 Wierzbicki, Piotr, Structura minciunii, Bucureşti, Editura Nemira, 1996.
7
Bibliografie

1. Codoban Aurel, Gesturi, Vorbe şi Minciuni, Edit.EIKON, Cluj- Napoca,

2014

2. Liiceanu Gabriel , “Despre minciună”, Bucuresti, 2006

3. M. Skott Peck , “Psihologia Minciunii”, Edit. Curtea Veche, Bucuresti, 2004

4. Claudia Schafer , “Limbajul Corpului”, 2002

5. Wierzbicki, Piotr, Structura minciunii, Bucureşti, Editura Nemira, 1996.

5. https://dexonline.ro