Odobesti

Odobești este un oraș în județul Vrancea, Moldova, România, format din

localitatea componentă Odobești (reședința), și din satul Unirea. Are o populație
de 9.364 de locuitori și se află în mijlocul podgoriei Odobești.

Odobești - Poziția geografică

Așezare și Relief
 Orașul este situat pe malul stâng al râului Milcov, la 10 km nord-vest
de Focșani, la limita de est a Subcarpaților de Curbură, între ei și partea de est
a Câmpiei Române (culoarul Siretului). La nord-vest se înalță Măgura Odobești,
care ajunge la înălțimea de 996m, iar la sud trece cursul de mijloc al Milcovului.
Altitudinea medie la care se află orașul este de 150 m.
La nord Odobeștiul se învecinează cu comuna Bolotești, important centru
viticol, la est cu Focșani, la sud cu Broșteni și Vârteșcoiu, iar la vest cu
comuna Jariștea, avand si ea plantații însemnate de viță de vie.
Prin oraș trece șoseaua națională DN2M, care îl leagă spre sud-est
de Focșani (unde se termină în DN2D) și spre vest
de Broșteni, Mera, Reghiu, Andreiașu de Jos și Nereju. La Odobești, acest drum
se intersectează cu șoseaua județeană DJ205B, care duce spre nord
la Jariștea și Bolotești (unde se intersectează cu DN2D), Țifești și Panciu și spre
sud la Broșteni, Vârteșcoiu, Cârligele, Cotești și Urechești (unde se termină
în DN2). O linie de cale ferată leagă orașul de Focșani.
Numele localității vine de la cuvântul "odobă" însemnând "vale".
 Marasesti
Geografie
Orașul se află în extremitatea de est a județului, la limita cu județul Galați, pe
malul drept al râului Siret, care îl desparte de acesta, în zona unde Siretul
primește apele râului Șușița și ale râului Zăbrăuți.

Istorie
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Mărășești era comună rurală în plasa Șușița
din județul Putna, comună formată numai din satul de reședință, cu 1717
locuitori. În comuna Mărășești existau o biserică, o școală de băieți cu 55 de
elevi, una de fete cu 13 eleve și un birou poștal și de telegraf. La acea vreme, pe
teritoriul actual al orașului funcționa în aceeași plasă și comuna Pădureni,
formată din satele Călimănești, Modruzeni și Pădureni, cu 903 locuitori. În
comuna Pădureni existau o biserică și o școală mixtă cu 28 de elevi.
În timpul Primului Război Mondial, zona orașului a fost teatrul bătăliei de la
Mărășești, una din puținele victorii strategice ale Antantei în anul 1917
pe Frontul de Est. Până în 1925, datorită rolului de nod feroviar, Mărășeștiul s-a
dezvoltat și a fost promovat la rangul de comună urbană. Anuarul Socec din acel
an consemnează o populație de 4100 de locuitori.[7]Comuna Pădureni, aflată, ca
și Mărășeștiul, în plasa Caregna a aceluiași județ Putna, avea atunci 1005
locuitori. În 1931, în comuna Pădureni era consemnat și satul Haret.
În 1950, orașul a trecut în administrarea raionului Panciu din regiunea Putna,
apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Galați. În
1968, a fost transferat la județul Vrancea, iar comuna Pădureni a fost desființată,
satele ei devenind localități componente ale orașului.

Monumente istorice

Mausoleul Eroilor din Primul Război Mondial, monument istoric memorial de

interes național din orașul Mărășești.
În orașul Mărășești se găsește Mausoleul Eroilor din Primul Război Mondial,
monument istoric memorial sau funerar de interes național, ridicat în perioada
1923–1938, și aflat la sud de orașul propriu-zis, pe șoseaua națională DN2 care
duce către Focșani; precum și statuia Victoriei realizată de Oscar Han în 1934 și
amplasată la km 282 pe DN2, în localitatea Tișița, monument istoric de for
public de interes național.
În rest, în oraș există alte șase obiective incluse în lista monumentelor istorice
din județul Vrancea ca monumente de interes local. Unul este situl arheologic de
la Pădureni, aflat la km 209 pe DN2, sit ce cuprinde o așezare și o necropolă
din Epoca Bronzului (cultura Monteoru), o așezare din perioada Halstatt și alta
din perioada Latène (cultura carpică). Gara Mărășești (construită odată cu calea
ferată București-Galați-Roman în preajma lui 1872) este clasificată ca
monument de arhitectură. Două sunt monumente de for public — bustul lui
Alexandru Ioan Cuza din parcul cu același nume (realizată în 1908) și
monumentul eroilor Regimentului 10 Dorobanți (realizat în 1909) din curtea
liceului. Alte două monumente sunt clasificate ca monumente memoriale sau
funerare — bustul sublocotenentului Gabriel Pruncu (1927) din spatele gării și
cimitirul ostașilor germani aflat pe drumul spre Panciu, în localitatea Tișița.
Personalități

 Eremia Grigorescu (1863-1919), general al Armatei României din Primul

Război Mondial, numit și „Eroul de la Mărășești”
 Ecaterina Teodoroiu (1894-1917), cercetașă și participantă la Primul Război
Mondial, unde a murit la sfârșitul bătăliei de la Mărășești luptând în fruntea
unui pluton de infanterie al Armatei Române
 Gabriel Pruncu (1896-1917), ofițer român, căzut eroic în luptele de la
Mărășești
 Emanoil Petruț (1932-1983), actor român de teatru și film
Focsani- orasul unde m-am nascut eu

Focșani este municipiul de reședință al județului Vrancea, la limita între

regiunile istorice Moldova și Muntenia, România, format din localitățile
componente Focșani (reședința), Mândrești-Moldova și Mândrești-Munteni. Are
o populație de 79.315 locuitori.
O așezare a existat în acest loc încă din secolul al XIII-lea, aici fiind
localizată Civitas Milcoviae, reședința Episcopiei de Milcov, catolică. În secolul
al XV-lea a fost ridicată pe un deal învecinat Cetatea Crăciuna, pe care Ștefan
cel Mare a fortificat-o în anul 1482 drept avanpost în calea expansiunii otomane.
La începutul secolului al XVII-lea era consemnat ca sat, iar după anii 1615-
1620 este menționat ca târg la intersecția drumurilor comerciale care uneau Țara
Românească cu Moldova. În secolele XVII-XVIII importanța așezării, cu cele
două părți ale sale - moldovenească și muntenească - a crescut din nou, fapt
atestat de numărul mare de biserici și mănăstiri construite aici.
Așezare geografică
Focșani se află în Moldova, la limita între regiunile
istorice Moldova și Muntenia din România. E situat la intersecția căilor de
comunicație rutieră și feroviară europene, fiind străbătut de coridorul feroviar nr.
9 (Helsinki-Moscova-Chișinău-București-Plovdiv) și poate beneficia de
propunerea de extindere a coridorului rutier nr. 1 (Tallinn-Varșovia-Cernăuți-
București).
Este încadrat geografic la 45°42′N 26°13′E, străjuind partea sud-estică a
Carpaților de curbură, la contactul dintre Câmpia Siretului inferior și dealurile
subcarpatice ce culminează cu Măgura Odobeștilor (1.001 m). Municipiul
Focșani are o suprafață de 54,8 km², ceea ce reprezintă 1% din suprafața
județului Vrancea, fiind o localitate de dimensiune medie.
Rețeaua de comunicații este dispusă radial, accesul în oraș făcându-se prin șase
porți de intrare:

 dinspre sud pe E85 (DN2) din direcția București-Buzău prin Bariera

București;
 dinspre est, pe DN23 din direcția Brăila-Galați prin Bariera Brăilei și Galați;
 dinspre est, pe DJ 204D din direcția Suraia prin Bariera Galați–Suraia;
 dinspre nord, pe E85 din direcția Suceava–Bacău-Mărășești sau Iași-Vaslui-
Tecuci prin Bariera Mărășești și pe DJ 204E și DJ 209 din
direcția Petrești și Vânători;
 dinspre vest, pe DN2D prin Bariera Drumul Vrancei-Odobești din
direcția Târgu Secuiesc–Vidra–Bolotești–Drumul Vrancei sau pe DJ 205C
din direcția Vidra-Bolotești–Odobești–Focșani;
 dinspre est, pe DN2M din directia Andreiașu de jos;
 dinspre sud, pe DC 141 prin Bariera Cotești din direcția comunei
Câmpineanca.
Relief și geologie
Fiind situat pe magistrala feroviară București-Ploiești-Bacău-Suceava și
pe drumul european E85 (DN2) București-Buzău-Suceava, flancat de
râurile Putna, spre est, la o distanță de 7 km, și Milcov, spre sud, la o distanță de
2 km, orașul Focșani se situează în câmpia joasă a Siretului Inferior la o
altitudine de 50–55 metri deasupra nivelului mării, câmpie ce se întinde de la
linia Mărășești, Vânători, Tătăranu, Ciorăști până la albia Siretului.
Istorie
Săpăturile arheologice efectuate în anul 1977 în sudul Focșaniului atestă că vatra
actuală a orașului a fost locuită încă din neolitic, obiectele descoperite
aparținând culturii Criș (circa 5000 î.Hr.). Au mai fost descoperite un
tezaur dacic din secolul III–II î.Hr., un tezaur de monede imperiale romane, alte
mărturii ale culturii materiale care au aparținut carpilor și sarmaților din sec. II-
III e.n. Teritoriul pe care se află orașul astăzi a fost puternic afectat de
invazia goților, hunilor, slavilor, tătarilor.
Este atestat documentar din secolul XVI (30 ianuarie 1575 când, Alexandru
Vodă din Țara Românească arată, într-un document, că a fost lovit „cu
înșelăciune pe la Focșani de Ioan Vodă”), așezarea de pe Milcov este mult mai
veche.
Până la începutul secolului XVII-lea, Focșaniul era consemnat ca sat, iar după
anii 1615-1620 se menționează denumirea de târg, devenind cu timpul cea mai
importantă așezare între Trotuș și Râmnicu Sărat, aflându-se la confluența
drumurilor comerciale ce unesc Țara Românească cu țările din vestul și estul
Europei.
Primul document în care se vorbește despre existența Focșanilor este emis de
către domnul Munteniei, Alexandru al II-lea Mircea. Hrisovul, scris, în luna
ianuarie 1575, se referă la o luptă purtată în 1572, an din care se poate vorbi
despre Focșani, pe baze documentare.
Pentru că Focșanii se găseau chiar pe granița ce despărțea Moldova de Țara
Românească, cu timpul au apărut două orașe cu același nume: Focșanii
Valahiei și Focșanii Moldovei. Pe Ia anul 1641, un călător străin anonim descria
Focșanii ca fiind un oraș mare, „aflat chiar pe granița Moldovei cu Muntenia,
pe care le desparte un pârâu, mai bine zis o baltă, peste care este clădit un pod
de piatră”. Pârâul era de fapt o gârlă creată prin derivarea unei părți din apa
Milcovului, care la început a avut suficientă apă pentru a pune în mișcare o
moară, dar care după anul 1831 era aproape complet colmatată. La 1
ianuarie 1848 a fost suprimată linia vamală între Moldova și Țara Românească,
Focșaniul pierzând astfel funcția de vamă. După alegerea ca domn a lui
Alexandru Ioan Cuza în Principatele Unite, acesta a dat un decret, la 10
iulie 1862, care legifera că „ambele părți ale orașului Focșani de dincoace și
dincolo de Milcov, vor forma în viitor un singur oraș, care va fi
residența județului Putna”.[5] La Focșani a funcționat între
anii 1859 și 1862comisia centrală însărcinată cu elaborarea legilor comune în
Principatele Unite, Curtea de Casație pentru două Prefecturi (Putna și Râmnicul
Sărat), două tribunale, două poliții, două secții ale municipalității.

Drapelul garzii civile Focsani

Perioada dintre Unire și câștigarea independenței cunoaște o mare înflorire.
În 1866 se construiește Gimnaziul, astăzi Colegiul Național „Unirea”, în
anul 1867 Spitalul județean și comunal, în anul 1873Grădina Publică.
Sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX cunoaște aceeași
dezvoltare înfloritoare în așa fel încât se înființează Societatea
Filarmonică denumita simbolic „Doina Vrancei”(1907), Biblioteca
Publică (1912), Teatrul „Maior Gheorghe Pastia”, inaugurat în 1913, Palatul
de Justiție. Pe 30 decembrie 1881 orașul Focșani a găzduit Primul Congres
Mondial Sionist.

Fotografie de epocă a monumentului generalului Aleksandr Suvorov din

Dragosloveni, 1913
La 8 septembrie 1917 a fost semnat la Focșani armistițiul între
reprezentanții Armatei Române și cei ai Puterilor Centrale.
Între cele două războaie mondiale se continuă procesul de dezvoltare a orașului
Focșani prin construirea unei uzine electrice, se construiește Ateneul Popular
„Maior Gheorghe Pastia” (1927), clădirea Băncii Naționale, construită în stil
arhitectonic neoclasic, Palatul Telefoanelor; se îmbunătățește rețeaua de
alimentare cu apă și rețeaua stradală, se construiește Mausoleul Eroilor
Focsani între anii 1924-1926, Monumentul Eroilor Regimentului 10
Dorobanți (1930). În perioada interbelică exacerbarea mișcării de dreapta se
manifestă prin antisemitismulîndreptat împotriva puternicei
comunități evreiești din oraș.[6] Astfel, în 1925 căsătoria lui Corneliu Zelea
Codreanu cu Elena Ilinoiu (care se oficiază chiar în Focșani) are și o clară tentă
politică. Se țin cuvântări antisemite și sunt distruse magazine ale acestei
comunități.
După anul 1950 se înregistrează un rapid proces de industrializare cu implicații
directe în procesul de creștere economică, migrarea populației către mediul
urban și, implicit, în structura urbană a localității:

 apar primele cartiere de blocuri de locuințe (Cartierul Gara, Cartierul Sud,

Cartierul Bahne, zona de centru a orașului)
 se prefigurează zona industrială care se va dezvolta treptat
 s-au construit Fabrica de Confecții (azi SC Incom SA), Intreprinderea de
Produse Finite din Lemn (1963) (SC Mopaf SA), Fabrica de dispozitive,
ștanțe, matrițe și scule așchietoare (1971) (SC Romseh SA), Întreprinderea
de aparataj electric (SC Instaelectric SA), întreprinderi de producere,
prelucrare și valorificare a vinului (S.c. Vinicola S.a., S.C. Vincon
S.A.), Întreprinderea de prelucrare mase plastice (1974) (Uniplast-R
S.R.L. (1973), Întreprinderea de vase emailate (1979) (S.C. VEF S.A.),
Întreprinderea metalurgică (Metanef), unități aparținând industriei ușoare
(S.C. Heim-Milcov S.A., Filatura de bumbac (1981), EFECTOFIL
SA(1991)), precum și întreprinderi din industria alimentară (prelucrarea
laptelui, valorificarea cărnii, valorificarea legumelor și fructelor).
Orașul Focșani a devenit municipiu, reședință a județului Vrancea, odată cu
noua împărțire administrativ-teritorială a României, care a avut loc în anul 1968.
Monumente istorice

Colegiul Național „Alexandru Ioan Cuza” din Focșani

Fostul Palat Administrativ din Focșani

 Colegiul Național „Unirea” (1866) - pe 7 ianuarie 1866 orașul avea primul

gimnaziu și purta numele domnitorului Alexandru I. Cuza. Ulterior, din
motive politice, gimnaziul este nevoit să adopte numele de „Unirea",
devenind în 1885 Liceul „Unirea".Arhitectul a fost Constantin Băicoianu,
lucrarea fiind finalizată în 1899. De pe băncile Liceul „Unirea" au ieșit multe
personalitățile, printre care: arhitectul Anghel Saligny, arhitectul Ion Mincu,
scriitorul și diplomatul Duiliu Zamfirescu, Constantin C. Giurescu, Dumitru
F. Caian, geograful Simion Mehedinți, chimistul Gheorghe Gh. Longinescu,
istoricul Ion Nestor etc.[9]
 Teatrul Municipal „Maior Gheorghe Pastia” - Construcția clădirii teatrale,
realizate în stilul baroc, a fost încheiată în 1913. Edificiul cultural în sine
fiind o replică în miniatură a teatrului național din Iași și a celui din Odessa.
Pe data de 21 noiembrie au avut loc primele spectacole „Fântăna Bladuziei”
de Vasile Alecsandri și „Pe malul gârlei” de focșăneanul Olănescu- Ascanio.
 Clădirea Prefecturii - construcția a fost demarată în 1913, după planurile
arhitectului Simion Vasilescu.
 Colegiul Național „Alexandru Ioan Cuza” - clădirea a fost ridicată între anii
1930- 1931, în stil românesc, și a fost la început Școala Secundară de fete. La
ceremonia din 1 august 1930, a luat parte și Nicolae Iorga.
 Borna de hotar - borna de hotar dintre Moldova și Muntenia a fost
inaugurată la 13 septembrie 1931, în prezența istoricului Nicolae Iorga. Este
realizată de către scluptorul Ion Jalea (1887- 1983) în colaborare cu
arhitectul I. Berindei.[10]
 Muzeului de Istorie și Etnografie („Casa Alaci”)
 Muzeul Satului
 Muzeul Vrancei
 Muzeul de Științe ale Naturii - clădirea care azi adăpostește Muzeul de
Științe Naturale, este o construcție realizată drept locuință, la sfârșitul
secolului al XIX lea de către magistratul focșănean Constantin Tatovici.
 Mausoleul Eroilor - monumentul a fost ridicat în anul 1924, după planul
arhitectului Ștefan Balosin și adăpostește osemintele a 1744 de eroi căzuți în
Primul Război Mondial.
 Monumentul Unirii - a fost inaugurat la 24 ianuarie 1976. Monumentul este
amplasat în centrul orașului, pe hotarul de despărțire a celor două regiuni ale
vechiului așezământ, Focșanii Munteniei și Focșanii Moldovei, înainte de
unirea lor în 1862 pe data de 10 iulie. Bazorelief de bronz este opera
sculptorului Ion Jalea.
Biserici și manăstiri

 Biserica „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” - biserica în sine a fost

clădită în anul 1661, de către domnitorul Grigore Ghica (zis Albanezul).
 Biserica Sfântul Gheorghe - nord (armenească, sec. al XVIII-lea) -
construcția a fost ridicată pe ruinele vechii biserici din lemn de la 1600, iar
prezența ei a fost redată documentar în cadrul zapisului de la 7245 (1738) 20
iunie.
 Biserica Sfântul Dumitru (1700-1705)
 Biserica "Sfantul Nicolae Nou" (construită în anul 1732)
 Biserica "Sfantul Nicolae" din Tăbcari (construită în anul 1744-1746)
 Biserica Sf. Prooroc Samuil (construită în anul 1756)
 Biserica „Nașterea Maicii Domnului" (1783)
 Biserica Sfântul Gheorghe - nord - biserica a fost clădită în anul 1819,
primul ctitor al bisericii a fost epitropul Iordache Lupu.
 Biserica catolică Sfântul Anton (1847)
 Biserica „Sfintii Apostoli” de la ocol (a doua jumătate a secolului al XIX
lea)