Curs de Prelegeri La Cadastru de Specialitate

CATEDRA CADASTRU ŞI GEODEZIE
I. BOTNARENCO
CADASTRU DE SPECIALITATE
(curs de prelegeri)
2015
1
TITLUL I. BAZELE TEORETICE ALE
CADASTRULUI AGRCCOL.
ANALIZA DEZVOLTĂRII ISTORICE A CADASTRULUI AGRICOL
Tema 1
ANALIZA DEZVOLTĂRII CADASTRULUI AGRICOL
ÎN DIFERITE ŢĂRI
1.1 Întroducere (Generalităţi)
Moldova de veacuri este o ţară agrară, cu tradiţii, formate sub influenţa condiţiilor
climaterice, spaţiale, economice, specifice. Pentru Moldova, o agricultură dezvoltată
înseamnă, în primul rînd, o economie puternică, condiţii sociale înalte, o ţară dezvoltată.
Aici este necesar să constatăm că, progresul, în toate domeniile de dezvoltare a
societăţii, reprezintă o derivată a informatizării şi respectiv a tehnologiilor avansate.
Agricultura nu reprezintă o excepţie.
Specificul dezvoltării agriculturii Moldovei, la etapa actuală, se manifestă, în primul
rînd, prin aspectele implementării reformei funciare apoi, prin o influenţă masivă a
progresului (factorului) universal, bazat pe informatizare, tehnologizare etc.
Reforma relaţiilor funciare promovată în Republica Moldova, începînd cu anii 1985-
1990, s-a răspîndit, în primul rînd asupra fundamentului economiei – dreptului de
proprietate asupra pămîntului şi a formelor organizatorico – juridice respective.
Perioada actuală (anii 2010-2015) poate fi determinată ca o etapă deja post –
privatizare.
Privatizarea terenurilor destinate agriculturii, a altor bunuri agricole, pe drept, poate
fi apreciată ca un element de bază al reformei în agricultură, al reformei economice în
ansamblu.
În spaţiul Moldovei ca şi în întregul spaţiu post sovietic o perioadă îndelungată (anii
1950 – 1990) proprietatea privată asupra pămîntului a fost exclusă din esenţa categoriilor
economice
Situaţia cînd, în domeul economic un timp îndelungat lipseşte proprietatea privată,
inclusiv asupra pămîntului, a creat un mediu social economic specific.
Este incorect să admitem că excluderea proprietăţii private din structura categoriilor
economice asupra pămîntului şi respectiv revenirea din nou la proprietatea privată, după
cum a urmat, asemenea modificări fundamentale economice, pot fi efectuate fără un
impact, economic negativ.
Proprietatea ca categorie social economică în ansamblu, inclusiv proprietatea
privată, are o influenţa majoră asupra tuturor domeniilor: economic, social ecologic etc.
Anume dreptul de proprietate privată asupra pământului agricol a orientat, în mare
măsură, sectorul rural, spre o nouă reformă structurală. Proprietarul privat, individual, a
devenit subiectul principal în relaţiile economice, în dezvoltarea economiei ţării.
Modificarea tipului de proprietate asupra terenurilor agricole, în mod obligatoriu,
influenţează asupra formelor organizatorico - juridice, care la rândul său dau naştere unui
complex întreg de cerinţe, condiţii, modificări, reformări, procese şi fenomene noi în
diferite domenii.
2
Cu cît mai complicate sunt relaţiile economice, mai grele condiţiile de activitate, cu
atît mai mari sunt cerinţele informaţionale, mai necesară este implementarea unui
cadastru agricol, a unui sistem informaţional modern, adecvat lui.
Pentru a atinge o activitate economică eficientă, întreprinderile agricole din Moldova
sunt impuse să întreprindă, în permanenţă, măsuri de modernizare a procesului de lucru,
de utilizare a tehnologiilor avansate, de folosire cît mai raţională a terenurilor (parcelelor)
agricole, a altor bunuri agricole, de protecţie etc.
Aceste cerinţe impun o cunoaştere detaliată, a întregului mediu în care producătorul
agricol activează, începînd cu caracteristicile cantitative si calitative a pămîntului care
formează capitalul fix de cea mai mare valoare şi finalizînd cu interesele consumatorului
de produse alimentare. Acest segment, destul de vast, va fi considerat ca interesul
informaţional al cadastrului agricol.
În toate ţările comunităţii europene se acordă o atenţie deosebită, sistemului
informaţional în agricultură. Această atenţie este în creştere.
Nivelul de intensificare a agriculturii inevitabil provoacă modificări esenţiale,
inclusiv ecologice asupra terenurilor care la rîndul său solicită măsuri operative şi
eficiente.
Monitorizarea influenţei factorului atît antropic cît şi natural asupra situaţiei în
agricultură în scopul întreprinderii măsurilor adecvate situaţiei, reprezintă o problemă
importantă, iar în final, devine o funcţie de bază a cadastrului agricol.
Prezenta monografie reprezintă o sistematizare a practicii cadastrului de
inplementare a sistemului informaţional şi, respectiv, de formulare a conţinutului
lucrărilor cadastrale în domeniul agricol specific Repăublicii Moldova.
Diferite studii, izvoare de informaţie constată că, la cancelariile faraonilor, încă trei
mii de ani pînă la era noastră, se desfăşurau activităţi de acumulare, analiză şi utilizare a
informaţiei despre suprafeţele de terenuri din lunca Nilului, dreptul asupra lor şi altă
informaţie referitoare la utilizarea lor în agricultură.
Este ştiut că fluviul Nil, pe timpuri, revărsîndu–se, aducea periodic în lunca sa un
strat de sol foarte fertil, creînd, totodată, probleme vizavi de hotarele sectoarelor de
terenuri existente. Cu alte cuvinte, o problemă de „drept privat” asupra terenului
agricol, în măsura perioadei existente.
Noţiunea de cadastru a apărut mai tîrziu, avînd în vedere un complex de lucrări ce
ţineau de domeniul fiscal. Activităţile de acumulare, analiză şi utilizare a informaţiei
despre proprietăţile funciare şi aplicarea ei în scopul implementării unei politici fiscale
erau îndeplinite de către grupuri de persoane bine organizate. Această problemă are deja
un „conţinut public”.
La etapa respectivă statul egiptean avea, comparativ, un nivel înalt de dezvoltare
socială şi economică. Pentru întreţinerea lui erau necesare valori materiale. În cazul dat,
cea mai importantă valoarea erau terenurile agricole producătoare de grîne.
Fiecare proprietar de terenuri agricole era obligat să dea statului o parte din
producţia de grîne dobîndită (un impozit). Totodată, lucrarea terenurilor agricole era
însoţită de problemele menţionate mai sus, de pierderea hotarelor în rezultatul revărsării
rîului Nil.
3
Anual, persoanele împuternicite, restabileau hotarele pierdute, drepturile de
proprietate asupra lor etc. După modul de organizare a acestor activităţi, rezultă că
egiptenii soluţionau două probleme importante: garantarea (protecţia) dreptului de
proprietate asupra sectorului de teren şi perceperea (politica) fiscală.
Un timp îndelungat, pentru toate ţările, civilizaţii în ansamblu, terenurile agricole
aveau rolul unor valori incomparabile. Pentru a dobîndi terenuri agricole se duceau
războaie, mişcări sociale (răscoale) etc.
Obţinerea informaţiei despre terenurile agricole, analiza ei, utilizarea de către
consumatori reprezintă o necesitate obiectivă la toate nivelele de dezvoltare a societăţii.
Pe parcursul veacurilor, cerinţele faţă de „cadastru” ca proces de informatizare a
evoluţionat. Modificări au parvenit atît în dreptul privat asupra terenurilor, conţinutul
public al cadastzrului, politica fiscală cît şi în conţinutul metodelor de informatizare. Sa
lărgit mult spaţiul intereselor faţă de informaţie, atît public cît şi privat.
Cadastrul agricol în Uniunea Europeană, ca şi alte cadastre (silvic, apelor etc.) se
dezvoltă sub influenţa unor principii comune.
Aceste principii, impun, întregului spaţiu al Uniunii Europene, respectarea unor
condiţii comune derivate din necesităţi obiective în relaţiile comune. La rîndul său, aceste
condiţii, necesităţi, relaţii mai sunt însoţite de un cadrul legislativ comun.
În acest context, informatizarea domeniului agricol, a societăţii în ansamblu devine
scopul principal al cadastrului agricol în spaţiul Uniunii Europene.
Este necesar de constatat că pînă în prezent conţinutul cadastrului, în diferite ţări,
este diferit. Chiar şi dacă politica UE este orientată spre o concepţie unică. În acest
context, analiza cadastrelor în diferite ţări Europene este importantă şi totodată
complicată. Important este de a determina punctele de tangenţă, vectorul principal,
concepţia unică.
Pentru a compara cadastrele diferitor ţări este necesar mai întîi de a determina
elementele de comparaţie (comparative). La momentul actual este important de a
determina concepţia cadastrului de perspectivă, cadastrul 2020. Nu mai puţin important
este analiza cadastrului 2014 etc.
Analiza dezvoltării cadastrelor în diferite ţări ne demonstrează o realitate puţin
reflectată în sursele teoretice şi anume. Una dintre ele este importanţa necesităţii
obiective în formularea conţinutului cadastrului.
Evident că etapa iniţială a cadastrelor în diferite ţări a fost diferită, specifică
condiţiilor concrete ale ţării. Mai mult ca atît, motivele care au influeinţat implementarea
cadastrului şi-au lăsat amprenta pe procesul cadastrului în ansamblu în această ţară.
Astfel, studierea unui cadstru dintr-o ţară este necesar de a o efectua prin prisma
motivelor influente la etapa iniţială.
La momentul actual putem constata, mai evidente, următoarele motive influente de
implementare a cadastrului:
- necesitatea formării şi protecţiei dreptului asupra terenului;
- necesitatea implementării şi modernizării deiferitelor modele ale politicii fiscale;
- necesitatea planificării, administrării, utilizării resurselor naturale limitate;
- dezvoltarea teritoriilor, relaţiilor sociale şi economice;
- altele.
4
În toate cazurile la etapa iniţială, necesitatea obiectivă a cadastrului este privită prin
prisma necesităţii unui sistem de informaţie spaţială.
1.2 Cadastru agricol în diferite ţări

1.2.1 Cadastru în Marea Britanie
1.2.1.1 Particularităţi istorice ale cadastrului Marii Britanii
În procesul implementării cadastrului, Marea Britanie (UK), reprezintă un complex
de particularităţi. Pentru a formula o concepţie integră despre cadastrul Marii Britanii
este raţional de a analiza mai întîi acele necesităţi obiective care au influenţat acest
proces. Deja am menţionat că, în diferite ţări, cadastru a fost aplicat în scopul formării şi
protecţiei dreptului de proprietate asupra pămîntului.
În Marea Britanie proprietatea asupra pămîntului, din vechime, aparţine „Magistăţii
Sale Regelui”. Această realitate a creat un complex de măsuri specifice procesului de
protecţie a dreptului. În comparaţie cu majoritatea ţărilor Europei continentale aceste
măsuri se deosebesc foarte mult.
Totodată, pentrru a nu crea iluzii referitoare la „Dreptul de proprietate a Magistății
Sale Regelui” acest drept poate fi asociat cu un drept public. Magistatea Sa Regele nu
beneficiază în calitate de proprietar de toate fructele proprietății. În acest caz fructele
(impozitele etc.) sunt ale statului, sunt dirijate de democrația statului etc.
Alocările în bugetul statului de la terenurile agricole neînsemnate comparativ cu alte
izvoare de acumulare.
O altă deosebire în concepţia cadastrului Marii Britanii reese din implementarea
politicii fiscale. Spre deosebire de alte ţări, Marea Britanie, mult timp nu s-a bazat în
problemele formării bugetului ţării pe impozitarea terenurilor agricole. Motivele sunt
diferite. Acest aspect n-a solicitat soluţionarea problemei cunoaşterii detaliate a
amplasării hotarelor proprietăţilor.
În aceste condiţii, din nou spre deosebire de alte ţări ale Europei continetale, rămîne
nevalorificat potenţialul planului cadastral.
Totodată, este recunoscut faptul că, în condiţiile actuale, o economie dezvoltată nu
poate fi în lipsa unui cadastru modern. Economia Marii Britanii este una din cele mai
dezvoltate în lume. Ce reprezintă un cadastru mdern şi cum arată el în Marea Britanie.
O problemă majoră a devenit cadastrul agricol în Marrea Britanie în 2003-2005 cînd
a apărut necesitatea implementării politicii Europene de subvenționare a agriculturii. Mai
ales prin condiția de a organiza un sistem credibil de control asupra valorificării corecte a
subvențiilor.
În acest context în Marea Britanie a fost implementat cadastrul agricol care include:
- planul cadastral al tuturor terenurilor agricole;
- cartea funciară (registrul terenurilor agricole.
Un impact asupra implementării cadastrului în Marea Britanie îl are și structura
statală care include:
- Anglia şi Ţara Galilor;
- Scoţia;
- Irlanda de Nord.
5
Fiecare din aceste districte naționale dispune de o autonomie profundă prin care îi
permite adoptarea diferitelor acte legislative fapt ce influențază negative și asupra
implementării unui cadastru integru pe întreaga țară (UK).
Unica structură administrativă cum este „Ordnance Survey” dispune de funcţii
unice, integre pe întreaga ţară. Harta topografică elaborată de această structură este pe
întreaga ţară. Prin faptul că harta cadastrală serveşte supurt informaţional în toate
cadastrele aduce la răspîndirea, standardizarea cadastrelor pe întreaga ţară.
1.2.1.2 Planul cadastral

Rolul planului cadastral este de a completa Sistemul informaţional al cadastrului cu
informaţie despre amplasamentul terenurilor (bunurilor imobile). Este necesar de
constatat că, în Marea Britanie nu există un plan cadastral identic celui aplicat în ţările
Europei continentale. Pentru a descrie conţinutul „planului caadstral” din Marea Britanie
este necesar de intrat în unele evenimente istorice.
În anul 1791 Marea Britanie era ameninţată de o invazie externă din partea Franţiei,
de Napoleon. În scopul organizării apărării, a devenit necesară o hartă detaliată a sudului
ţării. Pentru aceasta a fost organizată Agenţia „Ordnance Survey”. Într-un termen relativ
scurt (1873) a fost elaborată o hartă foarte detaliată la o scară mare pe întrega ţară.
Fiind destul de detaliată harta respectivă a fost acomodată la necesităţile cadastrului.
Fiecare element al hărţii menţionate este numerotat printr-un număr (cod) din 16 cifre.
Această numerotare permite ca fiecare element de hartă să fie descris prin cifre
irepetabile în districtul administrativ respectiv.
Astfel, concepţia de numerotare a elementelor din harta topografică elaborată cu
scopul organizării apărării ţării este cu succes aplicată în soluţionarea problemelor ce ţin
de identificare a terenurilor în diferite scopuri, inclusiv cadastrale.
În condiţiile în care proprietatea asupra pămîntului aparţine „Magistăţii Sale
Regelui” adică unei persoane, dispare necesitatea soluţionării conflictelor (litigiilor) între
proprietari.
Prin faptul că harta menţionată este detaliată, precizia grafică este destulă pentru
soluţionarea litigiilor care pot apărea în condiţiile altor drepturi reale (folosinţă,
posesiune etc.).
În acest context în Marea Britanie sunt pe larg utilizate hotarele generale. În calitate
de hotare generale sunt stabilite diferite elemente de hartă: drumuri, pereţi, fîşii
forestiere, obiecte acvatice etc care erau amplasate cu precizie satisfăcătoare şi care
dispun de un cod cadastral din 16 cifre.
Marea Britanie este prima în lume care a elaborat harta electronică pe întreaga ţară.
1.2.1.3 Înregistrarea drepturilor reale

Deja am menţionat faptul că dreptul de proprietate asupra terenurilor în Marea
Britanie aparţine „Magistăţii Sale Regelui, Coroanei”. Totodată, în numele „Regelui”
fondul funciar este transms diferitor persoane fizice, juridice în diferite scopuri cu drept
de folosinţă, posesiune etc.
Este foarte răspîndită arenda terenurilor. Evident că pentru soluţionarea tuturor
problemelor ce ţin de dreptul de folosinţă sau posesie, începînd cu anul 1862 este
6
implementat „Registrul Funciar al Magistăţii Sale Regelui”. Acest registru are un nivel
înalt de credibilitate.
Protecţia drepturilor asupra bunurilor imobile (începînd cu terenurile) s-a aflat în
permanenţă în vizorul protecţiei regale, reeşind din conţinutul dreptului de proprietate.
Este necesar de constatat că procedura de înstrăinare (vînzare, cumpărare, schimb
etc) a terenurilor care se află în proprietatea „Magistăţii Sale Regelui” se înfăptuieşte în
conformitate cu legislaţia.
1.2.1.4 Evaluarea terenurilor

La etapa iniţială procesul de evaluare s-a bazat pe necesitatea evaluării în scopuri
fiscale. Totodată politica fiscală a avut un conţinut fragmentat. Pentru prima dată au fost
evaluate şi impozitate terenurile bisericeşti încă în 1275. Mult mai tîrziu (1670) au fost
evaluate şi impozitate terenurile agricole în scopul arendei. O politică de impozitare mai
dură a fost implementată în 1845.
Registrul fiscal este documentul de bază al evaluării în scopuri fiscale. Acest
registru este independent faţă de Registrul Funciar al „Magistăîţii Sale Regelui”. Scopul
registrului fiscal este înregistrarea cotelor de impozitare.
Concepţia evaluării terenurilor în scopuri fiscale este bazată pe două metode:
productivitatea potenţială şi productivitatea reală.
Productivitatea potenţială este bazată pe factorii obiectivi: climă, relief, expoziţie,
sol etc. şi subiectivi: melioraţie, drenaj, irigare, îngrăşăminte.
Din punctul de vedere al productivităţii potenţiale terenurile agricole se divizează în
trei categorii:
- înalt productive;
- productivitate medie;
- productivitate scăzută.
În continuare serviciul funciar al Marii Britanii divizează terenurile în 10 categorii
după nivelul de productivitate.
Productivitatea reală constă în comparaţia terenurilor după nivel roadei obţinute.
Metoda se bazează pe roada unei culturi concrete. Se aplică doar în cazul necesităţii
unei evaluări mai puţin precise.
Un rol important în procesul de evaluare îl deţin Oficiile de evaluare
Evaluările sunt utilizate de către autoritățile locale ca bază pentru perceperea
impozitelor funciare locale, la finanțarea serviciilor locale. Informațiile despre
proprietate sunt utilizate pe scară largă de către Oficiul de evaluare, în sprijinul altor
politici publice.
Politica fiscală în Marea Britanie (Regatul Unit, UK) are mai multe particularităţi.
Una dintre ele se referă la faptul că de plata impozitului este responsabil nu proprietarul
dar utilizatorul terenurilor agricole. O altă particularitate este că cota de impozit este, în
unele cazuri, negociată şi nu depinde de particularităţile obiectului.
În scopul evaluării sunt aplicate două metode de bază: analiza vînzărilor
comparabile şi analiza viniturilor.
7
1.2.1.5 Obligativitatea înregistrării drepturilor asupra bunurilor imobile
În condițiile cînd dreptul de proprietate asupra terenurilor aparține „Magistății Sale
Regelui” devine important procesul de înregistrare a altor drepturi reale (folosință,
posesiune, ipoteca, gajul, servitutele etc,).
Evident că, în lipsa înregistrării obligatorii a drepturilor asupra imobilului, cade
esențial nivelul de protecție a acestor drepturi. Începînd cu 1899 în Marrea Britanie
devine obligatorie înregistrarea primei tranzacții.
Hotarele bunului imobil sunt fixate ca hotare generale.
La momentul actual în mod obligatoriu sunt înregistrate, în hotare generale:
- prima tranzacție;
- arenda pe un termen mai mare de 7 ani;
- ipoteca (gajul);
- servitutele etc.
1.2.1.6 Soluţionarea litigiilor funciare

Litigiile funciare în Marea Britanie (UK) au specificul său. În primul rînd asupra lor
are influenţă conţinutul dreptului de proprietate. Ce nu sar întîmpla tot terenul va rămîne
în proprietatea Magistăţii Sale prin definiţie.
Alte drepturi reale sunt atribuite pe un termen stabilit. Cu expirarea termenului
drpturile din nou se întorc la Magistatea Sa Regele. Această particularitate amplasează
litigiile funciare pe un segment nu atît de semnificativ, mai mult personal decît obştesc.
Pentru Marea Britanie practica aplicării hotarelor generale în condițiile formării
drepturilor reale, aplicănd o hartă foarte detaliată, electronică pe întreaga îară sa dovedit a
fi foarte rațională.
1.2.1.7 Planificarea, administrarea și utilizarea terenurilor

Responsabilitatea procesului de planificare, administrare și utilizare a terenurilor o
deține Departamentul Mediu, Alimentație și Afaceri Rurale. În Marea Britanie este
recunoscut rolul cadastrului, a registrelor cadastrale, a sistemului de înregistrare în
implementarea politicii de planificare, administrare și utilizare a bunurilor imobile.
Necesitatea planificării este bazată pe principiul resurselor limitate. Foarte des
Planificarea este o politică a utilizării raționale. Totodată utilizarea include și resurse
interne bazate pe principiul utilizării raționale.
Administrarea este importantă în protecția drepturilor, poate avea ca mecanisme:
planificarea și utilizarea rațională.
Aspectul administrării și utilizării se răspîndesc mai mult asupra întreprinderilor.
Acest moment deasemenea are începutul în conținutul proprietății. Toate întreprinderile
se organizează avînd un drept de folosință. Deci responsabilitatea utilizării o va duce
conducătorul (administratorul) întreprinderii dar nu proprietarul (regele).
1.2.2 Cadastru în Franța

1.2.2.1 Particularități istorice
Este cunoscut faptul că cadastrul în Franța a fost implementat mult pînă la
Napoleon. Procesul de formare și înregistrare a drepturilor asupra terenurilor agricole a
existat cu mult înainte.
8
Rolul lui Napoleon în dezvoltarea cadastrului este semnificativ, indiferent de
motivele care lau impus să întroducă modificările respective (necesitatea majorării
acumulărilor în buget, invazii de luptă etc.). Napoleon pentru prioma dată a aplicat
„factorul calității terenului în estimarea mărimii cotei fiscale”. Acest factor a dat rezultate
pozitive și „binevol” sau „forțat” dar s-a răspîndit îtr-o majoritate de țări europene.
Principiul de bază a fost „cu cît terenurile agricole sunt mai calitative, cu atît cota de
impozit trebuie să fie mai mare”.
În conformitate cu Legea din 15 septembrie 1807, au fot reestimate toate terenurile
agricole reeșind din nivelul fertilității lor. Au fost reevaluate veniturile și respectiv cotele
de impozit.
Autoritatea publică centrală este Direcţia Generală a Serviciilor Fiscale şi Funciare.
În fiecare structură teritorială funcţionează direcţii separate ale Serviciului Fiscal.
Serviciul fiscal şi cel funciar conlucrează în comun din timpul implementării cadastrului
napoleonean. Deasemenea, structurile cadastrale din cadrul Ministerului de Finanţe
conlucrează strîns cu Ministerul Justiţiei.
1.2.2.2 Funcțiile cadastrului

La momentul actual vom constata că funcțiile cadastrului în Franța include:
determinarea amplasării terenurilor ca unităţi cadastrale primare;
descrierea hotarelor;
descrierea culturilor de pe terenul înregistrat;
descrierea construcţiilor de pe terenul înregistrat;
calcularea bazei fiscale pentru perceperea impozitelor;
actualizarea planului cadastral în hotarele comunei în ansamblu.
Constatăm că în conţinutul cadastrului Francez s-a păstrat o componentă importantă
ce ţine de cadastrul agricol și anume – descrierea culturilor de pe terenul înregistrat.
Această componentă are mare însemnătate la etapa subvenționării agriculturii.
1.2.2.3 Conținutul cadastrului

Un timp îndelungat cadastrul diferitor țări era bazat pe: planul cadastral și cartea
funciară implementate de Napoleon.
Cartea funciară (cadastrală) a îndeplinit rolul de registru în conținutul cadastrului.
Cartea funciară, prin funcția sa include un volum mare de informație despre obiectul
înregistrat. La etapa actuală cartea funciară reprezintă un document important în procesul
implementării cadstrului modern.
Planul cadastral a avut din start scopul informatizării spațiale. În perioada anilor
1998 – 2006 au fost vectorizate toate planurile cadastrale şi hărţile topografice. Au fost
utilizate planurile ortho. A fost elaborată forma electronica a planului cadastral. Fiecare
parcelă din planul cadastral poartă un un cod cadastral (număr cadastral unic) în cadrul
unei secţii cadastrale.
Limitele secţiei cadastrale coincide cu elementele liniare de plan stabile în timp.
Fiecare parcelă în planul cadastral aparţine doar unui proprietar. Planurile cadastrale se
actualizează anual.
9
Evaluarea terenurilor inițial a fost efectuată în scopuri fiscale. Informația necesară
evaluării era extrasă din: planul cadastral; cartea funciară; parcela de teren. Aceste
elemente cadastrale includeau informația necesară pentru evaluarea terenurilor în scopuri
fiscale.
Odată cu aplicarea planului cadastral în scopuri fiscal în Franța au apărut ocupații
noi cum ar fi: topograf, inspector fiscal etc.
Putem constata că în Franța implemetarea cadastrului a fost bazată pe necesitatea
implementării unei politici fiscale corecte și în rezultat au dat naștere elementelor de
plan registru, parcelă etc.
În continuare evaluarea terenurilor agricole în scopuri fiscale s-a dezvoltat
acoperind alte necesităţi economice în dezvoltare cum ar fi:
- piaţa funciară (imobiliară);
- politica creditară (bancară), ipotecară;
- politica de subvenţionare;
- altele.
Este necesar de constatat faptul că politica fiscală modernă (corectă) s-a dezvoltat în
condiţiile deja existente ale dreptului de proprietate. Dacă admitem că formarea dreptului
de proprietate este prima etapă sau primul pas în procesul de implementare a cadastrului
atunci al doilea va fi politica fiscal.
Prin conţinutul său politica fiscal nu solicită precizie înaltă în procesul de
determinare a hotarelor. Dreptul de proprietate însă este mult mai necesar faţă de precizia
amplasării hotarelor. Necesitatea protecţiei drepturilor asupra terenurilor împreună cu
politica fiscală echitabilă au dezvoltat în interiorul cadastrului elementele de topografie,
cartografie, fotogrammetrie, teledetecţie formînd o componentă specială – GIS în
domeniul cadastrului.
1.2.3 Cadastru în Austria

1.2.3.1 Generalități
Suprafaţa totală a Austriei este de 84000 km2. Populaţia - de 8 milioane de locuitori.
Numărul sectoarelor de teren care formează obiectul cadastrului este de 10,5 milioane.
Structura cadastrală inlude 41 de oficii cadastrale federale. În procesul cadastral sunt
implicaţi 140 de judecători. Anual sunt examinate aproximativ 30 mii de adresări (litigii).
Noţiunea de imobil este aplicată începînd cu anul 1930.
Problema planificării, administrării şi utilizării terenurilor (resurselor funciare) este
importantă inclusiv în plan internaţional. Motivul: limita de suprafaţă; protecţia mediului;
creşterea numărului populaţiei etc.
1.2.3.2 Conținutul cadastrului în Austria

La opinia mai multor autori, un rol important asupra conţinutului cadastrului
contemporan la avut Austria şi Franţa.
Rolul Austriei constă în impunerea spaţială a terenului.
10
Rolul Franţiei constă în impunerea aspectului calitativ al terenului agricol. Inițial el
includea: planul cadastral, registrul cadastral, parcela ca unitate informativă, purtător de
informație.
Ambele aspecte au avut o importanţă majoră la elaborarea principiilor cadastrului
contemporan.
Cadastru Terezian. Condiţia determinării spaţiale a terenului pe întreaga ţară în
scopul impunerii fiscale a fost implementată de către Maria Teresa, deţinătoare a tronului
Imperiului Austriac (1717-1780).
Detzerminarea spaţială a terenurilor agricole pe întreaga ţară a fost finalizată în anul
1760.
1.2.3.3 Planul cadastral

Planl cadastral în scopul implementării politicii fiscale moderne a fost aplicat în
anul 1817. Pe parcurs planul cadastral a fost de mai multe ori modificat, actualizat. În
1887 Planurile cadastrale au căpătat support juridic (modificate în baza legii). Conform
actelor legislative hotarele între terenuri erau fixate, coordinate între vecini.
Ridicările cadastrale au fost legate de punctele triangulaţiei de stat care erau de trei
clase: 1-III. Coordonatele triangulaţiei de clasa a IV erau calculate grafic.
Din motive diferite Austria a fost divizată în 6 sisteme de coordonate. Acest fapt
însă nu ştirbea din impactul pozitiv al informaţiei spaţiale.
Stabilirea hotarelor se efectua în baza instrucţiunilor unice scrise în 1818. Terenurile
erau marcate în natură cu semene convenționale (stîlpi din lemn).
Terenurile obștești (drumuri etc) nu se supuneau impozitelor. Paralel în registru se
includeau diferite informațșii care nu puteau fi exprimate în harta cadastrală. Fiecare
sector de teren era descris prin: număr cadastral, denumire, sol, suprafață.
În 1861 cadastru a fost finalizat pe întreaga Austrie.
În 1969 au fost desfăşurate ridicări topografice la scară mare (1000). Aceste hărţi
(planuri cadastrale) au descoperit multe erori între proprietăți admise anterior.
În 1989 - 2003 a fost elaborată harta electronica. În baza acestor planuri precise
hotarele au fost coordonate cu vecinii şi astfel au obţinut un nivel înalt de credibilitate.
Începînd cu 1996 informaţia spaţială este dobîndită prin tehnologiile GIS
Un rol important planul cadastral îl are în actualizarea informaţiei despre plante.
1.2.3.4 Registrul cadastral

Registrul cadastral (cartea funciară) la etapa inițială nu formau un process integru,
erau ținute separate. Integru cadastru a devenit începînd cu 1883
Dosarul cadastral include următoarele documente:
planul pedologic digitalizat;
registrul modificărilor;
documente de confirmare a modificărilor;
documente de drept;
soluţionarea litigiilor funciare;
amplasarea liniilor de hotar.
11
Figura 1. Extras din planul cadastral contemporan al Austriei
Sursa: http://www.academia.edu/8636008/The_Austria_land_cadastre_from_the_earliest_
beginnings_to_the_modern_land_information_sistem
O bază de date unică (registru unic) despre bunurile imobile integre a fost
implementată în 1985.
Registrul bunurilor imobile este 100% digital (electronic) accesibil pentru toţi din
întreaga ţară.

Evaluarea terenurilor în scopuri fiscal, pentru Austria are particularitățile sale. La
etapa inițială proprietarii singuri evaluau terenul. Mai mult, impozit pentru terenurile
agricole erau plătite doar de cei săraci. Nobilimea impozite nu plătea.
Au fost destule pierder militare (în 1750) pentru a modifica politica fiscal. Plata
impozitelor a devenit totală, obligatorie.
Necesitatea fiscală a solicitat o amplasare corectă a terenurilor, un plan cadastral, o
descriere (un registru cadastral).
Au fost evaluate terenurile agricole în opt clase de evaluare. Informaţia din registru
includea:
- situaţia reală, numărul cadastral;
- descrierea proprietăţii;
- obligaţiuni (grevări);
- altele.
12
1.2.3.6 Licențierea lucrărilor cadastrale
Procesul cadastral în Austria la etapa actuală este foarte mult bazat pe activitatea
persoanelor licentiate.Toate lucrările ce ţin de înregistrare sunt effectuate numai de
asemenea personae. Persoanele licentiate dispun de drepturi egale cu persoanele care
activează în serviciul public.
Ca exemplu, soluţionarea litigiilor funciare este efectuată de către oficiile cadastrale.
Funcţiile tipice ale inginerilor licentiate sunt:
- stabilirea hotarelor în natură şi coordonarea cu vecinii;
- elaborarea planurilor cadastrale, a sistemului de coordonate;
- confirmarea coordonării cu proprietarii. Funcţii notariale;
- contracte în baza planului cadastral.
Dreptul de activitate inginerul licenţiat îl obţine în baza Codului civil. Conform
Codului civil inginerul licenţiat este persoană publică cu drepturile şi responsabilităţile
respective, cu studii superioare. Documentele inginerului licenţiat sunt la un nivel înalt de
credibilitae.
Licențierea. Persoana licențiat trebuie să corespundă următoarelor cerințe:
- să fie cetățean al Austriei;
- pe parcursul ultimilor trei ani să nu aibă înregistyrat un faliment;
- lipsa acuzaţiilor penale;
- lipsa obligaţiunilor financiare faţă de alte personae;
- lipsa pedepselor administrative.
În condiţiile în care candidatul deţine o caracteristică pozitivă faţă de condiţile
menţionate mai sus el nu poate fi refuzat în obţinerea licenţei de activitate.
Numărul persoanelor licentiate este stabilit de necesitățile pieței de muncă.
La moment 300 de ingineri licențiați lucreayă în cadastrul austriac. Din motivul
cerințelor ridicate primirea unui asemenea statut înalt este foarte greu.
Odată ce este acceptat inginerul licențiat aderă la palata arhitecorilor și inginerilor
pentru a participa la sistemul deserviri sociale. Candidatul depune jurămîntul în fața legii
și plătește Palatei cotizații de membru.
Evaluaturul licențiat. Faţă de evaluatorii privaţi sunt adresate aceleaşi cerinţe ca şi
faţă de inginerii licenţiaţi şi anume:
- studii tehnice superioare în domeniul cadastrului;
- stagiune în evaluare în proiectele de cadastru.
Examenul este trecut în comisie unde doi membri sunt cu titlul științific iar doi sunt
evaluatori licenziați. Întrebările de la examen includ:
dreptul imobiliar;
managementul;
cadrul normativ, instructiv concret;
domeniul concret de activitate.
Candidatul este obligat să cunoască domeniile menționate
Activitatea specialistului licențiat în cadastru. Specialistul licențiat în cadastru se
conduce de următoarele principii de activitate:
responsabilitate personală și independență deplină;
fără drept de a lucra pentru rude;
13
fără drept de a fi angajat în alte companii private sau publice;
dispune de dreptul de a citi lecţii studenților;
este supus perfecționării permanente.
Toți specialiștii licențiați în cadastru sunt membri ai Palatei Arhitectorilor și
Inginerilor care urmărește activitatea fiecăruia. În interior este o disciplină strictă.
Palata Arhitectorilor și Inginerilor include 4 unități regionale.
Controlul. Activitatea specialiștilor licenziați în cadastru este controlată doar de
autoritatea privată independentă care are statut de persoană juridică privată, iar
specialiștii licențiați sunt membri ai acestei organizații.
1.2.3.7 Funcţiile oficilor cadastrale

Oficiile cadastrale teritoriale au următoarele funcții:
- implementarea şi deservirea sistemului de referinţă;
- ţinerea arhivei cadastrului funciar al întregului district federal;
- ţinerea (actualizarea, modificarea) hărţii electronice în spatiul respectiv.
Judecătorul civil se implică în problemele cadastrului în lipsa metodelor amiabele de
soluţionare a litigiilor:
- la înregistrarea contractelor de hotar şi drept de proprietate;
- la deservirea bazei de date despre înregistrarea terenurilor.
1.2.3.8 Executarea lucrărilor cadastrale.

În procesul de îndeplinire a lucrărilor cadastrale, de soluționare a unui litigiu de
hotar, de către specialistul licentiat este aplicat următorul scenariu:
persoana interesată în executarea lucrărilor cadastrale adresează specialistului
licentiat o solicitare pe problemele respective;
între părţi sunt stabilite costurile executării lucrărilor şi contractual de efectuare a
lucrărilor;
specialistul licențiat examinează obiectul contractului şi începe lucrul:
- solicită informaţia respective din baza de date;
- analizază cazurile analogice deja examinate;
- determină amplasarea corectă a hotarului;
- organizarea întrunirii dintre părţi la locul litigious;
- desfășoară coordonarea amiabilă a hotarului.
Dacă nu s-a atins o înţelegere amiabilă între părţi se apelează în judecată.
În procesul de stabilire a hotarelor noi sunt luate în consideraţie planurile de
urbanism, regulile de construcţie. Semnele de hotar sunt stabilite conform regulelor.
După finalizarea lucrărilor rezultatul este coordonat cu autorităţile din construcţie
fapt ce se înregistrează în agenţia federală de geodezie. Copia (extrasul coordonării) este
inclus în arhiva cadastrului funciar.
1.2.4 Cadastru în Ungaria

1.2.4.1 Generalităţi
Suprafaţa Ungariei este de 93033 km2 iar populația de 10 mln locuitori. Structura
teritorială include 19 judeţe, 3154 localităţi. Cadrul legislativ ce deserveşte cadastru
14
include: legea cu privire la imobil; legea referitoare la topografie şi cartografie; dreptul
funciar; dreptul despre condominium;
Scopul implementării cadstrului în Ungaria a fost politica fiscală. Primile lucrări
includeau: înscrierea populaţiei, caselor de locuit, deschiderea numerelor cadastrale etc.
Acetse lucrări s-au finalizat în 1790.
Apartenenţa Ungariei la Imperiul Austro – Ungar (1867) a avut influenţă asupra
procesului cadatsral.
Evenimentele de după 1945 de asemenea au avut influență asupra dezvoltării
cadastrului. Cadstrul în Ungaria s-a aflat sub influenţa concepţiei monopolismului
statului asupra proprietăţii.
Structura instituţional include:
- Direcţia Resurse Funciare şi Geoinformaţie;
- Institutul de Geodezie, Cartografie, Fotogrammetrie şi Teledetecţie;
- Oficiile cadastrale funciare;
- Comisia unică a cadastrului funciar.
Figura 2. Extras din planul cadastral al Ungariei

Sursa: Cadastral Inforation Sistem a Resourse for the European Union. Permanent Committet on
Cadastre in The EU

Registrul şi planul cadastral formează fundamentul Sistemului informaţional.
Sistemul cadastral este multifuncţional. El include: acumularea (dobîndirea) informaţiei
spaţiale prin aplicarea GIS (topografie, geodezie, fotogrammetrie, teledetecţie), evaluare,
planificare, administrare, soluţionarea litigiilor (protecţia drepturilor) etc.
Planul cadastral include o descriere spațială despre: hotarele administrative,
hotarele proprietăţilor, hotarele juridice, diferite limite, numere cadastrale, elemente de
15
construcţie, străzi, adrese, categorii de destinație, folosință etc. La elaborarea planului
cadastzral sunt aplicate standarde stricte.
De asemenea sunt actualizate hărţile pedologice (solurile).
Registrul cadastral mult timp a fost reprezentat de către cartea funciară. La
momenul actual procesul de înregistrare are suport în Legea cu privire la înregistrare.
Sunt supuse înregistrării: terenurile, construcţiile, drepturile, inclusiv de folosinţă,
calitatea obiectului (aspectul calitativ), categoriile de folosinţă (destinaţie) etc. Registrul
include toate modificările parvenite pe parcurs.
În cadrul registrului, procesului de înregistrare intră planul cadstral al obiectului cu
un cod unic cadastral, de identificare.
1.2.5 Cadastru în Cipru

1.2.5.1 Generalităţi. Context istoric
Există dovezi că ciprioţii în mileniul şase înainte de Hr. practicau deja agricultura.
Evident în asemenea condiţii, inevitabil apare noţiunea de hotar şi alte elemente de
identificare a proprietății. Documente care confirmă apariţia proprietaţii ca element al
societăţii umane se datează cu anii 1400 înainte de Hr.
În această perioadă proprietatea deja este divizată în: proprietatea oraşului, a regilui,
bisericii, persoanală. Aceste argumente demonstrează corelarea dintre nivelul de
dezvoltare a societăţii şi dreptul de proprietate.
Modelele de proprietate în Cipru pe parcurs sau aflat sub influenţa: grecilor,
romanilor, vizantiei, a cruceadelor etc. care au cucerit Ciprul. Ocupaţia otomană a lăsat o
amprentă esenţială asupra dreptului de proprietate.
În multe cazuri cadastrul actual mai duce povara trecutului.
Figura 3. Inscripţie despre dreptul de proprietate (Idalio)

Cadastre in The EU. Karel Vecere.http: // www.moi.gov.cy/dis.2009
Cadrul legislativ se bazează pe două legi: cu privitre la proprietatea imobiliară; cu

privire la moştenire şi succesiune.
Scopul acestor legi este:
excluderea fragmentării terenurilr agricole;
16
excluderea plantaţiilor de nuci din vechile categorii de terenuri;
simplificarea perioadei şi regulelor de prescripţie;
fixarea suprafeţei minime a bterenului;
excluderea proprietăţii comune;
excluderea treptată a dreptului de co-proprietate;
raţionalizarea accesului la teren;
simplificarea moştenirii.
Figura 4. Documente de drept asupra terenului

Cadastre in the EU. Karel Vecere.http: // www.moi.gov.cy/dis.2009
1.2.5.2 Structura instituţională

Direcţia Resurse Funciare şi Geoinformaţie în cadrul Ministerului Agriculturii este
responsabilă de lucrările cadastrale. Ea este decentralizată în următoarele subdiviziuni:
- Departamentul Terenuri şi Sondaje (DLS) este unul din cele mai vechi structuri
(1858), responsabil de problemele cadastrului.
Funcţiile lui ca structură centrală sunt:
- topografia, cartografia, fotogrammetria şi teledetecţia;
- registrul bunurilor imobile şi al drepturilor de proprietate;
- evaluarea bunurilor imobile;
- publicitatea imobiliară.
Departamentul (DLS) este divizat în 7 filiale:
- filiala administrare, responsabilă de problemele administrative, buget, de personal,
controlul;
- filiala înregistrare, responsabilă cu înregistrarea titlurilor (drepturilor, bunurilor
imobile);
- filiala posesiunii, responsabilă de consolidarea terenurilor;
- filiala managementul, este responsabilă pentru gestionarea terenurilor de stat;
17
- filiala evaluare, este responsabilă de efectuarea evaluări de proprietate pentru
diferite scopuri.
- filiala ancheta - este responsabilă de organizarea de studii în Republica Cipru;
- filiala cartografie – este responsabilă de cartografiere în Republica Cipru.
1.2.5.3 Sistemul informaţional al cadastrului

Sistemul informațional al cadastrului (cadastru) include urrmătoarele elemente:
planul cadastral și registrul cadastral. În sistemul informaţional parcela (terenul) este
unitatea de identificare și are un cod unic.
Figura 5. Exemplu de document de drept asupra terenului contemporan în Cipru

Cadastre in the EU. Karel Vecere.http: // www.moi.gov.cy/dis.2009
Planul cadastrtal reprezintă un element important în Sistemul informațional.

La etapa actuală este un plan digital, vectorizat, electronic. La elaborarea planului
cadstral este aplicată pe larg fotogrammetria (ortho), GPS-ul, GIS –ul în ansamblu.
Departamentul dispune de tehnică modernă
Registrul este ținut de Departamentul DLS. Sistemul de înregistrare reprezintă un
sistem de înregistrare a titlurilor. Valoarea (puterea) juridică a înregistrării este la
discreţia Direcorului DLS
Sistemul de înregistrare include:
registrul cadastral;
registrul fiscal.
Obiectul înregistrării sunt bunurile imobile, dreptul de proprietate, dreptul de
posesiune, dreptul de folosinţă (arendă mai mult de 15 ani), servitute, grevări, ipotecă, etc
Informația despre dreptl este însoţită de un complex de alte informații cum ar fi:
datorii importante (dreptul împreună cu datoriile); respectarea cerinţelor referitor la
utilizarea terenurilor; dezvoltarea terenurilor; transferul de terenuri; onorarea
contractelor; servituţi; plăţi etc. Este important de a înţelege aspectul de restricţionare a
dreptului.
18
1.2.5.4 Fragmentarea terenurilor
Fragmentarea terenurilor reprezintă o problemă majoră pentru Cipru. Începînd cu
1946 sunt întreprinse acţiuni concrete împtriva reparcelării excesive (fragmnetării)
Motivele fragmentării sunt: proprietatea multiplă și co-proprietatea în acţiuni.
Proprietatea multiplă include arătura împreună cu diferiţi copaci care sunt sub
acţiunea legii (nuci etc). În acest mod proprietate se divizează.
Co-proprietatea este motivul moştenirii. Concepția tuturor copiilor cîte puţin este
răspîndită la Cipru.
Acţiunile întreprinse au raţionalizat dreptul de proprietate dar n-au influenţat asupra
fragmentării. Motive au fost diferite. Problema consolidării este mult mai complicată
decît părea la prima vedere și cere acţiuni mai stricte, complexe.
1.2.6 Cadastrul Daniei

Cadastrul Daniei îşi are începutul în tulburările sociale interne din 1844. Motivul
tulburărilor a fost calitatea politicii fiscale.
La etapa iniţială responsabilitatea cadastrului era ţinută de judecătorii. Evident că în
aceste condiţii un rol important îl deţinea protecţia drepturilor asupra terenurilor.
Cadastru în Dania a evoluat de la un cadastru orientat fiscal spre un cadastru
complex unde în paralel, prin protecţia drepturilor s-a dezvoltat piaţa funciară
(imobiliară).
În Dania cadastrul este privit ca un instrument de realizare a dreptului de
proprietate. Realizarea dreptului de proprietate înseamnă dreptul de a da în folosinţă, de a
vinde, de a gaja, de a amenaja etc.
1.2.6.2 Sistemul informaţional

De la bun început cadastrul danez a inclus: cartea funciară şi hărţile cadastrale.
Cartea funciar avea conţinut de registru. Hărţile cadastrale de plan cadastral (pentru
informaţia spaţială).
Sistemul informaţional se bazează pe un Sistem de referinţă încrucişat deservit de:
- registrul general;
- registrul funciar;
- registrul municipal;
- cartea funciară;
- registrul planurilor;
- registrul populaţiei;
- complex de hărţi (cadastrale, tehnice, digitale);
- sistem de control asupra registrelor.
Registrul general include cele mai actuale informaţii. Este computerizat şi pus la
dispoziţia populaţiei.
Registrul funciar este un subregistru orientat spre terenurile (parcelele) agricole;
Registrul municipal este un subregistru a imobiulelor în municipiu
Noul siatem de înregistrare funciară a început în 1920. Este bazat pe integritatea
bunului imobil, ca obiect juridic, fiscal şi fizic.
19
Referința încrucișată permite obținerea oricărei informații disponibile cu privire la
o anumită proprietate sau clădire, cunoscînd doar o singură „cheie” (cod). Mai mult,
tastele de identificare sunt legate în elementul fizic relevant reprezentate în hărțile
digitale, de exemplu parcela, clădirea, etc.
Aceasta înseamnă ca este posibil să se obțină toate informațiile disponibile cu
privirea la o anumită proprietate sau clădire cunoscînd doar una din „chei” (Informaţii
Despre Teren ). Testele de identificare sunt elementul fizic relevant reprezentat în hărțile
digitale, de exemplu: parcela, cladire, etc. (cod cadastral).
Terenul ca obiect juridic este stabilit de cartea funciară bazată pe identificarea
cadastrală. Legea despre Registrul funciar oferă protecţia dreptului asupra terenurilor,
cum ar fi: proprietatea, ipoteca, servituti, arenda, etc, atunci când aceste drepturi sunt
înscrise în cartea funciară.
Terenul ca obiect fizic este recunoscut prin prevederile (normele) de utilizare a
terenului stabilite în reglementările de planificare și legile de utilizare a terenurilor.
Conceptul proprietății imobiliare, referitor la utilizarea terenurilor și planificarea
reglementării poate fi referită la parcelele de teren ca mijloace de respectare de către
proprietarii, administratori și utilizatori.
Terenul ca obiect fiscal este recunoscut prin valoarea lui prin aspectul calitativ,
prin cota de impozit.
1.2.6.3 Planificare, administrare, utilizare.

Este necesar de constatat că în Dania sistemul cadasztral bazat pe parcele a fost
orientat tot mai mult spre politicile de utilizare raţională a terenurilor. În acest context au
fost introduse diferite reglementări, resptricţii scopul final fiind nivelul de viaţă în
sectorul rural.
Orice întreprindere nou formată trebuia să demonstreze raţionalism şi eficienţă în
activitate. Astfel, problema planificării, administrării şi utilizării este pe primul plan de la
etapa iniţială.
Reforma administrativă din 1970 a redus numărul de judeţe (de la 25 la 14) iar
autorităţile locale de la 1400 la 275. Au fost revăzute responsabilităţile.
Terenul devine tot mai mult un resurs rar.
Principiul de bază al planificării constă, ca planificarea (planurile) la un nivel mai
jos nu vor contrazice planificarea la nivel de stat etc. Procesul de planificare include un
mecanism de control.
Concepţia cadastrului danez este aplicată inclusiv şi ca instrumet de planificare. Ea
include toate atributele planificării.
Utilizare. Prin informaţia de care dispunem cadastru sprigină procesul de utilizare a
terenurilor în multe direcţii (împădurire, zone sanitare, de protecţie, dezvoltarea
teritoriului etc.
Un rol important se acordă cadastrului în problema restricţiilor. Printr-o abordare
globală cadastru furnizează informaţie pentru utilizarea multifuncţională, pentru o
interacţiune eficientă între:
- valoarea terenurilor;
- utilizarea terenurilor;
20
- altele.
Informaţiile din cadastru sunt tot mai des aplicate în piaţa alimentară în cadrul
diferitelor baze de date.
Registrul Registrul Registrul Cartea Registrul Registrul

general funciar municipal cadastrală planurilor populației
Aplicarea
Sistem de informaţiei:
diferite calcule;
referinţă integritate;
sistem de
încrucişat management;
etc.
Hărţi Hărţi Hărţi

cadastrale tehnice topografice
digitale digitale digitale
Controlul asupra registrelor
Figura 6. Sistemul Informaţional al cadastrului în Dania

Sursa: Prof. Stig Enemark, Prof. Hans Sevatdal. Cadastru, Planificare și Sisteme Informaţionale
Funciare. Conferinţa ONU, FIG, Australia, Melbourne, 25 – 27 octombrie 1999
Durabilitatea economică. Problema durabilităţii social economice a domeniului

rural are o abordare globală inclusiv şi referitor la gestionarea terenurilor. În acest sens,
problema decentralizării poate fi văzută ca o cheie importantă la realizarea obiectivului
general de dezvoltare durabilă.
Decentralizarea ridică nivelul de responsabilitate, inclusiv şi în problemele de
planificare, administrare, utilizare a autorităţilor locale. Probleme strategice conceptuale
cad pe responsabilitatea autorităţilor locale.
Noţiunea durabilităţii include soluţionarea (dezvoltarea) prezentului fără a afecta
viitorul (Comisia Mondială 1987). Evident, multe probleme, ca exemplu mediul, sunt
văzute mai bine la nivel local decît „sus”.
Decentralizarea şi respectiv acordarea responsabilităţii nivelului local reprezintă o
politică modernă, matură. Această politică este bazată pe democraţie, autoadministrare.
Durabilitatea de mediu. Problema mediului necesită acţiuni la toate nivelurile.
Există probleme globale, transfrontaliere care cer soluţionare la nivel internaţional,
regional şi local.
Unele probleme de mediu, arheologie, transport, energie se soluţionează la nivel
local.
21
Un principiu important în planificarea, administrarea utilizarea resurselor este ca
deciziile locale să nu fie luate în contradicţie cu planificarea naţională iar autorităţile
locale vor dispune de „veto” la planurile, politicile naţionale în cazul cînd ele sunt
contradictorii intereselor locale.
Egalitatea între autorităţile centrale şi cele locale în politica de planificare,
administrare şi utilizare este un principiu important în societatea daneză.
Echilibrul între autorităţile centrale şi cele locale se construeşte după principiul:
instituţia publică centrală elaborează regulile de joc (regulamente, instrucţiuni)
autorităţile locale respectă aceste reguli în proceul de realizare.
1.2.6.4 Subvenţionarea.
Subvenţionarea deţine un rol important în managementul utilizării terenurilor. În
acest context, din nou important este cine va adopta decizia finală: la nivel local sau
central. Adoptarea deciziei finale ar trebui să fie la cel mai jos posibil nivel. Un asemenea
principiu „adoptarea deciziilor la nivel cît mai jos” a fost acceptat de către „Comisia
UE”.
O astfel de prevedere descentralizată, este argumentată şi va produce nu numai
servicii eficiente dar se va duce, de asemenea, la o mai mare participare și democrație, la
creşterea consimțământului popular faţă de guvern și, prin urmare, la îmbunătățirea
stabilității politice.
În ţările Nordice, modelul descentralizat se bazează pe o tradiție culturală care este
orientată spre un consens politic şi social larg.
Scopul (conceptul) decentralizării este de a rezolva sarcinile vitale la cel mai mic
nivel posibil, astfel încât să combine responsabilitatea pentru luarea deciziilor cu
responsabilitate pentru consecințe finale (Enemark, 1999).
Despre conlucrarea autorităţilor locale şi centrale există o teorie întreagă:
- comunităţile locale ştiu foarte bine de ce au nevoie în primul rînd;
- relaţiile dintre nivelurile centrale şi locale se bazează pe responsabilitatea politică
şi financiară;
- o plitica autorităţilor centrale este coordonată cu interesele locale;
- autorităţile centrale şi locale sunt reciproc informate de situaţia reală;
- o teorie importantă este soluţia la delema „ce să fac şi cum să fac”.
1.2.7 Cadastru în România

În Romania sunt evidenţiate următoarele etape în procesul de implementarea şi
ţinere a cadastrului:
- prima etapă, implementarea cadastrului. Începînd cu 1794, în Transilvania, Banat
şi Bucovina; în 1831, Muntenia şi Moldova. Primele lucrări (implementarea) cadastrului
în anii şi regiunile menţimnate s-a început după modelol (exemplul) Austro – Ungar;
- etapa a doua, se referă la perioada 1919 - 1933. Se caracterizază prin formarea
organelor publice în cadastru (Direcţia Cadastrului, Institutul de Geografie al Armatei) şi
intensificarea lucrărilor cadatsrale în Moldova şi Muntenia;
22
- etapa a treia (1933 – 1955), care a debutat cu începerea unui cadastru modern, dar
a căror lucrări au fost întrerupte în timpul celui de-al doilea război mondial şi în
continuare, din cauza concepţiilor regimului faţă de această activitate;
- etapa a patra (1955 – 1989) se manifestă prin aplicarea diferitor forme de evidenţă
a terenurilor aflate în proprietatea statului şi utilizate în cadrul gospodăriilor colective.
Informaţia spaţială a fost obţinută prin planurile cadastrale care erau preponderent
elaborate prin metode topografice, apoi (în ultimii ani) fotogrammetrice;
- etapa a cincea (1990 – 1995) obiectul cadastrului au fost terenurile extravilanului,
fostelor gospodării colective şi implementarea reformei relaţiilor funciare
(împroprietărirea cu pămînt). Cadrul legislativ care a susţinut lucrările efectuate a fost
Lege fondului funciar (18/1991);
- etapa a şasea (1995) poate fi considerată etapa cadastrului modern, contemporan,
la nivelul cerinţelor social economice actuale. Scopul lucrărilor de cadastru este de a
furniza informaţii corecte şi exacte în legătură cu terenurile şi construcţiile de pe acestea,
atât din punct de vedere tehnic, ca poziţie, formă, dimensiuni, suprafaţă, categorie de
folosinţă, cât şi din punct de vedere economic, ca valoare a terenului sau a construcţiilor
existente pe ele şi juridic, adică stabilirea proprietarilor de drept ai imobilelor pe bază de
acte cu valoare juridică.
1.2.7.2 Cadrul Instituţional

Instituţiile responsabile de implementarea cadastrului general sunt următoarele:
- Agenţia Naţional de Cadastru şi Publicitate Imobiliară responsabilă de organizarea,
coordonarea, monitorizarea, şi controlul asupra implementării cadastrului general la nivel
naţional;
- Oficiul de Cadastru şi Management Funciar este responsabil de organizarea la
nivel local a activităţilor de implementare a cadastrului general. Oficiul acceptă
(controlează), soluţionează litigiile, deschide registrul funciar al unităţii administrativ
teritoriale, facilitează înregistrarea terenurilor şi a construcţiilor.
Autorităţile implicate nemijlocit în lucrări cadastrale sunt:
- prefectura în condiţiile în care cadastru se implementează în unitatea administrativ
teritorială. În calitate de reprezentant al Guvernului prefectura va urmări respectarea
obiectivelor de interes naţional şi a programului de guvernare. Astfel prefectura este
implicată permanent în procesul de implementare a cadastrului general.
- primăria pentru spaţiile în care clădirile prezintă interes pentru cadastrul general.
Ea prezintă toată informaţia necesară de care dispune, numeşte persoane responsabile pe
toată perioada de activitate, mobilizează proprietarii la identificarea clădirilor
(terenurilor);
- poliţia va asigura calmul în condiţiile de litigiu.

Cadastrul în Romania a fost implementat prin necesitatea formării și protecției
dreptului de proprietate soluționînd ulterior necesitățile politicii fiscal bazate pe valoarea
terenurilor. Conținutul cadastrului la etapa inițială includea: planul cadastral și cartea
funciară.
23
Cartea funciară include o descriere detaliată a obiectelor cadastraului inclusiv
amplasarea terenurilor, construcţiilor, coordonatele, hotarele proprietăţilor, modul de
dobîndire a dreptului etc.
Evident, funcția planului cadastral, înepînd cu etapa inițială este informația spațială
Funcția cadastrului constă în:
- identificarea, descrierea, înregistrarea în registrul cadastral a construcţiilor,
transpunerea (reprezentarea) în planurile cadastrale a construcţiilor, stocarea datelor pe
suporturi informaţionale;
- identificarea şi înregistrarea proprietarilor (deţinătorilor de drepturi),
condominiumului în registrul cadastral.
Cadastrul general se finalizează cu înregistrarea tuturor terenurilor şi clădirilor
(bunurilor immobile) pe un teritoriu administrativ în registrul funciar. Astfel populaţia
trebuie să conlucreze cu persoanele ce acumulează datele, să prezinte informaţia
respectivă de care dispune, să demonstreze limitele proprietăţilor de care dispune, să
prezinte documentele de drept.
În final este important ca proprietarii să consulte informaţia şi să confirme
corectitudinea datelor.
Cadastru general (cadgen) este aplicat pentru verificarea lucrărilor Oficiilor
cadasrale teritoriale. Programul „cadgen” reprezintă un instrument de transferare a
datelor cadastrului general în sistemul integrat „Land Înregistrare E-TERRA”.
1.2.7.4 Înregistrarea
Registrul funciar se plasează preponderant pe trei părţi componente:
- teritoriu, proprietar domeniu;
- mod de dobîndire a drepturlui;
- categorie de destinaţie.
Principiile de bază ale înregistrării sunt:
- înregistrarea tuturor bunurilor immobile (terenurilor şi a construcţiilor) din
unitatea administrativ-teritorială cu determionarea tuturor proprietarilor;
- înregistrarea operative şi cît mai eftină reeșind din realitatea în teren;
- cadastrul este o activitate publică. Se desfășoară în conformitate cu legislația în
vigoare, fără permisiunea subiecților, de către Oficiile cadastrale teritoriale;
- principiul opozabilității (contrapunerii) înregistrărilor din registru presupune că
înscrisul în registru este correct pînă la demonstrarea opusă lui.
- registrul funciar se începe cu înregistrarea proprietarilor de construcții apoi
drepturile reale imobiliare. Identificarea proprietarilor și construcțiiolor se efectuează în
baza analizei datelor obținute de la Oficiul cadastral territorial, primării, alte autorități sau
împreună cu alte date integrate.
1.2.7.5 Programul E-Terra.

Prin acest program în Romania este implementat un model (system) nou al
cadatsrului bunurilor immobile (terenurilor). Sistemului nou cadastral E-Terra
implementat în Romania reprezintă un cadastru integru, în cadrul căruia, printr-un număr
24
cadastral al fiecărui bun imobil (cod cadastral) sunt înregistrate terenurile împreună cu
construcţiile instalaţiile şi amenajările.
Sistemul implementat va permite în viitor de a înregistra toate separările, divizările,
comasările, modificările categoriilor de destinaţie etc. Toate înregistrările vor fi însoţite
de o informative spaţială despre obiect în formă digitală
Din 2012 programul E-Terra este răspîndit deja în majoritatea judeţelor
Principalele scopuri ale programului sunt:
- eficientizarea și automatizarea procesului de control al documentelor electronice
- standardizarea documentelor de lucru, tipizarea formelor (extraselor din Terra și
adresate E-TERRA);
- protecția informației;
- monitorizarea sistemului.
1.3 Cadastru agricol în Uniunea Europeană

1.3.1 Generalităţi. Rolul cadastrului în perspectivă globală de gestionare a
teritoriului.
Cadastrul ca Sistem informaţional nu este un scop în sine. Ultimile decenii cadastru
a atins succese mari la problema digitalizare. De asemenea este recunoscut faptul că
cadastrul ca sistem informaţional mai ales digitalizat, are scopul de a facilita piaţa
imobiliară, îmbunătăţi administrarea, dezvoltarea economică.
În domeniile cadastrelor de specialitate Planificarea, administrarea şi utilizarea
terenurilor (resurselor naturale) agricole reprezintă o direcţie nouă, un nou model, o nouă
necesitate obiectivă în cadastru. Acestă necesitate obiectivă este bazată pe realitatea
limitării resurselor naturale în condiţiile creşterii populaţie globale. Prin acest spectru
necesitatea obiectivă se răspîndeşte asupra resurselor apelor, resurselor forestiere. Cel
mai mult, necesitatea planificării, administrării, utilizării se referă evident, asupra
terenurilor destinate agriculturii.
Planificarea, administrarea şi utilizarea corectă, raţională a resurselor naturale este
concepţia acestei politici majore în ansamblu şi are o abordare globală.
Cadastrul este văzut ca infrastructura de bază în dezvoltarea economicî, socială și de
mediu.
Agențiile de Plăți și Intervenții au funcţia de bază de a mobiliza resursele
financiare globale în scopul planificării, administrării şi utilizării raţionale a resurselor
naturale. Asemenea structuri cu scopuri similare sunt în mai multe domenii unde situaţia
este critică: în domeniul pădurilor, apelor etc. Un rol important în această politică este de
a mobiliza autorităţile locale, populaţia din teritoriu în soluţionarea problemelor
menţionate. Agenţiile de Plăţi şi Intervenţii sunt dirijorul acestei politici importante.
1.3.2 Multifuncționalitatea sistemului cadastru

Generalităţi. Indiferent care a fost conţinutul etapei de implementare a cadastrului
(piaţa terenurilor, politica fiscală, protecţia drepturilor) la etapa actuală cadastrul devine
tot mai multifuncţional. În linii generale aspectul multifuncţional al cadastrului se bzează
pe conţinutul (comportamentul) proprietăţii în diferite procese: evaluării, utilizării etc.
Aspectul multifuncţional, mai corect integritatea multifuncţională a cadastrului
poate fi dezvoltată din (dedusă) din integritatea valorii proprietăţii utilizate.
25
Cadastru nu poate exista în lipsa proprietăţii totodată, orice proprietate există doar
prin valoarea şi utilitatea sa. La rîndul său, proprietatea are un conţinut multifuncţional:
social, economic, ecologic etc.
Cele mai recente exemple sunt preocupările mondiale actuale ale managementului
mediului, dezvoltării durabile și protecţia socială.
Datorită acestui fapt, cadastrele multifuncţionale sunt din ce în ce mai importante
pentru dezvoltarea economică, managementul mediului și a stabilității sociale indiferent
de nivelul de dezvoltare ale ţărilor (Williamson și Ting 1999).
proprietatea
cadastru
valoarea utilizarea
Figura 7. Aspect multifuncţional al cadastrului

Funciare. Conferinţa ONU, FIG, Australia, Melbourne, 25 – 27 octombrie 1999.
Este imposibil de a implementa un cadastru multifuncţional fără a cunoaşte, fără a

înţelege pe deplin sistemul social, economic, juridic, cultural al mediului unde urmează
implementarea.
O viziune despre cadastru viitorului este propusă de declaraţia de la Bogor
(Conferinţa ONU 1996) care include dezvoltarea infrastructurilor moderne
informaţionale pentru: facilitarea pieţei imobiliare, protecţia drepturior, dezvoltarea
durabilă, gestionarea terenurilor etc.
Domeniile principale prin care se manifestă infrastructura (multifuncţionalitatea)
cadastrului sunt:
aplicarea metodologiilor GIS în cadastru;
aplicarea metodelor de evaluare a bunurilor imobile;
planificarea, administrarea şi utilizarea bunurilor imobile;
înregistrarea bunurilor imobile, publicitatea imobiliară;
reglementarea relaţiilor imobiliare.
cadastre de specialitate;
Succesul unui sistem cadastral modern este o funcție (un rezultat final) a acestor
multe procese legate între ele, pe cât de bine sunt soluţionate aceste obiective sociale și
economice generale.
26
Chiar dacă sistemele cadastrale sunt acum în mod clar axate pe utilizator, trebuie
menţionat că într-o țară nu poate exista decât un singur sistem de cadastru și doar o
singură hartă cadastrală pentru asigurarea infrastructurii de bază.
aplicarea
GIS –ului
în cadastru
cadastre de evaluarea
specialitate bunurilor
imobile
CADASTRU
BUNURILOR
IMOBILE
reglementa planificare,
rea administrare
relaţiilor utilizare a
imobiliare b.i.
înregistra
rea b.i. şi
publicitatea
imobiliară
Figura 8. Integritatea multifuncţională a cadastrului

Funciare. Conferinţa ONU, FIG, Australia, Melbourne, 25 – 27 octombrie 1999.
Acest lucru înseamnă că sistemul cadastral, prin multifuncţionalitatea s-a nu oate fi

determinat doar de un singur utilizator
Sistemul cadastral are scopul deservirii informaţionale a tuturor utilizatorilor.
Cerințele utilizatorilor pentru produsele de cadastru trebui să fie luate în considerare cu
atenție.
Pentru a lua în consideraţie acest scop global, pentru gestionarea terenurilor,
sistemul cadastral trebuie să fie capabil de a include toate felurile de informații (textuale
sau spaţiale, indiferent de scară etc.)
1.3.2.1.Aplicarea metodologiilor GIS în cadastru

Cadastrul a devenit un utilizator important de informaţie GIS. Pentru toate
domeniile informaţia cadastrală este însoţită de aspectul spaţial. GIS –ul, la rîndul său se
bazează pe topografie, geodezie, fotogrammetrie etc. Informaţia GIS poate fi aplicată
direct în procesul de planificare, administrare, evaluare, protecţie a dreptului etc.
Componeta GIS. Pentru a face față acestei probleme trebuie să se ea în consideraţie
că originea și obiectivul principal al sistemelor de cadastru, istoric au fost de a identifica
27
parcelele de teren în scopul de percepere a impozitelor funciare și / sau garantarea
drepturilor economice și juridice ale proprietarilor acestor parcele.
Procesul cadastral, astfel, este axat pe precizie relativă între limitele parcelei. Cu
toate acestea, astăzi, unii utilizatori, cum ar fi autoritățile locale și utilitățile economice
vor vedea acuratețea absolut necesară pentru a combina caracteristicile legale de
proprietate, harta cadastrală cu caracteristicile spațiale în harta topografică.
Prin urmare, tensiunea dintre precizia relativă și absolută a limitelor poate fi văzută
ca principala problema de stabilire a sistemelor de cadastru multifuncţională.
Precizia relativă trebuie menținută pentru motive legale, în timp ce o precizie
absolută trebuie să fie obținută din motive de utilizare multifuncţională
(Enemark,1998).
Această problemă este abordată în moduri diferite, în funcție de originea și statutul
juridic al sistemului cadastral.
Utilizarea multifuncţională al sistemului cadastral nu se va realiza ameliorând
sistemele cadastrale digitale cu informații la o precizie absolută foarte mare. Unele
aspecte / probleme pot fi abordate mai adecvat prin ajustarea (abordare) legală sau
instituțională în procesul de înregistrare a terenurilor sau în procesul de planificare a
utilizării terenurilor.
În concluzie, rolul cadastrului sa schimbat de la o utilizare pur juridică și fiscală la o
utilizare managerială și la nivel mondial cu scopul de a servi piața alimentară, precum și
obiectivele politice de durabilitate bazate pe o societate modernă.
Cu toate acestea, fiecare din domeniile (procesele) aferente nemijlocit sistemului
cadastral includ cerinţe foarte diferite care, pot fi soluţionate independent, separat de
sistemul GIS.
1.3.2.2 Aplicarea metodelor de evaluare a bunurilor imobile

Valoarea terenurilor (bunurilor imobile) influenţează procesul de formare a politicii
fiscale, ipotecare, subvenţionale, creditare etc. Impozitarea bunurilor imobile în
dependenţă de valoarea lor de piaţă reprezintă o politică fiscală modernă.
Politica ipotecară este direct bazată pe valoarea obiectului (terenului, bunului
imobil) ce urmează a fi gajat. Corectitudinea evaluării are influenţă asupra procesului de
ipotecare, creditare gajată. De asemenea şi politica de subvenţionare are tangenţă la
procesul de evaluare.
Piaţa funciară. Piaţa funciară reprezintă o formă modernă de investiţie, de
migraţiune a capitalului. Numai în condiţiile unei pieţe imobiliare dezvoltate vom avea
dezvoltarea capitalului, dezvoltarea teritoriului evident în interesul localităţilor şi
societăţii în ansamblu.
Politica fiscală. În majoritatea ţărilor politica fiscală este o necesitate obiectivă la
etapa iniţială a cadastrului. Cu alte cuvinte, cadastru a fost mecanismul de implemetare a
politicilor fiscale moderne şi ca rezultat al acumulărilor în buget şi respectiv dezvoltarea
socială şi economică a ţării.
Evident, politica fiscală este implemetată acolo unde persistă dreptul de proprietate,
un nivel deja stabilit al protecţiei dreptului de proprietate.
Politica de subvenţionare. În cadrul problemei majore de organizare a procesului
de planificare, administrare şi utilizare a resurselor un rol important îl are politica de
28
subvenţionare. Politica de subvenţionare se bazează pe implicarea Guvernelor în acţiuni
stimulatorii faţă de necesităţile sociale şi economice, pe recunoaşterea faptului că fără o
susţinere activă a domeniilor importante, succesele sunt mai departe decît aşteptările.
Politica de subvenţionare reprezintă o metodă, un mecanism de administrare în
cadrul concepţiei globale de planificare, administrare şi utilizare a resurselor.
Politica investiţională. De rînd cu alte politici este importantă în procesul de
administrare a teritoriului. Autorităţile locale care administrează teritoriul sunt profund
interesate de a atrage investiţii în dezvoltarea teritoriului administrat. În acest context este
orientată politica locală fiscală. Totodată, administrarea locală nu va accepta activităţi
străine intereselor locale.
În procesul de dezvoltare a teritoriului importante sunt acţiunile de îmbunătăţiri
funciare: irigare, desecare, combatere a eroziunii etc.
Politica creditară bancară de asemenea este amplasată pe evaluarea bunurilor
imobile şi o politică argumentată de protecţie a drepturilor.
1.3.2.3 Planificarea, administrarea, utilizarea bunurilor imobile

Durabilitatea socială se manifestă prin nivelul condiţilor de viaţă a populaţiei care
este bazat în primul rînd pe aspectul economic şi ecologic.
Rolul cadastrului în durabilitatea socială reiese din aportul său în dezvoltarea
economică, a relaţiilor economice, a relaţiilor de piaţă, a durabilităţii mediului.
Cel mai mult aspectul multifuncţional al cadastrului se manifestă prin durabilitatea
socială.
Durabilitatea economică. O economie dezvoltată nu poate exista în lipsa unui
cadastru dezvoltat. Această axiomă este confirmată de practica economiilor dezvoltate.
Anume cadastru este mecanismul realizării (implementării) unei pieţe dezvolltate, a unui
sistem de creditare ipotecară dezvoltat, a unei politici fiscale. Totodată, o economie
durabilă se bazează pe o piaţă imobiliară, politică ipotecară bancară, fiscală, subvenţonală
dezvoltată. Aceasta este interacţiunea multifuncţională. Anterior am menţionat rolul
procesului de cadastru şi evaluare în implementarea politicilor: fiscală, investiţională,
subvenţională etc.
Planificarea dezvoltării terenurilor este urmată de procesul de administrare.
Utilizarea raţională a resurselor este o dirivată a planificării şi administrării corecte.
Planificartea, politicile de utilizare sunt influenţate de reglementarea relaţiilor (dreptul)
pe viitor funciare.
Combinația unei piețe funciare eficiente și o administrație eficientă de utilizare a
terenurilor trebui să constituie apoi baza pentru o abordare durabilă a dezvoltării
economice , sociale și de mediu.
Durabilitatea ecologică este o solicitare, o necesitate a contemporanităţii. Situaţia
actuală reprezintă o ecologie afectată. Situaţia ecologică tinde a se agrava din mai multe
motive. Cele mai importante sunt: resursele naturale limitate şi creşterea populaţie,
creşterea capacităţii populaţie de a influenţa negativ resursele naturale.
În condiţile descrise un rol foarte important pentru ameleorarea situaţiei îl are
cadasctru, sistemul informaţional al cadastrului.
29
1.3.2.4 Înregistrarea bunurilor imobile şi publicitatea imobiliară
Înregistrarea bunurilor imobil şi a drepturilor asupra lor
Procesul de înregistrare la etapa iniţială a fost implementat ca o formă de protecţie a
proprietăţii iar prin aceasta au fost influenţate şi alte procese cum ar fi piaţa imobiliară,
politica ipotecară etc. Identificarea parcelelor pătrunde prin administrare şi gestionarea
terenurilor în zonele de gestionare, valoare, utilizare etc.
Totodată, diversitatea drepturilor condiţionează diversitatea metodelor de dobîndire
a drepturilor.
Dreptl şi protecţia dreptului asupra bunurilor imobile. Formarea bunurilor
imobile, formarea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, a altor drepturi reale,
protecţia drepturilor asupra bunurilor, sistemele de proprietate adecvate vor duce spre
pieţe funciare eficiente, la o administrare eficientă a tuturor resurselor etc.
1.3.2.5 Relaţii imobiliare: metode de reglementare, planificare, administrare,

utilizare
Relaţiile funciare (inclusiv imobiliare) sunt influenţate de politicile fiscale,
subvenţionale, ipotecare etc. Totodată, administrarea terenurilor este mult bazată pe
metodologia reglementării relaţiilor funciare. Conţinutul relaţiilor funciare îşi are
începutul în conţinutul dreptului de proprietate.
Planificarea, administrarea şi utilizarea resurselor crează concepţia relaţiilor
funciare. Acest compartiment pătrunde în concepţia relaţiilor dintre administrarea locală
şi centrală care, în condiţiile actuale reprezintă o garanţie a dezvoltării sociale, economice
şi de mediu.
1.3.2.6 Cadastru general şi cadastzrele de specialitate

Etapa actuală în dezvoltarea cadastrului se mai manifestă şi prin dezvoltarea
cadastrelor de specialitate. Cadastrul de specialitate, de regulă deserveşte un domeniu
(agricol, forestier, apelor, construcţiilor etc.). Totodată cadastru de specialtate nu poate fi
dezvoltat în lipsa unui cadastru general.
Cadastru general soluţionează un complex de probleme cum ar fi dreptul,
amplasarea hotarelor, protecţia dreptului etc.
Aceste probleme greu pot fi soluţionate în cadrul unui cadastru de specialitate.
Totodată un cadatsru de specialitate greu poate fi implementa fără a fi soluţionate
problemele de drept, hotare, protecţie etc.
30
Figura 9. Rolul cadastrului general în cadastrele de specialitate
Cadastru
agricol
Alte
Cadastru
cadastre de
forestier
specialitate
CADASTRU
BUNURILOR
IMOBILE
Cadastru
Cadastru
zonelor
apelor
protejate
Cadastru
idilitar
Figura 9. Rolul cadastrului general în cadastrele de specialitate

Sursa: elaborată de autori în baza studiilor efectuate
1.4 Cadastru agricol în Moldova

1.4.1 Din istoria cadastrului agricol în Moldova
Generalităţi. Primele activităţi (lucrări) de cadastru, înfăptuite pe teritoriul
Moldovei, (în spaţiul Prut – Nistru) se referă, deasemenea, la domeniul agricol, la dreptul
de proprietate asupra pămîntului, la repartizarea terenurilor agricole.
Conţinutul multifuncţional al cadastrului se va evidenţia mai tîrziu. La etapa iniţială,
cadastrul îndeplineşte două funcţii importante ce ţin de reforma agrară şi politica fiscală.
În cadrul reformei agrare se desfăşoară procesul redistribuire a terenurilor agricole.
Politica fiscală care urmează are scopul implementarea unui sistem raţional de
impozitare bazat pe calitatea terenurilor.
Studierea istoriei cadastrului agricol pe teritoriul Moldovei, în condiţiile unei
diversităţi a factorilor de influenţă (economici, sociali, statali etc.) devine mult mai
posibilă divizînd-o în patru etape istorice şi anume:
de până la 27 martie 1918;
anii 1918 – 1940;
anii 1940 – 1992;
actuală.
31
Punctele de reper (anii de început şi sfîrşit, extremele) etapelor au fost selectate
luînd în consideraţie unele evenimente sociale şi economice majore care sau desfăşurat şi
care au avut impact asupra sistemului cadastral.
1.4.1.1. Etapa de pînă la 27 martie 1918

Argumentarea etapei. Până la revoluţia din octombrie, 1917, care a avut loc în
Rusia, teritoriul Moldovei a fost împărţit în două părţi: Moldova din Dreapta şi Moldova
din Stânga râului Prut.
În Moldova din Dreapta Prutului, fiind provincie românească, primele lucrări
cadastrale au avut loc începând cu anii 1832 în baza Legii “Proiectul atingător de pravile
obşteşti şi hotărnicie” sub domnitorul Mihai Gheorghe Sturdza.
Normele juridice stabilite de M. Gh. Sturdza, ce ţineau de domeniul cadastrului, nu
au avut să fie executate. Motivul a fost rezistenţa opusă din partea boierilor din sfatul
provinciei, care erau mari proprietari de pământ şi nu doreau ca să fie supuşi impozitării
după suprafeţele reale ale proprietăţilor lor. Ei au preferat ca impozitul să fie calculat în
baza declaraţiilor făcute de ei.
Sistemul cadastral iniţiat de către M. Gh. Sturdza a fost un sistem modern . Eforturi
deosebite la implementarea acestui sistem au depus Gheorghe Asachi şi Gheorghe Lazăr,
care au întemeiat la Iaşi (în 1813), apoi la Bucureşti (în 1818) o şcoală de inginerie
pentru pregătirea specialiştilor în domeniul cadastrului.
După aceasta a durat o perioadă de stagnare, care a ţinut până în anii 1905-1907.
Anume în anii 1905-1907 teritoriul Moldovei, atât din dreapta, cît şi din stânga
Prutului a fost supus unui val de nemulţumiri (răscoale) ţărăneşti care, în final s-a soldat
cu o reformă agrară.
În dreapta Prutului acest val de răscoale ţărăneşti au avut ca rezultat iniţierea
reformei, care apoi a devenit cunoscută sub denumirea de reforma lui Ferdinand.
Esenţa acestei reforme includea redistribuirea (reparcelarea) terenurilor agricole în
interesul familiilor fără pămînt.
Moldova din Stînga Prutului se afla în componenţa Rusiei.
Divizarea iraţională a fondului funciar agricol în moşieri şi ţărani săraţi „lipiţi
pămîntului” a dat motiv şi, în multe regiuni ale Rusiei, la răscoale ţărăneşti şi respectiv a
argumentat necesitatea unei reforme agrare.
Moldova (Basarabia) se considera o regiune cu populaţie densă şi astfel, a fost
afectată de tulburările sociale.
Soluţia a fost găsită în, aşa numita, „Reforma lui Stolîpin”.
Esenţa acestei reforme includea strămutarea populaţiei (familiilor lipsite de terenuri
agricole) în regiunile slab populate ale Rusiei.
Sub acţiunea acestor factori în această parte a Moldovei au fost strămutaţi din
locurile natale zeci de mii de familii de ţărani în părţile nepopulate ale Siberiei,
Kazahstanului etc.
1.4.1.2. Etapa anilor 1918 – 1940

În Dreapta Nistrului, mişcările (tulburările) sociale din anii 1917-1918 au avut o
influenţă majoră asupra cadastrului.
32
Odată cu proclamarea de către Sfatul Ţării de la Chişinău, la 27 martie 1918, a unirii
Moldovei din Stânga Prutului (Moldova dintre Nistru şi Prut sau Basarabia) cu Regatul
României, lucrările cadastrale şi în această parte a Moldovei s-au desfăşurat sub influenţa
reformei lui Ferdinand.
Este necesar de constatat faptul că, Sfatul Ţării de la Chişinău, fiind în majoritate
format din soldaţi demobilizaţi era pe poziţii de reparcelare a terenurilor agricole în
interesul familiilor sărace.
Prin legea cu privire la reforma agrară promulgată de către regele Ferdinand la 21
iulie 1921 s-a prevăzut ca tuturor ţăranilor (familiilor fără pămînt) să li se vândă câte 5
hectare de pământ unei familii la un preţ relativ mic.
Scopul cadastrului la prima etapă a reformei a fost formarea dreptului de proprietate
asupra pământului. În baza măsurărilor cadastrale se formau terenuri (proprietăţi) cu
dimensiunile stabilite de lege, se înfăptuiau înregistrări în cărţile funciare, se elaborau
planuri cadastrale etc.
Lucrările cadastrale în spaţiul Moldovei dintre Nistru şi Prut s-au prelungit până în
1935-1937.
Partea stânga Nistrului, începând cu anul 1918, s-a aflat în componenţa Ucrainei.
Lucrările cadastrale în această parte a Moldovei s-au îndeplinit sub influenţa
colectivizării pământului – politicii de naţionalizare.
Colectivizarea pământurilor agricole prevedea dezicerea benevolă de la proprietatea
privată asupra pământurilor în scopul formării gospodăriilor agricole mari, în baza
proprietăţii de stat asupra pământului. Desigur, “dezicerea benevolă” de la proprietatea
privată asupra pământului a fost o formalitate. În realitate, colectivizarea s-a desfăşurat în
mod forţat. În mod forţat au fost naţionalizate terenurile agricole iar ţăranii-expropriaţi.
Lucrările cadastrale din această perioadă au fost efectuate în scopul stabilirii
hotarelor noilor gospodării (cooperativelor agricole) bazate pe proprietatea de stat.
În asemenea condiţii, a monopolismului statului asupra proprietăţii funciare, scopul
cadastrului a fost esenţial limitat. Prin faptul că cadastrul îşi are scopul de a contribui la
ocrotirea drepturilor de proprietate, inclusiv şi asupra pământului, el a fost declarat ca
“noţiune burgheză”, deci străină sistemului socialist.
Astfel, în loc de activitate economică cadastrului i sa dat un aspect politic, fapt ce a
influenţat negativ la dezvoltarea lui ulterioară. O perioadă însemnată de timp, până în
1970, cuvântul “cadastru” nu era utilizat în economie.
1.4.1.3. Etapa anilor 1940-1992

Începând cu anul 1940, Moldova din spaţiul Nistru – Prut este alipită la Uniunea
Sovietică şi împreună cu Moldova din stânga Nistrului (Transnistria) formează Republica
Sovietică Socialistă Moldovenească.
Lucrările cadastrale din acest spaţiu terestru (Nistru – Prut) au fost identice celor din
partea stângă a Nistrului, desfăşurate după anul 1918, fiind în componenţa Ucrainei.
Lucrările cadastrale efectuate în scopul formării colhozurilor, s-au desfăşurat pînă
în anii 1953-54. Conţinutul lucrărilor cadastrale din această perioadă au fost îndreptate
spre colectivizarea terenurilor agricole. Începînd cu anul 1955, o atenţie deosebită a fost
acordată studiilor pedologice şi geobotanice.
33
Într-un termen relativ scurt (10 ani), toată suprafaţa terenurilor agricole din
Moldova a fost acoperită de studii pedologice. În acest mod şi-a căpătat o dezvoltare mai
amplă partea economică a cadastrului, indiferent de faptul că noţiunea de cadastru nu era
utilizată în economia ţării.
Lucrările pedologice efectuate în această perioadă de timp sunt de o mare
însemnătate ştiinţifică şi pentru ziua de azi. Anume aceste lucrări ne demonstrează azi
dinamica calităţii fertilităţii solurilor. Anume în baza acestor studii pedologice a fost
demonstrată tragedia fertilităţii solurilor Moldovei.
În cadrul acestei etape cadastrale un interes deosebit prezintă specializarea şi
concentrarea producţiei agricole care a avut loc în perioada anilor 1965 – 1980.
Procesul de specializare şi concentrare a producţiei agricole a atins toate ramurile de
bază: vităritul, pomicultura, viticultura, legumicultura etc.
În acest scop, spaţiul economic al Republicii a fost împărţit în patru zone de
specializare a producţiei agricole: Zona de Nord, Zona de Centru, Zona de Sud - Vest,
Zona de Sud.
Sub influenţa proceselor de specializare şi concentrare a producţiei agricole au fost
modificate toate hotarele gospodăriilor formate în procesul colectivizării.
Lucrările cadastrale în această perioadă de timp au fost îndreptate spre stabilirea
hotarelor noi reieşind din pretabilitatea terenurilor pentru scopurile respective.
În condiţiile monopolismului statului asupra proprietăţii funciare, ţăranii nu puteau
avea nici o influenţă asupra executării acestor lucrări. Din acest punct de vedere s-a
început o perioadă nestabilă, cu acţiuni neargumentate din partea persoanelor cu putere şi
cunoştinţe, subiectivism şi incompetenţă etc., fapt ce a discreditat într-o oarecare măsură
procesul specializării producţiei agricole, care prin conţinutul său reprezintă o cale
modernă de dezvoltare.
În Moldova, noţiunea de „cadastru” a fost din nou recunoscută în 1970. Din această
perioadă instituţiile de învăţământ au început să pregătească specialişti în domeniul
cadastrului. Pentru Moldova, specialişti cu studii superioare pregăteau instituţiile din
Odesa, Lvov, Harkov (Ucraina), Voronej, Moskova (Rusia). Specialişti cu studii medii
speciale erau pregătiţi de către tehnicumul din Cahul.
Cadastrul implementat în anii 1950-1970 avea specificul său. Fiind aplicat în
condiţiile proprietăţii de stat asupra bunurilor imobile, el nu-şi putea demonstra toată
influenţa sa asupra economiei ţării, şi ea fiind o economie planificată, izolată de relaţiile
economice de piaţă. În această perioadă a fost ţinut mai mult un cadastru agrar.
Informaţia acumulată era prezentată autorităţilor publice şi gospodăriilor agricole, care, la
rândul lor, nu aveau capacităţi (independenţă) de a o utiliza în folosul dezvoltării
economiei ţării.
Toată informaţia despre construcţii, instalaţii, amenajări în perioada anilor 1940-
1992 a fost acumulată în afara cadastrului de către birourile de inventariere tehnică.
Soarta utilizării informaţiei acumulate de birourile de inventariere tehnică a fost
analogică cu informaţia despre terenurile agricole.
Conţinutul informaţiei includea dimensiunile obiectelor, materialele de construcţie,
deţinătorul, amplasamentul etc.
34
Deosebită, din punctul de vedere al cadastrului, este perioada anilor 1990-1992.
Cadastrul acestei perioade se afla sub influenţa unei alte economii. Această perioadă se
caracterizează prin aceea că majoritatea gospodăriilor, hotarele cărora au fost modificate
în procesul de concentrare şi specializare a producţiei agricole, au iniţiat întoarcerea la
vechile.
Acest lucru s-a început sub influenţa viitorului proces de privatizare a pământului.
Deja în anii 1990 se simţea necesitatea trecerii la proprietatea privată asupra pământului.
Lucrările cadastrale din această perioadă au fost executate în marea majoritate sub
influenţa ţăranilor, de multe ori acestea fiind însoţite de manifestaţii, greve, blocări de
străzi etc.
Analiza procesului de implementare a cadastrului în perioada menţionată (1940 –
1992) merită atenţie din punctul de vedere al bazei teoretice a cadastrului. În cadrul
analizei istorice constatăm o situaţie contradictorie, care se manifestă prin următoarele:
- statul în perioada menţionată întreprinde acţiuni vaste pentru a implementa
diferite elemente ale cadastrului;
- agenţii economici şi chiar unele instituţii publice manifestă puţin interes faţă de
informaţia din cadastru.
Care este natura acestei situaţii contradictorii?
În baza analizei efectuate, constatăm că motivul „lipsei interesului” faţă de
informaţia cadastrală este lipsa relaţiilor economice de piaţă.
Aceste concluzii ne vorbesc despre prioritatea relaţiilor economice de piaţă faţă de
acele relaţii formate în cadrul unei economii centralizate bazate pe monopolismul
statului asupra proprietăţii.
Aspectul metodico–metodologic şi ştiinţific al acestei perioade se mai manifestă şi
prin faptul că în anii 1991- 92, Universitatea Agrară de Stat din Moldova a început
pregătirea cadrelor autohtone în domeniul cadastrului.
1.4.2. Etapa actuală a cadastrului agricol

Istoria cadastrului agricol al Republicii Moldova, inclusiv şi etapa lui actuală, care
cuprinde perioada de timp începînd cu anul 1992 şi pînă în prezent, are particularităţile
sale.
În ce constau aceste particularităţi.
Odată cu implementarea noilor reforme economice, a relaţiilor de piaţă, cadastrul
agricol care era implementat în Moldova a evoluţionat în cadastrul bunurilor imobile.
Această evoluţie sa desfăşurat în detrementul cadastrului agricol. Toată atenţia,
potenţialul, au fost orientate spre implementarea cadastrului bunurilor imobile.
Sistemul informaţional al cadastrului agricol a rămas fără nici o atenţie.
La momentul actual agricultura duce o lipsă acută de informaţie referitoare la
terenurile destinate agriculturii.
Totodată, practica modernă în agricultură a demonstrat necesitatea unui cadastru
agricol modern, a unui sistem informaţional modern.
Din lipsa informaţiei, la etapa actuală Moldova se confruntă cu mari probleme în
implementarea politicilor de subvenţionare a agriculturii, fiscale, folosire raţională a
terenurilor agricole etc.
35
1.5 Necesitatea. Scopul cadastrului agricol
Definiţii
Necesitate obiectivă – categorie filozofică care reflectă legătura obiectivă dintre
fenomenele lumii materiale ce decurg inevitabil.
Fenomen – latură a obiectelor din realitate care constituie manifestarea exterioară
a esenţei acestora şi care poate fi percepută cu ajutorul organelor de simţ.
Proces – desfăşurare în timp a unui fenomen.
1.5.1 Necesitatea cadastrului agricol

La Capitolul „Analiza dezvoltării istorice a cadastrului agricol” am demonstrat
faptul „dezvoltării istorice” a cadastrului agricol. Începînd cu Egiptul antic, cadastrul
agricol sa răspîndit în toate ţările.
Pentru o asemenea dezvoltare istorică a cadastrului, în primul rînd, a fost o
necesitate (o necesitate – obiectivă).
La prima etapă, necesitatea obiectivă a cadastrului agricol s-a manifestat prin
politica fiscală.
Anume această necesitate a creat un sistem organizat de informatizare referitor la
terenurile agricole şi proprietarii lor. La rîndul său politica fiscală a fost argumentată de
necesităţile economice, sociale etc.
Decurgerea inevitabilă a fenomenelor, proceselor, formarea şi dezvoltarea statului
egiptean, necesităţile materiale, economice şi sociale, toate acestea argumentează
inevitabilitatea lucrărilor de stabilire şi restabilire a hotarelor, de aplicare a politicii
fiscale, de formare a unui sistem informaţional şi respectiv, de implementare a
cadastrului agricol.
Un timp îndelungat, pentru toate ţările, civilizaţii în ansamblu, terenurile agricole
aveau rolul unor valori incomparabile. Pentru a dobîndi terenuri agricole se duceau
războaie, mişcări sociale (răscoale) etc.
În cadrul necesităţii obiective, informatizarea reprezintă un scop. Mai corect, scopul
cadastrului reprezintă o derivată a necesităţii.
Conţinutul procesului de informatizare include: acumularea; analiza; distribuirea,
utilizarea informaţiei.
Care este în asemenea concluzii „latura obiectivă a realităţii”? Evident, terenul
agricol.
Terenul reprezintă obiectul cadastrului. Procesul de informatizare are scopul de a
descrie, cît mai complex obiectul cadastrului. Din aceste considerente procesul de
informatizare este bazat pe sistemul informaţional. La rîndul său „informaţia” este
obiectul sistemului informaţional.
1.5.2 Scopul cadastrului agricol

Orice scop este condus de o necesitate, de o realitate obiectivă. În cazul cadastrului
agricol, din cele deja menţionate, necesitatea este informatizarea.
Cîmpul informaţional al agriculturii privit prin prisma faptului că obiectul principal
este terenul agricol (parcela agricolă) este foarte larg, divers, multifuncţional.
36
În ierarhia necesităţilor, proprietarul de teren (producătorul agricol) este primul care
utilizează informaţia cadastrală în scopuri de producere, în scopul cultivării plantelor
agricole, aplicării tehnologiilor avansate şi în final obţinerii unor rezultate satisfăcătoare
din punctul de vedere al calităţii, cantităţii producţiei etc.
Din punctul de vedere al interesului public informaţia cadastrală are scopul de a
facilita implementarea politicilor de subvenţionare, fiscale, de creditare bancară etc. În
egală măsură autorităţile publice au scopul şi de a monitoriza activitatea producătorilor
agricoli.
Procesul de prelucrare a materiei prime (procesarea) deasemenea solicită o
informaţie amplă cadastrală despre istoria (trasabilitatea) obţinerii materiei prime, despre
tehnologiile aplicate, mai ales despre aplicarea substanţelor chimice. Procesatorul va
împărţi rezultatul final al producţiei cu producătorul materiei prime.
Cel mai important examinator al calităţii produsului final în agricultură este piaţa de
desfacere. O producţie calitativă îşi va crea drum spre consumator. Totodată, practica
deja a demonstrat că, chiar şi o producţie calitativă poate să nu ajungă la consumator din
simplul motiv că consumatorul nu dispune de o informaţie veridică despre ea.
Trasabilitatea produselor agricole devine tot mai importanţă. Referitor la producţia
agricolă sistemul de trasabilitate este pe cît de necesar pe atît şi de complicat. Acest
sistem ne impune să urmărim (monitorizăm) în permanenţă tehnologiile aplicate în
agricultură pentru a pune la dispoziţia consumatorul toată informaţia (istoricul) ce se
referă la obţinerea producţiei respective.
TEMA 2
OBIECTUL CADASTRULUI AGRICOL
(Titlul 1)
Generalităţi
Formularea corectă a conţinutului cadastrului agricol va depinde în mare măsură de
faptul pe cît de corect noi am formulat scopul cadastrului, am stabilit limitele de
răspîndire a procesului cadastrului agricol în ansamblu sau, cu alte cuvinte, va depinde
de obiectul cadastrului.
În conţinutul capitolului „Analiza dezvoltării istorice a cadastrului agricol” deja am
constatat faptul că, cadastrul agricol a apărut ca un proces de informatizare a societăţii
referitor la terenurile destinate agriculturii.
La rîndul său, atît domeniul agriculturii în care terenurile agricole sunt elementul
principal cît şi nemijlocit terenurile agricole care, se află sub o influenţă intensivă a
domeniului agricol, include o diversitate în formă, conţinut, aspecte calitative, cantitative
etc.
Evident că terenurile construcţiile, instalaţiile şi amenajările amplasate pe ele se află
sub o permanentă influenţă din partea factorilor antropic şi naturali.
Sub influenţa acestor factori obiectul cadastrului agricol îşi modifică conţinutul, se
transformă în diferite subcategorii de destinaţie, categorii de folosinţă, subcategorii
(moduri) de folosinţă etc.
Ca oricărui obiect, şi celui a cadastrului agricol îi sunt specifice aspecte cantitative,
calitative, economice, ecologice, sociale, amplasament, valoare etc.
37
La momentul actual suprafaţa totală a terenurilor cu destinaţie agricolă constituie –
1978.9 mii ha dintre care 85% sunt proprietatea privată. Terenul arabil, din suprafaţa
totală a terenurilor agricole constituie 84%. Aceste proporţii se păstrează mai mulţi ani la
rînd cu mici devieri.
Din suprafaţa totală a terenurilor agricole menţionată mai sus, 44% reprezintă
terenuri agricole degradate sub influenţa procesului de eroziune, la diferite etape.
2.1 Structura categoriei de terenuri destinate agriculturii

În conţinutul fondului funciar al Republicii Moldova, terenurile agricole, după
suprafaţă, reprezintă cea mai mare categorie de destinaţie.
Categoria de terenuri destinate agriculturii este determinată reieşind din cele mai
esenţiale trăsături ale sale, din principiul pretabilităţii, fezabilităţii şi necesităţii
socioeconomice care în ansamblu este sau ar garanta o cea mai bună utilizare a
terenurilor.
În continuare, categoria de terenuri destinate agriculturii se structurizează în:
subcategorii de terenuri destinate agriculturii;
categorii de folosinţă;
subcategorii de folosinţă (mod de folosinţă);
parcele agricole;
specii, soiuri.
În această consecutivitate a dimensiunilor „categoria de terenuri destinate
agriculturii” va ocupa cea mai înaltă poziţie în ierarhia structurală a cadastrului agricol.
2.2 Subcategorii de terenuri destinate agriculturii

Subcategoriile de terenuri destinate agriculturii reprezintă o primă detaliere a
obiectului.
Figura 10. Structura categoriei de destinaţie a terenurilor agricole

38
Pentru o detaliere mai profundă a obiectului şi, prin aceasta, pentru a obţine un nivel
mai înalt de utilizare a terenurilor agricole este impusă necesitatea de a diviza terenurilor
agricole în productive şi ne productive.
2.2.1. Terenuri productive

La productive se referă terenurile care participă nemijlocit în procesul de cultivare a
diferitelor plante agricole.
Din suprafaţa totală a terenurilor cu destinaţie agricolă de 1978,9 mii ha, 1929,1mii
ha participă nemijlocit la cultivarea plantelor. Acestea sunt terenurile arabile, plantaţiile
multianuale, păşunile, fînaţele care alcătuiesc fondul funciar al terenurilor productive.
Totodată, terenurile productive, în dependenţă de cerinţele economice, ecologice şi
sociale se divizează (vezi figura...) în:
terenuri productive de calitate superioară;
terenuri slab productive:
zone de protecţie;
terenuri productive amenajate.
Figura 11. Structura terenurilor productive

2.2.1.1 Terenuri productive de calitate superioară

La formarea subcategoriei de terenuri de calitate superioară au influenţat, cerinţele
economice, ecologice şi sociale în ansamblu.
Aspectul economic al terenurilor de calitate superioară este bine pronunţat.
Diferenţierea potenţialului natural al terenurilor este utilizată în politica fiscală de viacuri
prin „diferenţierea rentei funciare”. De pe terenurile de calitate superioară impozitul
funciar este mai mare.
La rîndul său, în procesul de utilizare a terenurilor de calitate superioară este
important de a păstra potenţialul lor înalt. Această cerinţă are şi un aspect social –
păstrarea potenţialului (fertilitatea) solului în interesul viitoarelor generaţii.
Toate acestea şiau găsit reflectare în cadrul juridic al Republicii Moldova.
Astfel, art. 83 al Codului Funciar aprobat prin Legea nr.828 din 25.12.1991 prevede
următoarele: „În vederea protecţiei terenurilor agricole de calitate superioară se
interzice retragerea acestora din circuitul agricol, utilizarea lor în alte scopuri
decît cele agricole, desfăşurarea pe aceste terenuri a operaţiunilor tehnologice şi de altă
natură ce conduc la degradarea solului, cu excepţia cazurilor cînd sînt repartizate
39
pentru construcţia obiectivelor liniare (drumuri, linii de telecomunicaţii şi de transport
electric, conducte), obiectivelor de exploatare minerală a petrolului şi gazelor şi a
construcţiilor de producţie necesare pentru exploatarea acestora.
Retragerea terenurilor agricole de calitate superioară din circuitul agricol pentru
necesităţile de stat şi publice se face numai în cazuri excepţionale, prin hotărîre a
Guvernului”.
Protecţia terenurilor de calitate superioară este prevăzută de cadrul legislativ al
tuturor ţărilor. Prin aceasta, se demonstrează necesitatea obiectivă a identificării acestei
subcategorii de terenuri în unităţi separate. Altfel este imposibilă protecţia lor.
Astfel, terenurile de calitate superioară sunt terenurile orizontale şi cvasi-
orizontale de podişuri, culmi largi situate pe versanţi cu panta de pînă la 3 grade,
terenurile cu gradul de evaluare a fertilităţii naturale de peste 60 de grade, precum şi
terenurile irigate.
Construcţia obiectelor de protecţie a terenurilor destinate agriculturii (a stratului de
sol), irigate, desecate, forestiere etc. nu este considerată modificare a destinaţiei.
2.2.1.2. Terenuri slab productive

Este evident că, dacă, în cadrul fondului terenurilor productive le-am identificat pe
cele de calitate superioară atunci, restul fondului funciar va avea o calitate medie sau
slabă (slab productive).
Din punctul de vedere al intereselor economice, ecologice, sociale, nu mai puţin
important este de a ne determina şi într-o altă subcategorie cum sunt terenurile slab
productive.
Terenurile slab productive sînt terenurile amplasate pe suprafeţe compacte, nu mai
puţin de 0,25 ha, pe pante mai mari de 5 grade, cu gradul de fertilitate nu mai mare de 30
de grade.
Indiferent de faptul că aceste terenuri sunt clasificate ca terenuri slab productive,
atenţia faţă de ele este majoră. Scopul cadastrului agricol referitor la aceste terenuri este
de a selecta o cale raţională (din punctul de vedere al aspectelor economice, ecologice,
sociale) de utilizare în perspectivă.
În majoritatea cazurilor realizarea căii selectate este însoţită de cheltuieli bugetare,
majore. Din aceste considerente decizia trebuie să fie argumentată.
Decizia de trecere a terenurilor cu destinaţie agricolă la subcategoria „slab
productive este adoptată de o comisie specială a consiliului local în baza unor studii
pedologice efectuate de instituţiile publice de specialitate, abilitate în funcţii.
În majoritatea cazurilor terenurile de calitate inferioară sunt obiectul proiectelor de
consolidare a terenurilor agricole.
Utilizarea terenurilor slab productive în cadrul Programului de consolidare a
terenurilor agricole nu privează persoana respectivă de dreptul de proprietate asupra
terenului, iar proprietarul beneficiază de rezultatele Programului.
Terenurile slab productive sunt întîlnite mai des sub următoarele denumiri:
degradate (terenuri aflate în proces de degradare excesivă, lipsite de vegetaţie) Din
ele fac parte:
40
bolovănişurile, stîncăriile, pietrişurile (terenuri acoperite cu blocuri de stânci
masive, îngrămădiri de bolovani şi pietrişuri care nu sunt acoperite de vegetaţie);
rîpe, ravene, torenţi (alunecări active de teren care sunt neproductive dacă nu sunt
împădurite);
sărături cu crusta (terenurile puternic sărăturate, care formeaza la suprafaţa lor o
crustă albicioasă foliabilă);
mocirle şi smârcuri (terenuri cu alternanţe frecvente de exces de ape şi uscăciune,
pe care nu se instaleaza vegetaţie. Terenurile cu mlaştini cu stuf se înregistrează la
categoria terenuri cu ape şi stuf ;
gropile de împrumut şi carierele (terenuri devenite neproductive prin scoaterea
stratului de sol şi roca pentru diverse nevoi economice);
haldele (terenuri pe care s-a depozitat material steril rezultat în urma unor activităţi
industriale şi exploatări miniere).
Politica utilizării raţionale a terenurilor destinate agriculturii include un capitol
special referitor la terenurile slab productive
Terenurile cu destinaţie agricolă indiferent de productivitate sau de nivelul calităţii
lor, în dependenţă de împrejurări, pot fi, inclusiv şi obiectul unor zone de protecţie.
2.2.1.3. Zona de protecţie

Reprezintă un teritoriu în cadrul căruia sunt situate diferite obiecte care necesită
reglementări specifice în vederea menţinerii calităţii lor, păstrării echilibrului prin
intervenţii şi conservare precum şi pentru asigurarea unor relaţii armonioase cu
mediul înconjurător.
Cadrul legislativ ce reglementează relaţiile funciare în interiorul zonelor de protecţie
sunt:
Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat (nr.1538 din 25.02.1998):
Legea privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului (nr.835 din
17.05.1996);
Legea cu privire la zonele şi fîşiile de protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor de apă
(nr. 440 din 27.04.1995);
Legea Codul Apelor al Republicii Moldova (nr.1532 din 22.06.1993.
În dependenţă de categoria obiectului, de cerinţele faţă de acest obiect, de modul
cum acest obiect influenţează mediul, sunt stabilite şi măsurile agro – mediu de
protecţie, dimensiunile zonelor de protecţie.
Dimensiunile zonelor de protecţie sunt stabilite de legislaţia în vigoare.
În calitate de obiect de protecţie pot fi:
terenurile agricole în ansamblu care sunt ameninţate de un bun imobil care
influenţează prin activitatea sa. Ca exemplu: diferite fabrici (de ciment, de zahăr), obiecte
de extragere a zăcămintelor;
obiectele acvatice care sunt ameninţate de a fi poluate în procesul de lucrare a
terenurilor agricole;
alte obiecte cu statut de agrement.
41
Regimul juridic al terenurilor destinate agriculturii incluse în zonele de protecţie,
limitarea drepturilor, stabilirea unor condiţii obligatorii sînt stabilite de legislaţia în
vigoare.
Marcarea în natură a terenurilor destinate agriculturii incluse în zonele sanitare şi de
protecţie se efectuează prin semne convenţionale, conform unui regulament special
aprobat de autoritatea abilitată.
Restricţiile faţă de terenurile destinate agriculturii incluse în zonele sanitare şi de
protecţie, sînt înscrise în Registrul bunurilor imobile, în modul stabilit de legislaţie.
Terenurile din zona de protecţie rămîn în proprietate (gestiunea) deţinătorului.
Excluderea terenurilor afectate a zonelor de protecţie din categoria terenurilor cu
destinaţie agricolă şi trecerea lor la proprietatea publică se efectuează în conformitate cu
legislaţia funciară în vigoare.
În zona de protecţie se admite:
desfăşurarea de activităţi economice tradiţionale ce nu conduc la schimbări
esenţiale în evoluţia proceselor naturale;
crearea de condiţii optime de trai pentru animalele sălbatice;
tăierile de igienă, de îngrijire şi de regenerare a pădurilor;
organizarea unor zone de recreaţie reglementată.
Totodată, în zona de protecţie se interzice:
efectuarea fără autorizaţie a vînatului, pescuitului şi capturării de animale;
tăierile rase;
construirea de obiecte şi depozite pentru păstrarea de chimicale şi îngrăşăminte
minerale, alte obiecte auxiliare;
staţionarea vehiculelor în alte locuri decît cele indicate special.
aplicarea pesticidelor;
amplasarea fermelor şi complexelor zootehnice;
construcţia şi amplasarea staţiilor de alimentare cu petrol, obiectelor pentru
prepararea soluţiilor chimice şi pentru depozitarea produselor petroliere, sălilor de
cazane, acumulatoarelor de ape reziduale, punctelor de deservire tehnică, spălătoriilor,
obiectelor agricole şi industriale, care pot avea un impact ecologic distructiv.
Dacă în zona de protecţie a apelor sînt obiective care poluează sursele de apă sau
implică pericolul poluării lor şi care nu se încadrează în cerinţele auditului ecologic, se
prevede transferarea acestora dincolo de hotarele zonei de protecţie.
Pentru protecţia apelor, în cadrul zonelor de protecţie sunt construite fîşii riverane
de protecţie a apelor.
Teritoriul făşiilor riverane de protecţie a apelor se foloseşte pentru crearea perdelelor
forestiere şi pentru fînaţuri şi restabilirea locurilor de depunere a icrelor din luncile
inundabile şi deltele rîurilor. Înăuntrul acestor fîşii pot fi numai: construite construcţii
hidrotehnice de protecţie şi de consolidare a malurilor; amenajate locuri de trecere a
peştelui (diguri, pereuri, pereţi de sprijin, ecluze ş.a.), construcţii şi instalaţii provizorii
pentru creşterea şi prinsul peştelui şi animalelor de apă.
În cazul folosirii surselor de apă de suprafaţă pentru alimentarea centralizată cu
apă în scopul satisfacerii necesităţilor de apă potabilă în locurile de captare a apei se
stabilesc zone de protecţie sanitară, ce prevăd un regim special de exploatare.
42
2.2.1.4. Terenurile amenajate
Terenuri amenajate sunt considerate terenurile cu sisteme de irigare, desecare alte
instalaţii şi construcţii care au influenţă nemijlocită asupra regimului de creştere a
plantelor, calităţii solului, volumului de producţie.
Irigate sunt terenurile utile pentru agricultură şi irigaţie, amenajate cu reţele
permanente sau provizorii de irigare, suficient asigurate cu apă din sursa de irigare.
Organizarea şi exploatarea terenului se realizează, respectându-se condiţiile de
exploatare optimală a sistemelor de irigaţie, desecare-drenaj, de prevenire a fenomenelor
erozionale etc.
Toţi deţinătorii de teren (proprietarii) din perimetrul sistemului de irigare respectă
toate condiţiile comune de exploatare, stabilite printr-un acord comun autentificat de
primărie.
Dreptul la utilizarea resurselor de apă este eliberat deţinătorilor de teren agricol în
modul stabilit de legislaţie.
Desecate sunt terenurile cu sisteme de desecare care asigură un regim al aerului şi al
apei favorabil pentru cultivarea plantelor.
Desecarea terenurilor se efectuează în scopul utilizării lor în agricultură, stopării
proceselor distructive (alunecărilor de teren etc.), ocrotirii şi utilizării construcţiilor,
amenajărilor.
Sistemul de desecare este proiectat reieşindu-se din particularităţile solurilor şi
regimul lor hidric, fără a se ţine cont de hotarele moşiilor.
Construcţia sistemelor de desecare se efectuează în baza unui acord comun dintre
proprietarii de teren, autentificat de primărie.
Prejudiciule cauzate proprietarilor de teren în urma construcţiei sistemelor de
desecare sînt compensate de persoanele fizice sau juridice în favoarea cărora au fost
efectuate aceste lucrări la preţ negociabil sau în mărimea stabilită de instanţa
judecătorească în baza raportului experţilor independenţi.
La categoria de terenuri amenajate se referă şi alte construcţii instalaţii amplasate
pe terenurile cu destinaţie agricolă care au funcţia de a deservi procesul agricol de
producţie.
2.2.2 Terenuri cu destinaţie agricolă, neproductive

O suprafaţă de 48,8 mii ha nu participă direct la cultivarea plantelor. Acestea sunt
drumurile, făşii forestiere, construcţiile etc.
Terenuri cu destinaţie agricolă, neproductive, pot fi din motivele:
factorului antropic;
factorului natural.
Domeniul agricol, prin conţinutul său, include o infrastructură întreagă, un complex
de construcţii, instalaţii amenajări. La acest complex de obiecte putem referi:
terenurile ocupate cu construcţii şi instalaţii agrozootehnice;
amenajări piscicole şi de îmbunătăţiri funciare;
platforme;
spaţii de depozitare;
depozite care servesc procesului de exploatare a terenurilor agricole;
43
fîşii, plantaţii forestiere de combatere a eroziunii;
drumuri tehnologice şi de exploatare agricolă;
Drumurile tehnologice traversează plantaţiile viticole şi pomicole şi deservesc
terenurile unui singur proprietar.
Drumurile de deservire agricolă stabilesc legătura între masivele de terenuri
agricole şi drumurile magistrale publice şi deservesc mai mulţi proprietari.
Atît drumurile tehnologice, cît şi cele de deservire agricolă sînt proprietate privată a
proprietarilor de terenuri.
Drumurile de deservire agricolă în majoritate sînt proprietate comună. Cota de
suprafaţă în proprietatea comună este proporţională lungimii drumului aferent suprafeţei
aservite.
Se interzice exploatarea drumurilor tehnologice şi de deservire agricolă altfel decît
conform destinaţiei.
Totodată, în interiorul masivelor de terenuri agricole productive, din motive
naturale sunt prezente terenuri neutilizate în procesul de producţie.
2.3 Categorii de folosinţă

Necesitatea identificării categoriilor de folosinţă, reprezintă una din multele
motivaţii de a dezvolta structura cadastrului agricol pînă la nivelul parcelelor.
Structura folosinţelor în cadrul categoriei de folosinţe este oglindită în figura
nr…Categorii de folosinţă a terenurilor agricole sunt: arabilul (terenul arabil), plantaţiile
pomicole, plantaţiile viticole, păşunile, fînaţele, plantaţiile forestiere, apele, drumurile,
construcţiile agricole alte terenuri (care nu se lucrează: rîpi, alunecări etc.).
Figura 12. Structura categoriilor de folosinţă a terenurilor destinate agriculturii

44
Deja din denumirea sa categoria de folosinţă a parcelelor agricole îşi manifestă
conţinutul său antropic. Totodată, categoria de folosinţă nu poate fi stabilită fără a lua în
considerare factorul pretabilităţii (condiţiilor favorabile).
Prima divizare în cadrul categoriilor de folosinţă este efectuată după principiul:
incluse în circuitul agricol;
excluse din circuitul agricol.
În circuitul agricol sunt incluse: terenul arabil (arătura), plantaţiile multianuale
(pomicole, viticole etc.), fînaţele, păşunile.
Sunt excluse din circuitul agricol: plantaţiile forestiere (inclusiv fîşiile forestiere),
iazurile (bazinele acvatice), mlaştinile, drumurile, construcţiile, rîpile, alunecările de
terenuri etc.
2.3.1 Arabil
În această categorie se includ acele terenuri care se ară în fiecare an (sau mai mult de
doi ani la rînd) sunt cultivate cu plante anuale sau perene.
Terenurile arabile amenajate sau ameliorate prin lucrări de irigare, desecare,
terasare, etc. se vor delimita ca arabile cu întreaga lor suprafaţa, incluzînd şi suprafeţele
ocupate de canale, diguri, talazuri, debusee, benzi înierbate, etc. care nu se pot reprezenta
la scara planului amplasării parcelelor agricole.
Folosirea raţională a terenurilor arabile prevede utilizarea lor în conformitate cu
pretabilitatea şi exploatarea în regim de eficacitate sporită şi este subordonată prevenirii
proceselor de degradare (eroziune, alunecări de teren, dehumificare, înmlăştinire,
sărăturare, compactare ş. a.) conform proiectului de organizare a teritoriului.
Un exemplu de teren arabil cu semănături de toamnă este oglindit în figura…
Figura 13. Teren arabil. Semănături de toamnă. Fîşii forestiere

45
În condiţii de pantă, când mărimea ei depăşeşte 5°, deţinătorul de teren efectuează
arătura şi alte acţiuni agrotehnice de bază de-a curmezişul pantei.
În scopul prevenirii acţiunilor negative a curenţilor de apă, pe pantă vor fi sădite
fâşii forestiere sau de ierburi multianuale, respectîndu – se condiţiile prevăzute de actele
normative şi legislative existente.
Utilizarea substanţelor chimice, în procesul de cultivare a plantelor de câmp, este
permisă în funcţie de condiţiile prevăzute de legislaţia cu privire la protecţia mediului.
Pot fi trecute la categoria de folosinţă “terenuri arabile” alte terenuri care, fiind
utilizate permanent în scopul cultivării culturilor de câmp, nu vor crea primejdia
distrugerii lor prin manifestarea degradării.
În cazul apariţiei primejdiei distrugerii, terenurile arabile sunt trecute, în modul
stabilit, la altă categorie (sub-categorie) de destinaţie.
Pe terenurile arabile se cultivă: cereale, leguminoase, plante oleaginoase, plante
tehnice, plante rădăcinoase pentru furaj, plante aromatice şi medicinale, legume, plante
ornamentale.
Terenurile pârloagă. Terenurile pârloagă reprezintă parcelele de teren, care anterior
au fost folosite ca arătură. Începând cu toamna, o perioadă de 1-2 ani nu se prelucrează
pentru semănatul culturilor şi nu sînt pregătite pentru ogor.
2.3.2. Plantaţii multianuale.

Terenurile ocupate de plantaţii multianuale sînt folosite sub plantaţii lemnoase şi
arbuşti, precum şi alte plantaţii perene pentru obţinerea produselor pomicole, viticole,
tehnice şi medicinale. Aceste terenuri cuprind livezi, vii, zmeuriş, plantaţii pe dud,
culturi etero-oleaginoase, hamei, pepiniere.
O imagine a unei plantaţii multianuale este oglindită în figura nr
Utilizarea terenurilor ocupate de vii, livezi şi alte plante multianuale are loc în
conformitate cu proiectul de creare a plantaţiei de vii, livezi şi altor plantaţii multianuale.
În condiţiile când o plantaţie de vie sau livadă a devenit proprietate a mai multor
persoane fizice sau juridice, în baza procesului de privatizare, proprietarii de teren vor
respecta condiţiile unice de utilizare pentru toată plantaţia, pe întreaga perioadă de
exploatare, conform cerinţelor tehnologice.
Condiţiile de utilizare în comun a terenului ocupat de vie sau livadă sînt stabilite în
baza proiectului de organizare a teritoriului aprobat de primărie.
2.3.2.1.Vii
În această categorie de folosinţă se încadrează terenurile plantate cu vită de vie şi
anume:
viile nobile (VN) - cuprinzînd viile altoite şi indigene , unde viile altoite au la bază
un portaltoi, iar cele indigene sunt nealtoite ;
viile hibride (VH) - sunt acelea care poartă denumirea de “producători direcţi” ;
plantaţiile cu hamei ( VHA ) - sunt încadrate în această categorie de folosinţă
întrucît au o agrotehnică asemănătoare viţei de vie ;
pepinierele viticole ( VP ) – sunt terenurile pentru producerea materialului săditor
viticol şi anume : plantaţiile portaltoi şi pepinierele propriu-zise sau şcolile de viţe.
46
Figura 14. Livezi, vii, fîşii forestiere
2.3.2.2. Livezi
Sunt terenurile plantate cu pomi fructiferi în diferite sisteme de cultura tradiţională
ca:
Figura 15. Plantaţie de livadă. Fîşii forestiere
Figura 15. Plantaţie de livadă. Fîşii forestiere

47
livezi cu culturi intercalate, livezi înierbate, livezi în sistem agropomicol, etc. În
aceasta sub – categorie se încadrează terenurile plantate cu pomi şi arbuşti fructiferi şi
anume:
livezile intensive şi super intensive sunt terenurile cu o mare densitate de pomi la
hectar avînd coroanele dirijate iar lucrările de întreţinere şi recoltare sunt mecanizate ;
plantaţiile de arbuşti fructiferi sunt terenurile plantate cu zmeura, agrişe, coacăze,
trandafiri de dulceaţă, etc. ;
pepinierele pomicole sunt terenuri destinate producerii materialului săditor pomicol.
O plantaţie de livadă este reprezentată în figura…
2.3.2.3. Păşini, fînaţe

Păşunile sunt terenuri înierbate sau înţelenite în mod natural sau artificial, prin
însemînţări la intervale de maxim 15- 20 ani şi care se folosesc pentru păşunatul
animalelor. În cadrul acestei categorii de folosinţă se înregistrează următoarele sub-
categorii de folosinţă :
păşuni curate - sunt păşunile acoperite numai cu vegetaţie ierboasa ;
păşuni împădurite - sunt acele păşuni care, în afara de vegetaţie ierboasa, sunt
acoperite şi cu vegetaţie forestiera, cu diferite grade de consistenţă ;
păşuni cu pomi fructiferi - sunt păşunile cu pomi fructiferi plantaţi în scopul
combaterii eroziunii sau a alunecărilor de teren, precum şi păşunile care provin din livezi
părăginite. La încadrarea acestora se va tine seama de faptul ca producţia principala este
masa verde care se păşunează, fructele reprezentînd un produs secundar ;
păşuni cu tufărişuri şi mărăciniş.
Păşuni de luncă Păşuni de terasă Păşuni împădurite
Figura 16. Păşune

Fîneţele sunt acelaşi tip de terenuri ca şi păşunile, criteriul de diferenţiere intre cele
doua categorii de folosinţă fiind faptul că producţia vegetală este cosită. În această
categorie se includ următoarele sub-categorii :
fîneţe curate;
fîneţe împădurite;
fîneţe cu pomi fructiferi;
fîneţe cu tufărişuri şi mărăciniş.
48
Imaginile din figurile ne oglindesc fragmente din cele mai răspîndite categorii de
păşune din republică.
Păşunile şi fâneţele, în marea lor majoritate, sunt incluse în fondul de rezervă şi
deci sînt proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale. Autoritatea administraţiei
publice locale gestionează păşunile şi fâneţele în interesul populaţiei localităţii
respective, potrivit destinaţiei lor.
Modificarea categoriei de destinaţie şi folosinţă a păşunilor şi fâneţelor se
efectuează cu acordul consiliului local studiind şi reprezentând părerile locuitorilor din
comună.
În scopul utilizării raţionale a terenurilor ocupate de păşuni şi fâneţe autoritatea
administraţiei publice locale, în baza proiectului de organizare a terenurilor, întreprinde
acţiuni de îmbunătăţire a calităţii solului şi a stării conţinutului de ierburi.
Autorităţile administraţiei publice locale sînt obligate:
să întreţină păşunile ce constituie proprietate publică în stare corespunzătoare, să
asigure paza lor, să sporească sistematic fertilitatea solului şi productivitatea păşunilor în
scopul satisfacerii necesarului de furaje pentru animale şi protecţiei solului;
să ia parte la finanţarea proiectelor de ameliorare a păşunilor ce constituie
proprietate publică;
să nu permită folosirea în alte scopuri a terenurilor ce constituie proprietate publică
destinate păşunatului, cositului, creşterii nutreţului verde sau producerii seminţelor de
plante furajere.
Conform informaţiei din cadastru, suprafaţa păşunilor şi a fînaţelor în republică
constituie respectiv: 2110 ha fînaţe şi 357947 ha păşune.
Atît păşunile cît şi fînaţele se află într-o stare de degradare crescîndă.
Tema 3
SUBIECTUL ŞI CONŢINUTUL CADASTRULUI AGRICOL
(Titlul 1)
3.1 Subiectul cadastrului agricol

Subiect (fil.) om ca fiinţă activă şi conştientă cu capacităţi cognitive.
Subiect al cadastrului agricol - persoane fizice şi juridice active care, elaborează
şi exploatează Sistemul informaţional al cadastrului agricol, utilizează informaţia
Politicile de stat în domeniul agriculturii sunt formulate de Ministerul Agriculturii şi
Industriei Alimentare al Republicii Moldova. Deasemenea, Ministerul duce şi
responsabilitatea aplicării acestor politici.
Care sunt aceste politici pentru care cadastrul agricol reprezintă un mecanism
important de realizare. La prima etapa se conturează două politici importante şi anume:
politica de subvenţionare;
politica utilizării raţionale a terenurilor agricole.
în continuare aceste două politici stau la baza altor politici şi interese economice,
ecologice şi sociale şi anume:
politica fiscală în agricultură;
49
protecţia interesului consumatorului etc.
Acumularea şi răspîndirea informaţiei despre obiectul cadastrului agricol este funcţia
Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare împreună cu toate structurile, de toate
nivelurile din republică.
La acest capitol al subiectului este necesar să constatăm o slabă dezvoltare şi ca
rezultat la moment agricultura ca domeniu duce lipsa de cea mai elementară informaţie.
Un rol important în realizarea politicii de subvenţionare îl are Agenţia de Intervenţii
şi Plăţi.
La rîndul său politica de subvenţionare a producătorilor agricoli include un complex
întreg de politici de interes economic, ecologic şi social. Aici vom găsi:
dezvoltarea unor ramuri în ansamblu (vitărit, legumicultură, viticultură etc.;
amenajarea teritoriului (vii, livezi, sisteme de irigare şi desecare);
protecţia solului;
producţie ecologic pură etc.
În structura subiectului cadastrului agricol, atît la capitolul consumatori de
informaţie cît şi la elaborarea şi exploatarea Sistemului informaţional al cadastrului vom
găsi locul Instituţiilor de cercetări ştiinţifice.
Politica utilizării raţionale a terenurilor agricole include şi ea întreg complexul de
interese: economice, ecologice, sociale.
Subiectul principal, evident că este proprietarul de terenuri agricole. Anume el este
cea mai interesată persoană în procesul utilizării terenurilor. Totodată, interesul social şi
ecologic în cadrul politicii utilizării raţionale a terenurilor este protejat prin autorităţile
publice, prin politica de subvenţionare, de stimulare şi administrativă.
Evident că, progresul în domeniul cadastrului agricol va vi numai atunci cînd, de
către subiect, vor fi monitorizate, analizate toate aspectele cadastrului pentru a
fundamenta şi dezvolta bazele lui teoretice.
Acest aspect al subiectului cadastrului este consacrat ştiinţei, instituţiilor ştiinţifice,
savanţilor. Referitor la Republica Moldova, este slab dezvoltat.
Cel mai mare consumator al informaţiei cadastrului agricol sunt consumatorii
produselor alimentare. La capitolul „consumarea informaţiei cadastrului agricol” la etapa
actuală constatăm deasemenea, o situaţie nesatisfăcătoare cînd, consumatorii de produse
alimentare practic nu cunosc istoricul acestor produse.
Specificul subiectului cadastrului agricol constă în faptul că întreaga societate
(majoritatea societăţii) manifestă interes faţă de unele aspecte informaţionale, mai ales
cele apropiate de domeniul alimentar.
3.2 Conţinutul cadastrului agricol

3.2.1 Generalităţi
La nivelul prezentului capitol despre cadastrul agricol putem deja constata că el
reprezintă:
un proces (fenomen) obiectiv;
o necesitate obiectivă urmată de un scop, de subiect;
un complex de principii, criterii, idei fundamentale.
50
Scopul bazat pe o necesitate de informatizare, obiectul reprezentat prin terenurile cu
destinaţie agricolă, subiectul care include persoanele implicate sau cu interes faţă de
cadastrul agricol, reprezintă pilonii teoretici de bază în procesul de formulare a
conţinutului cadastrului agricol, a principiilor, criteriilor, metodelor de bază etc..
principiu – în înţelesul prezentului text, reprezintă o idee (mai multe idei)
fundamentală formulată succint pe care este întemeiat procesul, fenomenul respectiv în
cazul dat (cadastrul agricol) ca teorie.
Criteriu – principiu după care se defineşte, se determină existenţa unui fenomen,
proces, obiect.
3.3 Principiile cadastrului agricol

Principiile cadastrului agricol au un rol important pentru păstrarea integrităţii,
identităţii cadastrului agricol ca proces, teorie (ştiinţă), se află într-o permanentă
dezvoltare sub influenţa proceselor, fenomenelor aferente.
Cadastrul agricol ca teorie este bazat pe următoarele principii de bază:
interesului economic public şi privat;
folosirea raţionale a tuturor bunurilor agricole;
protecţia ecologică a intereselor consumatorilor;
transparenţa informaţională;
veridicitatea informaţiei cadastrale.
actualitatea informaţiei acumulate;
operativitatea deservirii informaţionale;
consecutivitatea activităţilor;
standardizarea informaţională;
dinamismul procesului de ţinere a cadastrului.
Interesul economic public şi privat. Acest principiu constată faptul că cadastrul
agricol reprezintă, în egală măsură, un product al interesului public şi privat.
În baza acestui principiu este formulat scenariul după care autorităţile publice obţin
informaţia necesară procesului de implementare a politicii de subvenţionare, de
intervenţie asupra proceselor în agricultură iar producătorii agricoli obţin informaţia
cadastrală în interesul lor privat.
Folosirea raţională a tuturor bunurilor agricole. Folosirea raţională a bunurilor
agricole (inclusiv a terenurilor) depăşeşte limitele interesului privat. Totodată, este
cunoscut faptul că fiecare proprietar în procesul utilizării terenurilor, îşi realizează
interesul său economic privat.
Din aceste considerente, principiul folosirii raţionale a bunurilor agricole are funcţia
de echilibru între interesele public şi privat. Principiul folosirii raţionale, în egală măsură,
va respecta atît interesul economic privat cît şi interesul societăţii în ansamblu.
Protecţia solurilor necesită cheltuieli suplimentare, totodată aceste măsuri sunt
necesare de a fi realizate. Realizarea măsurilor de protecţie a solurilor în condiţiile
folosirii raţionale a terenurilor agricole orientează politica de stat spre acoperirea acestor
cheltuieli din alte surse decît ale proprietarului.
51
Protecţia ecologică a intereselor consumatorilor. Obiectul cadastrului agricol, în
primul rînd este terenul agricol care la rîndul său este şi cel mai influenţat obiect din
punctul de vedere ecologic
Acest principiu are scopul de a formula un scenariu în cadrul cadastrului agricol care
ar facilita protecţia ecologică a solurilor şi prin aceasta, şi producţia finală pusă la
dispoziţia consumatorilor.
Interesul faţă de producţia ecologică pură, faţă de activităţile întreprinse în acest
scop va creşte pe parcursul timpului în permanenţă.
Transparenţa informaţională. Pentru a obţine un nivel înalt de încredere faţă de
activitatea de antreprenoriat în domeniul agriculturii sistemul informaţional al cadastrului
agricol trebuie să acorde acces la o informaţie multiplă despre calităţile solurilor de pe
care a fost strînsă producţia, despre procesul tehnologic aplicat etc.
Această informaţie este necesară atît procesatorilor locali cît şi consumatorilor
(procesatorilor) străini. Transparenţa sistemului informaţional al cadastrului agricol este
un principiu important în atingerea acestui scop.
În calitate de principiu, transparenţa informaţională se răspîndeşte şi asupra
veridicităţii informaţiei din cadastru.
Veridicitatea informaţiei cadastrului agricol. Un segment important în cadrul
sistemului informaţional al cadastrului agricol este controlul asupra veridicităţii
informaţiei pusă în utilizare.
În acest scop controlul trebuie să fie efectiv şi să excludă cazurile unor informaţii
false în cadrul sistemului informaţional.
Actualitatea informaţiei acumulate. În baza acestui principiu sunt studiate,
termenele solicitate, sunt actualizate cerinţele societăţii, cerinţele domeniului iar
informaţia va coincide momentului actual
Acest principiu orientează sistemul informaţional spre a răspunde la necesităţile
zilei, la problemele actuale. Acest principiu va influenţa asupra conţinutului informaţiei,
componenţei utilizatorilor etc.
Operativitatea deservirii informaţionale. Acumularea, analiza, sinteza distribuirea
şi controlul asupra informaţiei cadastrului agricol este o procedură complicată care
necesită timp. Pentru ca informaţia necesară să ajungă cît mai repede la utilizator este
necesar de aplicat cele mai moderne metode, de exclus pauzele ne prevăzute.
Această problemă importantă poate fi soluţionată în baza unui sistem informaţional
modern, aplicînd tehnica şi tehnologii avansate.
În scopul distribuirii operative a informaţiei este important de a determina purtătorul
principal al informaţiei şi calea parcursă de el spre utilizator.
Consecutivitatea acţiunilor de implementare. Un rol important în funcţionarea
normală a sistemului informaţional al cadastrului agricol îl va avea soluţionarea
problemei consecutivităţii efectuării lucrărilor.
Mai ales la etapa implementării cadastrului agricol, consecutivitatea acţiunilor
reprezintă un principiu important.
Principiul consecutivităţii ne orientează ca complexul de lucrări să fie organizat sub
un conţinut logic avînd: etapă iniţială (de studiu a problemei); etapă de acumulare a
informaţiei; etapă de deservire informaţională.
52
În cadrul sistemului informaţional al cadastrului agricol vor funcţiona mai multe
segmente de acumulare, analiză şi deservire a informaţiei. Fiecare segment va avea
influenţă asupra operativităţii informaţiei.
Standardizarea informaţiei. O analiză operativă a informaţiei cadastrului agricol
poate fi efectuată numai în condiţiile utilizării unor standarde. Pentru acesta informaţia
necesară va fi din timp tipizată, standardizată şi totodată va fi actuală.
Standardizarea nici într-un mod nu poate fi un obstacol în calea implementării
cerinţelor noi formulate de realitatea obiectivă.
Dinamismul procesului. Este cunoscut faptul că, pe parcursul unei perioade de
timp, cerinţele faţă de aspectul cantitativ, calitativ al informaţiei vor creşte. Aceste
modificări în conţinutul criteriilor de actualitate şi standardizare vor fi o obiectivitate. Va
fi necesar din timp de a aprecia acest principiu pentru ca sistemul informaţional să
funcţioneze ritmic.
Ca proces unic, teorie (ştiinţă), cadastrul agricol este determinat în baza: scopului,
obiectului, conţinutului, principiilor de bază.
Criteriul în calitate de principiu de definire este utilizat în condiţiile selectării mai
multor obiecte, procese, fenomene cu caracteristici comune.
Principiile cadastrului agricol în cadrul UE. Evident că nivelul de implementare a
cadastrului agricol în diferite ţări este diferit. Totodată, mediul Comunităţii (Uniunii)
Europene impune respectarea unor principii comune puse la baza Sistemelor
Informaţionale şi anume:
integritatea sistemelor informaţionale cadastrale şi transparenţa informaţională;
garantarea şi securitatea proprietăţii imobiliare în întreg spaţiu UE;
recunoaşterea unei unităţi comune purtătoare de informaţie (terenul, parcela);
fiecare teren va purta un cod unic pentru a fi determinat în spaţiu aplicînd SIG
(Sistemul Informaţional Geografic, sau în engleză GIS);
fiecare teren, inclusiv construcţiile, instalaţiile, amenajările amplasate pe ea cît şi
subsolul, vor fi însoţite de informaţia necesară;
informaţia din cadastrul ţărilor membre UE este deschisă pentru toţi cetăţenii
Europei, agenţii economici, autorităţi publice şi private. Transparenţa informaţiei
cadastrale este accesibilă în condiţiile protecţiei informaţiei private (confidenţiale)
stabilită prin lege.
sistemul cadastral în ansamblu inclusiv şi cadastrul agricol, reieşind din conţinutul
său, este definit un domeniu de bază în ţările Uniunii Europene. În acest scop, în cadrul
ţărilor membre ale UE şi celor candidate a apărut necesitatea unei colaborări
informaţionale referitoare la proprietate şi teritoriu.
Pentru ţările noi care aderă la uniunea europeană, un cadastru agricol, un sistem
informaţional agricol dezvoltat devine o prea – condiţie de aderare. Aceste cerinţe tot mai
profund se răspîndesc şi asupra agriculturii Moldovei.
Noţiune.
cadastrul agricol – reprezintă un Sistem Informaţional despre terenurile cu
destinaţie agricolă, împreună cu construcţiile, instalaţiile, amenajările amplasate pe ele,
privite prin prisma utilizării lor raţionale, protecţiei ecologice şi eficacităţii economice.
53
TITLUL II.
SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL CADSTRULUI AGRICOL
Tema 4
Sistem – ansamblu de elemente (obiecte, fenomene, reguli, principii) cu trăsături

comune, cu relaţii şi legături între ele ce constituie un tot organizat (definiţie filozofică).
Generalităţi. Sistemul informaţional al cadastrului agricol include un complex de
structuri (instituţionale, teritoriale, de registre, de clasificatoare, subsisteme
informaţionale) care în ansamblu au funcţia de a acumula analiza şi a distribui informaţia
despre terenuri, construcţii, instalaţii amenajări necesară domeniului agricol în scopul
utilizării raţionale a resurselor naturale.
4.1. Structura instituţională

4.1.1 Autoritatea publică centrală în domeniu
Scopul Sistemului Informaţional al cadastrului agricol. Este cunoscut faptul că
succesul în orice domeniu, inclusiv cel agricol, depinde direct de nivel informatizării lui.
Soluţionarea acestei probleme importante este văzut în baza unui Sistem Informaţional al
Sistemul Informaţional al cadastrului agricol are scopul deservirii informaţionale a
întreg domeniului agricol. La rîndul său, politica agrară, dezvoltarea agriculturii în
ansamblu ţine de funcţiile de bază ale Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.
Din aceste considerente, responsabilitatea implementării unui cadastru agricol, a
unui Sistem Informaţional al cadastrului agricol modern de asemenea ţine de autoritatea
publică centrală în domeniul agriculturii.
Aici este necesar de menţionat faptul că în Moldova Ministerul Agriculturii şi
Industriei Alimentare nu dispune de un Sistem Informaţional al cadastrului Agricol.
Odată cu implementarea cadastrului bunurilor imobile, Sistemul cadastral ţinut
anterior, care avea un conţinut agricol, practic a fost lichidat, iar în locul lui nu sa păstrat
nimic.
Problema ar putea fi soluţionată utilizînd potenţialul informaţional al Agenţiei
Relaţii Funciare şi Cadastru care dispune în teritoriu de un Sistem bine organizat. Pentru
aceasta este necesar de formulat o politică adecvată în domeniu.
Lipsit de informaţia necesară Ministerul Agriculturii soluţionează problemele de
ramură în măsura posibilităţilor informaţionale.
Agricultura tuturor ţărilor inclusiv a ţărilor membre ale Uniunii Europene, este
comparativ cu agricultura Moldovei, foarte mult subvenţionată de către bugetul de stat
sau comunitar (bugetul UE).
Una din politicile elaborate de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare este
cea de subvenţionare. Totodată, pentru administrarea corectă a mijloacelor financiare
alocate de bugete este necesar un control strict care este efectuat de către Agenţia de
Intervenţii şi Plăţi.
54
4.1.1.1 Agenţia de Intermenţii şi Plăţi
Funcţii
Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură creată prin Hotărîrea Guvernului
nr. 60 din 4 februarie 2010, este un organ administrativ, subordonat Ministerului
Agriculturii şi Industriei Alimentare, responsabil de gestionarea resurselor financiare
destinate pentru susţinerea producătorilor agricoli, monitorizarea repartizării acestora şi
evaluarea cantitativă şi calitativă a impactului generat de măsurile de susţinere a
agricultorilor de către stat.
Agenţia exercită următoarele funcţii de bază:
a) asigură derularea corectă şi legală a operaţiilor de gestionare a fondurilor alocate
pentru susţinerea producătorilor agricoli;
b) examinează solicitările şi materialele depuse de către solicitanţi şi eligibilitatea
acestora de a beneficia de fonduri din partea statului, conform procedurilor şi
regulamentelor stabilite;
c) creează şi menţine Registrul exploataţiilor agricole;
d)operează sistemul de control intern în scopul asigurării corectitudinii procedurilor
şi sistemelor aplicate, precum şi performanţei actuale a acestora.
Atribuţii
Agenţia are următoarele atribuţii de bază:
a) acceptă efectuarea plăţilor către beneficiari în urma verificării solicitărilor,
familiarizării cu neregulile sesizate, precum şi înlăturării complete a acestora;
b) acceptă sau respinge solicitările de plată cu avizarea solicitanţilor despre
necorespunderea sau erorile depistate, conform procedurilor şi regulamentelor stabilite;
c) monitorizează, contabilizează şi înregistrează plăţile în registrele contabile
separate ale Agenţiei, sub forma unui sistem electronic de prelucrare a datelor, precum şi
pregăteşte informaţii referitoare la executarea cheltuielilor;
d) păstrează documentele necesare în contextul controlului intern şi extern care
justifică plăţile efectuate şi documentele care confirmă satisfacerea cerinţelor cu privire
la controlul fizic şi administrativ;
e) elaborează manuale de proceduri şi metodologii în vederea implementării legale a
atribuţiilor funcţionale;
f) întocmeşte ordinele de plată şi le prezintă unităţilor teritoriale ale Trezoreriei de
Stat;
g) organizează şi urmăreşte asigurarea dotării tehnice şi materiale a subdiviziunilor
structurale şi direcţiilor teritoriale;
h) prezintă rapoarte trimestriale şi anuale, precum şi rapoarte privind operaţiile
desfăşurate şi aspectele lor relevante;
i) contabilizează plăţile efectuate;
j) informează societatea civilă despre activităţile desfăşurate.
Funcţiile sale Agenţia de Intervenţii şi Plăţi le îndeplineşte prin direcţiile
subordonate ei şi oficiile teritoriale.
Două direcţii de bază conturează activitatea Agenţiei: serviciul tehnic şi autorizarea
plăţilor. În dependenţă de cerinţele intereselor economice, ecologice şi sociale structura şi
domeniul de activitate vor evolua.
55
Activităţile ce ţin nemijlocit de Sistemul Informaţional al cadastrului sunt executate
de către Direcţia Serviciul Tehnic de Administrare şi Control.
În scopul administrării şi controlului este aplicat Sistemul Integrat de Administrare
şi Control.
Sistemul Integrat de Administrare şi Control
În scopul administrării şi controlului asupra mijloacelor fiananciare şi respectiv
asupra fondului funciar agricol, este aplicat Sistemul Integrat de Administrare şi Control
care include multe componente, personal, proceduri, tehnică de calcul, tehnologii,
telecomunicaţii etc. Aceste componente se exprimă prin:
baze de date;
sistem de identificare a parcelelor agricole;
registrul fermierilor;
registrul animalelor;
sistem de control (administrative, la faţa locului, prin diferite metode).
Din cele deja menţionate, Sistemul Integrat de Administrare şi Control urmăreşte
gestionarea resurselor financiare, corectitudinea declaraţiilor proprietarilor efectuate în
cererile de subvenţionare.
Acest control se realizează prin compararea datelor declarate de către proprietar
(administratorul exploataţiei agricole) în cererea de subvenţie cu o serie de date de
referinţă stocate în bazele de date ale Sistemului Integrat.
În cadrul Agenţiei de Intervenţii şi Plăţi a Ministerului agriculturii şi Industriei
Alimentare în asemenea scopuri este creată Direcţia Serviciul Tehnic de Administrare.
Sistemul de Identificare a Parcelelor Agricole
Necesitatea formării unei baze de date obiectul căreia fiind parcela agricolă este
argumentată prin următoarele:
acordarea (mărimea) subvenţiilor este direct proporţională cu suprafaţa culturilor
subvenţionate;
parcela este un purtător de informaţie despre cantitate, calitate, categorie, de
folosinţă, mod de folosinţă etc.
În majoritatea cazurilor suma plăţilor directe acordate unui proprietar (administrator)
este direct – proporţională suprafeţei terenurilor utilizate. Din aceste considerente, în
cadrul Sistemului Integrat de Administrare şi Control, un mecanism important este
Sistemul de Identificare a Parcelelor Agricole (SIPA în engleză LPIS).
Scopul Sistemului de Identificare a Parcelelor Agricole în totul este subordonat
funcţiilor de bază ale Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii.
4.1.1.2 Oficiile teritoriale ale Agenţiei de Intervenţii şi Plăţi

Pentru a crea un mediu pozitiv de activitate, în teritoriu, în fiecare raion
administrativ, la momentul actual Agenţia de Intervenţii şi Plăţi dispune de oficii
teritoriale, în total 36 la număr.
La rîndul său, mecanismele respective pot funcţiona normal numai în cadrul unui
mediu informaţional modern, bazat pe un cadastru agricol modern.
56
Astfel, influenţa majoră a Agenţiei de Intervenţii şi Plăţi asupra Sistemului
informaţional al cadastrului agricol revine din funcţiile ei de bază – coordonarea
implementării şi controlul eficienţei politicii de subvenţionare în agricultură.
Agenţia de Intervenţii şi Plăţi reprezintă o formă progresistă de administrare a
mijloacelor financiare şi de control, asupra rezultatelor în teritoriu.
4.2. Structura teritorielă - cadastrală

4.2.1 Noţiunin generale
Structura teritorială a cadastrului agricol are scopul de a acumula o informaţie
despre amplasamentul obiectului. Prin structura teritorială a cadastrului agricol devine
posibilă formularea răspunsului la întrebarea: unde se află obiectul interesului, în ce
raion, localitate, loc etc.
Cadastrul agricol este implementat în condiţiile în care în republică funcţionează
deja un cadastru general (cadastrul bunurilor imobile) implementat după standardele
moderne, actuale.
În asemenea condiţii, structura teritorială a cadastrului agricol va include un
segment important utilizat în cadrul cadastrului bunurilor imobile şi anume:
raionul cadastral.
zona cadastrală.
masivul cadastral.
sectorul cadastral.
terenul.
La rîndul său, cadastrul bunurilor imobile este îmbogăţit, actualizat cu conţinutul
cadastrului agricol în calitate de cadastru de specialitate.
Din conţinutul cadastrului bunurilor imobile, pentru scopurile cadastrului agricol vor
fi extrase informaţii despre: hotarele terenurilor, proprietarul terenurilor, categoriile de
destinaţie, despre drepturile asupra terenurilor, amplasament (informaţie spaţială) etc.
Fiind strîns legate între ele, totodată cadastrul bunurilor imobile (în calitate de
cadastru general) şi cadastrul agricol (în calitate de cadastru de specialitate) îşi păstrează
integritatea sa.
4.2.2 Raionul cadastral

Raionul cadastral reprezintă o unitate teritorial – cadastrală formată în cadrul
cadastrului bunurilor imobile şi utilizată cu succes în cadrul cadastrului agricol.
Raionul cadastral mai reprezintă, totodată, şi o primă descompunere a Republicii
Moldova în unităţi cadastrale mai inferioare.
Limitele unui raion cadastral coincid cu hotarele administrativ – teritoriale ale
raioanelor (unităţilor administrativ – teritoriale de nivelul doi). Modificarea hotarelor
administrativ – teritoriale se efectuează numai în baza Legii Parlamentului Republicii
Moldova.
Prin aceasta putem constata o stabilitate efectivă a limitelor raioanelor cadastrale.
Stabilitatea teritorială, la rîndul său reprezintă un principiu important în procesul
implementării cadastrului inclusiv şi celui agricol.
Figura ... reprezentată amplasarea raioanelor cadastrale pe teritoriul republicii.
57
Figura... reprezintă, amplasarea unui raion cadastral (nr.74) care coincide cu raionul
administrativ teritorial Sîngerei.
În cadrul Registrului bunurilor imobile, pentru a forma codul cadastral al unui raion
cadastral îi sunt rezervate primele două cifre.
Figura 17. Raionul cadastral

4.2.3 Zona cadastrală

Raionul cadastral, în conţinutul structurării teritoriale cadastrale, este urmat de „zona
cadastrală”. Limitele unei zone cadastrale, iniţial coincid cu hotarele unităţilor administrativ
– teritoriale de nivelul unu (primăriilor).
Figura 18. Zona cadastrală

58
Hotarele primăriilor deasemenea se caracterizează printr-un nivel înalt de stabilitate.
Hotarele lor pot fi modificate numai prin lege. Prin aceasta şi zonele cadastrale sunt destul
de stabile fapt ce influenţează pozitiv asupra procesului cadastral în ansamblu.
În dependenţă de numărul unităţilor administrativ – teritoriale (zonelor cadastrale) în
cadrul unui raion cadastral, pentru formarea codului cadastral sunt rezervate altele două
cifre.
Tot în figura este reprezentat un exemplu de amplasare a limitelor unei zone
cadastrale (nr.7449) care coincide cu hotarele administrativ – teritoriale ale satului
Dumbrăviţa raionul Sîngerei.
În continuare, în calitate de exemplu va fi utilizată zona cadastrală nr. 3426 (figura
nr....)
4.2.4 Masivul cadastral

Zona cadastrală este divizată, în continuare, în masive cadastrale. Scopul uni masiv
cadastral din cadrul zonei cadastrale este de a ne apropia mai concret de locul
amplasamentului obiectului cadastrului.
Figura 19. Masivul cadastral

Limitele unui masiv cadastral sunt amplasate maximal pe elemente de teritoriu liniare,
stabile în timp.
Particularităţile limitelor masivelor cadastrale constau în următoarele.
Dacă modificarea limitelor zonelor şi raioanelor cadastrale necesită emiterea
unor acte legislative, normative atunci modificarea amplasamentului limitelor
masivelor va depinde de modificarea amplasamentului elementului pe care el se
bazează.
59
De exemplu, dacă limita masivului cadastral coincide cu un element stabil al
teritoriului cum ar fi un drum, etc., atunci orice modificare a amplasării acestui drum
va atrage după sine şi modificarea limitei masivului cadastral.
Stabilitatea masivului cadastral depinde de stabilitatea elementelor care îl
formează. Pentru formarea codului cadastral al masivului îi este rezervată o cifră.
Exemplu. Figura... reprezintă un masiv cadastral (nr.1) din cadrul zonei cadastrale nr.
26 şi a raionului cadastral 34 care reprezintă satul Maramonovca din raionul Drochia.
Terenurile cu destinaţie agricolă sunt amplasate în masivul cadastral nr.1 Codul cadastral în
întregime al masivului cadastral va fi – 34261.
4.2.5 Sectorul cadastral

Sectorul cadastral reprezintă o porţiune din masivul cadastral în divizare. Limitele
unui sector cadastral coincid maximal cu elementele (detaliile) liniare ale teritoriului
(drumuri permanente, obiecte acvatice etc.) care au un caracter constant.
Figura 20. Sectorul cadastral

Aici este necesar de menţionat că selectarea detaliilor teritoriului cu caracter

constant pentru un sector cadastral este mai dificilă decât la stabilirea limitelor masivului
cadastral.
În cadrul unui masiv cadastral, pentru formarea codului sectorului cadastral sunt
rezervate două cifre.
Exemplu. Figura care ne reprezintă amplasarea spaţială a masivul cadastral nr.1
este compus din 7 sectoare cadastrale.
60
Primul sector cadastral din masivul cadastral nr.1 va avea codul cadastral 01. Codul
cadastral complet al sectorului menţionat va fi 3426101
În cadrul unui masiv cadastral, pentru formarea codului sectorului cadastral sunt
În continuare, sectorul cadastral este divizat în „terenuri”
4.2.6. Terenul
Terenul reprezintă cea mai mică unitate în structura cadastrală a Registrului
bunurilor imobile căruia i se atribuie cod cadastral.
În cadrul cadastrului bunurilor imobile terenului, ca unitate cadastral teritorial i se
acordă funcţia de purtător de informaţie şi identificator.
Pentru formarea codului cadastral al terenului, în cadrul unui sector cadastral este
prevăzută o rezervă de spaţiu din patru cifre. Cu alte cuvinte într-un sector cadastral nu
pot fi mai mult de 9999 de terenuri.
Figura 21. Terenul, unitate cadastrală

Exemplu. Figura reprezintă un teren (nr. 0023) în cadrul sectorului cadastral nr.
01. Codul cadastral complet al terenului va fi – 34261010023.
4.2.7 Codul cadastral al parcelei agricole

Figura nr.16 ne reprezintă un exemplu de imaginare spaţială a parcelelor agricole
cu codurile cadastrale 01 şi 02 în cadrul codului cadastral al terenului 34261010023.
Codul final al parcelelor este 3426101002301 şi respectiv 3426101002302.
Tabelul 1. Cod cadastral al terenului
A A B B C D D E E E E
3 4 2 6 1 0 1 0 0 2 3
61
Unde:
AA(34) – codul raionului cadastral Cantemir;
BB(26) – codul zonei cadastrale comuna Baimaclia;
C(1) – codul masivului cadastral;
DD(01) – codul sectorului cadastral;
EEEE(0023) – codul terenului în calitate de unitate cadastrală;
Al doilea segment din codul cadastral al parcelei agricole este specific nemijlocit
Codul cadastral complet al unei parcele agricole va fi: 34.26.1.01.0023.01
Tabelul 2. Cod cadastral al parcelei
A A B B C D D E E E E F F
3 4 2 6 1 0 1 0 0 2 3 0 1
Unde:
FF (01) – codul cadastral al parcelei agricole
Definiţie.
Parcelă – porţiune dintr-un teren cu destinaţie agricolă de o singură categorie de
folosinţă.
4.3. Structura registrelor

Generalităţi
exploataţie – întreprindere care exploatează terenuri agricole. Terenurile utilizate de
o exploataţie. În cadrul Registrului fermierelor noţiunea de exploataţie are scopul de a
formula o expresie integră care ar include întreg obiectul înregistrării.
Unul din cele mai importante elemente ale Sistemului Informaţional al Cadastrului
Agricol sunt Registrele aplicate. În cadrul cadastrului agricol se aplică următoarele
registre de bază:
4.3.1 Registrul fermierilor

Obiectul registrului
Una din funcţiile Direcţiei Serviciului Tehnic de Administrare al Agenţiei de
Intervenii şi Plăţi este crearea, menţinerea „şi exploatarea” Registrului exploataţiilor
agricole.
În cadrul UE, inclusiv şi în Romania, Registrul exploataţiilor agricole este numit
„Registrul fermierilor”.
Obiectul Registrului coincide cu obiectul politicii de subvenţionare. La rîndul său,
obiectul politicii de subvenţionare în cadrul UE sunt atît întreprinderile agricole cît şi
loturile de teren agricol care nu face parte unei întreprinderi (persoane juridice).
În Moldova, fondul trenurilor destinate agriculturii este utilizat de mai multe forme
organizatorico juridice:
Întreprinderi agricole asociative;
Întreprinderi agricole individuale;
Loturi de teren agricol ne implicate în cadrul întreprinderilor.
62
4.3.1.1 Scopul Registrului fermierilor (exploataţiilor agricole)
Necesitatea. În cadrul Registrului exploataţia agricolă este studiată ca o unitate
economică de producţie. Informaţia acumulată despre aceste unităţi economice include:
tipul proprietăţii asupra terenurilor, amplasarea lor spaţială, situaţia economică etc.
La momentul actual necesitatea implementării Registrului exploataţiilor agricole este
argumentată prin faptul că subiectul subvenţionării este totuşi proprietarul (administratorul)
care deţine (administrează) exploataţia agricolă în ansamblu dar nu o parcelă agricolă
separată
Deci, un Registru al exploataţiilor agricole cu o informaţie amplă, este o necesitate în
procesul de administrare a mijloacelor financiare destinate subvenţiilor şi controlului asupra
veridicităţii informaţiei despre parcelele agricole.
În cadrul relaţiilor economice interesul informaţional este reciproc. Deţinătorul de
terenuri solicită o informaţie amplă despre:
politica statului în domeniul subvenţionării investiţilor;
piaţa de desfacere a producţiei (materiei prime);
industrie de procesare (în cazul dat ca element al pieţei de desfacere).
Totodată, autorităţile publice, consumatorii de producţie, procesatorii solicită o
informaţie amplă despre deţinătorul terenurilor agricole inclusiv şi despre terenurile care se
află în folosinţa lui, despre producţia agricolă.
O informaţie transparentă despre toate exploataţiile agricole devine o garanţie în
relaţiile economico – sociale. Din aceste considerente Registrul exploataţiilor agricole are
scopul de a acumula şi de a pune la dispoziţia consumatorilor agricoli o informaţie amplă,
veridică, textuală şi spaţială, despre producătorul producţiei agricole în ansamblu: atît
despre proprietar cît şi despre proprietate.
Prin Registrul exploataţiilor agricole devine accesibilă informaţia despre:
hotarele, dimensiunile exploataţiei agricole;
dreptul asupra terenurilor agricole;
categoria de destinaţie;
domeniul de activitate etc.
Registrul Exploataţiilor agricole include toate exploataţiile din teritoriului unei
unităţi administrativ – teritoriale, indiferent de forma organizatorică, tipul de proprietate
etc.
În continuare, Registrele exploataţiilor agricole din cadrul unei unităţi administrativ-
teritoriale sunt comasate în cadrul raionului administrativ şi în continuare în cadrul
republicii.
După cum deja sa mai menţionat, Registrul exploataţiilor agricole (fermierilor) şi
Registrul Parcelelor Agricole sunt părţi componente ale Sistemului informaţional al
4.3.1.2 Conţinutul registrului

Fişa de Registru
Fiecare registru, indiferent de forma lui ţinut (scrisă sau electronică) sau domeniul
de aplicare, numaidecît, în procesul de acumulare a informaţiei se bazează pe fişele de
registru.
63
Ce reprezintă o fişă de registru şi care este scopul ei de bază? Fişa de registru mai
poate fi numită acumulatorul informaţiei cadastrale. Anume în fişa de registru este
înscrisă, informaţia despre o exploataţie agricolă.
Rolul fişei în calitate de acumulator de informaţie este primordial în cadrul
Registrului. Conţinutul informaţional al registrului în totul depinde de conţinutul fişei.
La rîndul său, conţinutul informaţiei incluse în fişa de Registru se află, la discreţia
consumatorilor, într-o permanentă dezvoltare. Concomitent cu modificările din conţinutul
fişei sunt completate şi modificate clasificatoarele respective aplicate în cadrul
registrului.
În conţinutul fişei de Registru a exploataţiilor vom depista informaţii despre:
proprietar sau administratorul exploataţiei agricole; despre tipul de proprietate, forma
organizatorico – juridică, adresa exploataţiei agricole, specializare etc.
4.3.2 Registrul parcelelor

4.3.2.1. Necesitatea. Scopul Registrului parcelelor agricole
Parcela agricolă este cea mai mică unitate cadastrală în cadrul cadastrului agricol. La
nivelul parcelelor agricole se desfăşoară procesul de producere în agricultură: cultivarea
plantelor, combaterea eroziunii, aplicarea îngrăşămintelor, diferite lucrări mecanizate.
O informaţie amplă despre parcelele agricole este o necesitate. Ea este acumulată în
cadrul Registrului parcelelor agricole.
Solicitanţii subvenţiilor în agricultură sunt, ulterior, controlaţi nemijlocit prin analiza
informaţiei despre utilizarea parcelelor.
Împreună cu Registrul exploataţiilor agricole, Registrul parcelelor agricole
acumulează volumul informaţional al cadastrului agricol.
Solicitanţii informaţiei despre parcelele agricole sunt proprietarii de terenuri,
autorităţile publice, consumatorii de produse agricole etc.
Fiecare solicitant de informaţie are cerinţele sale. Proprietarul de teren este interesat
de a determina potenţialul parcelei de teren concrete. Consumatorul este interesat de a
obţine informaţie despre calitatea producţiei.
Scopul Registrului parcelelor agricole este de a acumula informaţia solicitată şi de a
o prezenta consumatorilor.
4.3.2.2 Obiectul Registrului parcelelor agricole

Parcela agricolă. Evident că obiectul Registrului parcelelor agricole este nemijlocit
parcela agricolă împreună cu construcţiile, instalaţiile, amenajările amplasate pe ea,
aspectele cantitative, calitative, sociale, ecologice etc.
4.3.2.3. Principiile formării unei parcele agricole

Parcela (vezi figura nr.)reprezintă o divizare a terenului ca unitate cadastral şi
totodată, cea mai mică unitate în structura cadastrului agricol căreia i se atribuie cod
cadastral.
„Terenul „ şi „parcela” , în calitate de unităţi primare în cadrul structurilor cadastrale
sunt formate după principii diferite şi au scopuri diferite.
64
După cum deja sa menţionat „terenul” nu include în sine complexul de informaţie
spaţială şi descriptivă, necesar sistemului informaţional al cadastrului agricol.
Terenul este format avînd ca bază „dreptul” asupra lui în diferite tipuri. Parcela este
formată categoriei de destinaţie şi de folosinţă.
Astfel, o parcelă agricolă din punctul de vedere al informaţiei spaţiale, al structurării
cadastrale teritoriale, trebuie să evidenţieze minimul amplasamentul:
categoriilor de destinaţie;
subcategoriilor de destinaţie;
categoriilor de folosinţă;
subcategoriilor (modului) de folosinţă;
altă informaţie despre calitatea solului etc.
Pentru formarea codului cadastral al unei parcele agricole, în cadrul unui teren, sunt
Figura 22. Parcela agricolă

La codul cadastral al parcelei agricole este racordată toată informaţia sistemului

În procesul formării parcelelor agricole este necesar de respectat următoarele
principii:
parcela reprezintă cea mai mică unitate cadastrală utilizată în cadrul cadastrului
agricol în calitate de purtător principal de informaţie;
în cadrul unei parcele vom constata: o singură categorie (subcategorie) de
destinaţie; o singură categorie (subcategorie) de folosinţă; o singură cultură, sort
specie;
o parcela este proprietatea unei singure persoane (cu excepţia proprietăţii comune
asupra terenului);
o parcelă nu poate fi amplasată în cadrul a două sau mai multe terenuri;
parcela nu are hotare dar numai limite.
65
4.3.2.4 Conţinutul registrului parcelelor agricole
Fişa Registrului parcelelor agricole
Fişa de registru reprezintă un spaţiu (o coală de hîrtir sau în formă electronică) care
are scopul de a include informaţie (descrie bunul imobil obiect al cdastrului agricol,
parcelă) textuală (descriptivă) sau grafică
O fişă de Registru include informaţie despre o singură parcelă agricolă.
Deasemenea, informaţia acumulată despre parcele este tipizată.
Conţinutul informaţiei din fişa de registru este modificată la solicitarea
consumatorilor de informaţie.
La momentul actual este solicitată informaţia despre:
suprafaţa parcelei agricole;
tipul de proprietate a parcelelor agricole;
subcategoria de destinaţie a terenului;
categoria de folosinţă;
modul de folosinţă (specii, soiuri);
caracteristica solurilor;
aplicarea substanţelor chimice;
aplicarea măsurilor de agromediu;
altele.
Figura 23. Structura registrului parcelelor

Din cele deja menţionate constatăm că majoritatea informaţiei despre parcelele

agricole este actuală pe parcursul unui an agricol.
Din aceste considerente este important ca fişa de Registru a parcelelor agricole să
includă data îndeplinirii acestei fişe.
66
Fiecare parcelă agricolă dispune de un cod cadastral care, împreună cu codul
cadastral al terenului din care parcela face parte, devine unic şi nerepetat.
Prin acest cod cadastral al parcelei agricole devine posibilă comasarea informaţiei
descriptive şi cu cea spaţială din Planul amplasării parcelelor agricole.
Fişierul Registrului parcelelor agricole
Fişierul Registrului parcelelor agricole reprezintă o totalitate de fişe, de hîrtie sau
electronice standarde, fiecare din ele fiind destinată unei parcele, formatată şi completată
(organizată) în dependenţă de cerinţele şi necesităţile de bază ale Registrului parcelelor
agricole.
Fişierul reprezintă o parte componentă a Registrului parcelelor agricole.
Scopul fişierului este de a acumula o totalitate de informaţii despre o totalitate de
parcele agricole.
Fişierul Registrului parcelelor agricole este ţinut atît pe hîrtie cît şi în mod
electronic.
În multe ţări rolul fişierului îl deţine „cartea funciară”
4.3.3 Registrul terenurilor destinate agriculturii

Registrul terenurilor destinate agriculturii reprezintă, un extras din registrul
bunurilor imobile în dependenţă de categoria de destinaţie şi tipul de proprietate.
Divizarea terenurilor după categoria de destinaţie este o funcţie a cadastrului bunurilor
imobile.
În continuare, terenurile destinate agriculturii selectate după numărul cadastral sunt
utilizate pentru formarea bazei de date a cadastrului agricol.
Registrul solurilor reprezintă o descriere detaliată a terenurilor destinate
agriculturiia prin prisma solurilor solurilor, în dependenţă de modul de folosire şi alte
partcularităţi.
În continuare informaţia obţinută din registrul bunurilor imobile despre terenurile
agricole este completată cu informaţia despre calitatea solurilor şi despre modul de
folosinţă a terenurilor (arabil, vii, livezi, păşune, fînaţe etc.).
Informaţia despre soluri şi modul de folosinţă a terenurilor în cadrul registrului
poate fi poate fi acumulată în acdrul unor subregistre.
Totodată este necesar de constatat că valoarea informaţiei şi a registrului ăn
ansamblu va fi mai mare atunci cînd solurile vor caracteriza fiecare mod de folosinţă în
parte.
Alte registre (subregistre).După necesitate cadastru agricol poate include şi alte
subregistre cum ar fi domeniile: pomiculturii, viticulturii, de ierigaţie, de desecare etc.
Aceste subregitre vor include o informaţie specifică în domeniile lor respecxtive
care cu gru poate fi inclusă în fişa de registre obişnuite.
4.4. Structura clasificatoarelor

Scopul clasificatorului în cadrul registrului fermierilor (exploataţiilor) este de a
organiza informaţia despre exploataţia agricolă în forma şi conţinutul solicitat. Prin acest
scop clasificatorul este de prima necesitate în procesul de analiză a informaţiei.
67
Informaţia oricărui registru nu poate avea un conţinut haotic, ea este acumulată după
criterii comune formînd categorii omogene .
În cadrul Registrului amplasării exploataţiilor agricole, prima categorie de
informaţie omogenă se va referi la tipul de proprietate a exploataţiilor.
Din punctul de vedere al tipului de proprietate, exploataţiile agricole pot fi:
întreprinderi agricole publice;
întreprinderi agricole private.
În dependenţă de necesităţile publice, întreprinderile publice pot fi fondate atît de
autorităţile publice centrale cît şi de cele locale.
4.4.1 Clasificatorul identificării domeniului de activitate

Indiferent de tipul de proprietate, referitor la exploataţiile agricole, sunt aplicabile
trei domenii de activitate:
de producere;
de ştiinţă;
didactic.
Majoritatea exploataţiilor agricole private au scopul de a produce materie primă. Nu
sunt excluse şi cazuri cînd exploataţiile private vor activa în domeniul ştiinţei. Mai puţin
răspîndite sunt întreprinderile private în domeniul didactic.
Domeniul de activitate al exploataţiei agricole este fixat în certificatul de înregistrare
a întreprinderii de către autoritatea publică respectivă.
4.4.2 Clasificatorul identificării dimensiunilor exploataţiilor agricole

Identificarea dimensiunilor exploataţiilor agricole ne permite de a răspunde la o
întrebare importantă cum este nivelul de optimizare şi consolidare a terenurilor agricole.
Deasemenea, de dimensiunile exploataţiei agricole depind şi alte activităţi ale
politicii de subvenţionare.
4.4.3 Clasificatorul identificării formelor organizatorico - juridice

În multe ţări din Europa, în calitate de exploataţii agricole sau stabilit „fermele
agricole”. În Moldova, va mai urma o perioadă relativ îndelungată de timp pînă ce
fermele agricole vor deveni structura principală în cadrul exploataţiilor agricole.
Din aceste considerente este necesară şi identificarea formelor organizatorico -
juridice ce activează în agricultură.
4.4.4 Clasificatorul identificării Registrului parcelelor

4.4.4.1 Necesitatea. Scopul clasificatorului Registrului parcelelor agricole
Necesitatea clasificatorului în cadrul Registrului parcelelor agricole constă în
organizarea analizei detaliate dictate de cerinţele politicii subvenţionale în ansamblu.
Referitor la parcelele agricole politica subvenţională solicită o informaţie amplă
despre plantele cultivate pe aceste parcele, calitatea solurilor, respectarea condiţiilor de
lucrare, respectarea angajamentelor proprietarilor faţă de politica fiscală etc.
68
Pentru soluţionarea problemelor menţionate sunt utilizate mai multe clasificatoare.
Rolul fiecărui clasificator este de a aranja informaţia acumulată reieşind din
particularităţile stabilite.
Particularităţile informaţiei după care urmează a fi clasificată sunt stabilite la
solicitările consumatorilor de informaţie.
Tehnologiile de alcătuirea şi utilizare a clasificatoarelor se află într – o permanentă
dezvoltare.
4.4.4.2 Clasificatorul identificării parcelelor agricole după speciile de plante

În continuare parcelele agricole sun identificate după speciile plantelor cultivate. Un
model de clasificator pentru identificarea parcelelor după acest criteriu este propus în
anexa nr
Clasificatorul identificării parcelelor agricole după speciile cultivate este elaborat
utilizînd Registrul soiurilor de plante al Republicii Moldova.
TITLUL III
METODOLOGIA CADASTRULUI AGRICOL
Tema 5
APLICAREA GIS - lui ÎN CADASTRU AGRICOL
Generalităţi
Metodologia cadastrului agricol – teorie, (ştiinţă) despre metodele ştiinţifice
aplicate în domeniul implementării cadastrului agricol.
Sistem – ansamblu de elemente (obiecte, fenomene, reguli, principii) cu trăsături
comune, cu relaţii şi legături între ele ce constituie un tot organizat (definiţie filozofică).
Generalităţi. Scopul principal al cadastrului agricol descris la capitolul doi (2.2)
implementarea diverselor politici sociale, economice şi de mediu, este realizat prin
aplicarea unui complex metodologic şi anume:
Aplicarea metodologiei GIS;
Aplicarea metodologiei evaluării terenurilor agricole;
Aplicarea metodologiei dezvoltării teritoriului rural;
Aplicarea metodologiei de înregistrare şi publicitate;
Aplicarea metodologiei protecţiei dreptului de proprietate;
Aplicarea metodelor de reglementare a relaţiilor funciare în domeniul agricol.
Acest spectru de procese însoţit de complexul metodologic menţionat, plasează
cadastrul agricol, ca sistem informaţional, în fruntea altor sisteme informaţionale.
5.1 Scurt istoric

5.1.1 GIS-ul şi cadastrul bunurilor imobile
Prin definiție cadastru reprezintă un sistem informațional despre terenuri împreună
cu construcțiile, instalațiile, amenajările amplasate pe ele.
Cadastrul, în evoluția sa, există deja mai bine de 5 mii de ani.
69
Cadastrul modern este de nedespărțit de GIS. Cadastrul modern a devenit modern
datorită GIS – lui.
Prin aceste axiome suntem impuși de necesitatea obiectivă pentru a cunoaște despre
cadastru şi GIS:
cele mai actuale și de perspectivă necesități ale cadastrului bunurilor imobile și nu
mai puțin a celor de specialitate și totodată;
cele mai progresiste capacități ale GIS-lui pentru a satisface necesitățile
cadastrului.
metode GIS
aplicate în
cadastru
agricol
reglemen metode
tare a de evaluare
relaţiilor aplicate în
funciare cadastru
CADASTRU
AGRICOL
metode de
metode de
dezvoltare a
protecţie a
teritoriului
dreptului
rural
metode de
înregistrare
şi
publicitate
Figurra 24. Structura metodologicăşi multifuncţională a cadastrului agricol

Integritatea multifuncţională şi în cadrul cadastrului agricol se manifestă prin

interacţiunea diverselor procese în soluţinarea scopului comun – durabilitatea socială
economică şi de mediu în domeniu.
5.1.2 Originea, etimologia (provinenţa) GIS – lui

Denumirea (sintagma) GIS este din limba engleză „Geographic Information
System”(Sistem Informațional Geografic).
Ca noțiune GIS – ul a apărut relativ nu demult – aproximativ 30 de ani în urmă.
Totodată, GIS – ul ca necesitate informațională, ca proces are o istorie lungă, în
Egiptul antic. În necesitățile cadastrului.
Necesitatea cunoaşterii amplasării şi dimensiunile terenurilor agricole iau adus pe
egiptenii antici la inventarea diferitelor instrumente de măsurat, inclusiv a hărţilor care
70
apoi s-a transformat într-un cadastru mai întîi agricol apoi general ca proces, ca o
necesitate social – economică.
Din aceste considerente putem constata că necesitatea şi scopul informatizării
spaţiale este destul de veche.
Totodată, după cum deja s-a constatat, atît necesitatea cît şi scopul au capacitatea de
a se dezvolta (evolua) odată cu dezvoltarea societăţii.
Din acest punct de vedere GIS – ul reprezintă o interpretare a necesităţilor
informaţionale spaţiale actuale şi a scopului concret orientat spre soluţionarea acestei
necesităţi.
Este necesar de constatat că componentele GIS – lui au apăruta odată cu societate.
Elaborarea diferitelor hărți (planuri), metodelor topografice (geodezice) pentru a formula
o informație spațială este de demult. Totodată, sintagma GIS este relativ nouă. Care este
motivația?
Sintagma GIS a apărut odată cu necesitatea de a confirma conținutul integru și
multifuncțional al lui (GIS-lui). El a apărut ca o necesitate informațională în rezultatul
progresului obținut în domeniul tehnologiilor de măsurări spațiale.
Concluzii: Putem confirma că GIS – ul fiind un proces integru totodată are un
conținut multifuncțional și servește informațional un șir de alte procese sociale,
economice, de mediu etc. Cadastru fiind unul din ele.
Informația spațială, la prima etapă se mărginea în cunoașterea amplasării spațiale a
obiectului, cunoașterea coordonatelor xyz.
La rîndul său, fiecare obiect, privit prin prisma „xyz”, a informației spațiale,
reprezintă un complex de puncte, linii, poligoane.
5.2 Bazele teoretice ale GIS - ului

Deja am constatat că GIS – ul reprezintă o integrare a mai multor procese:
topografie, geodezie, cartografie, fotogrammetrie, teledetecție în necesitatea de
dobîndire, stocare, analiză și distribuire a informației spaţiale.
Fiind rezultatul unei necesități unice, integre, avînd un scop unic, integru GIS – ul
are un obiect, subiect și conținut unic, integru.
5.2.1 Scopul GIS - lui

Scopul informaţiei spaţiale este de a determina amplasarea în spaţiu al fiecărui
punct sau linie din cadrul obiectului GIS – ului. În calitate de puncte sau linii pot fi
limitele răspîndirii (amplasării) obiectelor, proceselor, fenomenelor şi hotarele
proprietăţilor, unităţilor economice şi administrative etc.
Acumularea. În scopul acumulării informației necesare sunt aplicate un șir de
metode (metodologii) cum ar fi: geodezia, topografia (măsurări terestre) fotogrammetria
(imagini spațiale) etc. Indiferent de metodele aplicate de acumulare, în cadrul GIS
informația are o formă digitală (electronică) și este compatibilă pentru diferite necesități.
Destinația concretă a informație poate influența inclusiv și asupra metodelor de
acumulare (în dependență de necesitatea preciziei, categoria de urgență, finanțele
disponibile etc.)
71
Stocarea. Evident că o mare parte din informația spațială va fi stocată, în diferite
baze de date, de către autoritatea publică în domeniul GIS – ului. Un masiv important de
informație va fi stocat de către autoritatea publică centrală din domeniul respectiv.
Exemplu, informația despre terenurile agricole va fi stocată de către autoritatea
responsabilă de cadastru agricol.
Scopul stocării este analiza şi distribuirea informaţiei.
Analiza. Analiza informației este efectuată în dependență de solicitările domeniului
respectiv. Domeniul agricol, cadastrul agricol necesită o informație multilaterală despre
soluri, culturi, metode de lucrare a terenurilor, protecție îmbunătățiri funciare etc. Toate
acestea, sunt posibile aplicînd programe de calculator tot mai sofisticate.
Distribuirea. Distribuirea informației reprezintă etapa finală a procesului de
informatizare a populației (finalizarea scopului GIS – lui).
Este necesar de constatat că GIS – ul în calitate de sistem informațional va îndeplini
lucrări fundamentale și totodată va deservi informațional alte sisteme informaționale care
necesită cunoașterea spațiului.
În cadrul cadastrului, inclusiv și a cadastrului agricol GIS – ul va efectua un
complex de lucrări care nu vor fi specifice pentru alte domenii de activitate (limitele
parcelelor agricol, caracteristica culturilor, plantelor, plantațiilor etc.).
5.2.2 Obiectul GIS – ului

Generalităţi. GIS – ul ca sistem informaţional are un cîmp larg de aplicare. În
dependenţă de domeniul aplicării este formulat şi obiectul GIS – ului.
Un rol foarte important îl are GIS – ul în contextul de urmărire a proceselor şi
fenomenelor naturale, implicarea GIS - ului în diferite procese sociale şi anume:
calamităţi naturale;
alunecări de terenuri;
inundaţii, incendii;
invazii de dăunători agricoli;
politică fiscală;
politică de subvenţionare;
cadastru inclusiv cadastre de specialitate;
altele.
Obiectul GIS – lui în cadrul cadastrului agricol sunt terenurile, construcţiile,
instalaţiile, amenajările agricole sau cu alte cuvinte, categoria de destinaţie – terenuri
destinate agriculturii.
Categoria terenurilor destinate agriculturii şi ea se divizează în:
subcategorii de destinaţie;
subcategorii (moduri) de folosinţă;
altele.
5.2.2.1 Calamităţi naturale

Calamităţile naturale la etapa actuală tot mai mult se manifestă prin extreme: ploi
torenţiale; ninsori abundente; vînturi (furtuni) puternice etc. În aceste condiţii foarte
72
important este de a monitoriza evoluţia fenomenelor naturale, pentru a fi pregătiţi în
adoptarea deciziilor corecte.
Figura 25. GIS – ul şi calamităţile natiurale

Sursa: Cadastru, Planificare și Sisteme Informaţionale Funciare. Conferinţa ONU, FIG, Australia,
Melbourne, 25 – 27 octombrie 1999
Aceste fenomene se deosebesc prin mişcarea lor intensivă în spaţiu. Apariţia
neaşteptată de către populaţie, modificarea direcţiei de acţiune etc.
Obiectul GIS –lui în condiţiile calamităţilor naturale vor fi spaţiile terestre aflate
sub acţiunea primejdiilor aşteptate, monitorizate, analizate. În baza informaţiei GIS
devine posibil de a calcula dinamica dezvoltării fenomenelor naturale în dependenţă de
spaţiul concret, de populaţie, de construcţii şi amenajări etc.
5.2.2.2. Alunecări de terenuri

O suprafaţă mare din teritoriul Republicii Moldova este ameninţată de alunecări de
terenuri. Alunecările de terenuri în Moldova au un caracter instabil. Ele pot afecta spaţiul
în urma diferitor alte fenomene cum ar fi: calamităţile naturale; cutremurul de pămînt.
Poate fi chiar şi factorul antropogen (acţiunile incorecte în domeniul construcţiilor etc.).
În majoritatea cazurilor alunecările de terenuri acţionează încet, la prima vedere
neobservat de ochiul liber în schimb foarte vizibil aplicînd metode GIS de monitorizare a
spaţiului primejdios.
Obiectul GIS – ului în asemenea cazuri sunt, în majoritate terenurile alunecărilor
vechi (istorice) dar care în orice moment pot trece în stare activă. Evident că alunecările
duc o primejdie mare construcţiilor şi amenajărilor.
5.2.2.3 Inundaţii, incendii

Acest fenomen este foarte primejdios în ultimii ani care pot fi caracterizaţi ca
modificarea globală a factorului climateric.
Ultimii 15 – 20 de ani majoritatea ţărilor europene sunt afectate de inundaţii masive
şi incendii.
Particularităţile acestor fenomene constau în următoarele:
Inundaţiile pot fi provocate de ploi abundente care au căzut la distanţe mare de la
teritoriul inundat. În asemenea condiţii este important de a calcula dinamica volumelor de
apă în dependenţă de forma reliefului, de primejdiile ci pot apărea în locuri concrete.
73
Incendiile de asemenea duc în sine un potenţial enorm primejdios pentru natură,
populaţie, construcţii etc.
Obiectul GIS – lui în asemenea cazuri vor fi albiile rîurilor sau spaţiile forestiere,
direcţia şi puterea vînturilor etc. în dependenţă de spaţiile afectate sau aflate sub
primejdia distrugătoare.
5.2.2.4 Invazii de dăunători agricoli

Realitatea ultimilor 5-7 ani ne demonstrează că Moldova poate fi jertfă celor mai
primejdioase insecte cunoscute pîn acum, cum ar fi lăcusta şi alţi dăunători.
Din lipsa mijloacelor de monitorizare aceste insecte dăunătoare au atacat un şir de
terenuri (culturi agricole) în anii 2008 – 2009 în raioanele de sud ale Republicii. Focarul
invaziei, ca în majoritatea cazurilor s-a aflat în ţara vecină dar aceasta nu diminuează
rolul informaţional al GIS – ului.
Obiectul GIS –ului în asemenea condiţii sunt culturile agricole care pot fi atacate în
direcţia mişcării dăunătorilor.
5.2.2.5 Politica fiscală

Politica fiscală bazată pe valoarea de piaţă a bunurilor imobile, inclusiv şi a
terenurilor agricole este considerată o politică fiscală modernă, corectă, echilibrată. În
acest context un rol important îl are actualizarea şi evaluarea bunurilor impozabile
(construcţii, terenuri etc.).
Obiectul GIS-ului în asemenea condiţii vor fi construcţiile, amenajările terenurile
etc. Monitorizarea obiectelor impozabile şi evaluarea lor ulterioară în scopuri fiscale este
o funcţie importantă a sistemului informaţional GIS.
5.2.2.6 Politica subvenţională în agricultură

Una din necesităţile obiective ale politicii de subvenţionare în agricultură este
monitorizarea spaţiului agricol. În dependenţă de nivelul politicii de subvenţionare creşte
şi volumul informaţiei spaţiale necesare.
În Moldova tot mai mult cresc volumele financiare destinate subvenţionării şi deci
tot mai mult creşte necesitatea informaţională spaţială GIS.
Obiectul GIS – ului în cazul dat vor fi toate terenurile destinate agriculturii,
culturile agricole, plantaţiile de vie şi de livadă, construcţii, amenajări etc.
5.2.2.7 Cadastru general inclusiv cadastre de specialitate

În cadrul cadastrului bunurilor imobile obiectul GIS – lui evident va coincide cu
obiectul cadastrului.
La capitolul respectiv deja am constatat că obiectul cadastrului, deci şi a CIS – lui
în cadrul cadastrului sunt terenurile pe care sunt amplasate construcţii, instalaţii,
amenajări, obiecte acvatice, plantaţii multianuale, inclusiv porţiuni de subsol ale acestor
terenuri, toate terenurile în ansamblu formînd fondul funciar al Republicii Moldova.
Cadastru bunurilor imobile inclusiv cadastrele de specialitate includ în sine o
componentă vastă a GIS – lui.
Cadastrul actual este un cadastru multifuncţional şi include următoarele activităţi:
74
înregistrarea bunurilor imobile şi protecţia drepturilor;
evaluarea bunurilor imobile;
formarea bunurilor imobile;
dezvoltarea teritoriului;
consolidarea terenurilor;
rectificarea erorilor admise în procesul implementării cadastrului;
planificarea, administrarea utilizarea terenurilor(resurselor naturale);
cadastre de specialitate;
altele.
În toate cazurile (activităţile) menţionate mai sus obiectul cadastrului, a activităţilor
cadastrale vor coincide cu obiectul GIS - ului
Această multifuncţionalitate a cadastrelor de specialitate condiţionează conţinutul
informaţiei spaţiale.
Cerințe specifice față de necesitățile informaționale sunt prezente în conținutul
fiecărui cadastru.
Obiectul GIS – lui în cadrul cadastrului agricol sunt terenurile, construcţiile,
instalaţiile, amenajările agricole sau cu alte cuvinte, categoria de destinaţie – terenuri
destinate agriculturii.
Categoria terenurilor destinate agriculturii şi ea se divizează în:
subcategorii de destinaţie;
subcategorii (moduri) de folosinţă;
altele.
Producţia GIS este utilizată indiferent de faptul cine este producătorul. Practica
mondială ne orientează spre utilizarea bazelor de date comune în diferite domenii.
Totodată, fiecare domeniu are particularităţile sale, solicitările sale particulare în
domeniul informaţional, deci şi componentele sale GIS particulare.
5.2.3 Conţinutul şi capacităţile GIS – ului

Definiții. GIS - ul reprezintă un sistem de creare (de dobîndire), acumulare
(stocare) şi analiză a informaţiei spaţiale (geografice) în scopul utilizării ei în diferite
domenii economice, sociale și de mediu. Prin aceasta GIS – sul reprezintă un sistem
informaţional.
Topologie – ramură a matematicii (geometriei) care studiază proprietăţile
(cantitative, calitative) a figurilor în spaţiu.
Plan cadastral al teritoriului – reprezentare grafică a teritoriului (spaţiului unei
unităţi administrative - teritoriale), care conţine date despre amplasamentul, hotarele
terenurilor, construcţiilor, alte bunuri imobile înregistrate în registrul bunurilor imobile,
numerele cadastrale ale acestora, precum şi alte date stabilite de actele normative
adoptate de autoritatea publică centrală în domeniu.
Conversia datelor - trecerea informaţie din baza de date într-o formă convertată.
Cea mai răspîndită metodă este digitalizarea (hărţile numerice)
Compilarea (combinarea) hărţilor digitale şi a datelor descriptive care permit o
administrare satifăcătoare a spaţiului administrativ
75
GIS – ul este un sistem folosit pentru modelarea informatiei, proceselor si
structurilor, care reflectă lumea reala, inclusiv evenimentele trecute, sau viitoare pentru
a putea înţelege, analiza si gestiona diferite resurse procese şi fenomene.
Despre GIS putem constata că este, ca şi cadastru, un sistem informaţional
multifuncţional.
Ca exemplu putem apela la diferite procese fenomene din natură sau veaţa socială
unde GIS – ul are un impact esenţial.
Prin conţinutul său Sistemul Informaţional GIS permite de a utiliza informaţia
interactiv, de mai mulţi subiecţi în acelaşi timp. Această capacitate este de nepreţuit la
elaborare opreativă a variantelor posibile de dezvoltare a proceselor, fenomenelor.
Este necesar de constatat că capacitatea GIS-ului se manifestă prin realizarea
scopurilor diferitor domenii. Ca exeplu vom lua cadastru.
În cadastru bunurilor imobile, sau de specialitate, GIS – ul se va manifesta cu atît
mai mult cu cît mai mult vor fi realizate scopurile cadastrului.
Cadastru are o necesitate majoră de a cunoaşte amplasarea spaţială corectă a
terenurilor, construcţiilor, instalaţiilor, amenajărilor. Cu alte cuvinte a obiectului
cadastrului. Cu cît mai corect va fi formulată solicitarea informaţională cu atît mai corect,
operativ, calitativ etc. vom obţine răspunsul din sistemul GIS.
Sistemul GIS ne va răspunde la întrebările ce ţin de:
coordonatele (xyz) a obiectelor (terenurile, construcţiile etc);
dimensiunile;
suprafaţa;
evoluţia modificărilor în timp şi în spaţiu;
altele.
De la GIS cadastru nu va obţine informaţie despre dreptul proprietarilor, despre
multe aspecte calitative, sociale, tendinţe etc.
GIS-ul este de nepreţuit acolo unde necesitatea informaţională spaţială se referă la
un punct, o linii, un poligon (o multitudine de puncte, linii, poligoane).
5.3 Metodologia GIS - lui

5.3.1 Rolul digitalizării în dezvoltarea GIS – ului
Necesitatea exprimării spaţiale a punctelor, liniilor, poligoanelor în domeniul
geodezie, topografie, cartografie, fotogrammetrie a apărut mult înainte. Soluţionarea
acestei probleme se afla în aplicarea diferitelor metode manuale de exprimare. Unul din
primele aparate de digitalizare manuală a fost aşa numitul „digitalizator”. Fiind un pas
destul de progresist totodată, necesităţile de exprimare spaţială a punctelor se păstra mult
mai mare decît capacităţile acestor aparate.
Scanerul, scanarea planurilor, hărţilor a fost un pas mult mai progresist. Totodată,
încă departe de soluţia aşteptată.
5.3.2 Rolul Auto CAD – ului în dezvoltarea GIS – ului

Este evident că conţinutul necesităţilor informaţionale spaţiale actuale diferă radical
de cele ale grecilor antici. Capacităţile tehnico – metodico – metodologice sunt de
asemenea incomparabile.
76
Astfel GIS – ul este un complex de tehnologii, metode şi metodologii avansate.
Auto CAD – ul reprezintă un sistem automatizat de proiectare şi desenare (desen)
elaborat de către compania Auto Desc. Prin soluționarea problemei automatizării
procesului de proiectare, Auto CAD – ul a soluționat problema de bază a informației
spațiale – exprimarea automată a punctelor, liniilor, poligoanelor etc. prin coordonatele
„xyz” în cifre.
Astfel, prin intermediul Auto Cad a devenit posibil de a transforma elementele
liniare, și nu numai liniare, aplicate în topografie (cartografie), geodezie, în cifre.
Soluția exprimării liniilor din planul topografic în cifre (xyz) era căutată și în
cartografie (topografie, geodezie, fotogrammetrie) etc. sub acest aspect au fost
implementate diferite tehnologii (digitalizare etc.).
Problema principală era în lucrul manual și respectiv o productivitate redusă.
Aplicarea Auto CAD – lui, diferitor soft – uri a permis o avansare esențială tehnologică.
Mai mult ca atît, harta (planul) electronic, devine mult mai compatibil cu alte
planuri. Concepția dobîndirii informației spațiale a avansat la un nou nivel. Au apărut
hărți electronice pe întreaga țară. Au devenit aplicabile diferite tehnologii de dobîndire a
informației spațiale (topografie, geodezie, fotogrammetrie, teledetecție etc.).
A crescut mult potențialul și numărul domeniilor de aplicare a informației spațiale.
Auto CAD - ul în cadrul GIS – lui a soluţionat o problemă foarte importantă ce ţine
de topologia figurilor în spaţiu. Concepţia pusă la baza metodei Auto CAD este: punct,
linia şi poligonul în spaţiu.
Orice figură (obiect al cadastrului) este compusă din următoarele elemente: puncte
linii şi poligoane. Descrierea spaţială a acestor elemente a fost efectuată prin digitalizare.
Un punct în spaţiu poate avea coordonatele xyz.
O linie în spaţiu este compusă dintr-o multitudine de puncte. Cunoaşterea amplasării
spaţiale a tuturor punctelor înseamnă cunoaşterea amplasării liniei. Un poligon este
compus din mai multe linii. Cunoaşterea amplasării liniilor dintr-un poligon înseamnă
cunoaşterea amplasării poligonului.
Un cerc este compus dintr-un poligon cu o multitudine de laturi. Cunoaşterea
amplasării poligonului înseamnă cunoaşterea amplasării cercului în spaţiu. În continuare
metoda Auto CAD este dezvoltată în scopul determinării amplasării volumelor în spaţiu
etc.
Evident, cunoscînd dimensiunile obiectului cadastrului devine posibil de a cunoaşte:
suprafaţa, volumul etc.
Astfel, baza de date GIS include informaţie cantitativă (dimensiuni, suprafaţă,
volum) despre obiectul GIS-lui. Obiectul GIS – lui este determinat de domeniul în care
este aplicat GIS-ul.
Informaţia GIS –ului, obiectele despre care este stocată informaţia, poate fi
vizualizată printr-o hartă la o scară necesară
Un sistem informaţional geografic (GIS) reprezintă o soluţie destinată acumulării,
stocării, recuperării, analizei şi vizualizării datelor spaţiale. Aceste date pot accentua
relaţia spaţială dintre obiectele conţinute în harta digitală. Cu toate că un sistem
computerizat destinat hăţilor digitale poate reprezenta o stradă ca o simplă linie, un GIS
poate recunoaşte acea stradă ca fiind legătura dintre alte două străzi.
77
5.3.3 Geodezia
În linii generale geodezia include în sine metode şi mecanisme pentru studierea
formei şi dimensiunilor pămîntului, tehnici şi tehnologii de măsurare şi reprezentare
cartografică sau numerică (digitală) a suprafeţei pe porţiuni determinate.
Geodezia reprezintă o ştiinţă (metodologie) veche, apărută inclusiv şi la necesităţile
informaţionale spaţiale ale cadastrului.
Pe parcurs geodezia a dezvoltat o altă ramură – topografia.
5.3.4 Topografie
Topografia este o ramură a geodeziei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor și a
calculelor pentru porțiuni restrânse din suprafața Pământului și cu tehnica reprezentării
grafice sau numerice a acestora în plan orizontal, în scopul întocmirii de hărți și planuri.
În conţinutul metodologiei GIS, topografia reprezintă o parte componentă
importantă care include măsurări terestre cu reprezentarea grafică a rezultatelor în diferite
scopuri.
Topografia în interiorul său reprezintă o metodologie întreagă de măsurări pentru
elaborarea planurilor şi hărţilor topografice. Ea este una din cele mai vechi metodologii
de măsurare a spaţiului terestru. Din aceste considerente topografia se asociază cu
măsurările terestre.
Ca parte componentă a GIS - lui topografia va fi aplicată la necesitatea măsurărilor
cu o precizie înaltă sau cînd alte metode nu sunt disponibile
5.3.5 Fotogrammetria
Fotogrammetria este o ramură a topografiei care studiază principiile, metodele și
procedeele de determinare a formei și a dimensiunilor obiectelor pe baza fotogramelor.
La etapa actuală se dezvoltă foarte dinamic. Este aplicată cînd cerinţele faţă de precizia
măsurărilor nu este înaltă.
În comun cu teledetecţia care reprezintă metode de prelucrare a datelor de la distanţă
cu privire la obiecte sau fenomene, fotogrammetria este un component important o
metodologie importantă în cadrul GIS – lui.
5.3.6 Conversia datelor

Conversia datelor reprezintă trecerea (transformarea) informaţiei spaţiale într-o
formă aplicabilă pentru toate necesităţile (planuri, hărţi electronice).
Anume soluţionarea acestei probleme importante de conversiune a rărgit capacităţile
informaţionale ale metodologiilor existente integrîndu-le în GIS.
5.3.7 Compilare
Compilarea - suprapunerea hărţilor digitale (electronice) pentru o aplicare mai
satisfăcătoare. Anume forma electronică a informaţiei spaţiale creează posibilitatea de
suprapunere, de actualizare, de conversie a datelor.
78
5.4 Planul cadastral
Noţiuni:
plan cadastral al teritoriului – reprezentare grafică a teritoriului (spaţiului unei
unităţi administrative - teritoriale), care conţine date despre amplasamentul, hotarele
terenurilor, construcţiilor, alte bunuri imobile înregistrate în registrul bunurilor imobile,
numerele cadastrale ale acestora, precum şi alte date stabilite de actele normative
adoptate de autoritatea publică centrală în domeniu.
5.4.1 Scopul
Planul cadastral reprezintă «purtătorul informaţiei spaţiale despre obiectul
cadastrului», despre bunurile imobile.
Legătura dintre conţinutul informaţiei spaţiale şi a informaţiei scrise (textuale) este
efectuată prin codul cadastral (identificatorul bunului imobil).
Metoda topografică de ridicări este pe drept considerată ca una din cele mai vechi. În
prezent, necesităţile cadastrului sunt îndestulate şi de către lucrările fotogrammetrice.
Totodată, în domeniul cadastrului, încă mult timp vor fi aplicate, în egală măsură,
atît metoda topografică, cît şi cea fotogrammetrică.
5.4.2 Metode de elaborare a planului cadastral

Generalităţi. În scopul elaborării planurilor cadastrale, din cele deja menţionate mai
răspîndite sunt două metode:
metoda topografică;
metoda fotogrammetrică.
În condiţii specifice pot fi aplicate ambele metode pentru elaborarea unui plan
cadastral al unui teritoriu.
Este important de a selecta corect metoda de elaborare a planului cadastral reieşind din
condiţiile concrete, sarcinile puse şi finanţele existente.
5.4.3 Metoda topografică

Metoda topografică de elaborare a planurilor şi hărţilor topografice, inclusiv a
planurilor cadastrale, din cele menţionate, este una din cele mai vechi metode aplicate în
domeniu. La momentul actual, progresul tehnic propune diferite metode performante de
soluţionare a problemelor ce ţin de reprezentarea grafică a teritoriului.
Totodată, metoda topografică va fi de neînlocuit în condiţiile în care precizia
măsurărilor va fi de importanţă majoră.
Prezentul capitol nu are scopul de a descrie metoda topografică de elaborare a planului
cadastral în profunzime. Pentru aceasta există disciplina ”Topografie”. Scopul acestui
capitol este de a menţiona locul metodei topografice de elaborare a planului cadastral în
ansamblul lucrărilor cadastrale, în cadrul sistemului informaţional al cadastrului.
5.4.3.1 Ridicări de teren.

Noţiune:
Ridicări topografice (de teren) – totalitatea măsurărilor în natură necesare
întocmirii unui plan topografic.
79
În procesul elaborării planului cadastral prin metoda topografică sau a unei actualizări
masive a informaţiei din planul cadastral sunt aplicate ridicări de teren.
Scopul ridicărilor de teren este de a reprezenta o totalitate de terenuri pe planul
cadastral.
Ridicările de teren sau metodele de măsurare pe teren sunt diferite. Selectarea metodei
de măsurare se va baza pe două principii de bază: obţinerea preciziei necesare şi costul
lucrărilor (cheltuielile de timp şi financiare).
În condiţiile în care sunt necesare ridicări de teren pe suprafeţe mari, întinse,
intersectate de diferite obstacole etc., mai des se aplică metoda drumuirilor.
În condiţiile în care este necesar de a reprezenta pe planul cadastral un teren, o
porţiune de teren, un element mai mic al bunului imobil (terenului) se vor aplica alte
metode, cum ar fi:
metoda radierii;
metoda absciselor şi ordonatelor;
intersecţiile liniare;
intersecţiile unghiulare;
alte metode.
Tehnicile şi tehnologiile actuale, moderne, bazate pe metode numerice de reprezentate
a terenului, permit o automatizare largă a măsurărilor. Aplicarea GPS –lui, teodolitului
electronic modernizează mult procesul de lucru.
Totodată, este necesar de constatat că, metodele electronice aplicate automatizează
procesul de lucru dar sunt bazate pe principiile metodelor enumerate mai sus.
Drumuiri – metodă de reprezentare geodezică a unui teren.
Metoda drumuirilor poate fi aplicată în mai multe variante:
un poligon închis;
mai multe linii şi unghiuri care leagă două puncte de triangulaţie;
două şi mai multe puncte şi linii bazate pe un punct de triangulaţie.
La aplicarea metodei drumuirilor este important de a amplasa corect punctele de
drumuire, de a obţine o situaţie cînd din punctele de drumuire este posibilă reprezentarea pe
planul cadastral a tuturor detaliilor teritoriului.
5.4.3.2 Metode de determinare a punctelor de hotar

Metoda radierii.
radiere – determinarea amplasării pe planul cadastral al unui punct al terenului,
cunoscînd distanţa pînă la el şi un unghi aplicat la o linie, amplasarea căreia este
cunoscută în spaţiu (numită bază).
Astfel, este cunoscută: linia din punctul 1 spre punctul 2 ca linie de îndesire a
triangulaţiei sau a unei drumuiri (linia de bază); unghiurile „a”, „b”, „c”; liniile A2, B2
şi C2. În figura 26 e prezentat un exemplu de determinare a punctelor în spaţiu prin
metoda radierii.
80
Figura 26. Metoda radierii
Metoda absciselor şi ordonatelor

abscisă – linia orizontală ce determină poziţia unui punct pe un plan
ordonată – linia verticală ce determină poziţia unui punct pe plan
Metoda absciselor şi ordonatelor reprezintă o determinare a amplasării pe planul
cadastral al unui punct al terenului, cunoscînd poziţia lui orizontală şi verticală
(intersecţia abscisei şi ordonatei).
Metoda absciselor şi ordinatelor se sprijină pe laturile de drumuire şi se foloseşte în
cazurile cînd terenul este aproximativ orizontal.
Figura 27. Metoda absciselor şi ordonatelor

Metoda intersecţiilor liniare

Metoda intersecţiilor liniare prevede determinarea amplasării unui punct al terenului
(detaliu al planului) cunoscînd lungimea la două linii.
81
Figura 28. Metoda intersecţiilor liniare
În cadrul exemplului din Figura… sunt cunoscute liniile l1 şi l2. La intersecţia acestor
două linii vom obţine amplasarea punctului 1.
Metoda intersecţiilor unghiulare
Metoda intersecţiilor unghiulare prevede obţinerea amplasării unui punct din spaţiu
cunoscînd doar unghiurile orientate la linia de bază.
Figura 29. Metoda intersecţiilor unghiulare

5.4.4 Metodă fotogrammetrică

Metodele fotogrammetrice de reprezentare grafică a teritoriului tot mai intens intră în
practica elaborării planurilor şi hărţilor. Aceste metode au obţinut un progres colosal în
ultimii ani.
82
Figura 30. Extras din ORTHOPFOTO
Producţia obţinută prin metodele fotogrammetrice este tot mai mult solicitată de către
economie.
Aplicarea fotogrammetriei în scopurile elaborării planurilor cadastrale de asemenea este
destul de solicitată.
Operativitatea obţinerii rezultatelor finale, eficacitatea lucrărilor în comun cu precizia
avansată a planurilor fotogrammetrice care, şi în viitor, vor fi solicitate în creştere, acordă
fotogrammetriei un rol important în Sistemul informaţional al cadastrului.
Figura reprezintă o imagine a obiectului planului cadastral la momentul formulării
scopului proiectului de elaborare a planului cadastral.

5.4.5 Alte metode de întocmire a planului cadastral

Metoda topo-fotogrammetrică de alcătuire a planurilor cadastrale se aplică mai des
pe teritoriul localităţilor. Această metodă este aplicată în cazurile când din diferite motive,
83
fotogrammele sunt necalitative, iar pe porţiuni anumite ale localităţii sunt necesare
executarea ridicărilor topografice.
Figura 32. Planul cadastral elaborat prin metodă fotogrammetrică

Ridicările topografice în combinaţie cu cele fotogrammetrice se mai folosesc pentru

ridicarea traselor stradelelor şi a limitelor cvartalelor, pentru ridicarea detaliilor care nu
apar pe fotogramă, pentru culegerea elementelor necesare calculării suprafeţelor de teren şi
reprezentarea cu precizie a unor detalii importante, pentru reprezentarea categoriei de
folosinţă, a reliefului etc.
Metoda derivării din planul topografic prevede extragerea elementelor (detaliilor)
din planul topografic, elaborat anterior prin orice metodă, dar care după conţinut satisface
cerinţele planului cadastral.
După conţinut, planul topografic nu conţine toate elementele (detaliile) planului
cadastral.
Materialul primit prin derivarea planului topografic este folosit mai departe pentru
căpătarea planului cadastral. În acest scop el se completează cu elementele de conţinut
cadastral referitoare la categorii de destinaţie şi folosinţă, proprietari şi posesori, calitatea
terenurilor, cu modificările intervenite din momentul elaborării planului topografic de
bază etc.
5.4.6 Actualizarea planului cadastral

Generalităţi
Definiţie
Actualizare (reambulare)–operaţie prin care se face aducere la zi a planurilor
cadastrale cu toate modificările intervenite în teren.
În cadrul actualizării Registrului bunurilor imobile un rol important, ce ţine de
actualizarea informaţiei spaţiale reprezintă actualizarea planului cadastral.
În procesul de elaborare a planurilor cadastrale sunt situaţii când la un teritoriu
concret planurile topografice sau cadastrale sunt vechi. Aceste planuri nu au fost
84
întreţinute dar ele păstrează încă un conţinut şi o precizie satisfăcătoare şi pot fi
utilizate în scopul cadastrului.
În aceste cazuri planurile vechi urmează a fi actualizate.
Actualiyarea constă în aducerea la zi a planurilor cadastrale prin înlăturarea detaliilor
dispărute şi completarea lor cu modificările existente în teren atît ce priveşte conţinutul
topografic, cît şi cel cadastral.
Scopul actualizării este de a asigura ca planurile cadastrale, în permanenţă, să reflecte
realitatea din teren.
Pentru a efectua actualizarea planului cadastral, mai întîi se efectuează recunoaşterea
(examinarea) terenului. Pentru aceasta, planul cadastral vechi se compară cu teritoriul în
cauză şi, în acest mod, se depistează incoincidenţele (modificările în amplasarea detaliilor
planului cadastral).
Figura 33. . Extras din ORTHOPFOTO

La rîndul său, conţinutul actualizării planurilor cadastrale va include următoarele

lucrări cadastrale:
0001

85
identificarea planului cadastral;
completarea planului cadastral cu bunuri imobile neînregistrate;
rectificarea erorilor.

Lucrările cadastrale menţionate mai sus, pot fi masive, iniţiate la o comandă de stat şi
selective, la iniţiativa proprietarilor de teren (bunuri imobile).
0002

0002 0003
0004
Figura 37. Planul cadastral modificat

86
5.4.7 Planul cadastral al amplasării exploataţiilor agricole
5.4.7.1 Necesitatea. Scopul planului cadastral al amplasării exploataţiilor
Practica relaţiilor de producere solicită o informaţie amplă despre amplasarea
spaţială a exploataţiei agricole. Necesitatea obţinerii unei asemenea informaţii este
diferită. Ea poate avea un aspect economic, ecologic şi chiar social.
Planul amplasării exploataţiilor este acel document care ne răspunde la întrebările
cu conţinut spaţial.
La rîndul său, planurile cadastrale includ două forme:
planul cadastral al tuturor exploataţiilor agricole din cadrul unei unităţi
administrativ – teritoriale;
planul cadastral al unei exploataţii agricole.
Scopul Planului amplasării exploataţiilor agricole este de a identifica amplasarea
hotarelor exploataţiei.
În primul rînd exploataţia agricolă din cele menţionate este compusă din terenuri
cu titlu de proprietate şi terenuri în folosinţă. Deja din această poziţie constatăm că
hotarele exploataţiei agricole sunt destul de nestabile (variabile).
Evaluarea amplasării terenurilor exploataţiilor agricole deasemenea este un scop
al planurilor respective. Necesitatea identificării acestor hotare variabile este şi ea
argumentată din diferite aspecte atît economice cît şi juridice.
Odată cu obţinerea dreptului de folosinţă (arendă) administratorul (proprietarul
exploataţiei) capătă şi obligaţii faţă de exploatarea corectă a terenurilor agricole.
Anume din aceste considerente este necesară identificarea operativă a hotarelor
exploataţiei agricole, pentru a răspunde la răspîndita întrebare: cine, cînd, unde.
Figura 38. Exemplu de amplasare a exploataţiilor agricole

87
5.4.7.2 Obiectul planului cadastral al exploataţiei agricole
Obiectul planului cadastral al exploataţiei agricole depinde de scopul şi
necesitatea lui. Diversitatea formelor şi conţinutului exploataţiilor agricole dictează în
mare măsură şi obiectul planului cadastral.
Astfel, o exploataţie agricolă după conţinut poate fi formată din:
un sector de teren în calitate de unitate cadastral;
mai multe sectoare de teren;
dintr-un tip de proprietate;
din diferite tipuri de proprietate;
din mai multe întreprinderi agricole.
La rîndul său, procesul de subvenţionare necesită o informaţie detaliată despre:
proprietar;
amplasare a hotarelor,
specializare etc.
Necesitatea de a obţine o informaţie veridică despre exploataţia agricolă în ansamblu
determină şi obiectul planului cadastral al exploataţiei agricole.
Obiectivele Planului amplasării exploataţiilor agricole sunt:
hotarele exploataţiilor agricole;
drumurile magistrale de deservire a exploataţiilor agricole;
alte obiecte funcţional legate de exploataţiile agricole (obiecte de procesare etc.).
Evident că exploataţiile agricole sunt compuse din terenuri cadastrale care dispun
de coduri cadastrale. Aceste terenuri deasemenea vor fi reflectate în Planul amplasării
exploataţiilor agricole.
Un exemplu al Planului amplasării exploataţiilor agricole elaborat în baza planului
cadastrului bunurilor imobile este oglindit în figura nr
Figura 39. Planul cadastral al exploataţiei agricole

Sursă: elaborată de autori în baza studiilor efectuate
88
Planul amplasării exploataţiilor agricole are un conţinut mai mult cumulativ.
Acest document ne demonstrează corectitudinea hotarelor tuturor exploataţiilor în
cadrul unei unităţi administrativ – teritoriale.
În cadrul acestui plan sunt oglindite atît întreprinderi (exploataţii, formaţiuni) cît
şi terenurile utilizate in mod individual de către proprietari ne angajaţi în forme
organizatorico – juridice.
5.4.7.3 Conţinutul planului cadastral al exploataţiei agricole

Deja am constatat că un plan al exploataţiilor agricole va include toate
exploataţiile din hotarele administrative ale unei primării.
Planul amplasării unei exploataţii agricole (vezi figura nr.) este un material informativ
de bază pentru administratorul exploataţiei agricole.
În baza acestui plan administratorul î-şi formulează programul de activitate pentru anul
viitor, de amplasare a culturilor etc.
În baza planului amplasării exploataţiei agricole administratorul va informa persoana
interesată despre activităţile întreprinse pentru a solicita subvenţii.
Acest plan al amplasării exploataţiei agricole este pus la dispoziţia administratorului de
către autoritatea publică de stat. În cazul dat de către primăria (consiliul local) respectivă.
Administratorul, în baza instrucţiunilor elaborate de către autoritatea publică centrală
în domeniu va semnifica în Planul amplasării exploataţiei agricole informaţia despre
amplasarea parcelelor agricole.
Reflectarea corectă a informaţiei în planul amplasării exploataţiei agricole este de o
însemnătate majoră în cadrul relaţiilor de subvenţionare.
În scopul obţinerii unei calităţi avansate şi a unei operativităţi înainate, în practica
cadastrului agricol tot mai des sunt utilizate planurile „orthophoto”
ORTHOPFOTO
Figura 40. Amplasarea exploataţiei agricole în orthopfoto

89
În cazul dat, în extrasul din planul „orthopfoto” sunt clar imaginate semănăturile de
toamnă alte elemente ce ţin de parcela agricolă.
Un asemenea plan include în sine o informaţie veridică despre amplasarea parcelelor
şi a culturilor agricole şi reprezintă un material eficient pentru controlul administrativ.
Utilizarea imaginilor „orthopfoto” în în scopul cadastrului agricol reprezintă o cale
de perspectivă. Totodată aceste imagini necesită o actualizare permanentă.
Evident că exploataţiile agricole sunt compuse din terenuri cadastrale care dispun
de coduri cadastrale. Aceste terenuri deasemenea vor fi reflectate în Planul amplasării
exploataţiilor agricole.
Un exemplu al Planului amplasării exploataţiilor agricole elaborat în baza planului
cadastrului bunurilor imobile este oglindit în figura nr
5.4.8 Planul cadastral al parcelelor agricole

5.4.8.1 Necesitatea. Scopul planului cadastral al cadastrului agricol
Planul cadastral al parcelelor agricole reprezintă o oglindire grafică a amplasării
limitelor parcelelor agricole în teritoriu.
Necesitatea planului cadastral în cadrul Registrului cadastral al parcelelor agricole
constă în acumularea informaţiei spaţiale despre obiectul Registrului - parcelele agricole.
Scopul planului cadastral al parcelelor agricole constă în informatizarea subiecţilor
despre amplasarea spaţială a parcelelor agricole.
Pentru aceasta este utilizată structura cadastrală a registrului bunurilor imobile
Totodată forma grafică de exprimare a informaţiei depinde de conţinutul (genul)
informaţiei şi amplasament sau dimensiuni.
În dependenţă de conţinut informaţia grafică este acumulată în straturi.
În dependenţă de dimensiuni informaţia poate avea forma:
planul de amplasare a tuturor parcelelor agricole din cadrul unei unităţi
administrativ – teritoriale;
planul amplasării parcelelor agricole în cadrul unei exploataţii agricole;
planul amplasării unei singure parcele.
Evidenţa spaţială strictă asupra amplasării parcelelor agricole este o necesitate a
timpului argumentată prin intensificarea crescîndă a procesului tehnologic în agricultură.
5.4.8.2 Conţinutul Planului cadastral al parcelelor agricole

Elementele principale ale Planului cadastral al parcelelor agricole sunt codurile
cadastrale şi limitele parcelelor.
Din punctul de vedere al consecutivităţii cadastrului în ansamblu, planul
amplasării parcelelor agricole reprezintă o dezvoltare în continuare a planului
cadastrului bunurilor imobile.
Un extras din planul amplasării parcelelor agricole este propus în figura nr...
În cadrul figurii nr este oglindit terenul care deţine codul cadastral 4.01.0001
fiind divizat î trei parcele agricole (01,02,03). Categoria de folosinţă a parcelelor este
identificat ca teren arabil iar modul de folosinţă este exprimat prin codul de clasificare
a speciilor şi soiurilor.
90
Figura 41. Amplasarea prcelelor în ORTHOPFOTO
Din punctul de vedere al consecutivităţii cadastrului în ansamblu, planul
amplasării parcelelor agricole reprezintă o dezvoltare în continuare a planului
cadastrului bunurilor imobile.
Figura 42. Planul amplasării parcelelor agricole (extras)

Un extras din planul amplasării parcelelor agricole este propus în figura nr...
În cadrul figurii nr.42 este oglindit terenul care deţine codul cadastral 4.01.0001
fiind divizat î trei parcele agricole (01,02,03). Categoria de folosinţă a parcelelor este
identificat ca teren arabil iar modul de folosinţă este exprimat prin codul de clasificare
a speciilor şi soiurilor.
91
Acelaşi teren (4.01.0001), în continuare este prezentat prin prisma planului
„Orthophoto” .
Extrasul din planul „orthopfoto” ne demonstrează, în primul rînd, coincidenţa
amplasării parcelelor în Planul parcelelor agricole prezentat de către administratorul
exploataţiei agricole cu situaţia în natură.
În baza acestui plan (extras din „orthopfoto”) devine posibil de a identifica nu
numai limitele amplasării parcelelor dar şi culturile de cîmp. În cazul dat – culturi de
toamnă.
Pentru o comparaţie mai profundă, acelaşi teren în cadrul planului cadastrului
bunurilor imobile are următoarea imagine.
Suplimentar la elementele principale (codul cadastral şi amplasarea limitelor
parcelelor agricole) Planul amplasării parcelelor agricole la rîndul său este compus din
mai multe sloiuri cum ar fi:
Figura 43. Extras din Planul cadastrului bunurilor imobile)

subcategoriile de destinaţie;
categoriile de folosinţă;
modul de folosinţă (specii, soiuri etc.);
solul;
drumurile magistrale de deservire a exploataţiilor agricole;
alte obiecte funcţional legate de exploataţiile agricole (obiecte de procesare etc.).
Tema 6
EVALUAREA TERENURILOR AGRICOLE
6.1 Generalităţi
În domeniul agriculturii terenul agricol are un rol deosebit de cel din alte
domenii. Pe lîngă faptul că el este un spaţiu vital, în agricultură terenul agricol mai
îndeplineşte funcţia de „mijloace de producţie”.
92
Acest rol cu conţinut orientat social economic, aceste particularităţi, faţă de alte
mijloace de producţie, plasează terenurile agricole pe o treaptă mult mai înaltă în
ierarhia bunurilor agricole în ansamblu.
Luînd în considerare rolul prioritar al agriculturii în cadrul economiei ţării,
evaluarea terenurilor agricole devine o necesitate obiectivă.
6.2 Bazele teoretice ale evaluării terenurilor

Bazele teoretice şi practice ale evaluării terenurilor agricole sunt formulate
reieşind din aceleaşi elemente de bază:
scopul evaluării;
obiectul evaluării;
subiectul evaluării;
conţinutul evaluării.
6.2.1 Scopul evaluării terenurilor agricole

Noţiune:
utilizarea raţională a terenurilor agricole – reprezâzintă utilizarea terenurilor
agricole respectînd, în egală măsură în interesele: societăţii, economice şi ecologice.
Evaluarea terenurilor cu destinaţie agricolă, ca o necesitate obiectivă, este efectuată
în următoarele scopuri:
dezvoltării teritoriului;
vînzării – cumpărării;
impozitării;
arendei;
ipotecării;
asigurării;
atragerii investiţiilor;
sechestrului;
subvenţionării;
schimbului;
consolidării;
rapoartelor financiare
altele.
6.2.2 Terenurile agricole – obiect al evaluării

În cadrul cadastrului agricol obiectul evaluării sunt terenurile cu destinaţie agricolă
descrise la capitolul ……şi anume:
terenuri productive;
terenuri neproductive;
terenuri de calitate superioară;
terenuri slab productive;
terenrile zonelor de protecţie;
terenuri amenajate.
93
Cunoaşterea detaliată a obiectului evaluării (obiectului cadastrului agricol) ne
permite să evaluăm obiectul la un nivel înalt, calitativ.
Este cunoscut faptul că o simplă modificare a categoriei (subcategoriei) de
destinaţie, a categoriei (subcategoriei) de folosinţă va influenţa valoarea (la concret
preţul) obiectului evaluării.
De asemenea este necesar de constatat că, în practica evaluării patrimoniului agricol
tot mai mult se aplică vînzarea întreprinderilor agricole în comparaţie cu vînzarea
sectoarelor de terenuri agricole.
Evident că valoarea întreprindewrilor agricole în majoritate va depinde de valoarea
bunurilor imobile de care ea dispune.
6.2.3 Subiectul evaluării terenurilor cu destinaţie agricolă

La etapa actuală cînd ponderea vînzărilor pe piaţa terenurilor este preponderent din
terenuri (sectoare de teren) cu suprafaţa mică, subiecţii evaluării vor fi proprietarii de
terenuri. Cu cît mai mult pe piaţa imobiliară vor fi întreprinderi agricole cu atît mai mult
în procesul de evaluare vor fi implicaţi evaluatori profesionali.
În dependenţă de scop, subiecţi ai evaluării pot fi serviciul fiscal, sistemul bancar,
sistemul de subvenţionare etc.
6.2.4 Conţinutul procesului de evaluare

Noţiuni.
Valoarea terenului agricol reprezintă totalitatea însuşirilor terenului ce determină
utilitatea lui;
Preţul terenului agricol reprezintă echivalentul în bani al terenului agricol pe
piaţă. Se manifestă în procesul nemijlocit de vînzare – cumpărare;
Evaluarea terenului agricol reprezintă un proces de determinare a valorii
terenului agricol la o dată concretă, ţinîndu – se cont de factorii fizici, economici,
sociali şi de altă natură care influenţează asupra valorii.
Valoarea de piaţă a terenului agricol – preţul la care terenul agricol ar putea fi
vândut în cadrul unui contract privat, între un vânzător hotărât să vândă şi un cumpărător
independent, la data evaluării, considerându-se că terenul este expus public pe piaţă,
condiţiile de piaţă permit o vânzare ordonată şi că ţinând seama de natura terenului, este
disponibilă o perioadă normală pentru negocierea vânzării.(Standarde Profesionale
Europene ..).
Evaluare masivă a terenurilor este un proces de determinare a valorii unui grup
de terenuri cu caracteristici similare, la o dată concretă, cu aplicarea procedurilor
standarde de evaluare şi a analizei statistice.
Evaluare selectivă – proces de determinare a valorii terenului agricol la solicitarea
proprietarului sau a altor persoane fizice sau juridice interesate în evaluare.
Evaluare individuală – estimare a valorii unui teren concret, cu caracteristici
individuale, la o dată concretă, ţinându-se cont de toţi factorii care influenţează asupra
valorii.
Raport de evaluare – act întocmit de evaluator, la finele procesului de determinare
a valorii obiectului evaluării care are scopul de a argumenta rezultatul final.
94
6.3 APLICAREA METODELOR DE EVALUARE A TERENURILOR
AGRICOLE
6.3.1 Aplicarea metodei analizei comparative a vînzărilor. Particularităţi
Metoda analizei comparative a vînzărilor se bazează pe estimarea valorii „unui
teren” prin compararea lui cu alte terenuri similare vîndute sau propuse spre vînzare.
Analiza vînzărilor comparabile este o derivată a tranzacţiilor deja efectuate se
consideră că principiul raţionalismului deja sa manifestat la nivelul negocierilor.
Totodată, nu întotdeauna practica însemnă raţiune.
Piaţa terenurilor destinate agriculturii din start ne propune particularităţi ce ţin de
informatizare, negociere etc. Vînzătorul şi cumpărătorul unui teren agricol, în condiţiile
rurale ale Moldovei, încă un timp îndelungat va duce o lipsă informaţională acută ce va
influenţa inclusiv şi asupra principiului raţionalismului (utilizării raţionale a terenurilor
agricole).
Scenariul aplicării metodei analizei comparative a vînzărilor (analizei vînzărilor
comparabile) în scopul evaluării terenurilor agricole este următorul:
identificarea terenului agricol (terenurilor) necesar evaluării;
studierea (analiza) pieţei terenurilor agricole;
selectarea terenurilor agricole comparabile (etalon);
determinarea veridicităţii informaţiei despre terenurile comparabile;
selectarea unităţilor de comparaţie;
selectarea elementelor de comparaţie;
analiza elementelor de comparaţie;
ajustarea. Metode de ajustare;
estimarea valorii terenului.
6.3.1.1 Identificarea terenurilor agricole destinate evaluării

Noţiune.
Identificarea obiectului evaluării – descrierea detaliată a terenurilor (parcelelor)
care urmează a fi evaluate.
Primul pas în procesul de evaluare a terenurilor prin metoda analizei comparative a
vînzărilor este îndreptat spre cunoaşterea (determinarea) obiectului (terenurilor) evaluării.
În fiecare caz concret, obiectul evaluării poate fi: un teren separat; mai multe
terenuri separate sau cu hotare comune; terenurile unei unităţi administrativ – teritoriale
în ansamblu.
95
Figura 44. Amplasarea obiectului evaluării
Despre obiectul evaluării, în procesul de identificare se acumulează o informaţie

multiplă: cantitativă, calitativă, economică, juridică etc.
În procesul de identificare a terenurilor agricole, deja sunt identificate şi aspectele:
social, economic şi ecologic.
Nu va fi respectat principiul raţionalismului dacă în procesul evaluării nu sa luat în
consideraţie necesităţile protecţiei ecologice.
Exemplu (figura 44)
Obiectul evaluării reprezintă un teren agricol: cu suprafaţa de 1,28ha; gradul de
fertilitate de 88 grade; transmis în arendă pe trei ani; avînd cale de acces permanentă
(drum de piatră).
Amplasarea obiectului evaluării în planul cadastral este prezentată în figura nr.69.
Terenul agricol (obiectul evaluării) are codul cadastral nr. 5063. despre acest teren
mai putem constata că reprezintă un teren arabil. Necesitatea evaluării lui este
determinarea plăţii de arendă care, în spaţiul acestei localităţi se află în mărime de 10%
din valoarea de piaţă a terenului. Valoarea estimată va mai fi utilizată şi pentru estimarea
şi perceperea impozitului funciar (pe bunuri imobile) şi obţinerea unui credit.
6.3.1.2 Studierea pieţei.

Din cele menţionate mai sus aplicarea metodei analizei comparative a vînzărilor
este mult bazată pe terenurile care, anterior au fost în tranzacţii de vînzare – cumpărare.
Studierea (analiza) pieţei în scopul evaluării terenurilor prevede acumularea
96
informaţiei despre terenurile care anterior au participat în tranzacţii.
Rezultatele ulterioarei evaluări vor fi cu atît mai corecte cu cît mai multe terenuri
vor fi selectate în procesul de studiere a pieţei.
În procesul analizei pieţei terenurilor agricole sunt studiate diferite izvoare de
informaţie.
Unul din cele mai răspîndite izvoare de informaţie sunt oficiile cadastrale
teritoriale. Anume, această structură publică înregistrează sistematizat informaţia despre
tranzacţiile cu terenurile agricole.
Un alt izvor de informaţie este serviciul notarial (notarii privaţi şi publici).
Totodată obţinerea informaţiei din interiorul serviciului notarial este însoţită de
obstacole, inclusiv legislative (confidenţialitatea tranzacţiei etc.).
Izvoarele de informaţie pot fi diferite.
Studierea pieţei terenurilor agricole nu se limitează numai la terenurile care au fost
în tranzacţii. Un interes deosebit prezintă şi alţi factori cum ar fi: inflaţia, situaţia
economică (criza economică), raportul dintre cerere şi ofertă etc.
Tabel 3. Dinamica valorii de piaţă a terenurilor destinate agriculturii în Republica Moldova

anii de studiu 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
valoarea de piaţă 3.4 3.1 2.9 3.8 3.7 8.0 9.0 11.0 12.1 10,2 9,4 9,3 9,6 10,1
(mii lei/ha)
Sursa: Registrul bunurilor imobile
14
valoarea terenurilor (mii lei pentru un hectar)
12
10
0
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
perioada studiului (1999-2012)
Figura 45. Dinamica valorilor terenurilor agricole

6.3.1.3 Selectarea terenurilor comparabile.

Teren comparabil – teren care a participat anterior în tranzacţii funciare şi este
asemănător terenului supus evaluării.
Din cele deja menţionate constatăm că obiectul evaluării prin metoda analizei
comparative a vînzărilor poate fi atît un singur teren cît şi mai multe terenuri (o evaluare
masivă).
97
Indiferent de numărul obiectelor, pentru aplicarea metodei de evaluare este necesar
de mai multe terenuri comparabile.
În procesul de selectare a terenurilor comparabile este actuală o altă axiomă. Cu cît
mai aproape (asemănătoare) vor fi terenurile selectate pentru comparaţie cu atît
rezultatul final va fi mai veridic.
Către terenurile comparabile sunt aplicate următoarele cerinţe:
să fie maximal apropiat de terenul evaluat;
tranzacţia cu terenul comparabil să fie în timp cît mai aproape de data evaluării
terenului nou;
terenul comparabil şi terenul evaluat sunt de aceeaşi categorie de folosinţă, zonă
economică etc.
Exemplu de selectare a terenurilor agricole comparabile

Selectarea numărului necesar de terenuri agricole comparabile care ar putea servi ca
etalon în procesul de evaluare depinde mult de nivelul pieţei terenurilor agricole. Cu cît
mai dezvoltată va fi piaţa terenurilor agricole cu atît mai multe terenuri asemănătoare
(potrivite) vor fi selectate.
Figura 46. Amplasarea terenurilor comparabile

Practica evaluării terenurilor agricole nu ne vorbeşte despre un număr necesar de

terenuri. Practica ne vorbeşte despre faptul că cu cît mai multe terenuri comparabile vom
utiliza cu atît mai corect vom efectua evaluarea.
Metodele existente aplicate în procesul de evaluare, inclusiv şi „analiza valorilor”
ne permite să lărgim spectrul şi respectiv numărul de terenuri comparabile.
98
În cadrul exemplului nostru la etapa iniţială au fost selectate 55 de terenuri.
6.3.1.4 Veridicitatea informaţiei

În procesul de analiză a pieţei şi selectare a terenurilor comparabile sunt selectate
cît mai multe terenuri, asemănătoare la prima vedere.
Etapa următoare are scopul de a verifica informaţia acumulată despre terenurile
selectate. Verificarea informaţiei despre terenurile selectate pentru a aplica metoda de
comparaţie are scopul de a exclude din calculele evaluării terenurile care diferă mult de
cele supuse evaluării. Această diferenţă poate fi în timp, spaţiu etc. Important este ca
tranzacţiile cu aceste terenuri să fie efectuate în conformitate cu standardele stabilite.
Astfel, evaluatorul selectează mai multe terenuri care, corespund criteriilor de
comparaţie. Totodată, informaţia disponibilă despre aceste terenuri nu întotdeauna este
veridică.
Din numărul total al terenurilor selectate, în procesul de verificare a informaţiei
multe vor fi excluse, mai des din următoarele motive:
tranzacţiile cu terenurile selectate au avut loc între rude;
data tranzacţiei depăşeşte trei ani;
terenurile (comparabil şi cel ce urmează a fi evaluat) sunt amplasate la distanţe
mari.
Determinarea veridicităţii informaţiei despre terenurile comparabile urmăreşte două
scopuri principale:
exclderea din procesul de evaluare a terenurilor care nu sunt însoţite de o informaţie
veridică;
utilizarea informaţiei despre terenurile comparabile în raport de gradul veridicităţii.
Figura 47. Amplasarea solurilor

99
În conformitate cu cele menţionate mai sus, din toate terenurile selectate, 15 au fost
considerate ca fiind de un nivel insuficient de veridicitate sau, fiind prea îndepărtate
după elementele de comparaţie.
Exemplu. Informaţia despre 5 terenuri ne demonstrează că tranzacţiile cu ele sau
efectuat între rude. Altele 4 terenuri au fost vîndute - cumpărate în anul 2005 fapt ce ne
pune la îndoieli utilizarea lor ca comparabile. Pentru altele 6 terenuri au fost depistate
preţuri simbolice de vînzare – cumpărare ce deasemenea naşte îndoieli.
În final au rămas 40 de terenuri care, după veridicitatea informaţiei acumulate
merită de a fi utilizate în calitate de terenuri comparabile.
În procesul de analiză detaliată a terenurilor selectate pot apărea diferite îndoieli
faţă de diferiţi parametri (diferite informaţii).
6.3.1.5. Amplasarea terenurilor selectate pentru comparaţiei

Determinarea veridicităţii informaţiei faţă de terenurile selectate pentru comparaţie
este efectuată în scopul obţinerii unui nivel mai înalt în procedura de evaluare
Amplasarea terenurilor selectate pentru comparaţie în dependenţă de sol
Cu alte cuvinte, este necesar ca rezultatul final al evaluării să fie cît mai mult
influenţat de terenurile cu un grad mai înalt de veridicitate a informaţiei.
Această condiţie poate fi realizată prin procedura de ajustare. Terenurile care vor
deţine o informaţie mai veridică vor obţine un coeficient mai înalt de încredere. Metode
de aplicare a acestei condiţii pot fi diferite, din cele deja cunoscute de către practica altor
domenii (majorare sau diminuare în procente, aplicarea coeficienţilor de majorare sau
diminuare.
Important este de a respecta următoarea condiţie. Dacă coeficientul de încredere al
unui teren din cele selectate pentru comparaţie a fost majorat cu o „mărime” atunci alt
teren care este mai puţin veridic va obţine un coeficient mai mic. În total, suma
coeficienţilor (procentelor) de majorare va fi egală cu suma coeficienţilor (procentelor)
de micşorare.
6.3.1.6 Unităţi de comparaţie.

Pentru terenurile agricole în calitate de unităţi de comparaţie în procesul evaluării sunt:
hectarul, gradul de fertilitate, grad/hectarul.
Unităţile de comparaţie se folosesc pentru a facilita comparaţia terenurilor agricole
studiate şi celor comparabile.
6.3.1.7 Elemente de comparaţie.

Elementele de comparaţie sunt acele caracteristici cantitative şi calitative ale
terenului agricol şi a tranzacţiei (factori de influenţă asupra valorii) care creează
varietatea de preţuri pe piaţa terenurilor agricole.
În procesul evaluării este necesar de luat în consideraţie toate diferenţele dintre
terenurile selectate pentru comparaţie şi terenurile evaluate, care ar putea diminua sau
majora valoarea lor. Pentru a identifica variabilele la care valorile sunt sensibile, este
studiată piaţa.
100
Mai răspîndite sunt 10 elemente de bază pentru comparaţie care trebuie luate în
consideraţie la analiza vânzărilor comparabile:
drepturile asupra terenului agricol transmis;
condiţiile de finanţare a tranzacţiei;
condiţiile de vânzare a terenului;
cheltuielile făcute imediat după cumpărarea terenului;
condiţiile pieţei terenurilor agricole;
amplasarea terenurilor evaluate;
caracteristicile fizice (dimensiunea, calitatea construcţiei, starea);
caracteristicile economice (cheltuielile de menţinere, etc.);
utilizarea, (zonarea);
componentele valorii ce nu sunt legate de terenul agricol bunul imobil.
În condiţii concrete în dependenţă de scopul evaluării, evaluatorul mai poate
utiliza şi alte elemente (factori de influenţă a valorii terenului). Printre ele pot fi
restricţiile guvernamentale, drepturile asupra bazinelor acvatice, accesul la proprietate,
îmbunătăţiri în afara terenului, necesare pentru dezvoltarea terenului cu construcţii etc.
Deseori elementul de bază a comparaţiei este împărţit în sub-elemente care descriu
factorul analizat. De exemplu, caracteristicile fizice pot fi împărţite în: suprafaţă, formă,
pantă etc.
În cazurile când nu sa selectat numărul necesar de vânzări comparabile, atunci pot fi
incluse terenuri cu caracteristici mai variate. Dacă ele vor fi analizate şi ajustate corect,
atunci va fi primită o estimare corectă a valorii terenului studiat.
Totodată, este necesar de constat că fiecare ţară dispune de o piaţă a terenurilor
agricole cu tradiţiile sale, cu vârsta sa etc
a) Drepturile asupra terenului agricol transmis (vîndut)
Unul din cele mai importante elemente de comparaţie a terenurilor agricole în procesul
evaluării lor, sunt drepturile transmise (relaţiile de arendă, obligaţiile contractului de
creditare, servitutile etc.).
Acest element de comparaţie la rândul său, influenţează asupra preţului terenului
diferenţiat, în dependenţă de scopul evaluării şi conţinutul dreptului transmis.
De exemplu, preţul unui teren lipsit de obligaţii, în procesul vânzării-cumpărării, va fi
mai mare decât cel aflat în relaţii de arendă, gajat, supus altor grevări.
Din aceste considerente, este necesar de a identifica precis drepturile asupra
terenului transmise la fiecare tranzacţie comparabilă selectată pentru analiză.
Rămâne de argumentat în ce măsură drepturile transmise vor influenţa asupra valorii
(evaluarea factorului de influenţă). O influenţă similară asupra valorii terenurilor are gajul,
servitutea etc.
Totodată, este necesar de constatat că drepturile transmise influenţează diferit asupra
valorii terenurilor.
b) Condiţiile de finanţare a tranzacţiei
Preţul tranzacţiei cu un teren agricol poate să difere de un teren identic din cauza
diferitor condiţii de finanţare. De exemplu, terenul a fost cumpărat în rate iar cumpărătorul
achită periodic suma stabilită de contract.
101
Un alt caz poate fi atunci când vânzătorul doreşte să vândă terenul şi să primească
bani în numerar. Mai pot fi cazuri când plata este făcută prin transfer sau direct,
vânzătorului.
Pentru vânzător, în majoritatea cazurilor, mai puţin preferabilă va fi plata în rate şi prin
transfer. În asemenea condiţii terenul va fi evaluat la o valoare mai mare şi invers.
c) Condiţiile de vînzare a terenului
Un teren poate avea preţul mai mic de piaţă dacă vînzătorul are nevoie urgentă de
bani. Această condiţie poate aduce la aceia că terenul nu s-a aflat pe piaţă termenul necesar
pentru a fi evaluat la justa lui valoare.
Relaţiile dintre participanţii la vânzare pot influenţa preţul proprietăţii. Firme
legate între ele pot înregistra o tranzacţie la preţ diferit de piaţă pentru a satisface unele
interese de afaceri. Un membru al familiei poate vinde o proprietate altui membru la un preţ
redus, sau un cumpărător poate plăti un preţ mai mare pentru proprietate dacă ea a fost
construită de strămoşii lui.
Atunci când la tranzacţie se depistează condiţii diferite de celea de piaţă, vânzarea
poate fi folosită ca comparabilă numai cu precauţii. Nu în zădar, condiţiile vânzării sunt
fixate şi în definiţia valorii de piaţă a terenurilor inclusiv în Standardele Profesionale
Europene Aprobate pentru Evaluarea Proprietăţilor Imobiliare unde este stabilit că
cumpărătorul trebuie să fie persoană „independentă” faţă de vânzător.
Deşi condiţiile de vânzare sunt deseori aplicate numai la tranzacţii care nu se
consideră libere pentru piaţă, unele vânzări libere pot reflecta motivări ne tipice datorită
condiţiilor neobişnuite de impozitare, lipsa termenului lung de expunere în piaţă, sau
datorită complexităţii procedurilor. Dacă vânzările folosite reflectă situaţii neobişnuite,
pentru motivare sau condiţii de vânzare neobişnuite trebuie făcută ajustarea potrivită.
Aceste circumstanţe sunt explicate în raportul de evaluare.
d) Cheltuielile făcute imediat după cumpărare
Un cumpărător ia în consideraţie şi cheltuielile care vor trebui făcute după cumpărarea
terenului deoarece aceste costuri afectează preţul (defrişarea plantaţiilor multianuale,
desecarea terenurilor supraumede etc).
Asemenea cheltuieli pot include costurile de defrişare a plantaţiilor multianuale, alte
cheltuieli.
e) Condiţiile pieţei terenurilor agricole
Piaţa terenurilor agricole îşi are condiţiile ei dictate de diferiţi factori. Aceşti factori
pot fi de diferită natură: economici, sociali, naturali ecologici etc. În majoritatea cazurilor
ei sunt variabili în timp.
O ajustare pentru condiţiile de piaţă se face dacă din timpul când au avut loc
vânzările comparabile, valorile au crescut sau au scăzut.
Schimbările în condiţiile de piaţă pot avea loc şi din cauza schimbării legislaţiei
privind impozitarea venitului, interdicţii sau moratorii asupra construcţiei şi din cauza
fluctuatei în cerere şi ofertă. Uneori schimbările în piaţă sunt cauzate de mai mulţi
factori economici împreună. O criză economică duce la căderea tuturor preţurilor
bunurilor imobile dar diferite tipuri de bunuri imobile sunt afectate diferit. O reducere a
cererii poate afecta numai o categorie de folosinţă. Dacă cererea de un anumit tip de
terenuri cade pe parcursul unei perioade de inflaţie, atunci vânzările care au avut loc
102
atunci pot să nu arate valori credibile la terenurile similare până ce nu vor fi făcute
ajustările potrivite. Vânzările altor categorii terenuri pe parcursul aceleiaşi perioade pot
reflecta mai bine condiţiile de piaţă pentru o categorie concretă din cele evaluate. Într-o
economie în cădere deseori este greu de găsit vânzări recente.
Ajustările la condiţiile de piaţă deseori se mai numesc ajustări de timp. Dar timpul nu
este cauza ajustării. Condiţiile de piaţă care se schimbă cu timpul creează necesitatea de
ajustare şi nu timpul însuşi. Dacă condiţiile de piaţă nu s-ar schimba atunci nu se va-r cere
ajustare chiar dacă va trece un timp îndelungat. Schimbările în condiţiile de piaţă se
măsoară de obicei în procente faţă de preţurile anterioare. Dacă caracteristicile fizice şi
economice ale terenului rămân neschimbate, atunci, analizând două sau mai multe vânzări
a aceluiaşi teren vom găsi schimbarea preţului. Vânzările şi vânzările repetate a
aceloraşi teren deseori dau cei mai buni indici pentru schimbări ce au loc în condiţiile de
piaţă. Dacă nu sunt disponibile date despre vânzări repetate, atunci pot fi folosite vânzările
terenurilor similare din aceiaşi piaţă.
f) Amplasarea terenurilor evaluate
Atunci când caracteristicile de amplasare a terenului agricol sunt diferite de terenul
evaluat poate fi necesară ajustarea pentru amplasare. Dacă diferenţele pentru amplasare
sunt mari atunci terenul nu se recomandă de a fi folosit ca vânzare comparabilă.
Majoritatea terenurilor comparabile amplasate în aceiaşi vecinătate au aceleaşi
caracteristici de amplasare, dar pot exista şi variaţii faţă de expoziţie, nivelul mării, căi de
acces, bazine acvatice etc.
O amplasare a terenului agricol poate fi analizată în legătură cu amplasarea altor
terenuri. Evaluatorul poate face concluzia ca unele amplasări sunt mai bune, egale sau
mai rele decât altele.
g) Caracteristicile fizice.
Dacă caracteristicile fizice a terenului comparabil şi a terenului evaluat diferă, atunci
fiecare diferenţă necesită comparaţie şi ajustare. Diferenţele fizice includ diferenţele în
dimensiunile terenului, calitatea solului etc.
h) Caracteristicile economice.
Caracteristicile economice includ toate atributele terenului care influenţează asupra
venitului lui. Caracteristicile care influenţează asupra venitului terenului includ: cheltuieli
de menţinere, posibilitatea organizării conducerii efective (managementul), condiţiile de
arendă, posibilităţi de renovare etc. Studierea acestor caracteristici este foarte importantă
pentru analiza vânzărilor comparabile şi pentru determinarea finală a valorii.
i) Utilizarea
Este necesar de studiat diferenţa în utilizarea curentă sau în cea mai bună utilizare a
unei vânzări comparabile şi a terenului evaluat. In majoritatea cazurilor cumpărătorul
trebuie să confirme utilizarea pentru care a fost cumpărat terenul comparabil.
Elementul utilizare mai are şi denumirea de cea mai bună utilizare.
De aceia zonarea sau probabilitatea de schimbare a zonării este de obicei primul
criteriu la selectare a datelor de piaţă. Atunci când lipsesc bunuri imobile comparabile
din aceiaşi zonă, sau dacă ele sunt puţine atunci pot fi folosite ca bunuri imobile
terenurile din zonă puţin diferită dar care are aceiaşi cea mai bună utilizare. Dacă piaţa
103
indică că sunt ajustări potrivite, atunci aceste vânzări comparabile pot fi ajustate pentru
diferenţa în utilitate.
j) Componentele valorii ce nu sunt legate de terenul agricol

Componentele valorii ce nu sunt legate de terenul agricol evaluat pot fi diferite.
În prezent în agricultura Moldovei sunt puţine investiţii. Valoarea terenurilor
agricole este mică. Agricultura în ansamblu poartă un caracter de risc. Piaţa de desfacere a
producţiei nu este dezvoltată. Seceta aduce daune mari. Toate acestea şi multe altele
diminuează valoarea terenurilor agricole.
Totodată, creând sisteme de irigare, deschizând pieţe de desfacere mobilizând
investiţii, putem majora cu mult valoarea aceloraşi terenuri.
6.3.1.8 Analiza elementelor de comparaţie

a) Generalităţi.
Un compartiment important în implementarea metodei analizei comparative a
vînzărilor este analiza (evaluarea) elementelor de comparaţie (factorilor de influenţă
asupra valorii).
Numai prin cunoaşterea puterii de influenţă a unuia sau altui factor (element de
comparaţie) vom avea posibilitatea de a determina diferenţa de valoare dintre două
terenuri comparabile de a aplica procedura de ajustare.
Mai răspîndite sunt următoarele metode de analiză a factorilor de influenţă asupra
valorii (elementelor de comparaţie):
analiza datelor despre perechi;
analiza datelor grupate;
analiza statistică;
alte metode de analiză.
Fiecare din elementele de comparaţie trebuie să fie testat folosind una sau mai
multe metode enumerate mai sus. Decizia că un element al comparaţiei afectează
valoarea nu poate fi luată până ce influenţa lui nu este confirmată de piaţă.
b) Analiza datelor despre perechi
Analiza datelor despre perechi este utilizată mai mult în aspect teoretic şi mai puţin
practic. In practică ea poate fi utilizată doar în cazurile cînd:
două terenuri sunt egale în toate elementele cu excepţia suprafeţei;
acelaşi teren a fost vândut de două ori într-o perioadă relativ scurtă.
Exemplu 1 de aplicare a datelor despre perechi, cînd două terenuri sunt egale în toate
elementele cu excepţia suprafeţei.
În Figura de mai sus două terenuri (obiectul evaluării şi terenul comparabil sunt egale
în toate elementele cu excepţia suprafeţei. Terenurile menţionate sunt amplasate în
apropriere unul de altul şi astfel influenţa asupra valorii din motivul amplasării poate fi
ignorată (exclusă din calcule).
Suprafaţa sectorului nr. 1(1061) este de 2 hecftare. A sectorului nr 2 (1023) este de 4,5
hectare.
Gradul de fertilitate a ambelor terenuri este de 50 grade.
104
Terenul comparabil nr. 2 a fost vîndut în piaţa terenurilor agricole la preţul de 60 mii
de lei.
Care va fi valoarea terenului nr. 1?
Pentru soluţionarea problemei ca unitate de comparaţie va fi aplicat grad/hectarul.
Din informaţia prezentată mai sus terenul comparabil nr. 2 avînd suprafaţa de 4.5 ha şi
gradul de fertilitate de 50, în total va avea 225 grad hectare.
Fiind vîndut la un preţ de 60 mii lei preţul unui grad/hectar va constitui
60000:225=267 lei.
Figura 48. Aplicarea analizei datelor despre perechi (amplasarea obiectului evaluării 1 şi
terenului comparabil 2)
Cunoscînd preţul unui grad hectar putem calcula valoarea obiectului evaluării care va
constitui: 2(h) x 50 (grad/hectare) x 267= 26700 lei.
Valoarea terenului nr. 1 (obiectului evaluării) va constitui 26700 lei.
În realitate, terenuri comparabile cu un grad înalt de asemănare cum este menţionat în
exemplul de mai sus sunt foarte rare. Mai des sunt întîlnite terenuri comparabile care se
deosebesc prin 1,2 şi mai mulţi factori de influenţă (elemente de comparaţie).
Exemplu 2 de aplicare a datelor despre perechi, cînd două terenuri (obiectul evaluării
şi terenul comparabil)se deosebesc prin suprafaţă şi prin influenţa unui element de
comparaţie (factor de influenţă).
Vom aplica informaţia din exemplul descris mai sus şi anume:
Suprafaţa sectorului nr. 1 este de 2 hecftare. A sectorului nr 2 este de 4,5 hectare.
Gradul de fertilitate a ambelor terenuri este de 50 grade.
105
Terenul comparabil nr. 2 a fost vîndut în piaţa terenurilor agricole la preţul de 60 mii
de lei fiind dat în arendă pe un termen de trei ani.
Care va fi valoarea terenului nr. 1?
Este evident că pentru a estima valoarea obiectului evaluării mai întîi de toate este
necesar de a estima influenţa factorului „arendă” asupra terenului comparabil.
Formula estimării obiectului evaluării poate fi:
W(ob.e) = S(ob.e) x B(ob.e) x (P(ob.c) + Fin.a)

Unde:
W(ob.e) – valoarea obiectului evaluării;
S (ob.e) – suprafaţa obiectului evaluării;
B (ob.e) – bonitatea unui bal/ha a obiectului evaluării;
P (ob.c) – preţul unui bal/ha al obiectului comparabil;
F (in.a) – factorul de influenţă a arendei asupra valorii (preţului).
Astfel vom constata că în formula de mai sus rămîne necunoscută doar influenţa
arendei supra valorii obiectului evaluării (sau asupra preţului în obiectul comparabil).
Una din cele mai răspîndite metode de estimare a influenţii factorului „arendă” este
analiza datelor grupate.
c) Analiza datelor grupate
Metoda de analiză a datelor grupate, la moment, este una din cele mai răspândite
metode de analiză a factorilor de influenţă asupra valorii (elementelor de comparaţie).
Conţinutul acestei metode constă în următoarele.
Din toate terenurile, selectate pentru utilizare în procesul de evaluare prin metoda
vânzărilor comparabile, în dependenţă de scopul pus, sunt formate şi analizate diferite
grupe de terenuri.
Exemplu.
Evaluatorul examinează influenţa elementului de comparaţie „arenda”, asupra
valorii terenurilor comparabile.
Astfel, din tabelul 4 constatăm că valoarea unui bal/ha calculată în baza terenurilor
ne implicate în relațiile de arendă este cu 13 lei (249 – 236) sau 5,2% mai mare decît
valoarea unui bal/ha calculată în terenurile implicate în relațiile de arendă.
Tabelul 4. Exemplu de analiză a datelor grupate
Terenuri asupra cărora nu influențează Terenuri comparabile implicate în relații
factorul „arenda” de arendă
nr S B P(terenului) P(bal/ha) nr S B P(terenului) P(bal/ha)
1 2 50 25000 250 1 3 55 39000 236
2 4 60 57600 240 2 5 45 52000 231
3 3,5 55 50050 260 3 4 60 60000 250
4 5,5 50 70125 255 4 2 70 33000 236
5 2 60 28800 240 5 1 70 16000 229
Media pentru un bal/ha 249 Media pentru un bal/ha 236
106
Revenind la formula de mai sus vom constata că valoarea obiectului evaluării va fi:
W(ob.e) = 2 x 50 x (267 + 13) = 28000 lei
Astfel valoarea obiectului evaluării va fi de 25580 lei atunci cînd preţul de vînzare a
obiectului comparabil a fost de 28000 lei.
d) Analiza statistică
Printre metodele de analiză a datelor, analiza statistică este una din cele mai
răspîndite. La rîndul său, metoda analizei statistice include două compartimente:
economico – statistică;
matematico – statistică.
Compartimentul „economico – statistic” deasemenea include: comparaţii
economice; mărimi medii; dinamica rîndurilor; altele.
Analiza vînzărilor comparabile se bazează mult pe metoda ştiinţifică „comparaţii
economice”.
Aplicarea corectă a acestei metode de analiză a datelor va depinde de selectarea
obiectului de comparaţie.
Valoarea estimată a terenului în final depinde de mai mulţi factori (reprezintă o
derivată a mai multor funcţii). În asemenea condiţii este aplicat cu succes compartimentul
„matematico – statistic”, şi anume metodele: regresia liniară, analiza grafică etc.
Regresia liniară sau multiplicativă poate fi instrument excelent de analiză în
anumite situaţii de piaţă când este compusă o bază de date potrivită. Eficienţa analizei
regresiei liniare este limitată de numărul de elemente sau factori care influenţează preţul
vânzării. Cu cît mai mulţi factori influenţează preţul cu atât mai mare trebuie să fie baza
de date pentru a identifica legăturile dintre factori. Regresia liniară pentru unele elemente
specifice poate fi folosită însă în combinaţie cu alte metode.
Analiza grafică este o variantă a analizei statistice în care evaluatorul ajunge la o
concluzie prin interpretarea vizuală a datelor prezentate pe grafic şi prin aplicarea curbei
statistice care se potriveşte la analiză. O prezentare simplă pe grafic a datelor grupate
poate ilustra cum reacţionează piaţa la variaţii în elementele de comparaţie. La analiza
curbei pot fi folosite diferite formule pentru a determina cea mai bună curbă pentru datele
de piaţă analizate. Cea mai sigură ecuaţie pentru cea mai bună curbă poate fi desenată pe
grafic şi ea poate fi folosită pentru identificarea ajustării.
e) Alte metode de analiză
Analiza tendinţelor se aplică când sunt disponibile un număr mare de date. Ea este în
special utilă atunci când vânzările comparabile sunt limitate, dar este o bază de date mare
despre terenuri cu caracteristici mai puţin similare. Diferite elemente care influenţează
preţul vânzării pot fi testate pentru a determina influenţa lor.
Analiza comparaţiei relative include studierea relaţiilor indicate de datele de piaţă
fără a folosi determinarea mărimii. Pentru a aplica metoda aceasta sunt analizate
vânzările comparabile pentru a determina dacă caracteristicile comparabile sunt mai rele,
mai bune sau egale cu caracteristicile terenului evaluat. Spre deosebire de analiza
cantitativă, ajustările considerate la analiza comparaţiei relative nu se exprimă în bani sau
în procente.
107
Analiza prin aranjare după ordine de prioritate este o variantă a analizei
comparaţiei relative. Vânzările comparabile se aranjează în ordine crescătoare sau
descrescătoare. După aceea sunt analizate fiecare vânzare pentru a determina poziţia
relativă a terenului evaluat. Aranjarea în ordinea de prioritate poate fi folosită pentru a
sorta date despre vânzări comparabile pentru diferite elemente specifice de comparaţie,
de exemplu, dimensiunea, amplasarea (la colţ sau în interior) după acea pot fi stabilite
tendinţe specifice.
6.3.1.9 Ajustări
a) Noţiuni.
Ajustările reprezintă un complex de acţiuni inclusiv improvizate, care ne permit
de a apropia sau egala terenul evaluat de cel comparabil (etalon) sau de a apropia
sau egala două terenuri din cele comparabile (etalon).
Concepţia metodei analizei comparative a vânzărilor presupune că terenuri absolut
egale în toate elementele de comparaţie nu există sau sunt foarte puţine. Orice două
terenuri incluse în cele comparabile numaidecât diferă prin ceva unul de altul.
Ajustarea se bazează pe axioma că dacă vom exclude toţi factorii de influenţă asupra
valorii în toate terenurile comparabile atunci valorile unei unităţi de comparaţie în aceste
terenuri şi în obiectul evaluării vor fi egale.
Tot aici vom mai constata că excluderea tuturor factorilor de influenţă asupra valorii
practic este imposibil. Deci şi valorile unei unităţi de comparaţie în terenurile ajustate vor fi
diferite
b) Descrierea procesului de ajustare
Exemplu.
Descrierea terenurilor.
Obiectul evaluării: suprafaţa (S) este de 3 hectare; gradul de fertilitate este de 60 grad.
În scopul evaluării unui teren (obiectul evaluării) au fost selectate trei terenuri
comparabile:
Terenul nr 1. Are suprafaţa (S) de 5 ha, gradul de fertilitate este de 50. A fost vîndut în
piaţă la preţul de 60000 lei. La moment terenul se află în arendă.
Terenul nr. 2. Are suprafaţa (S) de 3 ha, gradul de fertilitate este de 60. A fost vîndut în
piaţă la preţul de 44100 lei un an înainte implicării în procesul de evaluare. Piaţa
terenurilor agricole este în cădere (5% anual).
Tabelul 5. Ajustarea valorilor
Obiectele comparabile Obiectul evaluării
nr S B preţul elem comparaţie val elementului de valoarea S B Valoarea
ha vînzării comparaţie în lei bal/ha bal/ha obiectului
ajustată
1 5 50 60000 arenda 5,2% (13lei bal/ha) 253 3 60 45540
2 3 60 44100 piaţă în cădere 5% anual (12,2 lei b/h) 232,8 3 60 41904
3 4 55 51700 Inflaţia anuală 10% (23,5 lei b/h) 258,5 3 60 46530
Terenul nr. 3. Are suprafaţa (S) de 4 ha, gradul de fertilitate 55. A fost vîndut în piaţă
la preţul 51700 lei un an înaintea implicării în procesul de evaluare. Inflaţia constituie 10%
anual.
108
Ajustarea la primul teren comparabil.
Din tabelul 4 constatăm că la momentul vînzării preţul unui bal/ha constituia
60000:(5x50)=240 lei/bal/ha. Fiind în relaţii de arendă la momentul vînzării cumpărării
preţul terenului a fost deminuat cu mărimea factorului de influenţă (elementului de
comparaţie) „arenda” care este egală, din exemplul anterior (tabelul 4) cu 5.2% sau 13
lei/bal/ha. Astfel, în baza terenului nr 1 valoarea ajustată a obiectului evaluării va fi:
240+13= 253 lei/bal/ha. Valoarea terenului în ansamblu va fi de 45540 lei.
Ajustarea la terenul al doilea comparabil
La momentul vînzării (cumpărării) terenului doi preţul unui bal/ha constituia
44100:180=245 lei/bal/ha. Piaţa terenurilor agricole era în cădere, aproximativ 5% anual.
Astfel peste un an după vînzare (cumpărare) valoarea de comparaţie a unui bal hectar
constituia 232 lei/bal/ha. Valoarea obiectului evaluării în ansamblu, în baza terenului doi
va constitui 41904 lei.
Ajustarea la terenul al treilea comparabil
La momentul vînzării (cumpărării) terenului al treilea preţul unui bal/ha
51700:(4x55)=235 lei/bal/ha. Inflaţia fiind de 10% (23,5 lei/bal/ha) va majora valoarea
obiectului comparabil. Astfel în baza ajustării la terenul trei valoarea unui bal/ha a
obiectului evaluării va fi de 258,5 lei/bal/ha. Valoarea obiectului în ansamblu va fi de
46530 lei
Evident că în practică, valoarea unei unităţi de comparaţie, pentru fiecare teren va fi
diferită.
Următorul pas al ajustării terenurilor comparabile este de a determina cea mai corectă
valoare a unei unităţi de comparaţiei din rîndul de valori obţinut în procesul ajustării.
Un rol important în soluţionarea acestei probleme îl constituie nivelul de veridicitate a
informaţiei prin aplicarea metodei „media ponderată”.
c) Ajustările în procente
Ajustările pentru diferenţele (deosebirile) dintre terenurile comparabile deseori se
exprimă în procente. Mai des această formă de exprimare în procente a valorii factorilor
de influenţă se aplică la următoarele elemente de comparaţie:
drepturile asupra terenului agricol transmis;
condiţiile de finanţare a tranzacţiei;
condiţiile de vânzare a terenului;
condiţiile pieţei terenurilor agricole;
utilizarea, (zonarea);
De exemplu. Condiţiile de piaţă a terenurilor agricole se manifestă prin nivelul
inflaţiei, criza economică, cerere şi ofertă, anul tranzacţiei etc.
Analiza condiţiilor de piaţă ne poate indica că sub influenţa inflaţiei, preţurile pe
piaţă, la toate terenurile, sau majorat cu 5% pe parcursul perioadei dintre vînzăriile
comparabile. În asemenea cazuri ajustarea va fi efectuată în procente.
La fel pot fi analizate şi exprimat în procente condiţiile de finanţare.
În cazul în care finanţarea (achitarea plăţii tranzacţiei) este efectuată în rate atunci
asupra valorii terenului va mai influenţa şi inflaţia viitoare. În aceste condiţii acest
element de comparaţie (factor de influenţă) va fi raţional de exprimat în procente.
109
Mai aplicativă forma de ajustare în procente şi la drepturile transmise, condiţiile de
vînzare etc.
d) Ajustările în numerar
Ajustările pot fi calculate şi în numerar. De exemplu, dacă un teren comparabil are
un element adăugător care ridică preţul vânzării cu o anumită sumă, atunci valoarea care
o adaugă acest element va fi ajustată cu suma în numerar. Ajustările pentru multe
caracteristici fizice la fel pot fi estimate în numerar.
Mai des această formă de exprimare în procente a valorii factorilor de influenţă se
aplică la următoarele elemente de comparaţie:
cheltuielile făcute imediat după cumpărarea terenului;
amplasarea terenurilor evaluate;
caracteristicile fizice (dimensiunea, calitatea construcţiei, starea);
caracteristicile economice (cheltuielile de menţinere, etc.);
Exemplu ne poate servi cheltuielile necesare de a fi efectuate în scopul defrişării
unei plantaţii multianuale.
e) Consecutivitatea ajustărilor
Necesitatea determinării consecutivităţii aplicării ajustărilor revine din faptul că în
unele cazuri, unele terenuri vor fi ajustate în numerar iar altele în procente.
Ajustările pentru drepturile transmise, condiţiile de finanţare, condiţiile de vânzare şi
condiţiile de piaţă (data vânzării) deseori se exprimă în procente. În cazul dat, după ce
procentele se găsesc din datele de piaţă, pentru fiecare element de comparaţie se
calculează ajustarea în numerar şi se aplică la preţul vânzării comparabile.
f) Înlocuirea
Particularităţi ale metodei înlocuirii sunt aplicate în cazurile cînd, în apropierea
obiectului (terenului) evaluării nu sunt terenuri comparabile (sau sunt foarte puţine).
Mai des asemenea cazuri se întîlnesc în domeniul plantaţiilor multianuale,
sistemelor de irigare etc.
Exemplu. În localitatea dată nu sunt terenuri comparabile plantate cu viţă de vie.
Totodată, din punctul de vedere al pretabilităţii, terenul implicat în tranzacţie este
bun pentru plantarea viţei de vie.
Pentru aplicarea metodei de analiză a vînzărilor comparabile sunt selectate terenuri
omogene din alte localităţi. Analizînd un teren omogen într-o altă localitate putem
concluziona despre capacităţile obiectului evaluării.
g) Extragerea
Particularităţile metodei „extragerii” se aplică mai des în cazul terenurilor agricole
amenajate. Această metodă are scopul de a determina valoarea unei componente a
bunului intergu.
Exemplu. Care este valoare numai a terenului în cazul în care obiectul tranzacţiei
este un teren pe care este amplasată o plantaţie de vie sau o sistemă de irigare etc.
Extragerea este o metodă în care valoarea terenului se extrage din preţul vânzării
prin reducerea valorii îmbunătăţirilor (construcţiilor) estimate după metoda costului
depreciat. Valoarea rămasă reprezintă valoarea terenului. Prin metoda aceasta deseori se
analizează vânzările în zonele rurale, deoarece contribuţia construcţiilor la valoarea totală
a bunurilor imobile este de obicei mai mică şi relativ uşor de identificat.
110
h) Estimarea valorii
În procesul ajustării terenurilor comparabile (1,2,3) am obţinut trei valori ale
obiectului evaluării şi anume: 45540 lei; 41904 lei; 46530lei.
Scopul nostru este de a determina o singură valoare, cea mai corectă, a obiectului
evaluării.
Tabelul 6. Estimarea valorii
Nr. terenului Valoarea unei Coieficientul Ponderea în Valoarea
comparabil unităţi de credibilităţii valoarea unităţii de obiectului
comparaţie comparaţie evaluării
1 253 0,5 126,5 22770
2 233 0,2 46,6 8388
3 258 0,3 77,4 13932
Valoarea medie ponderată a obiectului evaluării 45090
În acest scop evaluatorul va răspunde la întrebarea: care din valorile obţinute este mai
aprope de acea unică valoare. Este necesar de determinat ponderea valorii fiecărui teren
comparabil în valoarea finală.
Reeşind din analiza veridicităţii informaţiei despre terenurile comparabile utilizate în
procesul de evaluare evaluatorul va acorda fiecărui teren comparabil un coieficient de
credibiloitate suma cărora va fi egală cu 1.0 (sau în procente (100%).
6.3.1.10 Evaluarea masivă a terenurilor agricole

a) Generalităţi
Figura 49. Amplasarea terenurilor „etalon”

Evaluarea masivă este o formă de aplicare a metodelor de evaluare în scopuri speciale.
Mai răspîndite sunt scopurile: politica fiscală şi consolidarea terenurilor. Pot fi şi alte scopuri
unde evaluarea masivă reprezintă o formă de căutare a soluţiei.
111
Prin esenţa sa evaluarea masivă are tangenţă cu metoda analizei vînzărilor comparabile.
Aspectul comparabil constă în faptul ca un grup de terenuri omogene, amplasate în apropiere
unul de altul, să fie evaluate pren aplicarea comparativă a unui alt obiect valoarea căruea are
un grad înalt de veridicitate. Aceste terenuri cu grad înal de veridicitate mai pot fi numite
„terenuri etalon”.
Cu cît mai multe terenuri „etalon” vor fi utuilizate într-un spaţiu concret de evaluare
masivă cu atît mai înalt va fi nivelul de veridicitate a terenurilor supuse evaluării masive.
Figura 49 ne reprezintă un exemplu de amplasare a terenurilor „etalon” aplicate în
procesul evaluării masive.
b) Scenariul evaluării masive. Un scenariu al evaluării masive se propune în
continuare:
formarea grupelor de terenuri care vor fi evaluate în baza unui teren “etalon”;
acumularea informaţiei despre terenurile ce urmează a fi evaluate
Figura 50. Exemplu de evaluare masivă în cadrul sectorului cadastral nr.1

selectarea elementelor de comparaţie;
estimarea valorii ajustate a terenurilor.
În cadrul sectorului cadastral nr. 1 sunt două terenuri comparabile (etalon) nr. 1061 şi
1023 care pot fi utilizate pentru estimarea valorii tuturor terenurilor adiacente (figura nr.50).
Deci, obiectul evaluării în cadrul exemplului nr.2 vor fi toate terenurile aferente celor etalon.
Din poziţia spaţială a terenului etalon nr.1061 pot fi estimate valorile a altor 40 de
terenuri adiacente.
Din poziţia terenului etalon 1023 pot fi estimate valorile la alte 25 de terenuri.
c) Selectarea elementelor de comparaţie şi acumularea informaţiei despre

terenurile ce urmează a fi evaluate
112
Pentru a estima valorile terenurilor grupurilor formate este necesară o informaţie amplă
despre ele şi anume:
codul cadastral;
suprafaţa terenului evaluat;
categoria de folosinţă;
gradul de fertilitate;
regimul juridic (drepturile transmise);
altele.
Informaţia acumulată despre terenurile ce urmează a fi evaluate depinde mult de analiza
elementelor de comparaţie (factorilor de influenţă asupra valorii) efectuată anterior.
Tabelul 7. Caracteristica terenurilor ce urmează a fi evaluate prin metoda masivă

n/o Cod Suprafaţa Grad de Categorie Drept Menţiuni
cadastral fertilitate de folosinţă transmis
2 3 4 5 6 7
23 1023 3,96 58 arabil - etalon
1 1001 1,84 68 arabil arendat
6 1012 0,91 62 arabil -
7 1013 0,92 61 arabil -
8 1014 0,92 60 arabil -
9 1015 0,92 59 arabil -
10 1016 0,95 59 arabil -
11 1017 0,51 59 arabil -
12 1018 1,11 60 livadă -
13 1019 1,25 62 livadă -
14 1020 1,35 64 livadă -
15 1021 1,51 65 livadă -
16 1022 1,98 58 arabil -
Nu este raţional de acumulat informaţie despre “condiţiile de finanţare a tranzacţiei” sau

“condiţiile de vînzare a terenului” dacă anterior noi n-am evaluat influenţa acestor factori
asupra valorii.
În continuare, vom dezvolta exemplul în baza terenului “etalon” cod cadastral nr. 1023.
Despre acest teren – etalon este cunoscut din exemplul anterior că: are suprafaţa de 3,96 ha;
gradul de fertilitate alcătuieşte 58 grade; valoarea estimată a unei unităţi de comparaţie
constituie 158 lei/grag/ha.
În tabelul nr.10 este prezentată caracteristica terenurilor amplasate spaţial în condiţiile
apropiate ale terenului etalon.
113
Principiul de bază al evaluării masive prin această metodă constă în axioma că, în
condiţii egale o unitate de comparaţie a terenurilor adiacente va avea aceiaşi valoare ca şi a
terenului etalon.
d) Estimarea valorii terenurilor
Avînd caracteristicile terenurilor adiacente şi valoarea unei unităţi de comparaţie în
terenul etalon este posibilă estimarea valorilor terenurilor adiacente.
Evident că terenurile adiacente nu sunt absolut omogene. O parte din terenuri sunt
arendate, altele diferă după categoria de folosinţă dar aceste diversităţi sunt depăşite cu
ajutorul valorilor deja cunoscute a elementelor de comparaţie.
Tabelul 7 include o informaţie vastă despre obiectul evaluării.
Tabelul 8. Caracteristica terenurilor ce urmează a fi evaluate prin metoda evaluării masive

n/o Cod Unităţi de Valoarea Ajustare (%) la Valoarea Menţiuni
cadastral comparaţie terenului Mod de Drept terenurilor
folosinţă transmis ajustată
2 3 4 5 6 7 8
23 1023 230 36340 - - 36340 etalon
1 1001 125 19750 - -12 17380
2 1002 63 9954 - -12 8760
3 1003 63 9954 - -12 8760
4 1004 63 9954 - -12 8760
5 1005 63 9954 - -12 8760
12 1012 56 8848 - 8848
13 1013 56 8848 - 8848
14 1014 55 8690 - 8690
15 1015 54 8532 - 8532
16 1016 56 8848 - 8848
17 1017 30 4740 - 4740
18 1018 67 10586 -17 8786
19 1019 78 12324 -17 10229
20 1020 86 13588 -17 11278
21 1021 98 15484 -17 12852
22 1022 115 18170 - 18170
Notă. Valoarea unei unităţi de comparaţie a terenului etalon este de 158 lei/grad/ha
Coloniţele 5 şi 6 includ condiţiile de ajustare a valorilor estimate în coloniţa nr.4.
Coloniţa 7 include rezultatul final (valoarea finală)
Estimarea valorii obiectului evaluării (terenurilor aferente celor etalon) se efectuează în
conformitate cu următorul scenariu:
calcularea unităţilor de comparaţie pentru fiecare teren;
identificarea valorii unei unităţi de comparaţie a terenului etalon (158 lei/grad/ha);
identificarea valorilor elementelor de comparaţie pentru aplicarea ajustării valorilor;
estimarea valorilor tuturor terenurilor (obiectului evaluării).
Scenariul propus mai sus este realizat în conţinutul tabelului ….
114
În coloniţa nr.7 din tabel sunt estimate valorile ne ajustate a tuturor terenurilor incluse în
cadrul exemplului nostru.
6.3.2 Particularităţile aplicării metodei venitului

6.3.2.1 Generalităţi.
Metoda venitului - în condiţiile prezentului compartiment, include estimarea
valorii terenului agricol în deperndenţă de veniturile obţinute şi cheltuielile suportate
aplicînd procedura de capitalizare sau actualizare a fluxurilor de numerar;
Capitalizare (actualizare) – transformarea venitului net obţinut de la
exploatarea terenului agricol în valoarea terenului agricol;
Capitalizare directă – venitul obţinut pentru un singur an transformat în
valoarea prezentă a terenului agricol;
Actualizarea fluxurilor de numerar – suma valorilor prezente ale fluxurilor de
venit viitoare care, urmează a fi obţinută de proprietari în procesul de exploatare a
terenului agricol pe întreaga perioadă de posesie.
Venit – surse financiare obţinute în rezultatul realizării producţiei agricole
Venitul potenţial brut (VPB) este acel ce poate fi obţinut (generat) utilizînd
întreg potenţialul terenului agricol,
Brut – total, netransformat;
Venit brut efectiv, real (VBE) sunt acele venituri obţinute în baza utilizării
reale a terenurilor agricole (se exclud terenurile părloagă, abandonate etc.).
PPT – pierderile din potenţialul terenurilor agricole ne utilizate;
VBE = (VPB – PPT) + AV(...)
Unde:
AV – alte venituri.
Venitul operaţional net (VON) este obţinut în rezultatul excluderii cheltuielelor
operaţionale din conţinutul venitului brut efectiv.
Cheltuieli operaţionale (CO) – cheltuieli generate de exploatarea terenului agricol.
VON = VBE – CO(...)
Particularităţile aplicării metodei veniturilor în procesul de estimare a valorii
terenurilor agricole reiese din rolul terenurilor agricole în societate.
Evident că „terenurile agricole” în calitate de categorie economică apar ca o
necesitate vitală, în contextul protecţiei alimentare a societăţii.
Totodată, practica demonstrează că „goana după venituri” în scopul „protecţiei
alimentare a societăţii” ne poate aduce în faţa unei crize ecologice mondiale.
Anume această primejdie ne impune de a evalua venitul obţinut de la utilizarea
terenurilor agricole, prin prisma impactului ecologic.
Concepţia evaluării bunurilor imobile prin metoda venitului presupune că toate
bunurile care formează obiectul evaluării reprezintă o sursă de venit. Chiar de la bun
început este necesar de constatat că, rezultatul final al evaluării prin această metodă va
depinde de capacitatea bunului imobil de a genera (produce) venit.
Această concepţie îşi găseşte oglindire şi în procesul de aplicare a metodei venitului
la evaluarea terenurilor agricole.
115
Cu cît mai corect vom calcula venitul aşteptat, cu atât mai corect vom calcula
(estima) valoarea terenului agricol.
De asemenea, mai este necesar de constatat că, indiferent de metoda calculării
venitului el va fi un venit „aşteptat”. Cu alte cuvinte, cumpărătorul de la bun început va fi
convins că va căpăta venit în urma utilizării terenului agricol.
Nici un cumpărător de teren agricol nu va investi în cazul în care nu va fi convins că
nu va avea venitul aşteptat.
Din aceste considerente, evaluarea terenurilor prin metoda venitului se bazează pe
următoarele principii de bază:
principiul anticipării;
principiul cererii şi ofertei;
principiul substituirii;
principiul celei mai bune utilizări.
6.3.2.2 Principiul anticipării.

Principiul anticipării reflectă opinia cumpărătorului (proprietarului, evaluatorului)
privind câştigurile viitoare. În baza principiului anticipării valoarea actuală a terenului
agricol va fi estimată în dependenţă de veniturile ce vor fi obţinute în viitor.
Cu cît mai corect vom determina capacitatea terenului agricol de a genera venit în
viitor cu atît mai corect vom determina valoarea terenului agricol în prezent.
Proprietarul terenului agricol nu va investi dacă nu va fi convins în veniturile
aşteptate.
Principiul anticipării este mult bazat pe un plan de acţiuni (inclusiv investiţional) a
cumpărătorului asupra terenului, pe tehnologiile aplicate şi nu în ultimul moment pe piaţa
de desfacere a producţiei agricole obţinute de pe acest teren.
6.3.2.3 Principiul cererii şi ofertei.

În cadrul prezentului compartiment, oferta reprezintă capacitatea pieţei funciare de a
propune terenuri agricole pe piaţă (vînzătorii).
Cererea reprezintă capacitatea pieţei funciare de a solicita (cumpărătorii) terenurilor
agricole.
Preţul terenului agricol pe piaţă va depinde direct de către cerere şi ofertă.
În condiţiile cînd cererea depăşeşte oferta vom obţine o tendinţă de creştere a
preţului.
În condiţiile în care cererea va fi mai mică decît oferta, vom obţine o tendinţă de
scădere a preţului.
În Moldova, sub acţiunea diferitor factori economici şi sociali, oferta terenurilor
agricole depăşeşte cu mult cererea. Această situaţie are o influenţă deosebită, negativă,
asupra valorii de piaţă a terenurilor agricole.
6.3.2.4 Principiul substituirii
116
Conform acestui principiu cumpărătorul cunoaşte bine piaţa terenurilor agricole. În
asemenea condiţii, cumpărătorul nu va plăti o sumă mai mare cunoscînd faptul că în
piaţă, terenuri asemănătoare, se vînd la un preţ mai mic. Astfel, cumpărătorul într-o
formă abstractă, va substitui terenul şi preţul solicitat cu un alt teren şi preţ existente în
piaţă.
În procesul substituirii este important de a analiza nu numai identitatea terenurilor
substituite dar şi activităţile proprietarului (investiţiile, tehnologiile etc.) care au generat
venituri.
6.3.2.5 Principiul celei mai bune utilizări

Acest principiu se manifestă prin aplicarea unei diversităţi de variante de utilizare şi
în dependenţă de diversitatea factorilor ce pot influenţa volumul venitului este selectată
cea mai profitabilă variantă.
În asemenea cazuri poate fi modificată categoria de folosinţă a bunului, studiată
perspectiva amplasării etc.
Referitor la terenurile destinate agriculturii mai corect este de a substitui sintagma
„cea mai bună utilizare” cu „utilizarea raţională a terenurilor agricole”.
Trecînd prin prisma raţionalismului aspectul economic al venitului va obţine un
conţinut ecologic. Evaluarea unui teren agricol va fi considerată incorectă dacă nu va fi
evaluat impactul ecologic în procesul de utilizare.
Anume acest principiu ne va impune să decidem asupra raţionalismului valorificării
luncilor rîurilor, să împădurim terenurile erodate puternic etc.
6.3.2.6 Capitalizarea veniturilor.

Capital – totalitatea resurselor băneşti investite într-o afacere.
Capitalizare (actualizare) – transformarea venitului net obţinut de la
exploatarea terenului agricol în valoarea terenului agricol;
Perioada de capitalizare – raportul dintre mijloacele financiare transformate anual
în investiţii (rata de capitalizare) şi valoarea bunului imobil. Perioada de timp în care
mijloacele capitalizate (anual) vor fi egale cu valoarea terenului agricol.
Capitalizare veniturilor – transformarea mijloacelor financiare în capital prin
investiţii de afaceri, în bunuri imobile.
Capitalizare directă – venitul obţinut pentru un singur an transformat în
valoarea prezentă a terenului agricol;
Actualizarea fluxurilor de numerar – suma valorilor prezente ale fluxurilor de
venit viitoare care, urmează a fi obţinută de proprietari în procesul de exploatare a
terenului agricol pe întreaga perioadă de posesie.
Rată – cotă parte exprimată în fracţie (sau procente), din valoarea terenului agricol
ce urmează a fi vărsată eşalonat, anual la o dată stabilită în contul răscumpărării.
Rata anuală de capitalizare a veniturilor – mărimea mijloacelor financiare
transformate anual, prin investiţii de afaceri, în bunul imobil pentru capitalizarea bunului
în termenul solicitat.
Din punctul de vedere al aplicării metodei de evaluare, veniturile obţinute din
utilizarea terenurilor agricole includ următoarele particularităţi:
117
terenul agricol, în calitate de bun imobil, nu poate să fie lichidat, sau să dispară. Pot
fi doar modificate calităţile lui (îmbunătăţite, înrăutăţite);
veniturile ce urmează a fi capitalizate sunt estimate în dependenţă de cheltuielile
efectuate pentru utilizarea (amenajarea, protecţia) terenului.
Concepţia estimării valorii unui teren agricol este bazată pe:
venitul operaţional net;
perioada de timp în care venitul operaţional net va acoperi valoarea terenului.
Cu cît venitul operaţional net va fi mai mare, cu atît valoarea estimată a terenului
agricol respectiv va fi mai mare.
Astfel, valoarea estimativă a unui teren agricol este direct proporţională mărimii
venitului (VON) obţinut de pe acest teren.
Totodată, din practica pieţei terenurilor agricole, perioada în care venitul operaţional
net acoperă valoarea terenului agricol constituie în mediu 10 – 15 ani.
Practica relaţiilor de arendă (inclusiv şi în republică) demonstrează că plata de
arendă, în mediu constituie 1/10 – 1/15 parte din valoarea terenului. Deci perioada de
capitalizare constituie 10 – 15 ani, iar rata de capitalizare 1/10 – 1/15.
Rata de capitalizare ne arată în ce perioadă de timp venitul net (curat) va răscumpăra
valoarea terenului agricol. Ea poate fi obţinută prin diferite metode inclusiv şi derivată
din analiza vânzărilor comparabile.
În cazul în care rata de capitalizare este obţinută din analiza vânzărilor comparabile,
este necesară informaţia despre: valoarea de piaţă a obiectelor comparabile, venitul curat
obţinut de la aceste obiecte, condiţiile de finanţare, condiţiile de piaţă etc.
Cu cît mai corectă va fi informaţia despre preţul de vânzare a obiectului comparabil
şi a venitului curat, cu atât mai corect va fi calculată şi rata de capitalizare.
Pentru estimarea valorii terenului agricol este utilizat venitul operaţional net anual.
Plata de arendă pentru pământ poate fi capitalizată la o rată potrivită pentru a găsi
valoarea de piaţă a terenului. Plata de arendă, (renta) este o sumă plătită pentru dreptul de
a folosi şi ocupa pământul conform condiţiilor de dare în arendă.
Dacă plata de arendă corespunde arenzii de piaţă, atunci valoarea obţinută prin
aplicarea ratei de capitalizare de piaţă va fi echivalentă valorii de piaţă.
Dacă plata de arendă plătită conform contractului nu corespunde plăţii de arendă de
piaţă atunci plata de arendă trebuie ajustată pentru a obţine valoarea de piaţă.
Contractele de arendă pot avea condiţii diferite, de aceea este necesar de a lua în
consideraţie toate beneficiile care le primeşte proprietarul pe parcursul duratei arenzii şi
să determine când se va termina arenda.
Există două variante de aplicare metodei capitalizării veniturilor:
capitalizarea directă a veniturilor;
actualizarea fluxurilor de venituri în numerar.
a) Capitalizarea directă
Capitalizarea directă a veniturilor este bazată pe analiza veniturilor căpătate de la
obiectele similare celui evaluat pe o perioadă de timp din trecut cu condiţia, că aceste
venituri (această situaţie) se vor repeta şi pe viitor (estimarea veniturilor căpătate în trecut
pentru calcularea veniturilor în viitor).
118
La estimarea valorii terenului agricol (V) prin metoda capitalizării directe se
foloseşte formula de bază:
V = VON : R(...)
Unde:
V – valoarea terenului agricol obţinută din analiza vînzărilor comparabile
R – rata de capitalizare a veniturilor
P – perioada de capitalizare
1
R (...)
P
b) Actualizarea fluxurilor de numerar
Valoare restantă (reversie) – reprezintă preţul probabil pentru care terenul agricol
ar putea fi vîndut la sfîrşitul perioadei de calcul.
Actualizarea fluxurilor de numerar – determinarea valorii actuale a fluxurilor de
venituri în baza veniturilor prognozate (aşteptate) pentru o perioadă de timp (calcul).
Rata de actualizare – reprezintă aşteptările investitorului privind veniturile anuale
pe viitor. Rata medie a randamentului terenului. Capacităţile terenului de a genera
venituri.
Perioada de calcul – este stabilită de către cumpărător (investitor) şi poate fi de la
un an pînă la infinit.
Această metodă este aplicată fiind conştienţi de faptul că fluxurile de venituri nu
sunt permanente şi stabile, că cumpărătorul va exploata terenul agricol o perioadă
limitată de timp, că mijloacele financiare capitalizate în obiect nici ele nu vor fi stabile
etc.
În faţa evaluatorului este pusă problema determinării valorii terenului agricol
reieşind dintr-o diversitate de cazuri şi variante.
Pe lîngă veniturile anuale obţinute în rezultatul exploatării terenului agricol, metoda
actualizării fluxurilor de numerar presupune determinarea valorii bunului imobil la
sfîrşitul perioadei de calcul.
Una din formulele aplicate la estimarea valorii terenului agricol prin metoda
actualizării fluxurilor de venituri este propusă în continuare.
Vt   VON  K cap   R (...)
n
unde:
Vt – valoarea terenului agricol;
VON – venitul operaţional net;
n – perioada de calcul;
Kcap – coeficientul de capitalizare;
R – valoare restantă la sfîrşitul perioadei operaţionale. În unele publicaţii se mai
numeşte „reversia”;
n – numărul perioadelor de calcul în condiţiile cărora fluxurile de venituri sunt
stabile.
Evident că pentru cumpărător (investitor) un interes deosebit va prezenta valoarea
terenului agricol la începutul activităţii şi la sfîrşitul perioadei de calcul. De aceste două
valori extreme va depinde venitul sau, pierderile investitorului etc.
119
Totodată, din formulele aplicate constatăm că, pentru estimarea valorii terenului
agricol este necesar de a cunoaşte dimensiunile venitului operaţional net (VON) care şi el
nu este stabil în perspectivă.
Cunoaşterea viitoarelor venituri este importantă pentru apliocarea acestei metode.
Pentru soluţionarea acestei probleme este utilizată „rata veniturilor” sau „rata actualizării
veniturilor”
Sunt aplicate mai multe metode de estimare a ratei de actualizare:
metoda adiţionării;
metoda extragerii;
metoda investiţiilor de alternativă.
Metoda adiţionării. Metoda adiţionării presupune însumarea (suma) estimărilor
individuale a fiecărei componente a ratei de actualizare: rata reală; rata inflaţiei; rata
riscului:
rata reală nu depinde de un oarecare risc şi nici nu ţine cont de inflaţie;
rata inflaţiei este estimată în baza prognozelor inflaţiei;
rata riscului reflectă o recompensă a investitorului aşteptată.
Metoda extragerii. Metoda extragerii se bazează pe analiza veniturilor obţinute în
procesul utilizării terenurilor agricole comparabile.
Această metodă este efectivă în cazurile cînd veniturile comparabile sunt obţinute în
condiţiile celei mai bune utilizări.
Metoda investiţiilor. Metoda investiţiilor de alternativă se bazează pe principiul că
investiţiile similare vor avea şi o rată de actualizare similară (egală).
6.3.2.7. Exemple de aplicare a metodei veniturilor

a) Evaluarea terenului agricol prin metoda capitalizării directe
Informaţie despre obiectul evaluării (terenul agricol).
suprafaţa terenului – 1ha;
valoarea determinată prin metoda analizei comparative a vînzărilor constituie –
17858 lei;
perioada de capitalizare pentru terenurile agricole – 12 ani;
venitul operaţional net – 1500;
inflaţia anuală – 10%.
Pentru evaluarea terenului agricol, este utilizată următoarea formulă nr...:
Vt   VON  K cap   R
n
În condiţiile în care perioada de exploataţie a terenului va fi şi ea egală cu 12 ani

atunci, factorul „reversie”va lipsi iar formula de mai sus va avea următorul conţinut:
12
Vk  VON1 xK  VON 2 xK  ....  VON12 xK
1
sau
1500 lei x 1,1+1650 x 1,1+ ....... +4280 x 1,1 = 35284 lei
Unde:
120
Vt – valoarea terenului agricol estimată prin metoda capitalizării directe a
veniturilor;
VON – venitul operaţional net a anului respectiv (1-12);
K – coeficientul inflaţiei egal cu 1,1 (10%);
12 – perioada de capitalizare a veniturilor.
În baza exemplului de mai sus constatăm că valoarea terenului agricol estimată prin
metoda capitalizării directe a veniturilor, pe o perioadă de 12 ani, va fi de 35284 lei.
În prezentul exemplu asupra valorii terenului agricol au influenţat doi factori de
bază: venitul operaţional net şi inflaţia.
Exemplul de mai sus este un caz simplu. În realitate, factorii de influenţă asupra
valorii terenului agricol sunt mult mai diversificaţi.
b) Evaluarea terenurilor arabile
Pentru a purcede la estimarea valorii terenurilor arabile este necesar de constatat
următoarele:
venitul total obţinut de pe un teren arabil va depinde de valoarea de piaţă a fructelor
obţinute de pe plantele cultivate;
potenţialul plantelor cultivate este diferit în dependenţă de zonele climaterice;
volumul total al cheltuielilor suportate vor depinde de caracteristicile plantelor
cultivate.
În lipsa amenajărilor terenurile arabile în republică sunt utilizate sub influenţa
factorilor climaterici generali.
Ca exemplu, în zona de Nord a Republicii sunt recomandate şi aplicate asolamente
de culturi prîşitoare în care predomină sfecla de zahăr, floarea soarelui, grăunţoasele.
În zona de Sud a Republicii predomină grăunţoasele şi floarea soarelui.
În zona de Centru vom întîlni particularităţi atît din zona de Nord cît şi din cea de
Sud.
În continuare, estimarea valorii terenurilor arabile o vom efectua în baza unor
exemple, prin prisma culturilor predominante.
c) Estimarea valorii terenurilor cultivate cu cerealiere.

Informaţie:
ruada medie – 30 chintale/ha;
cheltuieli operaţionale (totale) – 5000 lei/ha;
costul producţiei – 3 lei/kg;
condiţie: perioada de capitalizare este de 10 ani.
soluţie:
Este utilizată formula (nr...) simplificată de estimare a valorii prin metoda
venitului şi anume:
V = VON : R
Venitul operaţional net (VON) este egal cu venitul brut efectiv (VBE) minus
cheltuielile operaţionale (CO)
VON = VBE – CO
121
La rîndul său, venitul brut efectiv este egal cu venitul brut potenţial (VBP) minus
capacităţile (spaţiile, parcelele) ne utilizate şi plus alte venituri ne planificate.
În cazul dat venitul brut efectiv va fi: 30 chintale/ha x 3 lei/kg = 9000lei.
Cheltuielile operaţionale (CO) includ toate cheltuielile anuale necesare pentru:
cultivarea plantelor inclusiv protecţia, fertilizarea, salariul lucrătorilor, impozitul etc.
În mediu, anual, în condiţiile respectării tehnologiilor de bază, CO constituie
aproximativ 5000lei.
Astfel VON va constitui: VON = 9000 – 5000 = 4000 lei
Pentru a determina rata de capitalizare (R) vom aplica formula nr...
1
R
P
Astfel, avînd perioada de capitalizare de 10 ani, rata de capitalizare va fi 1/10.
În continuare valoarea estimată a terenului va fi:
4000 : (0,1) = 40000 lei
Concluzii:
valoarea medie a unui hectar de teren arabil este de 40,0 mii lei;
obţinerea unei roade mai mici de 20 chintale/ha va fi considerată ne raţională.
Notă. 1. În realitate, costul producţiei este mai mic de 3 lei/kg;
2. inflaţia este de aproximativ 10%
d) Estimarea valorii terenurilor erodate:

cultivarea cerealelor
Prezentul exemplu „estimarea valorii terenurilor erodate” îl vom examina prin
prisma rezultatelor obţinute din exemplele 1 şi 2.
Informaţie:
roada medie – 30 chintale/ha;
diminuarea roadei în mediu la ha:
terenurile slab erodate cu 10%;
terenurile erodate moderat cu 40%;
terenurile puternic erodate cu 70%.
soluţie:
Roada medie la hectar este:
terenuri slab erodate – 27 chintale/ha;
terenuri erodate moderat – 18 chintale/ha;
terenuri puternic erodate – 9 chintale /ha.
Venitul operaţional net (VON) este:
terenuri slab erodate – 3100 lei;
terenuri erodate moderat – 400 lei;
terenuri puternic erodate – (-2300) lei.
Valoarea estimată a unui hectar (perioada de capitalizare 10 ani):
122
Concluzii:
Pe terenurile slab erodate pot fi cultivate cereale. Ele vor aduce anual un profit de
3,0 – 3,1 mii lei. Valoarea terenului estimată va fi de aproximativ 31,0 mii lei.
Terenurile erodate moderat deja practic nu aduc profit (venit operaţional net). Un
venit operaţional net de 400 lei anual în condiţii nestabile climaterice ne demonstrează că
terenul este utilizat economic neraţional.
Cultivarea cerealelor pe terenuri erodate puternic va aduce pierderi anuale
producătorului în sumă de 2300 lei/ha.
e) Cultivarea florii soarelui

Informaţie:
roada medie – 20 chintale/ha;
Roada medie la hectar este:
terenuri slab erodate – 18 chintale/ha;
terenuri erodate moderat – 12 chintale/ha;
terenuri puternic erodate – 8 chintale /ha.
Venitul operaţional net (VON) este:
Valoarea estimată a unui hectar (perioada de capitalizare 10 ani):
Concluzii:
Pe terenurile slab erodate poate fi cultivată floarea soarelui. Ea va aduce anual un
profit de aproximativ 4,0 mii lei. Valoarea terenului estimată va fi de aproximativ 40,0
mii lei.
Terenurile erodate moderat deja practic nu aduc profit (venit operaţional net). Un
venit operaţional net de 1000 lei anual în condiţii nestabile climaterice deja ne orientează
spre căutarea altor moduri de folosinţă a acestor terenuri.
Cultivarea florii soarelui pe terenuri erodate puternic va aduce pierderi anuale
producătorului în sumă de 1000 lei/ha.
Problema eroziunii solului pentru Republica Moldova este de o importanţă majoră.
Suprafaţa totală a terenurilor erodate constituie 877,6 mii ha sau aproximativ 52%
din suprafaţa terenurilor cu destinaţie agricolă (1700,8 mii ha).
123
Suprafaţa terenurilor slab erodate constituie 504,78 mii ha, moderat erodate – 259,3
mii ha, puternic erodate – 114,2 mii ha.
Suprafaţa totală a terenurilor erodate puternic este repartizată în sectoare mici şi
mijlocii (5, 10, 15 ha) pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Aceste terenuri sunt
lucrate în măsură egală cu terenurile aferente. Pentru lucrarea lor sunt suportate cheltuieli
de aproximativ 3,0 – 5,0 mii lei/ha.
Pentru suprafaţa totală a terenurilor erodate puternic egală cu 114,2 mii ha volumul
total al cheltuielilor este de aproximativ 450 – 550 mln. lei.
Pentru terenurile erodate moderat volumul total al cheltuielilor este de aproximativ
800 – 1300 mii lei.
Din analiza exemplului nr.3 constatăm că veniturile obţinute de pe terenurile erodate
puternic nu acoperă cheltuielile suportate. În majoritatea cazurilor, nici terenurile erodate
moderat nu generează venituri cel puţin egale cu volumul total al cheltuielilor. Lucrarea
acestor trenuri aduce pierderi directe fermierilor de 250 – 300 mln lei.
Apare necesitatea modificării categoriei de folosinţă şi chiar de destinaţie a
terenurilor erodate.
Mai des aceste terenuri sunt împădurite sau trecute la păşuni şi fînaţe.
Notă. Foarte des agricultorii obţin profit de la cultivarea florii soarelui
economisind neargumentat din cheltuielile necesare de a fi suportate. În asemenea
condiţii venitul obţinut va fi ecologic ne argumentat.
f) Estimarea păşunilor şi fînaţelor

La categoria terenurilor cu destinaţie agricolă ne amenajate pot fi atribuite păşunile
şi fînaţele.
În Moldova majoritatea păşunilor sunt amplasate pe pantă de 10 – 15% şi dispun de
un potenţial de creştere a ierburilor destul de mic (30 – 50 chintale la ha) şi de o calitate
joasă.
Acest factor influenţează mult asupra valorii lor. Totodată, datorită speciilor
ierboase practicate, ameliorarea păşunilor prin reînnoirea învelişului de iarbă, aplicarea
unui minimum tehnologic generează o creştere esenţială (la 300 – 500 chintale de ierburi
la hectar).
În lipsa cheltuielilor de ameliorare a păşunilor, venitul anual de pe un hectar este
aproximativ de 300 – 500 lei/ha iar valoarea lui de 3,0 – 5,0 mii lei.
Ameliorarea păşunelor prin cheltuieli suplimentare (1000 lei la hectar) majorează
venitul total pînă la 3000 – 5000 lei/ha iar valoarea unui hectar de la 20 la 40 mii lei.
6.3.2.8. Actualizarea fluxurilor de venit

Informaţie despre terenul agricol.
suprafaţa terenului – 1,0 ha;
categoria de folosinţă – viţă de vie;
anul sădirii – 2009;
perioada de exploatare a terenului – 15 ani;
roada medie de pe 1 ha – 60 chintale;
perioada de capitalizare a venitului – 10 ani;
124
preţul unui kg – 3 lei;
cheltuieli operaţionale normative – 3500 lei;
costul creării 1 ha de plantaţie de viţă de vie – 50 mii lei;
Perioade de actualizare (n) – 3 (1-5 ani; 6-8 ani; 9 – 15 ani);
Inflaţie – 10% anuală.
Scopul. Estimarea valorii terenului agricol după 15 ani de exploatare (reversia).
Scenariul estimării valorii.
Pentru estimarea valorii terenului agricol este utilizată următoarea formulă generală:
15
Vt  VON  K
1
Din condiţiile exemplului constatăm că perioada de calcul (n) este compusă din trei
perioade (zone) specifice a fluxurilor de actualizare a veniturilor şi anume:
Nr.1 (primii 5 ani) se caracterizează prin lipsa totală a veniturilor. În această
perioadă vom avea numai cheltuieli;
Nr.2 (anii 6-8). Perioada de intrare în rod a plantaţiei. Venituri crescînde. Anul 6 –
30% din venitul mediu, anul 7 – 60% din venitul mediu, anul 8 – 100% din venitul anual
mediu;
Nr.3 (anii 9 – 15) se caracterizează prin VON egal, mediu pentru toţi anii.
Formula de calculare a valorii terenului de mai sus va avea următorul conţinut:
5 8 15
Vt   VON  K    VON  K    VON  K 
1 6 9
Pentru prima perioadă de actualizare a veniturilor (primii 5 ani) VON va fi negativ

(cheltuieli).
VON = VPB – CO = 5 mii lei +3,5 mii lei = -8,500 lei
K – 1,1
5
Segmentul nr.1  VON  K  va fi egal cu:
1
-(8,5 + 9,35 + ...+ 11,31) = - 51,88 mii lei.

Aceste sunt cheltuielile suportate pentru a aduce plantaţia în perioada de roadă
(perioada nr.2). Perioada de intrare în rod este de trei ani.
VON va fi diferit pentru fiecare din anii 6, 7 şi 8 şi anume:
VON6 va fi egal cu 30% din venitul mediu;
VON7 va fi egal cu 60% din venitul mediu;
VON8 va fi 100%
Venitul mediu (VON) va fi: VPB – CO sau (6000 x 3 lei) – (5000 + 3500) = 9500
lei.
8
Acest segment (nr.2)  VON  K  va fi egal cu:
6
(9,5 x 0,3) x 1,1 + (10,45 x 0,6) x 1,1 + (11,5 x 1,0) x 1,1 = + 22,54 mii lei.
15
Segmentul nr.3  VON  K 
9
va dura o perioadă de la 9 pînă la 15 ani, stabilă
referitor la fluxurile de numerar, la VON. Acest segment va fi egal cu:
11,5x1,1 + 12,6x1,1 + 13,86x1,1 + 15,25x1,1 + 16,77x1,1 + 18,45x1,1 + 20,3x1,1 =
106,86 mii lei.
125
În final, valoarea terenului agricol (Vt) estimată prin metoda actualizării fluxurilor
de venituri, peste o perioadă de 15 ani va fi egală cu ( – 51,88 + 22,54 + 106,86) sau
77,52 mii lei.
6.3.3 Particularităţile aplicării metodei cheltuielilor

6.3.3.1 Generalităţi.
Noţiuni:
metoda costului (noţ. Generală) constă în estimarea valorii de piaţă a obiectului
evaluării ca o totalitate a cheltuielilor necesare pentru crearea lui, în stare curentă, sau
reproducerea calităţilor lui de consum.
cheltuieli directe – sunt cheltuieli de amenajare a terenului (plantaţii multianuale),
valorificare, construcţia obiectelor de protecţie, sisteme de irigare, desecare alte
investiţii capitale.
cheltuieli indirecte – sunt cheltuielile ce ţin de lucrarea terenului, impozite,
protecţie fitosanitară, ecologică, erbicide, salariu angajaţilor etc..
Conceptual, metoda costului (conform art.6 al (1) al Legii cu privire la activitatea de
evaluare se mai numeşte şi „metoda cheltuielilor”), se exprimă prin suma de bani
necesară pentru crearea bunului imobil sau reconstituirea lui.
Deja din noţiunile propuse mai sus constatăm că în esenţa metodei cheltuielilor
aplicată în procesul de evaluare a bunurilor imobile persistă un segment care din start ne
va impune particularităţi la evaluarea terenurilor agricole. Acest segment este
„...totalitatea cheltuielilor necesare pentru crearea bunului imobil în stare curentă...”.
Evident că terenurile agricole, fiind un produs al naturii, nu pot fi create în sensul
descris mai sus.
Totodată, întreaga activitatea agroeconomică se bazează pe eficacitatea cheltuielilor
suportate. Nu există agricultură fără cheltuieli.
Deci metoda cheltuielilor în condiţiile cînd obiectul evaluării vor fi terenurile
agricole va căpăta particularităţile sale.
Metoda cheltuielilor în cadrul terenurilor agricole este foarte des exprimată prin
veniturile aşteptate. La rîndul său, valoarea obţinută în procesul cheltuielilor suportate nu
întotdeauna se manifestă prin prisma veniturilor.
Foarte des, valoarea obţinută în baza cheltuielilor suportate are un conţinut social
sau ecologic. Aceste forme de exprimare a valorii nu sunt studiate suficient în prezent dar
reprezintă o necesitate acută pentru viitor.
Deci valoarea obţinută în procesul aplicării metodei cheltuielilor va avea trei
aspecte: economic, ecologic şi social.
Aspectul economic va fi limitat de evaluarea posibilităţilor obţinerii unui volum cît
mai mare de producţie agricolă în condiţii medii de piaţă (de preţ).
La rîndul său, aspectele social şi ecologic (interesul social), sunt superioare celui
economic. Aceste deduceri vor avea un conţinut conceptual în scenariul aplicării metodei
cheltuielilor.
În structura cheltuielilor totale suportate în procesul de utilizare a unui teren vom
diviza:
cheltuieli operaţionale;
126
cheltuieli de modificare a categoriei (conţinutului terenului agricol).
Cheltuielile operaţionale, într-un fel sunt inevitabile în condiţiile în care practicăm
agricultura. În dependenţă de nivelul tehnologic aceste cheltuieli sunt mai mari sau mai
mici. Evident că ele au o tendinţă general de creştere anuală.
Din aceste considerente cheltuielile operaţionale nu sunt obiectul capitolului nostru.
În continuare metoda cheltuielilor va fi desfăşurată prin prisma cheltuielilor de:
construcţie a sistemelor de irigare, desecare, combatere a eroziunii;
sădire a plantaţiilor multianuale;
includere în circuitul agricol a terenurilor deteriorate natural (supraumede, alunecări,
ravene etc.);
excluderea din circuitul agricol a terenurilor slab productive.
În linii generale, aplicînd metoda cheltuielilor în procesul de estimare a valorii sunt
urmărite răspunsurile la următoarele întrebări:
pe cît de raţional sunt sau vor fi utilizate terenurile supuse evaluării (utilizarea
raţională a terenurilor);
care este impactul (social, economic, ecologic) excluderii terenurilor agricole din
circuitul agricol;
care este impactul sumar al valorificării şi includerii terenurilor deteriorate natural
în circuitul agricol;
care este eficienţa amenajării terenurilor agricole (crearea plantaţiilor multianuale,
construcţia sistemelor de irigare (desecare), construcţia sistemelor de combatere a
eroziunii etc.).
Din cele menţionate mai sus, aplicarea metodei cheltuielilor ne impune la
respectarea unor principii şi anume:
resursele naturale în procesul de utilizare a terenurilor agricole sunt limitate.
Obţinerea ne controlată a roadei (veniturilor) poate provoca diminuarea gradului de
fertilitate şi respectiv o cădere ulterioară şi continuă a roadei (veniturilor).
în procesul utilizării terenurilor agricole prioritatea o va deţine factorul social şi
ecologic asupra celui economic.
Nivelul de intensificare a agriculturii este direct proporţional volumului de cheltuieli
suportate, într-o perioadă de timp, la un hectar. În acest volum sunt incluse şi investiţiile
capitale destinate amenajării teritoriului.
Totodată, din motive diferite, suprafeţe mari de terenuri agricole sunt utilizate fără
aplicarea investiţiilor. Cheltuielile suportate sunt cele necesare procesului tehnologic de
lucrare a terenului care se mai numesc cheltuieli operaţionale sau indirecte.
Evident că valoarea acestor terenuri va fi direct proporţională cheltuielilor suportate
şi a veniturilor obţinute de pe aceste terenuri.
În asemenea condiţii (lipsa investiţiilor) un factor important asupra venitului total şi
respectiv asupra valorii estimate a terenului este nivelul de fertilitate a solului. Cu cît
solul va fi mai fertil cu atît volumul producţiei şi valoarea totală vor fi mai mari, cu atît
valoarea terenului va fi mai mare.
Estimarea valorii terenului prin metoda cheltuielilor are un rol important în
direcţionarea cheltuielilor, în determinarea unei cpecializări eficiente. În dependenţă de
specializare sunt direcţionate cheltuielile şi respectiv obţinute valorile scontate.
127
Evident că, mai răspîndite şi diverse, din punctul de vedere al modului de utilizare
sunt terenurile arabile. Din cele deja menţionate, diversitatea modului de utilizare creează
şi valori diferite.
Nici păşunile şi fînaţele nu sunt omogene. Şi în cadrul lor sunt mai multe diversităţi,
şi respectiv valori.
În cadrul acestor categorii de folosinţă, venitul obţinut de la o unitate de comparaţie
va depinde de suma cheltuielilor suportate şi de nivelul fertilităţii solurilor.
Pentru cultivarea porumbului procesul tehnologic presupune cheltuieli egale pentru
o unitate de comparaţie (un ha).
Această concluzie este valabilă în condiţii spaţiale, pedologice şi climaterice egale.
Practica însă ne mai demonstrează că odată cu creşterea nivelului de eroziune,
proporţional cresc cheltuielile suportate la o unitate de comparaţie.
Asupra volumului venitului total obţinut de la o cultură mai influenţează şi alţi
factori naturali cum ar fi nivelul carbonatelor, sărurilor etc.
Selectarea culturilor care posedă un potenţial maximal în condiţiile pedoclimaterice
concrete reprezintă o măiestrie a agricultorului care ulterior, poate fi transformată în
venituri maximale.
În toate cazurile, pentru a efectua o estimare corectă a valorii terenurilor este necesar
de determinat corect volumul total şi structura cheltuielilor.
Structura destul de diversificată a cheltuielilor ne orientează şi spre o diversificare a
volumului total a cheltuielilor.
6.3.3.2 Estimarea valorii terenurilor amenajate

Majoritatea terenurilor agricole, după caz, pot fi amenajate în baza suportării unor
cheltuieli investiţionale.
Cele mai răspîndite amenajări în condiţiile Moldovei sunt:
crearea sistemelor de irigare şi parţial desecare;
crearea plantaţiilor de pomi şi arbuşti fructiferi;
crearea plantaţiilor de viţă de vie;
crearea plantaţiilor forestiere;
Evident că asupra valorii terenurilor amenajate va influenţa: valoarea nemijlocită a
terenului, valoarea amenajării, uzura amenajării.
Vob = Vt + Vam – Uam (....)

Unde:
Vob – valoarea obiectului evaluării;
Vt – valoarea terenului;
Vam – valoarea amenajării;
Uam – uzura amenajării.
6.3.3.3 Exemple de aplicare a metodei costului

a) Estimarea valorii unei plantaţii de viţă de vie.
128
Estimarea valorii amenajărilor agricole, inclusiv şi a unei plantaţii de viţă de vie este
însoţită de o evaluare conceptuală care ar avea scopul de a determina oportunitate acestei
amenajări.
Din punctul de vedere al plantaţiilor de viţă de vie este necesar de a ne determina pe
cît acest teren poate fi utilizat în asemenea scopuri. Este cunoscut faptul că în raioanele
de Nord ale Republicii viţa de vie este puţin răspîndită.
În majoritatea cazurilor nu se recomandă de a planta viţă de vie în luncile rîurilor, la
diferite înălţimi faţă de nivelul mării etc. Mai preferate sunt terenurile de pantă cu soluri
nisipoase etc.
Cu alte cuvinte, primul compartiment al estimării valorii unei plantaţii de viţă de vie
va urmări oportunitatea creării plantaţiei la general.
În condiţii oportune se va purcede la determinarea valorii economice a plantaţiei de
viţă de vie.
Exemplu. Estimarea valorii unui hectar de viţă de vie.
Informaţie.
suprafaţa terenului – 1 ha;
cheltuieli operaţionale – 10 mii lei/ha;
uzura anuală a plantaţiei – 4% (sau 2000 lei) din costul iniţial al plantaţiei;
perioada de exploataţie – 25 ani;
costul iniţial (de construcţie) a unui hectar de plantaţie (în dependenţă de soi) – 50,0
mii lei/ha;
Soluţie.
Pentru evaluarea plantaţiei de viţă de vie vom aplica formula nr...ce urmează:
Vob = Vt + Vam – Uam (....)
Evaluarea estimată a unui hectar de teren liber de diferite amenajări (V t), din
exemplele anterioare este de 50,0 mii lei
Valoarea (costul) amenajării (plantaţiei de viţă de vie) este de 50,0 mii lei.
Uzura calculată a primului an de exploatare va fi egală cu cheltuielile operaţionale
plus 2000 lei (norma de recuperare a cheltuielilor pentru crearea plantaţiei).
Valoarea plantaţiei de viţă de vie cu suprafaţa de un hectar este de 88,0 mii lei (50,0
mii lei + 50,0 mii lei – 12 mii lei = 88 mii lei).
Valoarea unui hectar de viţă de vie estimată prin metoda venitului (din calculele
anterioare) este de 78 mii lei.
Concluzii.
Diferenţa de valori a unui hectar teren (plantaţii de viţă de vie) egal cu 10 mii lei ne
vorbeşte despre faptul că veniturile obţinute de la un hectar de plantaţie de vie nu sunt
adecvate cheltuielilor suportate.
Evident că în exemplul de mai sus nu sau luat în consideraţie diversitatea de factori
care persistă în realitate atît spre majorarea costului cît şi spre diminuarea lui.
Totodată piaţa produselor viticole (practica), la momentul actual, ne demonstrează
această discordanţă care poate avea diferite urmări inclusiv şi negative.
Evidentă că preţul de cost al produselor viticole trebuie să crească iar sinecostul
producţie trebuie să diminueze acestea fiind dobîndite prin diferite metode inclusiv şi
ridicarea calităţii producţiei.
129
b) Estimarea valorii terenurilor irigate
Specificul evaluării terenurilor agricole irigate constă în faptul că sistemul de irigare
influenţează pozitiv asupra volumului şi calităţii producţiei plantelor de cîmp.
Totodată, este necesar de menţionat că nu toate speciile (soiurile) reacţionează în
egală măsură la regimul hidric din sol.
Din aceste considerente agricultorul va orienta activitatea spre cultivarea plantelor
ce au o influenţă major la sistemul de irigare.
Evident că, în condiţiile Moldovei irigarea orientează în primul rînd spre
legumicultură. Deasemenea, irigarea terenurilor mai influenţează pozitiv şi asupra
producerii nutreţurilor (masei verzi).
Succese sunt obţinute şi în aplicarea irigaţiei în pomicultură, viticultură etc.
Exemplu. Estimarea valorii unui hectar de teren irigat cultivat cu legume
Informaţie.
suprafaţa terenului – 1 ha
cheltuieli operaţionale – 10 mii lei/ha;
uzura anuală a plantaţiei – 5% (sau 2500 lei) din costul iniţial al plantaţiei;
perioada de exploataţie – 20 ani;
costul iniţial (de construcţie) a unui hectar de plantaţie (în dependenţă de soi) – 50,0
mii lei/ha;
Pentru estimarea valorii vom utiliza aceeaşi formulă nr. şi anume:
Vob = Vt + Vsist – Usist
Sau
Vob = 50000 + 50000 – 12500 = 87500 lei
Valoarea unui hectar de sistem de irigare estimată prin netoda venitului constituie
95 – 100 mii lei/ha în condiţiile cultivării legumelor.
Sistemul de irigare obligă agricultorul la un sistem intensiv de utilizare a terenului
agricol. Prin sistem intensiv se va înţelege în primul rînd culturi intensive care
reacţionează puternic la regimul de irigare şi respectiv sunt solicitate de piaţă sau de
cerinţele interne ale agricultorului. În calitate de cerinţe interne poate fi cultivarea
plantelor nutritive pentru hrana animalelor.
c) Estimarea terenurilor protejate împotriva eroziunii
Combaterea eroziunii reprezintă o măsură obligatorie pentru agricultorii din
Moldova.
Din punctul de vedere al cheltuielilor suportate de către agricultor sau de către stat,
pot fi diferenţiate trei variante:
combaterea eroziunii prin măsuri agrotehnice;
combaterea eroziunii prin aplicarea măsurilor agrotehnice şi silvice;
combaterea eroziunii prin aplicarea măsurilor agrotehnice, silvice şi hidrotehnice.
Măsurile agrotehnice de combatere a eroziunii se aplică în condiţiile cînd eroziunea
este slab pronunţată, pe terenurile de pantă (3-5%) în asolamente de culturi prăşitoare.
Costul anual al măsurilor suplimentare agrotehnice de protecţie antierozională, este
de 1-2 mii lei la un hectar (în total cu cheltuielile de lucrare a terenului 6-7 mii lei/ha).
130
Măsurile silvoameliorative, în complex cu cele agrotehnice se aplică mai des pe
terenurile ameninţate de tendinţe erozive pronunţate inclusiv şi pe terenurile moderat
erodate.
În dependenţă de construcţia fîşiei forestire, la un hectar de teren protejat se revine
aproximativ 500 – 1000 lei.
Costul lucrării terenului, măsurilor agrotehnice de protecţie, măsurilor
silvoameleorative vor constitui 7-8 mii lei /ha.
Măsurile hidrotehnice în condiţiile aplicării lor, de asemenea majorează suma
cheltuielilor totale de protecţie cu 1,5 – 2,0 mii lei la un hectar ridicîndu – le la 9,0 – 10
mii lei /ha. Acestea vor fi şi cheltuielile operaţionale (CO) sau pentru metoda costului –
uzura terenului.
Cu regret dar evaluarea sistemelor de combatere a eroziunii solului privită prin
prisma evaluării terenurilor nu şi-a căpătat practica necesară. Din aceste motive şi
practica nemijlocită a lucrărilor de combatere a eroziunii nu este satisfăcătoare. Acest
fapt necesită o revedere conceptuală a situaţiei inclusiv juridică şi metodico –
metodologică.
6.4. Aspectul socioecologic al estimării terenurior agricole

Una din cele mai importante particularităţi în procesul de estimare a valorii
terenurilor agricole este aspectul socioecologic.
Acest aspect ne impune ca acţiunile de utilizare a terenurilor să fie orientate social
(în interesul societăţii şi respectînd echilibrul ecologic.
Echilibrul ecologic se manifestă în primul rînd prin „păstrarea diversităţilor
naturale”.
Utilizarea terenurilor agricole din start are un conţinut de exploatare a proprietăţilor
naturii.
Care este totuşi limita influenţei omului asupra proprietăţilor terenurilor agricole?
Principiul echilibrului ecologic ne orientează ca în procesul de exploatare
capacităţile terenurilor agricole se vor păstra în starea iniţială. Nu se va admite
diminuarea fertilităţii solului.
Evident că pentru a respecta această condiţie ecologică este necesar de un mecanism
de control juridic şi metodologic.
În condiţiile în care, în procesul de exploatare a terenului fertilitatea solului
diminuează, agricultorul va investi în teren suma (volumul) necesar pentru restabilirea
sau compensarea impactului adus echilibrului ecologic.
În condiţiile în care necesităţile sociale ne impun să exploatăm resursele naturale
obţinînd mai mult decît permit condiţiile echilibrului social, societatea, prin diferite
metode, va întoarce naturii surplusul extras.
Aceste condiţii sunt necesare de a fi incluse în bazele teoretice a estimării valorii
terenurilor agricole.
Valoarea terenului agricol va fi cu atît mai mare cu cît capacitatea lui de restabilire a
proprietăţilor fertile va fi mai mare.
131
Pentru a depăşi situaţia şi a respecta condiţiile sociale şi ecologice ce persistă în
cazul dat va fi necesar de a elabora şi propune practicii recomandări metodico –
metodologice de utilizare a fiecărui sector de teren.
Tema 7
DEZVOLTAREA TERENURILOR AGRICOLE
7.1 Concepţia planificării agriculturii

Planificarea agriculturii, inclusiv a dezvoltării spaţiului rural, a terenurilor agricole
este bazată în primul rînd pe factorul cererii şi ofertei.
Agricultura în orice ţară reese din capacităţile naturale ale solurilor, terenurilor apoi
din tradiţii şi piaţă de desfacere.
Deja de mai multe ori agricultura Moldovei s-a aflat sub influenţa negativă a pieţei
de desfacere mai ales atunci cînd soarta agriculturii depinde de o singură piaţă.
Anume aici un rol important în diminuarea influenţeii pieţei de desfacere îl are
procesul de planificare.
Rolul autorităîţilor publice în procesul de planificare este, în primul rînd, de a
stimula diversificarea pieţelor de desfacere.
Politica de planificare este necesasr de a fi decentralizată. Problemele globale, cum
ar fi diversificarea pieţei de desfacere, subvenţionarea în interesele globale ţine de
autorităţile publice centrale.
Politica dezvoltării nemijlocite a domeniului rural, stimulării concrete a
producătorilor, protecţia mediului, dezvoltarea socială, economică şi de mediu a
localităţilor rurale va fi de competenţa autorităţilor publice locale.
Practica mondială deja a demonstrat eficienţa decentralizării echilibrate a politicii de
planificare. Succese importane în această direcţie au opţinut Ţările de Nord.
7.2 Administrarea resurselor naturale

Evident că administrarea este o continuare a politicii de planificare, mai corect un
proces de realizare a acestei politici. Integritatea procesului de dezvoltare în ansamblu
constă în consecutivitatea (integritatea) acţiunilor de planificare, administrare şi utilizare
a resurselor naturale şi nu mai puţin important celor financiare.
O administrare corectă va include: măsuri, metode, restricţii etc. în interesul
realizării planului elaborat.
O administrare corectă se află la discreţeia atît a utilizatorului de resurse cît şi a
autorităţilor publice, în primul rînd locale.
Utilizatorul (proprietarul terenului, administratorul întreprinderii) va aplica măsuri
concrete de protecţie a resurselor naturale, îmbunătăţiere, metode moderne de utilizare a
resurselor etc.
Autorităţile publice vor aplica măsuri de evidenţă şi control, metode stimulatorii,
restrictive, recomandări etc.
132
7.3 Dezvoltarea formelor (metodelor) organizatorico - juridice
Utilizarea resurselor, a terenurilor agricole se află nemijlocit la discreţia formelor
organizatorico – juridice, a proprietarilor de terenuri.
Formele organizatorico juridice sunt nu altceva decît forme de utilizare a
proprietăţii. Practica deja a demonstrat rolul formelor de utilizare a proprietăţii în
dezvoltarea socială şi economică în ansamblu.
Etapa actuală a dezvoltării formelor organizatorico juridce îşi are începutul în
reforma relaţiilor funciare, în procesul de împroprietărire etc. Evident că formele actuale
de organizatorico juridice sunt noi, se află la o etapă iniţială, de confirmare.
Nu ar fi corect de menţionat că o formă este mai bună decît alta. Este important ca
relaţiile libere, economice de piaţă să confirme acest lucru.
Funcţia autorităţilor publice este de a monitoriza procesul dezvoltării formelor
organizatorico juridice şi de a stimula formele de perspectivă.
7.4 Structura formelor organizatorico – juridice în procesul de gestionare a

terenurilor agricole
La etapa actuală sunt răspăndite atît întreprinderi asociative cît şi individuale. La
întreprinderi agricole asociative se referă:
cooperativele agricole (de producţie şi de întreprinzător);
societăţi cu răspundere limitată;
societăţi pe acţiuni.
Întreprinderile individuale reprezintă Gospodăriile ţărăneşti (de fermier).
Legislaţia în vigoare, la momentul actual, permite dreptul de proprietate asupra
terenurilor agricole tuturor persoanelor juridice autohtone.
Informaţia cadastrului bunurilor imobile ne demonstrează că proprietar de terenuri
agricole pot fi şi întreprinderile industriale, de prelucrare a materiei prime etc. Evident că
aceasta nu este o practică modernă dar mai mult „o ieşire dintr-o situaţie concretă într-o
peroadă respectivă”.
7.4.1 Întreprinderi asociative

La momentul actual întreprinderile asociative (cooperativele agricole de producţie şi
de întreprinzător, societăţile cu răspundere limitată, societăţi pe acţiuni) reprezintă forţa
principală de producere a produselor agricole în republică.
Care este natura întreprinderilor agricole asociative, perspectiva lor.
Aceste forme organizatorico – juridice de întreprinderi agricole, din start, au devenit
un potenţial agricol important. În folosinţa lor au trecut masive compacte şi optimale
după dimensiuni a terenurilor cu destinaţie agricolă, construcţii, unităţi de tehnică
agricolă etc. Conducători la majoritatea acestor întreprinderi agricole au devenit foşti
specialişti cu experienţă (agronomi, economişti, mecanizatori etc.).
Ponderea producţiei agricole a întreprinderilor asociative în volumul global al
republicii la moment este destul de înaltă şi constituie, pe ultimii trei ani: cereale şi
porumb 35-37%; floarea soarelui 65-67%; sfeclă de zahăr 87-90%; tutun, 86-90%; fructe
– 42%; struguri – 20%; legume – 15%.
133
Cooperativele agricole de producţie, cooperativele agricole de întreprinzător,
societăţile cu răspundere limitată, societăţile pe acţiuni, referitor la procesul de lucrare a
terenurilor agricole, în comparaţie cu gospodăriile ţărăneşti (de fermier), alte gospodării
bazate pe principii individuale, acţionează relativ identic: lucrează suprafeţe optimale de
teren agricol; dispun de tehnică, pe măsură, modernă; aplică relaţii de lucru asemănătoare
(în majoritate bazate pe arendă) etc.
Tabelul 9. Terenurile destinate agriculturii în cadrul întreprinderilor agricole asociative

n/o Perioada Terenuri destinate Suprafaţa întreprin
studiului agriculturii derilor asociative
(anii) (mii ha) (mii ha)
1 2002 1951,0 755,8
2 2003 1951,0 791,8
3 2004 1952,0 809,4
4 2005 1953,0 815,2
5 2006 1974,1 823,1
6 2007 1978,9 842,0
7 2008 1984,6 850,0
8 2009 2007,6 854,2
9 2010 2008,7 849,9
10 2011 2008,9 845,4
11 2012 2014,5 853,1
12 2013 2024,2 859,4
13 2014
Dinamica terenurilor. Un indice indirect dar important, în dezvoltarea diferitelor

forme organizatorico-juridice ale întreprinderilor agricole inclusiv şi a celor asociative,
este dinamica suprafeţelor de terenuri utilizate în procesul de producere - terenurile
agricole. Suprafaţa terenurilor agricole ne vorbeşte despre potenţialul întreprinderii.
Această concluzie axiomatică este bazată pe rolul prioritar al „terenului agricol” în
componenţa mijloacelor de producere a întreprinderii în ansamblu.
Figura 51 ne prezintă o analiză grafică a terenurilor întreprinderilor asociative pe o
perioadă de 12 ani. Rezultatele analizei ne demonstrează o creştere lentă a suprafeţelor
întreprinderilor asociative cu tendinţa de a trece într-o stare de stabilitate.
Această stabilitate ne impune să concluzionăm că, pentru Moldova, în condiţiile
actuale, suprafaţa totală de 850-855 mii/ha pe republică este maximă-optimală pentru
întreprinderile bazate pe principii asociative.
134
880
860
840
820
800
780
Mii ha
760
740
720
700
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Anii
Figura 51. Dinamica terenurilor din întreprinderile asociative
7.4.2 Întreprinderi agricole individuale

Structura deţinătorilor de terenuri care practică o activitate individuală poate fi
divizată în două categorii: întreprinderi cu statut de „persoană juridică” şi terenuri
agricole, libere de un oarecare statut juridic. La prima categorie se vor include
gospodăriile ţărăneşti (de fermier). La a doua categorie se vor include „loturile
individuale”.
Tabelul 10. Dinamica terenurilor gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) (mii ha)
n/o perioada terenuri desti- suprafaţa gospodării gospodării
studiului nate agricultu gospodăriilor ţărăneşti cu ţărăneşti cu
(anii) rii (mii ha) ţărăneşti suprafaţa de suprafaţa mai
(mii ha) pînă la 10 mare de 10
ha ha
1 2006 1974,1 572,0 484,1 87,9
2 2007 1978,9 562,1 474,9 87,2
3 2008 1984,6 558,3 465,0 93,3
4 2009 2007,6 553,7 457,5 96,2
5 2010 2008,7 555,1 451,3 103,8
6 2011 2008,9 547,2 438,2 108,6
7 2012 2014,5 544,0 426,9 117,2
8 2013 2024,2 537,2 411,0 126,2
9 2014
Ponderea producţiei agricole a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), la moment, în

volumul global (pe republică) este esenţială şi constituie, în mediu, pe ultimii 3 ani:
cereale inclusiv porumb – 40%; floarea soarelui – 30%; sfeclă de zahăr – 11%; fructe –
57,9 %; struguri – 79.8 %.
Loturile individuale deasemenea ocupă suprafeţe mari în Republică. În cadrul lor se
produce un volum semnificativ de diverse produse agricole.
135
În majoritate, producţia obţinută din exploatarea loturilor individuale este utilizată
nemijlocit pentru întreţinerea familiei. Surplusurile sunt realizate în pieţele agricole
locale.
Tabelul ce urmează ne reprezintă o informaţie amplă despre structura terenurilor
gospodăriilor ţărăneşti.
Din tabel constatăm că suprafa’a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) pe parcursul
anilor 2006 – 2014 se află într-o diminuare neînsemnată. Ultimii ani suprafaţa totală a
diminuării constituie 3-5 mii ha.
500
480
460
440
Mii ha 420
400
380
360
2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Anii
Figura 52. Dinamica terenurilor gospodăriilor ţărăneşti cu suprafaţa mai mică de 10 ha
Astfel, din tabelul constatăm că gospodăriile ţărăneşti cu suprafaţa medie de pînă la

10 hectare sunt mai puţin rezistente faţă de factorii negativi în procesul activităţii lor. În
dinamică suprafaţa totală a acestor gospodării ţărăneşti se află într-o mică dar stabilă
cădere (figura 52).
140
120
100
80
Mii ha 60
40
20
0
2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Anii
136
Figura 53. Dinamica terenurilor gospodăriilor ţărăneşti cu suprafaţa mai mare de 10 ha
La rîndul său, în aceeaşi perioadă de timp, gospodăriile ţărăneşti cu suprafaţa medie

mai mare de 10 hectare au crescut cu aproximativ 40 mii ha (figura 53).
Într-o perioadă de 5 ani gospodăriile ţărăneşti cu suprafaţa medie de pînă la 10
hectare s-au diminuat cu aproximativ 73 mii de hectare.
7.4.3 Loturi individuale în agricultura Moldovei

Prin dimensiunile sale, prin tendinţa de creştere a suprafeţei lor totale, loturile
individuale ne impun să studiem mai profund rolul lor în agricultura Moldovei. Acest
segment al fondului funciar, ne prezintă o informaţie contradictorie şi anume:
- loturile individuale sunt o rezervă de dezvoltare a gospodăriilor ţărăneşti,
asociative, domeniului privat etc.;
- loturile individuale sunt o acumulare a terenurilor gospodăriilor ţărăneşti
falimentate, a terenurilor excluse din relaţiile de arendă din motive diferite etc.
Cu cît mai mare este suprafaţa loturilor individuale cu atît mai problematică este
utilizarea teernurilor agricole în ansamblu.
Tema 8
ÎNREGISTRAREA INFORMAŢIEI (PUBLICITATEA)
8.1 Generalităţi. Rolul înregistrării în cadastru de specialitate

Înregistrarea obiectelor în cadrul unui cadastru, inclusiv şi de specialitate are un rol
imprtant. Nu înzădar, un timp îndelungat cadastru era limitat doar la procesul de
înregistrare. În unele ţări, registrul şi planul cadastral mult timp prezentau documente
separate.
În cadrul cadastrului agricol procesul de înregistrare este asociat mai mult cu unele
drepturi şi obligaţiuni economice.
Exploataţia înregistrată permite proprietarului (administratorului) să beneficieze de
diferite facilităţi economice cum ar fi subvenţionarea şi altele.
Parcela înregistrată poate deveni obiectul controlului din partea autorităţilor publice,
a corectitudinii subvenţionării, respectării obligaţiunilor etc.
Agricultura tuturor ţărilor inclusiv a ţărilor membre ale Uniunii Europene, este
comparativ cu agricultura Moldovei, foarte mult subvenţionată de către bugetul de stat
sau comunitar (bugetul UE).
Acest fapt, avînd o influenţă majoră asupra sinecostului devine hotătîtor în procesul
de realizare a producţiei.
Totodată, pentru administrarea corectă a mijloacelor financiare alocate de buget este
necesar un control strict care este efectuat de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţii.
Funcţia principală a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii este de a crea un mediu în care
proprietarii de terenuri agricole (fermierii) să beneficieze operativ şi la timp de
mijloacele financiare necesare pentru o activitate eficientă fiind totodată sub un control
ce ţine de corectitudinea utilizării lor.
137
Evident că pentru realizarea acestui scop major sunt necesare mecanismele
respective.
La rîndul său, mecanismele respective pot funcţiona normal numai în cadrul unui
mediu informaţional, bazat pe un cadastru agricol modern.
Astfel, influenţa majoră a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii asupra sistemului
informaţional al cadastrului agricol revine din funcţiile ei de bază – coordonarea
implementării şi controlul eficienţei politicii de subvenţionare în agricultură.
Agenţia de Plăţi şi Intervenţii reprezintă o formă progresistă de administrare a
mijloacelor financiare şi de control, asupra rezultatelor în teritoriu.
8.2 Înregistrarea exploataţiilor agricole

8.2.1 Necesitatea înregistrării.
Registrul exploataţiilor, îndeplineşte un rol important în procesul de subvenţionare
în agricultură. Necesitatea înregistrării (ţinerii unui registru) reese din mai multe
argumente. În primul rînd în cadrul înregistrării proprietarul, administratrul demonstrează
(argumentează) suprafaţa totală solicitată pentru subvenţionale.
În al doile şi poate cel mai important este faptul că majoritatea exploataţiilor nu sunt
stabile, permanente în suprafaţaţă. Suprafaţa exploataţiei este supusă modificărilor din
diferite motive:
-vînzarea cumpărarea terenurilor;
- schimbul de terenuri;
- arenda terenurilor;
- diferite obligaţiuni (servitute etc.).
Totodată, legislaţia în vigoare permite proprietarului subvenţionarea terenurilor
aflate atît în proprietate cît şi în folosinţă.
Din aceste considerente, cunoaşterea suprafeţei actualizate a exploataţiei reprezintă
o necesitate a procesului de subvenţionare. Această problemă (cunoaşterea suprafeţelor)
poate fi efectuată doar în condiţiile ţinerii şi actualizării unui registru a exploataţiilor.
Prin ţinerea registrului exploataţiilor devine accesibilă o altă informaţie despre
proprietar (administrator) de diferit gen importantă pentru administratorul registrului
exploataţiilor (obligaţiuni, fiscale, ipotecare etc.)
Obiectul înregistrării sunt terenurile şi construcţiile unei exploataţii agricole
inclusiv şi cele ţinute cu drept de folosinţă.
8.3 Înregistrarea parcelelor

8.3.1 Necesitatea înregistrării
Necesitatea înregistrării parcelelor agricole este bazată pe alte necesităţi obiective
cum ar fi:
- controlul asupra respectării obligaţiunilor formulate prin procesul de
subvenţionare, inclusiv şi cele ce ţin de mudul de utilizare a terenurilor;
- respectarea intereselor consumatorilor de produse agricole, inclusiv controlul;
- respectarea condiţiilr de agro – mediu;
- altele.
138
Dezvoltarea societăţii inevitabil va majora interesul informaţional asupra parcelelor
de teren şi respectiv înregistrarea lor.
8.4 Înregistrare. Forme de aplicare a metodelor

Înregistrarea exploataţiilor agricol va avea un conţinut preponderent selectiv.
Proprietarul va depune o cerere către autoritatea publică pentru a fi înregisttrat în
registrul exploataţiilor.
Pentru a fi inclus în registrul exoloataţiilor (fermierilor) solicitantul va prezenta
documentele necesare preconizate de regulamentul respectiv.
Înregistrarea parceleor are un conţinut preponderent masiv, un interes public. Din
aceste considerente autorităţile publice vor avea scopul de a cunoaşte în permanenţă
situaţia referitoare la parcelele agricole. Anume ele (parcelele) sunt purtătorul principal
de informaţie ce ţine de modul de utilizare a terenurilor agricole.
8.5 Publicitate
8.5.1 Scopul publicităţii
Public – în interesul întregului popor.
Publicitate – a aduce la cunoştinţa întregului popor. În contextul prezentei lucrări,
publicitatea reprezintă un compartiment al cadastrului, care include aplicarea unui
complex de măsuri din partea autorităţilor publice sau private pentru a aduce la
cunoştinţa populaţiei (consumatorilor) informaţia necesară pentru adoptarea unei decizii
corecte şi în timp.
Autoritate publică – organ al puterii de stat competent să ia măsuri şi să emită
dispoziţii cu caracter obligatoriu.
Autoritate publică centrală – autoritate publică constituită în condiţiile legii şi
activează pe teritoriul ţării pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor
întregului popor.
Autoritate a administraţiei publice locale – organ a puterii de stat constituit în
condiţiile legii, pentru promovarea intereselor generale ale locuitorilor unei unităţi
administrativ – teritoriale.
Pe parcursul textului anterior s-a demonstrat obiectivitatea procesului de desfăşurare
a cadastrului agricol. În conţinutul prezentului capitol se acordă o atenţie deosebită
rolului public al cadastrului agricol, aspectului lui social etc. Toate acestea îşi au un
început comun, un conţinut public.
Care este totuşi interesul public al cadastrului agricol. Care este funcţia autorităţilor
publice de toate nivelurile în procesul de implementare şi exploatare a sistemului
cadastrului agricol, atunci cînd scopul publicităţii este deservirea informaţională a
întregului popor.
Atîrnarea faţă de informaţie ca obiect al studiului este adecvată axiomei: este un
interes, este şi informaţia respectivă. În cazul dat interesul este formulat de necesitatea
soluţionării unor probleme.
Reieşind din aceasta, scenariul procesului informaţional, al soluţionării problemelor
abordate, include:
formularea problemei;
139
mobilizarea potenţialului de soluţionare a problemei;
soluţionarea problemei
Indiferent de modul expunerii problemei, ea va include două aspecte: public şi
privat. Cu alte cuvinte, cadastrul agricol are scopul deservirii informaţionale, în egală
măsură, atît a întregului popor cît şi a fiecărui cetăţean în parte.
Evident că la baza interesului public se află motivaţia respectivă (vezi figura nr…..
La diferite etape a societăţii motivaţia este diferită.
La mometul actual, scopul deservirii informaţionale în cadrul cadastrului agricol, în
linii generale, este formulat de politica investiţională în agricultură. La rîndul său,
politica investiţională se află în centrul unui complex de alte politici agrare cu conţinut
orientat social, economic şi ecologic.
O politică agricolă reprezintă un segment din domeniu agriculturii în ansamblu,
bine conturat în timp şi în spaţiu care, include un complex de activităţi orientate spre un
scop concret.
Cadastrul agricol este şi el o politică, un segment al domeniului agricol avînd un
scop şi un conţinut concret.
Rolul statului (autorităţilor publice) la această temă este de a determina corect
conţinutul acestor politici, consecutivitatea realizării lor, ponderea sprijinului
subvenţional proporţional rolului şi conţinutului politicii respective în cadrul economiei
ţării.
La capitolele anterioare am demonstrat că volumul subvenţiilor anuale, în republică,
este în creştere. Creşterea volumului subvenţiilor se va păstra, cel puţin, pînă la egalarea
lui cu volumele de subvenţionare ale ţărilor vecine.
Figura 54. Motivaţia interesului informaţional

140
La capitolele anterioare am demonstrat că volumul subvenţiilor anuale, în republică,
este în creştere. Creşterea volumului subvenţiilor se va păstra, cel puţin, pînă la egalarea
lui cu volumele de subvenţionare ale ţărilor vecine.
Această măsură de creştere reprezintă un fenomen obiectiv, altfel agricultura ca
ramură de bază în Moldova, producţia agricolă nu va fi competitivă.
Agricultura reprezintă un domeniu foarte voluminos din punct de vedere
informaţional. Despre acest domeniu, cu siguranţă se poate spune că „succesul este
proporţional informaţiei dispuse”.
Dacă vom accepta că agricultura este deservită de un complex de sisteme
informaţionale, atunci Sistemul informaţional al cadastrului agricol va obţine un rol
strategic de coordonare a acestor sisteme. Figura nr. ne formulează motivaţia interesului
În faţa Sistemului informaţional al cadastrului agricol problema informatizării constă
în acumularea unei informaţii veridice, complete şi atribuirea ei în mod operativ
solicitanţilor. Structura motivatorie a sistemului informaţional al cadastrului agricol este
următoare:
interesul societăţii este un interes public;
acest interes se manifestă prin ridicarea nivelului de dezvoltare: economică,
ecologică, socială;
potenţialul realizării interesului societăţii este: producătorul şi terenul agricol;
obiectul realizării este: exploataţia agricolă; producţia agricolă; procesatorul şi
realizatorul producţiei.
Aspectul public al cadastrului agricol se manifestă prin faptul că, în final, întreaga
populaţie a ţării, şi nu numai populaţia autohtonă, devin consumatori ai produselor
agricole, alimentare.
8.5.2 Informaţia. Noţiuni generale

Structura informaţiei în ansamblu cît şi a informaţiei cadastrului agricol în parte,
este bazată pe formă şi conţinut.
Din punctul de vedere al formei, informaţia cadastrului agricol se prezintă textual
(descriptiv) şi spaţial (grafic).
Din punctul de vedere al conţinutului informaţia cadastrului agricol include mai
multe aspecte şi anume:
aspectul cantitativ;
aspectul calitativ;
aspectul juridic;
aspectul economic;
aspectul ecologic;
aspectul social;
alte aspecte.
În conţinutul sistemului informaţional al cadastrului agricol, forma şi conţinutul
informaţiei despre obiecte, formează un tot întreg, o descriere completă a obiectului.
Un rol important de legătură dintre formă şi conţinutul informaţie, dintre aspectul
grafic şi textual îl deţine codul cadastral al parcelei agricole.
141
Figura 55. Structura informaţiei
8.5.3 Forma.
Modul, forma şi conţinutul informaţiei care este adus la cunoştinţa poporului este
destul de diversificată. În limitele volumului de informaţie inclus în Sistemul
informaţional modul, forma şi conţinutul informaţiei se află într-o permanentă
modificare.
Totodată, această diversitate a formelor şi a conţinutului informaţiei, a
posibilităţilor, poate fi sistematizată.
Pe parcursul deservirii informaţionale foarte des este aplicat „extrasul” din Registrul
La rîndul său, extrasul din registru poate avea conţinut descriptiv, grafic sau chiar
îmbinat.
Autorităţile publice centrale îşi formulează informaţia propusă prin: regulamente,
instrucţiuni care au un conţinut de a recomanda: utilizatorilor de terenuri; consumatorilor
(procesatorilor) de materie primă
Cu alte cuvinte prin recomandări se aduce la cunoştinţa solicitanţilor de sprijin
procedura de subvenţionare, activităţile (culturile, soiurile, sorturile etc.) cerinţele faţă de
solicitanţi (dimensiunile exploataţiilor, obligaţiile fermierilor etc.).
Proprietarii întreprinderilor agricole (administratorii) utilizează, ca metodă de a
informa – declaraţiile.
Declaraţiile sunt aplicate mai des în cazurile cînd solicitantul subvenţiei aduce la
cunoştinţa autorităţilor publice sau a altor consumatori informaţia despre bunul agricol
(teren, fermă) modul de folosinţă, tehnologii aplicate etc.
142
Un rol important în procesul de informatizare îl au „restricţiile”.
Restricţiile sunt formulate de către condiţiile de utilizare raţională a terenurilor
agricole cît şi a mijloacelor financiare.
8.5.3.1 Informaţia descriptivă (textuală).

Informaţia textuală în cadrul sistemului informaţional este acumulată sub formă de
fişe care formează fişierul registrului cadastrului agricol. Posibilitatea de acumulare a
informaţiei prin fişe este nelimitată. Conţinutul fişelor poate fi completat, modificat la
necesitate.
În practică, informaţia acumulată ajunge la dispoziţie prin extrasele din fişierul
Registrului respectiv.
În scopul analizei operative şi eficiente a informaţiei textuale este utilizat un
complex de clasificatoare.
8.5.3.2 Informaţia spaţială (grafică)

În cadrul sistemului de informaţie a cadastrului agricol informaţia spaţială (despre
amplasarea obiectelor în spaţiu) este acumulată în cadrul Planului cadastrului agricol.
Planul cadastrului agricol este compus din mai multe straturi. Prima divizare a
planului cadastrului agricol include:
planul amplasării exploataţiilor agricole;
planul amplasării parcelelor agricole.
La rîndul său, ambele planuri pot fi, după necesitate, divizate în mai multe straturi.
O asemenea abordare a problemei, ne permite o acumulare nelimitată, după volum, a
informaţiei spaţiale. Astfel în straturi diferite, planul amplasării parcelelor agricole
include informaţie despre soluri, planele de cîmp, tehnologii aplicate, terenuri deteriorate
etc.
Două forme de exprimare a informaţiei (grafică şi textuală) permite de a opera într-
un spaţiu mai vast (larg) majorînd posibilităţile informaţionale.
8.5.4 Conţinutul
Agricultura reprezintă un domeniu foarte voluminos din punct de vedere
informaţional. Despre acest domeniu, cu siguranţă se poate spune că „succesul este
proporţional informaţiei dispuse”.
Dacă vom accepta că agricultura este deservită de un complex de sisteme
informaţionale, atunci Sistemul informaţional al cadastrului agricol va obţine un rol
strategic de coordonare a acestor sisteme. Figura 54 ne formulează motivaţia interesului
În faţa Sistemului informaţional al cadastrului agricol problema informatizării constă
în acumularea unei informaţii veridice, complete şi atribuirea ei în mod operativ
solicitanţilor. Structura motivatorie a sistemului informaţional al cadastrului agricol este
următoare:
interesul societăţii este un interes public;
Conţinutul informaţie despre obiectul cadastrului agricole se află într-o permanenţă
dezvoltare. Fiind în slujba societăţii factorii principali de influenţă asupra conţinutului
informaţiei cadastrului agricol sunt cei social - economici
143
Din aceste considerente anume conţinutul informaţiei necesită a fi cel mai flexibil la
cerinţele domeniului.
Deja sa constatat că conţinutul informaţiei cadastrului agricol se află prioritar sub
influenţa cererii şi ofertei. La rîndul său, cererea şi ea se află sub fluenţa unui spectru de
factori şi în primul rînd sub influenţa consumatorului.
Indiferent de diversitatea opiniilor consumatorilor informaţia va include următoarele
aspecte: cantitativ; calitativ; spaţial; juridic; economic; ecologic; social;
8.5.4.1 Aspectul cantitativ.

Aspectul cantitativ al informaţiei include două compartimente.
Despre dimensiunile ce caracterizează nemijlocit obiectul;
despre amplasarea lui spaţială.
În primul rînd parcela agricolă se caracterizează prin: suprafaţă, dimensiuni
(lungime, lăţime, grosime, înălţime), volum. Evident că o parcelă agricolă poate fi
compusă inclusiv şi din construcţii, instalaţii amenajări. În asemenea cazuri aspectul
cantitativ al parcelei se va completa cu capacităţile construcţiilor, instalaţiilor,
amenajărilor.
Plantaţiile multianuale mai pot fi caracterizate prin desimea lor, sau respectarea
normelor la o unitate de suprafaţă.
Amplasamentul parcelei reprezintă o informaţie spaţială şi este exprimat prin
amplasamentul terenului cadastral (unitate a structurii cadastrale teritoriale), prin
coordonatele x, y, z . Parcela dispune de cod cadastral.
Amplasamentul, şi alte unităţi cantitative au un rol important în efectuarea
procedurii de identificare (verificare a identităţii).
Determinarea aspectului cantitativ este una din primele acţiuni de implementare a
cadastrului agricol şi respectiv de o importanţă majoră în procesul de implementare a
Sistemului de Identificare a Parcelelor Agricole.
8.5.4.2 Aspectul calitativ. Veridicitate.

Aspectul calitativ al informaţiei despre parcelele agricole se descompune în două
compartimente:
despre calitatea obiectului nemijlocit;
despre calitatea informaţiei ca „marfă” (veridicitatea).
Descrierea calităţii obiectului va include informaţie despre fertilitatea solului
(categorii de sol, grad de fertilitate etc.) pentru plantaţiile multianuale – despre impactul
bolilor, pentru construcţii (instalaţii) despre uzură etc.
Un rol important îl are calitatea informaţiei, veridicitatea ei. Veridicitatea
informaţiei va depinde mult de izvorul informaţional, probabilitatea erorilor etc.
În cadrul Sistemului de Identificare a Parcelelor aspectul calităţii capătă tot mai mult
un conţinut tehnologic. În acest sens informaţia va include aspecte despre aplicarea
fertilizanţilor, alte substanţe chimice cu impact ecologic negativ.
Fertilitatea solul. Informaţia despre sol sau calitatea solului reprezintă o informaţie
importantă în cadrul cadastrului agricol. Calitatea solului unei parcele se exprimă prin tip
de sol şi grad de fertilitate. La acest capitol se referă şi informaţia referitoare la calităţile
144
acumulate artificial ale solului unei parcele. O importanţă majoră o au calităţile negative
cum ar fi solurile otrăvite cu substanţe chimice, bacteriologice, radioactive, diferite
deşeuri etc.
O informaţie amplă despre calităţile naturale ale solurilor este inclusă în planurile
pedologice elaborate în scopul cadastrului agricol.
În republică au fost efectuate lucrări masive în domeniul elaborării planurilor
pedologice. Totodată, în marea lor majoritatea, planurile pedologice elaborate anterior
sunt puţin eficiente în condiţiile actuale din motivul scării aplicate la elaborarea lor. Scara
1:10000 este puţin efectivă în condiţiile cînd suprafaţa uni teren (proprietăţi) nu depăşeşte
0,3 – 0,5 ha. De asemenea mai este necesar de constatat că, şi în viitor, vor predomina
întreprinderile care vor avea suprafaţa medie de 50 – 100 ha.
Din aceste considerente planurile pedologice pe viitor vor fi orientate la scara de 1:
1000, 1: 2000.
La etapa implementării cadastrului agricol vor fi utilizate diferite planuri pedologice
inclusiv şi cele care predomină la scara de 1:10000.
Pentru soluţionarea problemei ce ţine de informaţia pedologică este necesar de a
crea condiţii favorabile de acces la această informaţie a fiecărui deţinător de teren. În
acest scop este necesar ca planurile pedologice să fie digitale şi puse la dispoziţia fiecărei
primării, care la rîndul său le va pune la dispoziţie deţinătorilor de terenuri.
Fiecare proprietar în parte nu va soluţiona această problemă informaţională. Aici
sunt necesare investiţii centralizate, bugetare.
Tot aici, de rînd cu informaţia pedologică, este necesar de menţionat şi rolul
reliefului în scopul determinării corecte a căilor de utilizare raţională a terenurilor
agricolă.
8.5.4.3 Aspectul juridic.

La acest capitol, se va determina cine este proprietarul, cine utilizează terenul, în
baza căror drepturi etc.
În conformitate cu Legea cadastrului bunurilor imobile toată informaţia ce se referă
la dreptul asupra bunurilor imobile este inclusă în Registrul bunurilor imobile. Tot în
acest Registrul este inclusă şi informaţia despre statutul juridic al terenurilor.
În procesul de implementare a cadastrului agricol această informaţie poate fi extrasă
şi utilizat din conţinutul acestui Registru.
Este necesar de menţionat că din motive organizatorice, un timp îndelungat
Registrul bunurilor imobile nu va include o asemenea informaţie. Ea va fi acumulată în
procesul de implementare a cadastrului agricol.
Deci, aspectul juridic include două compartimente informaţionale:
despre dreptul proprietarului;
statutul juridic al terenului.
Dreptul proprietarului se referă la: tipul proprietăţii (privată, publică) dreptul de
proprietate, dreptul de posesiune (gestiune), dreptul de folosinţă, la documentele ce
confirmă dreptul, la aspectul înregistrării lor.
145
Statutul juridic al terenului se referă la categoria (subcategoria) de destinaţie, alte
restricţii legislative adresate nemijlocit parcelei agricole. Aici se referă şi statutul
terenurilor de calitate superioară, statutul juridic al zonelor sanitare şi de influenţă etc.
Restricţii. Aplicarea măsurilor de protecţie a fertilităţii solului
8.5.4.4 Aspectul economic.

Determinarea aspectului economic al tuturor parcelelor este deasemenea una din
primele acţiuni. În cadrul acestei acţiuni este determinat faptul că parcela are aspect
economic, va fi utilizată în scopul producerii producţiei marfă, va fi obiectul unei unităţi
economice, a unei forme organizatorico – juridice.
Aspectul economic include informaţie despre categoria (modul) de folosinţă a
parcelei agricole în comparaţie cu cea mai raţională folosinţă a parcelei.
Important este de a cunoaşte în ce mediu climateric se află parcela agricolă şi care
este cea mai raţională utilizare a ei. Evident că evaluarea aspectului economic se
efectuează în primul rînd prin prisma comercializării producţie.
Aspectul economic reprezintă unul din multiplele aspecte prin care autorităţile
publice centrale intervin în coordonarea procesului de producţie în agricultură.
Astfel, două parcele agricole, cu aceleaşi capacităţi cantitative şi calitative, pot avea
condiţii economice diferite. Aceste condiţii se pot manifesta prin amplasament faţă de
zonele economice. Pot fi şi alţi factori subiectivi de influenţă.
8.5.4.5 Aspectul ecologic

Aspectul ecologic al informaţiei despre parcela agricolă acumulată include două
compartimente:
ce ţine nemijlocit de calităţile ecologice ale parcelei agricole;
ce ţine de factorul antropic de influenţă.
Caracteristica parcelei agricole prin prisma factorilor ecologici de influenţă este tot
mai mult solicitat de către consumatorii de informaţie. Acest aspect informaţional va fi
tot mai mult solicitat în viitor. Motivele sunt diferite. În primul rînd creşterea influenţei
factorului antropic asupra situaţiei ecologice.
Situaţia ecologică se află într-o formă schimbătoare şi datorită factorilor naturali de
influenţă.
8.5.4.6 Aspectul social

Agricultura poate fi caracterizată nu numai ca o ramură a economiei dar ca un
domeniu al societăţii – domeniul rural. În acest context, fiecare parcelă agricolă devine,
de rînd cu „obiect al Sistemului informaţional al cadastrului” şi „obiect cu influenţă
socială”.
Parcela agricolă, prin capacităţile sale de producţie trebuie, în primul rînd, să
servească în interesul societăţii.
Care sunt aceste interese. Şi ele sunt destul de diverse.
Exemplu ne poate servi o parcelă din interiorul unei plantaţii forestiere care este
utilizată în scopuri agricole. Aceste scopuri sunt orientate pentru a crea condiţii
favorabile de viaţă familiei pădurarului.
146
Pot fi diferite cazuri cînd interesele societăţii sunt majore şi influenţează asupra
categoriei (modului de folosinţă) a parcelei concrete.
8.5.4.7 Recomandări, restricţii

La acest capitol de asemenea se răspîndeşte şi altă informaţie, foarte importantă atît
pentru proprietari cît şi pentru autorităţile publice. La această informaţie se referă:
recomandările şi restricţiile.
Care este rolul acestor informaţii.
Politica prin care autorităţile publice centrale au intenţia de a dezvolta sau de a stopa
dezvoltarea, din diferite motive argumentate, a unor producţii sunt recomadările. Anume
sub aspectul recomandărilor sunt acordate subvenţiile respective şi beneficiază de ele
proprietarii care respectă aceste recomandări.
Conţinutul recomandărilor poate fi foarte divers: sădire plantaţiilor multianuale;
cultivarea unor plante (soiuri, specii) solicitate de piaţă; specializarea într-un domeniu;
diminuarea volumului unor producţii etc. aceste informaţii sunt necesare de a fi
cunoscute de către proprietari iar autorităţile publice duc necesitatea de a cunoaşte
respectarea lor.
Nu mai puţin importantă este informaţia despre restricţii. Restricţiile sunt aplicate în
interesul socio-ecologic şi se referă la protecţia solului, atît referitor la combaterea
eroziunii cît şi la respectarea condiţiilor sanitare, împotriva deşeurilor petroliere,
bacteriologice, chimice, radioactive etc.
Respectarea restricţiilor este în majoritatea cazurilor obligatorie iar nerespectarea lor
este însoţită de sancţiuni.
Important este ca atît recomandările cît şi restricţiile să fie identificate în spaţiu.
8.5.5 Factorii de influenţă

Deja am menţionat că structura informaţiei cadastrului agricol, forma şi conţinutul
ei, se află sub influenţa necesităţilor societăţii. La rîndul său, necesităţile interne ale
societăţii se manifestă prin cereri şi oferte (vezi figura nr.).
Specificul factorilor de influenţă asupra informaţiei cadastrului agricol constă în
faptul că consumatorul (cererea) la rîndul său în majoritatea cazurilor este şi un ofertant.
Cu cît mai avansate sunt relaţiile economice în agricultură cu atît mai mulţi actori
apar în cîmpul cererii şi ofertei.
La momentul actual actorii principali sunt:
proprietarii terenurilor agricole sau în condiţii concrete, administratorii
întreprinderilor (terenurilor) agricole;
autorităţile administraţiei publice atît centrale cît şi locale în procesul de
implementare a politicilor: de subvenţionare; investiţionale; fiscale etc.;
procesatorii producţiei agricole;
consumatorii produselor alimentare.
147
Figura 56. Factori de influienţă
8.5.5.1 Proprietarul (administratorul) exploataţiei agricole.

Proprietarul terenurilor agricole nu întotdeauna este şi utilizatorul lor. În primul rînd
proprietatea poate fi publică şi privată. În al doilea, terenurile pot fi arendate etc.
Din aceste considerente în cadrul sistemului informaţional al cadastrului agricole se
va utiliza noţiunea de administrator.
Totodată, şi în cadrul formelor organizatorico – juridice există o diversitate:
gospodării ţărăneşti (de fermier), societăţi cu răspundere limitată (SRL), cooperative
agricole de producţie (de întreprinzător) etc.
Din aceste considerente în cadrul sistemului informaţional, ca o noţiune
generalizatoare va fi utilizată „exploataţia agricolă”
De asemenea, la acest capitol, vom examina deţinători de terenuri care utilizează
parcelele agricole în scopul unei producţii marfă. În aceste condiţii va apărea şi interesul
faţă de aceste parcele ca categorie economică, ca fenomen care necesită şi o analiză
teoretică orientată.
Care sunt necesităţile informaţionale ale unui deţinător (administrator) de terenuri cu
destinaţie agricolă cu intenţii de a produce producţie marfă.
Necesităţile informaţionale sunt formate de influenţa următorilor factori:
necesitatea de a cunoaşte calităţile parcelelor pentru a aplica tehnologii avansate şi
a produce o producţie competitivă;
politica investiţională a statului, condiţiile investiţiilor;
piaţa de desfacere, posibilităţile realizării eficiente a producţiei.
148
8.5.5.2 Autoritatea publică centrală în domeniul agriculturii.
Rolul autorităţilor publice
Deja am menţionat rolul autorităţilor publice de toate nivelurile de a servi
intereselor întregului popor. Astfel, elaborarea politicii în domeniul cadastrului agricol, a
Sistemului informaţional, implementarea, actualizarea informaţiei, toate acestea
formulează rolul şi funcţiile autorităţilor publice în domeniul cadastrului agricol.
Evident că şi în cadrul (structura) autorităţilor publice, rolul şi funcţiile lor sunt
diferite.
În primul rînd, structura autorităţilor publice care au o nemijlocită atribuţie cu
cadastrul agricol este:
autorităţile publice centrale;
autorităţile publice locale;
organizaţiile obşteşti.
Implicarea autorităţilor publice în procesul de producere agricol reprezintă o
practică mondială.
Motivele sunt următoarele:
utilizarea terenurilor agricole este însoţită de necesitatea respectării unui complex
de restricţii ecologice, condiţii administrative, tehnologice etc. Monitorizarea procesului
de respectare şi executare a restricţiilor şi condiţiilor este efectuată de către comisiile
respective din cadrul autorităţilor publice locale;
agricultura este o ramură puternic subvenţionată de către bugetele publice.
Organizarea procesului de subvenţionare este o funcţie a comisiei respective din cadrul
autorităţilor publice locale;
impozitul funciar reprezintă un impozit local. Perceperea impozitului este o funcţie
a comisiei respective din cadrul consiliului local. Conform legislaţiei în vigoare impozitul
mai reprezintă unul din multele mecanisme de gestionare (dirijare) a procesului de
producere în agricultură.
Pentru realizarea cerinţelor menţionate mai sus este necesar de a dispune de
informaţia referitoare la amplasarea spaţială a acestor restricţii, cerinţe, condiţii, volumul
lor etc.
Guvernul Republicii Moldova
Ca orice Sistem, Sistemul informaţional al cadastrului pentru funcţionarea lui
eficientă utilizeză standarde adoptate de Guvernul Republicii Moldova în calitate de
autoritate publică centrală.
Guvernul Republicii Moldova adoptă cadrul normativ al cadastrului agricol. După
necesitate elaborează şi înaintează propuneri legislative.
Concepţia, Programul de implementare şi funcţionare a Sistemului cadastrului
agricol, deasemenea sunt adoptate de către Guvernul Republicii Moldova.
Guvernul Republicii Moldova stabileşte autoritatea publică centrală, responsabilă de
monitorizarea procesului de desfăşurare eficientă a cadastrului agricol.
Autoritatea publică centrală în domeniu.
Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare reprezintă autoritatea publică
centrală responsabilă de monitorizarea desfăşurării procesul de desfăşurare eficientă a
149
Funcţiile de bază a autorităţii publice centrale în domeniul cadastrului agricol sunt :
elaborarea, coordonarea şi prezentarea politicii în domeniul cadastrului agricol, spre
aprobare, Guvernului Republicii Moldova;
elaborarea, coordonarea şi prezentarea spre aprobare a: Concepţiei cadastrului
agricol, Programului de realizare a cadastrului agricol, proiectelor de acte normative,
legislative, instrucţiunilor ;
monitorizarea procesului cadastrului agricol, elaborarea propunerilor operative;
elaborarea planurilor anuale de executare a lucrărilor cadastrului agricol.
Deasemenea, autoritatea publică centrală în domeniul agriculturii este responsabilă
de formularele standarde puse la dispoziţia autorităţilor locale de nivelul întîi şi doi, de
planurile cadastrale utilizate, de planurile „orthopfoto”, de alte documente.
Este necesar de constatat că, în domeniul de producere agricol, în republică, au
activat şi activează mai multe autorităţi publice centrale. Însă, Sistemul informaţional al
cadastrului agricol trebuie să fie unic.
Deasemenea, domeniul agricol, în problema cadastrului agricol are tangenţă şi cu
alte autorităţi publice centrale cum este Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, altele.
Şi aici este necesară o conlucrare eficientă în interesul întregii societăţi
Anual rezultatele analizei dinamicii fondului de terenuri agricole exprimate în
programe speciale de protecţie, combatere, dezvoltare sunt prezentate Guvernului
Republicii Moldova după care devin executorii.
Un model de fişă centralizatoare a terenurilor destinate agriculturii prezentat
Guvernului Republicii spre aprobare este propus în anexa nr. .
8.5.5.3. Autorităţile publice locale

Scopul şi conţinutul cadastrului agricol la nivelul întîi.
Autoritate publică de nivelul întîi – autoritate publică luată în ansamblu, care este
constituită şi activează pe teritoriul satului (comunei), oraşului (municipiului) pentru
promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor colectivelor locale.
Toate primăriile rurale includ în hotarele lor administrative suprafeţe mari de
terenuri cu destinaţie agricolă. În toate primăriile rurale terenurile agricole sunt obiectul
principal de producere.
Economia unui teritoriu rural este bazată pe agricultură.
Totodată, o economie dezvoltată, puternică începe cu o evidenţă (în cazul dat cu un
cadastru) strictă a resurselor (terenurilor agricole).
Deci, cadastrul agricol în calitate de sistem informaţional reprezintă o necesitate, în
primul rînd pentru organizarea (dezvoltarea) economică a localităţilor rurale.
Necesitatea organizării agriculturii în calitate de ramură (domeniu) a economiei
naţionale persistă la toate nivelurile organizării administrative a teritoriului: localitate;
raion; republică. La toate nivelurile sunt structuri organizaţionale atît administrative cît şi
obşteşti.
Pentru întreg cadastrul agricol un rol important îl are scopul şi conţinutul lui la
nivelul întîi al autorităţilor publice. La acest nivel se află începutul lucrărilor reale de
cadastru agricol şi tot aici sunt şi utilizatorii de bază a informaţiei cadastrale.
150
Cadastrul agricol din cadrul unei primării rurale include o informaţie amplă despre
întreprinderile agricole, proprietarii de terenuri agricole şi despre parcelele agricole.
Politicile de sprijin în agricultură. Domeniul agricol încă mult timp va fi un
domeniu puţin atractiv pentru investitorii privaţi. Motivele sunt deja cunoscute.
Condiţiile climaterice, riscul investigaţiilor, piaţa de desfacere etc. Totodată, fiecare ţară
îşi are o politică proprie de securitate alimentară.
Securitatea alimentară este o garanţie a stabilităţii sociale a statului. Acest motiv
pune în faţa guvernelor problema subvenţionării domeniului agricol, problema
investiţiilor publice. Nici o ţară nu se refuză de o asemenea activitate. Problema constă în
măsura acestor investiţii.
Foarte actuală este această problemă în Moldova. În condiţiile în care agricultura
Moldovei nu va fi subvenţionată atunci competitivitatea producţiei agricole va fi scăzută.
Agricultura Moldovei tot mai mult se apropie de metodele de subvenţionare aplicate
în UE.
Din punct de vedere al fluxului informaţional al cadastrului agricol deţinătorii de
terenuri solicită o informaţie amplă despre condiţiile de subvenţionare, de investiţii.
Investiţiile publice reprezintă un mecanism important de influenţă asupra direcţiilor
de dezvoltare a agriculturii.
Consumatorul produselor alimentare. În calitate de factor de influenţă asupra
structurii informaţiei cadastrului agricol consumatorul produselor agricole se va afla
întotdeauna în condiţii prioritare.
Producţia produsă în Moldova poate fi realizată atît pe piaţa internă cît şi cea
externă. Strategia de dezvoltare a agriculturii Moldovei (a tuturor ţărilor) este de a căpăta
un acces cît mai mare pe piaţa externă. Totodată, cerinţele pieţei externe faţă de producţia
agricolă sunt foarte stricte.
Accesul pe piaţa externă poate fi obţinut numai atunci cînd vom obţine o calitate
superioară a producţiei iar consumatorii externi vor cunoaşte toate condiţiile în care
producţia este produsă (trasabilitatea producţiei).
Un rol important în soluţionarea acestei probleme se acordă informaţiei cadastrului
agricol.
Interesul consumatorului de produse agricole şi alimentare este protejat de către stat.
Procesatorul materiei prime agricole. Între producătorul de materie primă în
agricultură şi consumatorul produselor alimentare des se află procesatorul. Din aceste
considerente faţă de el (procesator) apare necesitatea deţinerii informaţiei despre
calitatea producţiei.
Această necesitate este impusă de faptul că materia primă utilizată îşi are o influenţă
deosebită asupra producţiei finale.
Procesatorul este primul expert intern al calităţii producţiei agricole.
Acest fapt mai impune şi transparenţă informaţională dintre producătorul materiei
prime şi procesator.
Cadrul legislativ. Asupra structurii informaţiei din cadastrul agricol (terenurilor cu
destinaţie agricolă) sunt îndreptate un şir de acte legislativ – normative.
151
Exemplu. Articolul nr83 din Codul Funciar (Legea nr.828 – XII din 25.12.1991)
include „...se interzice retragerea terenurilor de calitate superioară din circuitul
agricol...”.
Începînd cu normele juridice declarative ce ţin de regimul de protecţie a terenurilor
destinate agriculturii şi finalizînd cu dreptul de proprietate privată asupra terenurilor
agricole, în acest interval, cadrul legislativ ne impune să formulăm un set de subcategorii
de terenuri cu regimuri juridice diferite.
Astfel, în scopul respectării legislaţiei în vigoare, structura informaţională va rezerva
spaţiu pentru identificarea terenurile de calitate superioară. La momentul actual un interes
deosebit prezintă amplasarea terenurilor slab productive. Din punctul de vedere al
mediului, important este identificarea zonelor verzi, sanitare, altor zone de influenţă etc.
8.5.6 Fluxuri de informaţie

Fluxul de informaţie reprezintă o cantitate de informaţie transmisă într-o unitate de
timp. Evident că Sistemul informaţional al cadastrului agricol operează cu fluxuri de
informaţie. Un rol important în implementarea cu succes al cadastrului agricol îl are
determinarea corectă a fluxurilor informaţionale.
Fluxurile informaţionale se formează sub acţiunea cererii şi ofertei. Ca orice bun,
informaţia reprezintă o marfă cu calităţile sale corespunzătoare. Reieşind din aceste
considerente, pentru a determina direcţiile fluxurilor informaţionale este necesar de
determinat mai întîi părţile care solicită şi propun această informaţie, factorii care
influenţează asupra conţinutului ei etc.
Figura 57. Fluxuri informaţionale

152
O influenţă majoră asupra formării fluxului informaţional o are:
proprietarul de teren producător al producţiei agricole;
consumatorul (inclusiv procesatorul) producţiei;
autorităţile publice.
Proprietarul de teren, influenţează asupra fluxului informaţional prin interesul său
faţă de:
politica de subvenţionare;
piaţa de desfacere;
tehnologii avansate;
altele.
Consumatorul (inclusiv procesatorul) manifestă un interes deosebit faţă de condiţiile
(sanitare, ecologice) de producere a materiei prime.
Autorităţile publice manifestă interes faţă de eficacitatea politicii de subvenţionare şi
intervenţie în agricultură.
O imagine generalizată despre fluxul informaţional în cadrul cadastrului agricol este
prezentată în figura 57.
Consumatorul (inclusiv procesatorul) manifestă un interes deosebit faţă de condiţiile
(sanitare, ecologice) de producere a materiei prime.
Autorităţile publice manifestă interes faţă de eficacitatea politicii de subvenţionare şi
a intervenţiei sale în agricultură.
Tema 9
METODE DE RECTIFICARE A ERORILOR
9.1 Generalităţi
Din motive diferite, inclusiv din lipsa unui control bine organizat asupra lucrărilor
efectuate, în procesul de împroprietărire cu pămînt au fost admise un şir de erori grafice,
spaţiale. Ca rezultat al erorilor admise, în multe cazuri drepturile proprietarilor de teren nu
coincid cu amplasarea terenurilor în naură.
Erorile admise au un impact negativ asupra extinderii de mai departe a reformei
funciare, a consolidării terenurilor, a altor aspecte ale reformei economice în ansamblu cum
ar fi procesul de subvenţionare etc.
Prin natura lor erorile admise pot fi clasificate ca:
erori tehnice;
erori juridice.
Toate acestea influenţează negativ asupra elaborării planului parcelelor agricole, aduc
la necoincedenţa planurilor orthopfoto şi a Planurilor parcelelor agricole etc.
9.2 Erori tehnice

Erorile tehnice au fost admise de către executorii lucrărilor de împroprietărire a
ţăranilor cu pămînt. La rîndul lor şi ele sunt de trei feluri:
măsurări incorecte liniare şi unghiulare,
determinarea incorectă a coordonatelor(„x” şi „y”) a punctelor iniţiale;
determinarea incorectă a azimutului liniei iniţiale.
În continuare, descrierea conţinutului erorilor şi metodele de depăşire şe propune în
baza unor exemple.
153
Exemplul 1. Măsurări incorecte liniare şi unghiulare
Acest exemplu îl vom referi la cazurile cînd în procesul determinării dimensiunilor
terenurilor în natură, transpunerii în natură a cotelor de teren echivalent, au fost admise erori
în linii sau unghiuri.
Acest exemplu îl vom referi la cazurile cînd în procesul determinării dimensiunilor
terenurilor în natură, transpunerii în natură a cotelor de teren echivalent, au fost admise erori
în linii sau unghiuri.
Figura 58 reprezintă variantă cînd liniile şi unghiurile care determină amplasarea
punctului „A” includ erori. În rezultatul erorilor admise punctul „A” sa strămutat în punctul
„A1”.
Imagina obţinută în planul cadastral nu corespunde realităţii în natură.
Din aceste considerente toate terenurile care au fost formate în baza acestui poligon
sunt incorecte. În realitate, suprafaţa tuturor terenurilor este mai mare decît este scrisă în
Titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren şi respectiv în registrul bunurilor
imobile.
Evident că orice eroare necesită a fi rectificată. Totodată asemenea erori au impact
asupra dreptului de proprietate.
Imagina obţinută în planul cadastral nu corespunde realităţii în natură.
Impactul asupra dreptului de proprietate constă în următoarele. În rezultatul
rectificărilor efectuate se va modifica amplasarea hotarelor proprietăţilor şi se va mări
suprafaţa acestor proprietăţi.
Fragment Fragment
de suprapunere a planurilor al Planului parcelelor agricole modificat
a b
Figura 58. Erori tehnice
Corectarea greşelilor admise, care au ca urmare lezarea drepturilor proprietarilor de

teren se efectuează în conformitate cu Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 – XIII
din 25.02.98 (articolul 38) „cu consimţămîntul exprimat în scris al fiecărui titular......sau
în temeiul hotărîrii judecătoreşti irevocabile”.
Modificarea unor asemenea erori poate fi efectuată pe două căi:
în baza consimţămîntului proprietarului;
în baza hotărîrii instanţei judecătoreşti.
154
Obţinerea consimţămîntului proprietarului de a efectua modificările necesare este una
din cele mai preferate căi de soluţionare. Pentru aceasta sunt necesare explicaţii
convingătoare aduse proprietarului din partea executanţilor de lucrări, din partea
autorităţilor locale etc.
Este necesar de menţionat că chiar şi în rezultatul explicaţiilor convingătoare, nu toţi
proprietarii vor accepta modificarea documentelor de drept. În asemenea cazuri, la instanţa
de judecată va apela autoritatea publică autorizată în domeniu.
O asemenea autoritate este Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru.
Corectarea erorii poate fi obţinută numai prin reamplasarea punctului „A1” la poziţia
corectă „A”.
În rezultatul unei asemenea acţiuni suprafaţa totală a masivului terenului se va majora
cu suprafaţa dintre „A” şi „A1”. În cadrul exemplului nostru suprafaţa corectă a masivului
este de 99 ha, suprafaţa conform planului cadastral este de 95 ha, diferenţa de suprafaţă este
de 4 ha, coeficientul de majorare a tuturor terenurilor din cadrul masivului va fi
99:95=1.0421.
În cazul dat, soluţia va fi obţinută în procesul de re proiectare.
Figura 58 (b) ne reprezintă o variantă corectată în baza reamplasării punctului „A”
şi reproiectării tuturor terenurilor. Amplasamentul corect al punctului „A” este
determinat în baza planului „orthopfoto”.
În procesul corectărilor întreprinse planul cadastral va căpăta forma lui reală care
totodată va coincide şi cu planul „orthopfoto”.
În egală măsură, sunt răspîndite exemplele în care situaţia este diametral opusă. Calea
de soluţionare în asemenea cazuri este aceiaşi.
Un rol important în soluţionarea problemelor ce ţin de corectarea erorilor admise în
dimensiuni (linii şi unghiuri) îl are lucrul explicativ în rîndul proprietarilor de terenuri. În
primul rînd se explică faptul că în condiţiile în care erorile nu vor fi corectate proprietarii
vor avea de pierdut în multe cazuri inclusiv şi accesul la subvenţii.
Exemplul 2. Coordonate iniţiale incorecte. Acest exemplu (figura 59) se referă
cazurilor cînd, un poligon, în cadrul planului cadastral, este strămutat la o distanţă anumită
de situaţia lui reală.
Situaţia reală a poligonului din cadrul planului cadastral este determinată în baza
suprapunerii lui cu planul orthopfoto. Exemplul reprezentat ne demonstrează că poligonul
respectiv din planul cadastral este strămutat la o distanţă de 40 metri în direcţia „Est”
Astfel, din motivul expus mai sus, o porţiune din planul cadastral, în procesul
suprapunerii a nimerit în spaţiul unui lac.
Evident că o un asemenea plan cadastral nu poate fi utilizat în cadrul Sistemului de
identificare a parcelelor agricole. Este necesară strămutarea poligonului respectiv, în cadrul
planului cadastral cu 40 metri în direcţia „Vest”.
O asemenea acţiune se va efectua modificînd respectiv toate coordonatele (în cazul dat
dimensiunile abscisei) tuturor terenurilor din cadrul poligonului.
Figura 59 (b) ne reprezintă o variantă modificată a Planului parcelelor agricole. Poziţia
de amplasare corectă a poligonului din planul cadastral este determinată în baza planului
orthopfoto.
155
Fragment Fragment
a
b
Figura 59. Exemplu de coordonate iniţiale incorecte
Luînd în consideraţie faptul că asemenea erori nu aduc prejudiciu proprietarilor de
terenuri corectarea erorilor este efectuată, în conformitate cu Legea cadastrului bunurilor
imobile (nr.1543 – XIII) în baza deciziei registratorului.
Evident că în asemenea cazuri iniţiativa de modificare a erorilor trebuie să aparţină
autorităţilor publice centrale interesate în soluţionarea problemei. Proprietarii de terenuri nu
vor manifesta interes faţă de asemenea corectări.
Exemplul 3. Azimut iniţial incorect
Prezentul exemplu se referă la cazurile cînd poligonul respectiv al planului cadastral
este strămutat azimutal (în jurul axei sale, vezi figura nr.). Din figură constatăm că în
rezultatul erorii admise terenurile cadastrale au fost amplasate incorect în spaţiul uni drum,
a unui teren arabil, făşiei forestieră etc.
Fragment Fragment
Figura nr. Figura nr.

Figura 60. Exemplu de azimut iniţial incorect
156
În asemenea cazuri, suprafaţa, dimensiunile (lungimea, lăţimea) terenurilor nau suferit
modificări. Totodată, în scopul aplicării cadastrului agricol (Sistemului de identificare a
parcelelor) asemenea incorectitudini sunt inacceptabile.
Deasemenea, reieşind din faptul că asemenea erori nu provoacă prejudiciu
proprietarilor, ei nu vor iniţia procedura de corectare a greşelilor şi, deci această funcţie ţine
de autorităţile publice.
Corectarea erorii poate fi efectuată prin două metode:
determinarea coordonatelor punctelor de reper ale poligonului în natură prin măsurări
topografice;
determinarea amplasării poligonului în baza planului orthopfoto.
Necesităţile Sistemului de identificare a parcelelor agricole permit utilizarea cu succes
a orthopfoto planului în scopul corectării erorilor.
9.3 Erori juridice

Mai răspîndite sunt două categorii de erori juridice.
Prima categorie se manifestă prin faptul că proprietarii de terenuri agricole nu se
conduc de planul cadastral în procesul de utilizare a terenurilor. Motivul onor asemenea ne
respectări este diferit. În multe cazuri nu sunt respectate nici suprafeţele (figura 61).
Varianta 1 Varianta 2
Figura nr. Figura nr.

Figura 61. Erori juridice
Indiferent de motiv, faptul reprezintă o încălcare a legislaţiei în vigoare şi se cere a fi

corectată.
Asemenea erori sunt corectate numai prin transpunerea punctelor de hotar în natură în
conformitate cu conţinutul planului cadastral.
Proprietarii terenurilor vor respecta aceste modificări în natură, altfel va fi imposibilă
determinarea mărimii subvenţiilor la care ei vor pretinde.
157
Altă categorie de erori juridice se manifestă prin faptul că proprietarii avînd
documentul de drept pentru un sector de teren utilizează alt sector.
Asemenea cazuri au loc datorită faptului că la momentul elaborării masive a
documentelor de drept asupra terenurilor, aceste persoane deja deţineau unele terenuri iar
executorii lucrărilor geodezice nu au ţinut cont de aceasta.
Problema poate fi soluţionată pe două căi:
modificarea documentelor de drept păstrînd fiecăruia locul pe care îl lucrează;
modificarea locului în baza documentelor de drept.
În fiecare caz va fi aplicată varianta acceptată de către proprietarii de terenuri.
9.4 Rectificarea erorilor pe cale amiabilă

Practica multor ţări a rectificării erorilor demonstrează eficienţa metodei amiabile
care constă în următoarele.
Persoanele implicate în litigiu sau care sunt părţi a unor erori admise în procesul de
privatizare se adrezează către un specialist licenţiat în domeniu pentru a formula
propuneri reciroc admisibile în soluţionarea problemelor de hoatr.
În acest scop în unele ţări (Austria, Ungarea etc.) acţionează mai mulţi specialişti
licenţiaţi cu drepturi stabilite de legislaţie.
Este demonstrat că în condiţiile soluţionării litigiilor de către oganele judiciare, în
majoritatea cazurilor sunt în pierdere ambele părţi.
9.5 Rectificarea erorilor în mod forţat

Sunt destule cazuri cînd ambele părţi sau numai o parte a litigiului refuză să
conlucreze în scopul soluţionării amiabele a preblemelor.
Din aceste motive, neargumentat, pătimeşte o altă persoană sau chiar un grup din
mai multe persoane.
În aceste cazuri în scopul soluţionării problemei se implică autoritatea publică
centrală în domeniul cadastrului. De asemenea pot fi implcate direct organile judiciare.
Tema 10
REGLEMENTAREA RELAŢIILOR FUNCIARE ÎN
DOMENIUL AGRICOL
10.1 Generalităţi. Definiţii

Relaţii – rapoarte între persoane fizice şi (sau) juridice (subiecţi) în sociatate;
Relaţii de producţie – relații (rapoarte) economice între persoane fizice şi (sau)
juridice (subiecţi) în procesul de producere
Producere – realizare, crearea unui obiect,
Relații funciare – rapoarte între subiecți (persoane fizice, juridice, autoritățile
administrației publice) apărute în procesul de folosire, posesiune și dispoziție a fondului
funciar și rapoartele dintre subiecți și fondul funciar în procesul de aplicare a măsurilor
de exploatare.
158
Reglementare a relațiilor funciare – obligativitatea, permisiunea, limitarea sau
interzicerea unor raporturi (acțiuni, relaţii) în procesul de folosire, posesiune și dispoziție
a fondului funciar (pămîntului). Reglementarea relațiilor funciare se efectuează prin lege.
Subiecți ai relațiilor funciare - persoane fizice, juridice, autorități publice
(administrația publică locală, autoritățile publice de stat).
Obiectul relațiilor funciare - sunt toate terenurile (fondul funciar) în hotarele
Republicii Moldova.
Relațiile funciare, includ un spectru larg de probleme legate de: forma de
proprietate și gospodărire, piața funciară, impozitul funciar, reglementarea de stat a
relațiilor, planificarea și administrarea resurselor funciare, etc.
Procesul de reglementare a relațiilor funciare constituie un complex de măsuri
juridice, economice, organizatorice menite să asigure utilizarea rațională şi protecţia
fondului funciar.
În cadrul relaţiilor în ansamblu, relaţiile funciare agricole sunt parte componentă a
relaţiilor socio-economice, reglementate de cadrul juridic în vigoare. În plan general
(mondial) relaţiile funciare agricole constituie obiectivele de bază ale politicilor
contemporane, ca o necesitate obiectivă pentru asigurarea securităţii alimentare.
10.2 Din istoria relaţiilor funciare

Istoria relațiile funciare pe plan mondial s-a manifestat cu mii de ani î.e.n. sub
aspectul asigurării cu producție agricolă a populației. Cele mai vechi civilizații au
practicat agricultura. Pentru aceasta erau condiții favorabile în luncile rîurilor: Nilul,
Tigru și Eufrat.
Viața economică a Egiptului antic a fost legată de agricultura favorizată de
fertilitatea solurilor bazinului Nilului care, pe o lungime de cca.700 km, asigura chiar
două recolte pe an datorită îngrășămintelor naturale lăsate de inundațiile de primavară și
toamnă produse de acest fluviu zeificat pe drept cuvant de egipteni.
Solul mâlos și umed permitea țăranilor sa-l lucreze cu unelte simple confecționate
din lemn, de abia după ocuparea romană brăzdarul de fier va fi utilizat la arat în bazinul
Nilului. Cu toate condițiile favorabile agriculturii, egiptenii se confruntau în unii ani cu
seceta cumplită sau cu inundațiile catastrofale provocate de apele Nilului în anii excesiv
de ploioși, fapt ce a determinat puterea centrala a statului egiptean să aplice irigații,
canale și bazine de acumulare a apei.
Baza economică a Egiptului antic era asigurată de munca țăranilor (felahilor),
meșteșugarilor și sclavilor, categorii sociale supuse obligațiilor diverselor munci legate
de construcția unor edificii publice, sisteme de irigații etc. fiind totodata nevoiți să
suporte abuzurile frecvente ale aristocrației în frunte cu despotismul faraonilor.
Ca și în Mesopotamia, pămîntul aparținea pe drept faraonului, care îl distribuia în
posesiunea templelor și diverșilor funcționari, care er lucrat de sclavi, dar mai ales de
țăranii liberi, plătiți în natură (dijmă) sau ca salariați.
Comparativ cu Roma antică de asemenea, statutul social și juridic al sclavilor
egipteni este deosebit, deși majoritatea erau folosiți în exploatări miniere, cariere de
piatră sau la marile construcții, ei nu erau lipsiți total de drepturi legale. În Egipt sclavii
159
proveneau din rîndul prizonierilor de război sau din rândul țăranilor debitori, înrobiți
stăpânului lor, dar care aveau posibilitatea să se răscumpere.
Ponderea proprietății private în economia generala a Egiptului era relativ mică,
comparativ cu proprietatea deținută de anturajul faraonului și de temple, aceasta era
administrată, controlată și repartizată în sfera producției și a consumului de către stat.
Alături de patrimoniul deținut de faraoni (pământ, ateliere, piețe comerciale etc.),
templele dețin cca. 20% din suprafața cultivată în perioada Regatului Nou.
Din cele menționate mai sus în civilizațiile antice constatăm în cadrul populației
un șir de drepturi și obligațiuni care în ansamblu formau conținutul relațiilor funciare.
Deasemenea mai putem constata că relațiile funciare din perioada descrisă au avut un
aspect social. Putem constata că relațiile funciare în anasmblu sau născut sub influența
factorului social.
10.3 Dezvoltarea relaţiilor funciare

Revenind din nou la istorie constatt[m că cel mai vechi sistem de cadastru din lume
datează încă din Egiptul Faraonilor (epoca 3200-2800 i.e.n.), iar scopul acestuia era de a
inventaria toate terenurile, pentru reconstituirea fondurilor funciare, care erau distruse de
inundaţiile Nilului şi pentru stabilirea bazelor de impozitare.
Astfel sistemul de cadastru însuma egiptean avea două funcţii, una de protecție
funciara şi alta fiscală.
Organizarea cadastrală apare şi în secolul VII i.H., în Grecia antică, planurile cu
forme rectangulare, reprezentau împărţirea unor oraşe, aceasta delimitare cadastrală a fost
preluată ulterior de romani.
Roma antică a dus cadastrul la un nou nivel, astfel încât în acea perioadă cadastrul
atinge apogeul, provinciile cucerite de romani erau măsurate, inventariate şi împărţite în
loturi cadastrale, cărora li se ataşau atribute descriptive ca dimensiuni, suprafeţe şi stările
juridice ale acestora.
Ulterior, cadastrul din majoritatea ţărilor s-a dezvoltat, copiind modelul din
Principatul Milano.
În 1719 se introduc o serie de reguli care duc la progresul cadastrului:
obligaţia de a folosi aceeaşi metodă de lucru;
pe hărţi să se reprezinte limitele dintre teritoriile cadastrale;
ridicările topografice să fie executate cu planşeta topografică şi să se sprijine pe o
reţea de triangulaţie locală.
determinarea suprafeţei să se facă cu planimetrul sau prin împărţirea în triunghiuri şi
trapeze.
Au fost formate comisii care au împărţit în clase terenurile pentru a putea fi evaluate
(bune, mijlocii şi slabe ).
Documentaţia rezultată din lucrările cadastrale erau registrul parcelar, mapa cu
hărţile şi coală de proprietate.
În imperiul Austriac cadastrul porneşte de la modelul milanez şi este dezvoltat:
lucrările se sprijină pe o reţea de triangulaţie generală; se înfiinţează cărţile funciare; se
introduce metrul pentru măsurarea lungimilor; se stabilesc scările la care să se execute
hărţile.
160
Pe tot parcursul istoric constatăm rolul cadastrului în protecția dreptului de
proprietate iar acolo unde apare dreptul de proprietate protejat apar relații de proprietate,
relații funciare.
Din această axiomă mai putem constata că relațiile funciare au apărut odată cu
cadastrul și sau dezvoltat influențînd reciproc: cadastru asupra relațiilor iar relațiile
asupra cadatsrului.
10.4 Relaţiile funciare în Moldova
10.4.1 Proprietatea privată
Etapa actuală a relațiilor funciare poate fi denumită ca o etapă de postprivatizare.
Analizând situaţia actuală în agricultura Republicii Moldova prin prisma anilor parcurşi,
constatăm că, procesul de privatizare a pătruns adânc în toate domeniile, instituţiile,
formele organizatorice creând în final proprietarul privat – subiect important în relaţiile
funciare agricole.
Suprafața terenurilor agricole proprietate privată la momentul actual constituie
1,69 mln hectare sau 84,1 % din suprafața totală. Procesul de privatizare s-a extins asupra
tuturor bunurilor agricole (construcții, tehnică agricolă, sisteme de irigare, plantații
multianuale, etc.). Neobservat, procesul de privatizare a fost idealizat. Ca rezultat a fost
admisă o eroare care ne va aminti mult timp de ea. A fost negat faptul că proprietatea
privată dispune nu numai de conținut dar și de formă.
În acest context vom face o analiză a situației actuale în domeniul relațiilor
funciare prin prisma dezvoltării pieței funciare.
Piaţa funciară rurală, în lipsa unor catalizatori interni şi externi capabili să
influenţeze dezvoltarea acesteia, cunoaşte în prezent o dezvoltare contradictorie.
Problematica actuală de pe piaţa funciară nu diferă prin nimic de cea conturată la
finalizarea procesului de privatizare în agricultură:
fondul funciar agricol al ţării este limitat;
dimensiunile proprietăţilor funciare sunt reduse;
piaţa funciară este puţin atractivă (terenurile cu destinaţie agricolă);
informaţiile referitoare la cererile, ofertele şi mai cu seamă la tranzacţiile cu
bunuri funciare lipsesc;
lipsa capitalului necesar modernizării agricole;
slăbiciunea structurilor de organizare în agricultură;
competitivitatea redusă a exploataţiilor agricole;
preţurile terenurilor cu destinaţie agricolă sunt cu mult sub media celor din ţările
din regiune;
ponderea mare a terenurilor erodate, saline, alcaline, etc.
În conformitate cu Strategia naţională de dezvoltare durabilă a complexului
agroindustrial al Republicii Moldova (2008-2015), aprobată prin Hotărârea Guvernului
nr. 282 din 11 martie 2008, dezvoltarea relaţiilor funciare e considerată şi pe viitor ca una
din priorităţile naţionale strategice, având în vedere condiţiile specifice favorabile ale
ţării - cadrul natural şi socio-economic, tradiţiile istorice şi experienţa populaţiei rurale.
Politicile funciare reprezintă nişte modalităţi de soluţionare a unor probleme şi
situaţii care au loc în sistemul relaţiilor funciare şi sunt necesare pentru reorientarea
161
acestui sector spre modernizare şi eficienţă. Nici într-o ţară nu există relaţii funciare fără
elemente regulatorii, adică fără anumite politici funciare.
Indiferent de caz relaţiile funciare nu vor apărea în condiţiile în care v-a lipsi
interesul social economic privat, al fiecărei persoane, familie. În aceste condiţii,
stimularea „interesului” se poate transforma într-un mod de influenţă asupra subiectului
relaţiilor funciare.
În Republica Moldova, oricât de profund n-ar fi argumentată necesitatea facilitării
procesului de dezvoltare a resurselor funciare, totuşi trebuie să remarcăm că posibilităţile
financiare ale guvernului sunt limitate. În acest context, se cer stabilite priorităţile şi
modelul de politică funciară care ar susţine evoluţia ascendentă a relaţiilor funciare.
Totodată, se poate afirma, că în cazul unei politici de liberalizare fără intervenţia statului,
sectorul dat cu specificul său este sortit regresului. Pentru fiecare direcţie, în ordinea
priorităţilor, este necesar să se elaboreze programe de acţiuni, care să se realizeze integral
şi să genereze rezultate.
Folosirea pământului, pe măsura ce populația a crescut, a devenit tot mai complex
transformîndu-se în obiect al muncii și mijloc de producție în agricultură, în sursă de
materii prime pentru industria prelucrătoare și bază de operațiuni în spațiu și de
amplasare pentru toate activitățile omenești.
Toate conflictele sociale și toate războaiele, ce au însângerat și mai însângerează
istoria omenirii, au fost și sunt determinate de stăpânirea pământului. În acest context se
menționează importanța pământului în dezvoltarea social-economică a societății.
Principalele tipuri de tranzacți pe piața funciară în procesul de reformare a
relațiilor de piață în Republica Moldova sînt: vânzarea-cumpărarea, moștenirea, donația,
ipoteca, schimbul și arenda. În continuare vom analiza principalele din ele și cum se
manifestă în procesul dezvoltării economiei de piață.
10.4.2 Colectivizarea. Monopolismul statului asupra proprietăţii

În anii 1949-1950 a avut loc colectivizarea forţată a gospodăriilor individuale
ţărăneşti pe bază de proprietate colectivă de stat. Colectivizarea a fost o contopire a
proprietăților funciare private și a forței de muncă în cooperative numite ferme agricole
colective (în limba rusă колхоз, kolhoz) și ferme agricole de stat (соlхоз, sovhoz).
Această politică avea ca scop creșterea producției agricole prin punerea agriculturii sub
controlul statului. Avea, de asemenea, și un important scop politic, ca un pas înainte către
comunism, prin deposedarea culacilor (chiaburilor) de proprietățile agricole și funciare și
transferarea lor către pătura țăranilor săraci colectiviști, cu sloganul la modă în acele
timpuri ”Pământul - țăranilor!”.
În mod pur teoretic, țăranii săraci fără pământ erau marii beneficiari ai
colectivizării, deoarece li se promitea șansa să primească o parte egală în muncă și
beneficiile acesteia. Pentru cei care aveau pământ însă, colectivizarea însemna predarea
către colhozuri a tuturor proprietăților și inventarului agricol și vânzarea celei mai mari
părți a alimentelor către stat la prețuri scăzute, fixate pe cale administrativă și de aceea ei
s-au opus ideii. Mai mult decât atât, colectivizarea a implicat schimbări în modul
tradițional de viață al satului, și asta într-o perioadă foarte scurtă de timp. Datorită tuturor
162
acestor factori mai sus menționați, cât și a altora, opoziția la colectivizare s-a manifestat
foarte puternic în rândul populației rurale înstărită.
Dezvoltarea sectorului agrar în această perioadă a fost însoțit de un şir de fenomene
negative: caracterul intensiv al dezvoltării agriculturii a condus la agravarea echilibrului
ecologic, la scăderea randamentelor naturale a terenurilor agricole, la supraexploatarea şi
suprachimizarea solurilor.
10.4.3 Criza relaţiilor funciare

Criza economică a devenit o realitate. Ea a acoperit nu doar domeniul rural dar
întreaga societate. Este foarte important de a stabili motivele crizei economice.
Cunoaşterea adevăratelor motive devine o garanţie a elaborării programelor de depăşire a
crizei.
Impactul crizei economice asupra nivelului de viață este simțit și la momentul
actual.
Posibilitatea de evitare sau inevitabilitatea crizei economice necesită o analiză
detaliată din mai multe puncte de vedere. Foarte des de către cercetători sunt sugerate
idei că criza economică care şi-a avut începutul în anii 1960-1970 putea fi evitată
păstrînd monopolismul statului asupra proprietăţii.
Alţi cercetători consideră că criza economică a fost rezultatul dezvoltării factorilor
obiectivi, adică are un conținut obiectiv, inevitabil.
puteau fi acceptate de către politica de stat.
Concluzia inevitabilității crizei economice reiese din rolul și conținutul social -
economic al dreptului de proprietate. Conținutul economic și social al proprietății devine
tot mai pronunțat. Această înstrăinare a cetățeanului de rînd de la proprietate, a
interesului față de rezultatul produceri de la cetățeanul de rînd a avut urmările sale.
Aprofundarea înstrăinării proprietății de la cetățeanul de rînd a favorizat începutul crizei
sociale și economice în domeniul rural. Procese asemănătoare sau desfășurat în toate
domeniile economiei naționale.
Din cele menționate mai sus putem concluziona faptul că criza socială și economică
în Republica Moldova care a avut începutul în anii 1960-1970 a fost motivată de erorile
admise în tratarea esenței (conținutului) proprietății și interesului în procesul de
producere ca categorii economice obiective. Din aceasta reiese și inevitabilitatea crizei
sociale și economice din Republica Moldova (din societate).
Situaţia de criză în Republica Moldova pentru prima dată s-a simţit în vitrina
magazinelor alimentare. Tot mai puţină producţie alimentară calitativă apărea la vitrina
magazinelor, tot mai mari preţurile, salariile nu dovedeau preţurile.
Particularităţile acestei perioade de timp se mai manifestă şi prin faptul că
problemele sociale şi economice se intercalează cu o situaţie politică nestabilă. În
asemenea condiţii cade esenţial capacitatea forţelor creative. Lipsesc multe concepţii
social – economice, programe de perspectivă, analize profunde a tendinţelor sociale şi
economice.
Imposibilitatea depistării crizei a determinat aplicarea măsurilor anticriză la
timpul necesar. Una din problemele principale ale crizei economice începutul căreia pe
teritoriul Republicii Moldova la avut în anii 1960 - 1970 constă în imposibilitatea
depistării ei la o etapă inițială pentru aplicarea măsurilor de combatere. Imposibilitatea
163
depistării crizei, la rîndul său, se ascunde în politica de stat orientată spre nimicirea
dreptului de proprietate privată asupra mijloacelor de producere inclusiv asupra
pămîntului.
În condițiile în care concepția social-economică a statului este bazată pe
monopolismul de stat asupra proprietății, o altă variantă bazată pe interesul privat și
proprietatea privată ipotetic nu poate avea loc. Concepția proprietății private în condițiile
monopolismului statului asupra dreptului de proprietate a fost considerată „dușmănoasă
statului”.
Politica bazată pe monopolismul statului asupra dreptului de proprietate a avut un
impact negativ și asupra procesului cadastral. Prin conținutul său cadastru are și o funcție
importantă de a proteja dreptul de proprietate privată. Evident că în asemenea condiții,
asemenea funcții ale cadastrului nu puteau fi acceptate de către politica de stat.
Putem constata că funcţia cadastrului de a proteja dreptul de proprietate s-a
manifestat în interesul proprietarului. Fiind monopolismul statului asupra proprietăţii
funciare funcţia cadastrului s-a manifestat evident în folosul statului.
Procesele de monopolizare a dreptului de proprietate asupra pămîntului a fost
dezvoltat paralel în toate ramurile. Şi criza economică de asemenea s-a dezvoltat în toate
ramurile. Putem constata că motivele crizei economice şi în alte ramuri decît agricultura
se ascund în ignorarea şi devalorizarea potenţialului dreptului de proprietate privată.
O situaţie de degradare nerecunoscută de autorităţi a continuat pînă în anii 1980
10.4.4 Reforma relaţiilor funciare

Când se referă la dezvoltarea economică de ansamblu a unei țări sau regiuni, este de
obicei preferat termenul sinonim dezvoltare durabilă.
Trecerea economiei ţării de la concepţia monopolismului statului asupra proprietăţii,
inclusiv asupra proprietăţii imobiliare spre relaţiile economice de piaţă, spre concepţia
proprietăţii private asupra bunurilor imobile, inevitabil solicită şi o perioadă de trecere
care la momentul actual mai poate fi numită şi perioada contemporană de dezvoltare a
societăţii.
Reformarea relaţiilor economice a avut un impact asupra tuturor domeniilor de
activitate, şi a depăşit cu mult hotarele relaţiilor economice. În realitate reforma
promovată sa manifestat ca o reformă socială atât din punct de vedere a profunzimii sale
cât şi al domeniilor implicate.
Unul din cele mai complicate şi, respectiv importante, segmente ale relaţiilor
economice, din punctul de vedere al reformării lor, s-au dovedit a fi relaţiile funciare.
Pentru Moldova, cu o economie pronunţat agrară, reforma relaţiilor funciare, a fost
una din primele şi cele mai importante probleme în procesul reformei relaţiilor
economice.
Este ştiut, că societatea umană se află într-o permanentă dezvoltare iar reformele,
inclusiv economice, sunt nu altceva decât, forţa motrice a progresului. Tot aici mai este
cunoscut că, cu cât mai bine sunt cunoscute strategiile reformei, de către întreaga
populaţie a ţării, cu atât mai efectivă este reforma. Acest adevăr a mai fost demonstrat
încă odată prin practica implementării prezentelor reforme economice.
164
Relaţiile funciare actuale, în condiţiile economiei de piaţă, sunt foarte complicate şi
necesită un studiu mai profund pentru o reglementare mai corectă şi eficientă a lor în
scopul dezvoltării economiei şi ţării în ansamblu. Orice relaţii, inclusiv cele funciare,
includ două componente de bază – obiectul şi subiectul relaţiilor. Obiectul relaţiilor
funciare este examinat prin prisma dezvoltării fondului funciar în special cel agricol, a
formelor organizatorico-juridice ale exploataţiilor agricole din Republica Moldova,
formate sub influenţa reformei funciare în procesul de reglementare a relaţiilor funciare.
10.4.5 Relaţiile funciare actuale

Reforma relaţiilor funciare a început în anii 1990. Vom considera începutul
perioadei de reformare a relaţiilor sociale, economice, funciare adoptarea actelor
legislative (normative) care includeau cu adevărat norme reformatorii. De asemenea, vom
considera acte juridice reformatorii acele acte care includeau norme cu adevărat
îndreptate spre modificarea conceptuală a dreptului de proprietate. Primele acte juridice
(legi) care au stabilit, au stat la baza reformării relaţiilor economice (inclusiv funciare) au
fost:
Legea „Cu privire la privatizare” nr.627 – XII din 04.07.1991;
Legea „Codul Funciar” nr.828 - XII din 25.12.1991.
Legea „Cu privire la privatizare” în realitate a pus bazele concepţiei proprietăţii
private în Republica Moldova. În baza ei au fost privatizate mijloacele de producţie altele
decît terenul. Întreg patrimoniu al Republicii Moldova, conform prevederilor legii
menţionate, a fost transmis, fără plată (privatizat) cetăţenilor. Utilizarea de mai departe a
acestui patrimoniu reprezintă o temă separată. Este de menţionat doar că societatea n-a
fost pregătită pentru o asemenea acţiune (privatizare) şi ca rezultat mulţi noi proprietari
şi-au pierdut proprietatea obţinută.
Codul Funciar a pus bazele privatizării terenurilor în Republica Moldova.
Trecerea Republicii Moldova de la concepţia monopolismului statului aspra
proprietăţii, inclusiv şi asupra proprietăţii imobiliare, la relaţiile economice de piaţă, la
concepţia proprietăţii private asupra bunurilor imobile inevitabil argumentează începutul
perioadei de reformare a societăţii.
Necesitatea depăşirii unei perioade de trecere de la Perioada monopolismului
statului la o perioadă conceptual nouă mai poate fi clasificată ca perioada contemporană
de dezvoltare a societăţi.
Privatizarea terenurilor agricole în republica agrară s-a transformat într-o
problemă nu numai funciară, economică dar şi socială. Procesul de privatizare a demarat
în anii 1990. Dacă pînă la anii 1990 terenurile, alte bunuri imobile care conform
legislaţiei nu puteau fi vîndute – cumpărate în realitate se vindeau şi se cumpărau
„ilegal”. Din aceste considerente privatizarea pămîntului a fost primul şi cel mai
important pas în cadrul reformei economice. Trecerea la proprietatea privată inclusiv
asupra pămîntului reprezintă o modificare conceptuală în domeniul agricol.
Ce reprezintă privatizarea privită prin prisma reformei economice demarate în anii
1990. Privatizarea reprezintă o trecere o revenire, o restabilire a dreptului de proprietate
asupra bunurilor imobile de la stat în proprietate privată, fără plată. Procese similare
165
celora ce se desfăşurau în Republica Moldova se desfăşurau şi în alte ţări. Sunt cunoscute
mai multe modele de privatizare.
Restituţia. Una din cele mai răspîndite modele de privatizare este restituția.
Restituția reprezintă o cale de restituire a dreptului de proprietate înstrăinat anterior, în
mărimea în acre a fost înstrăinat. În procesul restituţiei fostului proprietar i se întoarce
bunul imobil expropriat sau valoarea lui. Metoda restituției are aspecte atît pozitive cît și
negative. Pozitive sunt aspectele în care proprietarul este satisfăcut de procesul de
restituire. Își primește întreaga proprietate în mărimea în care a fost înstrăinat de
proprietate.
Negative pot fi apreciate aspectele în care din motivele dezvoltării societății terenul
inițial de care a fost lipsit proprietarul la etapa respectivă nu mai există în realitate. Pe
teritoriul lui s-au ridicat construcții etc. Restituirea terenului în folosul fostului proprietar
este imposibilă. Terenul pur și simplu nu există.
Principiul echivalenţei în procesul privatizării bunurilor imobile (inclusiv a
terenurilor) a fost aplicat în Republica Moldova. La acest principiu a fost racordată
legislaţia referitoare la atribuirea cotei de proprietate. Conform legislaţiei (Codului
Funciar) pentru fiecare localitate a fost stabilită mărimea (suprafaţa de teren) terenului
care apoi a fost atribuită fiecărui cetăţean în proprietate. Fiecare cetăţean dispunea de
dreptul la o mărime egală. Echivalenţa constă în atribuirea fiecărui cetăţean suprafeţe
egale de teren.
Aspectul negativ contradictoriu al acestui principiu constă în procesul de realizare.
Echivalenţa în procesul de privatizare s-a răspîndit doar la terenuri şi în cadrul unei
localităţi. Fiecare localitate are fondul său de privatizare. În fiecare sat (localitate) cota de
privatizare este diferită. În acest context noțiunea de cotă echivalentă este doar o lozincă,
o speranță dar nu o realitate.
Rolul autorităţilor administraţiei publice locale în procesul de privatizare a
terenurilor a fost important.
Responsabilitatea realizării reformei funciare şi respectării cadrului legislativ a fost
asigurată de către primării (autorităţile administraţiei publice locale). Sectorul privat,
persoanele fizice, pretendenţii la proprietatea privată supra pămîntului au fost
reprezentaţi prin comisia funciară a primăriei în care se includeau persoane din toate
domeniile de activitate.
Spectrul politic (voinţa politică) de asemenea s-a manifestat inclusiv şi asupra
activităţii comisiei funciare. Societatea, inclusiv rurală era divizată în două părţi. O parte
activă, reformatoare, altă parte – adepţi ai păstrării monopolismului statului asupra
mijloacelor de producţie, asupra pămîntului.
Acest contrast în societate a avut influenţă asupra procesului de privatizare, asupra
adoptării deciziilor, cadrului legislativ, concepţiilor etc.
În conţinutul contrastului din societate prioritatea numerică şi calitativă a fost totuşi
de partea reformatorilor. Încercările de stopare a reformei erau respinse de către adepţii
procesului de privatizare de trecere la relaţiile economice de piaţă.
Cota de teren echivalent reprezintă o mărime aplicată în Republica Moldova în
procesul de privatizare a terenurilor destinate agriculturii. Cota de teren echivalent se
166
exprimă în grad/hectare. Conceptual toate cotele de teren în cadrul unei unităţi
administrativ teritoriale (primării) sunt egale.
Conform Codului funciar cota de teren reprezintă un produs dintre suprafaţa
terenului şi nivelul de fertilitate exprimat în baluri. Cota în cadrul unei unităţi
administrativ teritoriale a fost calculată reieşind din fondul funciar al terenurilor agricole
destinat privatizării (S) înmulţit la bonitatea medie a terenurilor agricole (B) şi împărţit la
numărul cetăţenilor din localitatea respectivă care deţineau conform legislaţiei, dreptul
asupra terenurilor agricole (N).
C= (S x B):N
În baza articolului 12 (Codul funciar legea 828) primăria satului a fost împuternicită,
la solicitarea deţinătorilor de cotă, să repartizeze terenul reieşind din nivelul fertilitatea
mediu a masivului supus divizării în cote.
Această normă juridică (permisiune legală) în realitate a admis o ne echivalenţă în
repartizarea cotelor de teren. Ignorarea principiului echivalenţei au fost admise şi în alte
aspecte cum ar fi „cota de teren în diferite localităţi”. În diferite localităţi cota de teren a
fost stabilită diferită, în dependenţă de resursele funciare locale. În acest caz s-a admis o
inechitate constituţională (la nivel de constituţie). În condiţiile unei reforme totale (pe
întreaga ţară cota de privatizare trebuie să fie stabilită pentru toată populaţia egal dar nu
după principiul „rezervelor funciare locale”.
Prin admiterea unei asemenea inechităţi din start, ţărani au venit în faţa relaţiilor
funciare de piaţă cu drepturi diferite ceia ce poate fi considerată o eroare în realizarea
procesului de privatizare.
Dreptul asupra terenului agricol, asupra cotei de teren echivalent a fost dobîndit în
baza legii (art. 12 al Codului funciar) și a actului administrativ adoptat de către primăria
respectivă. Proprietarii care au devenit deţinători de cote echivalente au fost autentificaţi,
mai întîi, printr-un certificat provizoriu. Acest certificat provizoriu confirma doar dreptul
cetăţeanului la cota de teren echivalent, fără a demonstra spaţial amplasarea acestui drept.
Identificarea cotei de teren în natură a fost efectuată ţinîndu-se cont de certificatul
provizoriu, printr-un Titlu de autentificare a dreptului deţinătorului de teren.
Privatizarea fondului funciar prin certificate provizorii a fost finalizată în anii 1993-
1995
Cota valorică reprezintă o mărime din valoarea patrimonială a întreprinderii
agricole care urma să fie atribuită persoanelor (membrilor întreprinderii agricole)
proporţional aportului adus la acumularea acestui patrimoniu.
Cota valorică a fost exprimată în bani. Determinarea (calcularea) cotei valorice s-a
efectuat, conform legislației în vigoare de către o comisie specială formată din lucrători ai
întreprinderii agricole.
În procesul de calcularea a cotelor valorice s-a luat în considerație valoarea totală a
patrimoniului întreprinderii la data calculării care a fost repartizată proporțional aportului
persoanelor cu drept de a fi proprietari de cotă valorică.
Una din particularitățile cotei valorice pentru procesul de privatizare în Republica
Moldova este că majoritatea potențialilor proprietari de patrimoniu (de cotă valoric) nu
au devenit proprietari adevărați nici pînă la momentul actual. O asemenea situaţie poate fi
considerată „tragismul privatizării patrimoniului în Republica Moldova”. Cotele valorice
167
au fost utilizate de alte persoane fără a deţine drepturi respective. Una din cele mai mari
neajunsuri ale Reformei funciare (economice) iniţiate în 1990 poate fi considerată
iresponsabilitatea faţă de repartizarea (mai corect de ne repartizarea în proprietate) cotei
valorice. Persoanele care au devenit proprietari prin ne respectarea dreptului de
proprietate nu vor stima niciodată democratismul şi dreptatea. Ceva asemănător istoria
deja a trecut în 1949 – 1950. Diferenţa constă doar în faptul că în primul caz statul a
negat dreptul asupra proprietăţii privat iar în cazul dat statul n-a întreprins măsurile
respective pentru a respecta dreptul de proprietate.
Cotele de teren echivalent şi cotele valorice au devenit obiectul formării
întreprinderilor noi agricole bazate pe proprietatea privată asupra mijloacelor de
producţie.
Privatizarea patrimoniului întreprinderilor agricole a fost finalizată în 1997-1998
10.5 Principiile relaţiilor funciare

Integritatea obiectului şi a subiectului. În situaţia actuală a dezvoltării agriculturii
şi a spaţiului rural în întregime se observă o dependenţă strictă dintre obiectul şi subiectul
relaţiilor funciare. Diminuarea suprafeţelor întreprinderilor agricole şi, respectiv, a
numărului populaţiei rurale ne demonstrează un principiu important în cadrul relaţiilor
funciare – principiul integrităţii dintre obiect şi subiect. Influenţa asupra subiectului se
reflectă nemijlocit şi asupra obiectului şi invers. Condiţiile nefavorabile în cadrul
formelor organizatorico-juridice ale exploataţiilor agricole vor diminua suprafaţa lor şi,
respectiv, numărul populaţiei implicate în procesul de producţie.
Interesul social-economic și ecologic al relaţiilor funciare. Indiferent de caz,
relaţiile funciare nu vor apărea în condiţiile în care va lipsi interesul social-economic
privat, al fiecărei persoane, familie. În aceste condiţii, stimularea „interesului” se poate
transforma într-un mod de influenţă asupra subiectului relaţiilor funciare.
Echivalenţa, echilibrul obiectului şi a subiectului. În condiţiile interesului social-
economic, suprafaţa terenurilor agricole va influenţa nemijlocit numărul de persoane
implicate în procesul de producţie. Suprafeţele mari de terenuri agricole productive,
cultivarea plantelor intensive, va atrage mai mulţi doritori (persoane, familii), subiecţi de
a participa la procesul de activitate agricol şi invers.
Aspectul public. Procesul de influenţă asupra relaţiilor funciare are un aspect
public pronunţat. Reforma relaţiilor funciare a fost iniţiată şi desfăşurată de către
autorităţile publice. În acest context, autorităţile publice deţin un complex întreg de
metode (mecanisme) de influenţă (reglementare) asupra relaţiilor funciare agricole.
Aplicarea corectă a lor va stimula progresul în ramură.
Raţionamentul reglementării relaţiilor funciare. Orice acţiune cu conţinut de
reglementare din start nu poate avea impact negativ. Spre aceasta ne orientează principiul
raţionamentului în procesul de reglementare a relaţiilor funciare agricole. Anume
principiul raţionamentului echilibrează ponderea intereselor sociale, economice şi
ecologice, determină interesul prioritar şi prin aceasta reglementează ponderea altor
categorii de interese.
168
10.6 Obiectul relaţiilor funciare
”Pământul oferă suficient pentru a acoperi nevoile omului, dar nu lăcomia lui.”
Mahatma Gandhi.
În agricultură şi spaţiul rural pământul este considerat ca fiind cel mai important
factor de producţie. Iniţial interesul faţă de pământ ca mijloc de producţie a apărut în
agricultură.
Agricultura reprezintă reperul de bază a dezvoltării economiei şi a societăţii în
ansamblu. În procesul de producere agricolă este încadrată majoritatea populaţiei din
localităţile rurale, fiind una din ocupaţia de bază a lor.
Printre toţi factorii de producţie în agricultură şi dezvoltării spaţiului rural un rol
aparte îi revine fondului funciar.
Fondul funciar capătă noi valenţe în condiţiile trecerii la economia de piaţă prin
noua semnificaţie, orientare şi precizare legislativă, adecvată valorilor fundamentale ale
societăţii, aceasta pentru că fondul funciar exercită un rol considerabil în dezvoltarea
economică, fiind unul dintre cele mai importante mijloace de producţie precum şi
principala avuţie a naţiunii.
Toate problemele legate de utilizare fondul funciar au un aspect economic, ecologic
şi social pentru existenţa şi dezvoltarea societăţii.
Fondul funciar - expresie de bază în procesul de realizare şi promovare a unei
agriculturi moderne de piaţă - necesita noi orientări şi precizări legislative, adecvate
trecerii la o alta etapa istorica de dezvoltare a economiei naţionale
Fondul funciar al Republicii Moldova include totalitatea terenurilor amplasate în
hotarele ţării, indiferent de destinaţie sau de domeniul public ori privat din care fac parte
şi constituie 3384,6 mii ha.
Fondul funciar reprezintă o componentă esenţială a avuţiei naţionale, avuţie care
trebuie folosită, protejată şi ameliorată în deplină concordanţă cu interesele întregii
societăţi.
Prin complexitatea sa, fondul funciar reprezintă o diversitate de terenuri şi soluri
care la rândul lor, solicită multiple metode în procesul de utilizare. Pentru o cunoaştere
mai profundă a fondului funciar el este divizat în: intravilan şi extravilan; categorii şi
subcategorii de destinaţie; categorii şi subcategorii de folosinţă; bunuri imobile etc.
În funcţie de destinaţie, întreg fondul funciar al ţării este reprezentat prin categorii
de destinaţie. Categoria de destinaţie reprezintă o formă de utilizare a terenului în
interesul întregii societăţi, un produs al relaţiilor funciare. Stabilirea categoriei de
destinaţie are loc în corespundere cu principiul pretabilităţii şi necesităţii
socioeconomice, care ar contribui la o mai eficientă şi raţională utilizare a terenurilor.
În zilele noastre problema funciară se găseşte în centrul economiei rurale. Pământul
rămâne o resursă esenţială fără de care agricultorul nu-şi poate exercita meseria; aceasta
explică apariţia conflictelor ascuţite cauzate de posesia sau deţinerea lui pentru că în
afara caracterului său specific de fixitate absolută, pământul nu există prin natura sa decât
într-o cantitate strict limitată.
Viziunea economică a problemei funciare în agricultură este supusă mai multor
constrângeri legate de caracteristicile proprii ale pământului.
169
Pământul - ca obiect de analiză economică, este un bun particular, imobil,
nereproductibil, eterogen, indivizibil, având multiple caracteristici nedisociabile (forma,
suprafaţa, poziţia) şi exercitând simultan mai multe funcţii diverse (producţie, consum,
valoare - refugiu, speculaţie).
Pământul este, prin natura sa, cel mai preţios bun economic şi cel mai esenţial
mijloc de producţie al omului. Datorită particularităţilor sale morfologice şi necesităţilor
de dezvoltare a societăţii, pământul are o utilizare diversificată. În toate domeniile de
activitate el serveşte în primul rând ca bază pentru desfăşurarea oricărei forme de
producere.
Însuşirile pământului ca mijloc de producţie în agricultură
Prin însuşirile lui specifice – el este, mai ales nemişcat, indestructibil, limitat şi
pentru oricine perceptibil – se deosebeşte fundamental de celelalte mijloace menite să
satisfacă nevoile omeneşti. Datorită acestor însuşiri speciale de timpuriu oamenii au pus
stăpânire pe el şi l-au transformat în bun propriu. Una din însuşirile principale ale
pământului este fertilitatea solului, de care depinde creşterea plantelor, posibilitatea şi
nivelul de utilizare a terenurilor în agricultură şi alte domenii, productivitatea.
Cele mai actuale probleme ale societăţii de azi sunt legate de utilizarea cât mai
eficientă a pământului, ridicarea nivelului de fertilitate, menţinerea dezvoltării economice
a naturii, asigurarea echilibrului ecologic în procesul de producţie.
Cu tot progresul tehnic al societăţii moderne dependenţa de pământ a crescut. Ca
mijloc de producţie – spre deosebire de celelalte mijloace de producţie ce se pot înmulţi,
înlocui şi perfecţiona după dorinţă – pământul este limitat şi nu poate fi înlocuit cu alte
mijloace de producţie.
Spre deosebire de celelalte mijloace de producţie, ce se pot deplasa în diferite locuri
în spaţiu, pământul nu se poate deplasa.
Spre deosebire de celelalte mijloace de producţie, care se uzează prin întrebuinţare,
pământul este indestructibil şi inepuizabil, ridicându-se chiar capacitatea de producţie
printr-o folosire raţională.
La etapa actuală apare necesitatea şi mai accentuată a utilizării raţionale şi eficiente
a pământului prin aplicarea în practică a unui complex de măsuri în acest sens,
argumentate ştiinţific. Pământul este unica sursă de existenţă a omenirii. De aici şi atenţia
tot mai pronunţată faţă de capacitatea şi potenţialul lui de producţie a crescut.
Pământul privit sub aspectul său triplu: de pământ - unealta de producţie, de pământ
- obiect al muncii şi de pământ - instrument de tezaurizare, se caracterizează printr-o
serie de trăsături specifice, care îl deosebesc de celelalte mijloace de producţie şi care au
o însemnătate influentă asupra politicilor agrare (figura 62).
170
ÎNSUŞIRILE PĂMÂNTULUI
CA MIJLOC DE PRODUCŢIE
Pământul este Pământul nu Pământul este Pământul este

limitat ca poate fi înlocuit indestructibil imobil
întindere
Figura 62. Trăsăturile pământului ca mijloc de producţie

Pământul este limitat ca întindere. Suprafaţa de teren care poate fi luată în cultură
este determinată de însăşi limitele ei teritoriale. Limitarea teritoriala a pământului are mai
mult un caracter relativ în actuala etapă de dezvoltare a societăţii omeneşti, în sensul că
omenirea este încă departe de a folosi imensele posibilităţi care mai există pentru
extinderea suprafeţelor cultivate.
La etapa actuală, în lume, se cultivă în medie pe locuitor 0,4 hectare. Fără eforturi
deosebite se poate mări suprafaţa cultivată cu încă un hectar pe locuitor, iar prin irigarea
terenurilor secetoase, cu încă unul. Dar toată această mărire a suprafeţei se poate face
prin luarea în cultură de noi terenuri.
În cadrul unei entităţi - continent, tara, raion, comună, exploataţie agricolă - limitele
pământului sunt determinate de hotarele stabilite. Pământul nu poate să se mărească ca
suprafaţă, ci numai să-şi schimbe modul de folosinţă sau fertilitatea.
Având în vedere proprietatea privata asupra pământului, dar şi datorită limitării lui
ca suprafaţă, este posibilă formarea rentei absolute.
Pământul este de neînlocuit ca mijloc de producţie şi nu poate fi multiplicat.
Pentru executarea diferitelor lucrări, o maşină poate înlocui pe alta, după cum şi obiectele
muncii au cunoscut un întreg istoric al dezvoltării şi înlocuirii lor, paralel cu dezvoltarea
ştiinţei şi tehnicii, a măririi aplicabilităţii lor practice, pe când pământul ca mijloc de
producţie se limitează la modificarea fertilităţii sale economice, neputându-se folosi în
locul lui alt mijloc de producţie şi nici înmulţi datorită limitării sale naturale.
Aceasta impune necesitatea folosirii optime a fondului funciar, a măririi forţei sale
productive, prin extinderea unei agriculturi intensive. Unele experienţe făcute până acum
arată că se pot obţine produse alimentare vegetale nu numai prin utilizarea solului, ci şi a
apelor care, în sens economic, se includ în noţiunea generala de terenuri aflate permanent
sub ape.
În procesul utilizării lui, pământul nu se uzează şi îşi îmbunătăţeşte permanent
capacitatea de producţie. Pământul nu cunoaşte nici uzura fizică, nici morală, el
participând la un număr nesfârşit de cicluri de producţie. Rezultă că pământul, ca mijloc
de producţie, nu-şi poate pierde importanţa chiar dacă apar terenuri cu fertilitate mai
ridicată.
171
Tocmai de aceea solul se remarcă ca una din cele mai originale şi viabile ecosisteme
ale biosferei, una din unităţile sale de baza, o adevărată "uzină" de produs substanţe
nutritive, un uriaş acumulator de energie potenţială.
Nu toată lumea înţelege că solul se comportă ca un organism viu, care se naşte,
evoluează, se autogenerează şi prin funcţiile şi însuşirile sale, asigură în permanenţă
substratul material energetic pentru creşterea plantelor şi obţinerea de recolte.
Caracterul imobil al suprafeţei de teren, atât în calitate de obiect al muncii cât şi de
mijloc de muncă, constituie o caracteristică obiectivă faţă de restul mijloacelor de
producţie ce acţionează în mişcare, deplasându-se în spaţiu în desfăşurarea procesului
productiv, mişcare reclamată chiar de această fixitate spaţială relativă a solului.
În timp ce celelalte mijloace de producţie pot să fie deplasate de pe un teritoriu pe
altul, de la o exploataţie agricolă la alta, folosirea pământului ca mijloc de producţie este
legată de aşezarea sa spaţiala.
Ca obiect al muncii, pământul nu este deplasat dintr-un loc în altul în timpul
cultivării sale, cum se întâmplă cu celelalte mijloace de producţie (tractoare, maşini
agricole etc.). Aceasta leagă procesul de producţie de un anumit spaţiu, relief, sol,
hidrologie etc.
În procesul utilizării lor, toate mijloacele de producţie se uzează, îşi micşorează
proprietăţile folositoare şi în cele din urmă sunt cu totul scoase din uz, pe când pământul,
dimpotrivă, se caracterizează prin aceea că, cu cât este mai mult şi mai bine folosit îşi
măreşte fertilitatea.
Practica a arătat că fertilitatea pământului poate fi ridicată continuu atunci când
sistemul de cultură aplicat este raţional şi asigură acest proces.
Întreaga politică de investiţii în agricultură trebuie să se bazeze pe acest principiu.
Mărirea potenţialului productiv al pământului nu este o problemă de expectativă, ci de
poziţie activă faţă de felul cum este exploatat.
Din unele date statistice reiese că după cel de-al doilea război mondial, datorită
sistemului rapace (lacom) de exploatare a solului în ţara noastră, conţinutul în humus al
solului a scăzut considerabil, iar în unele regiuni a scăzut chiar în mod alarmant.
Accentuăm asupra acestei particularităţi a pământului deoarece pornim de la
conceptul optimist al posibilităţii sporirii continue a fertilităţii pământului, căutând ca
prin mijloace speciale, prin cunoaşterea amănunţită a pământului şi a reacţiilor sale în
diferite structuri, să se prognozeze dezvoltarea nivelului de fertilitate, iar pe această bază
să se stabilească viitoarele etape de progres ale agriculturii ţării noastre.
Un rol covârşitor în această direcţie revine sistemelor naţionale de agricultură, a
căror sarcină principală constă tocmai în conservarea şi sporirea continuă a fertilităţii
solului. In felul acesta, societatea îşi îndeplineşte obligaţia de a transmite pământul
ameliorat generaţiilor următoare. În acest context este bine venită zicala „noi nu am
moştenit pământul de la strămoşi noi l-am luat cu împrumut de la urmaşi”.
Pământul - materie este un dar al naturii şi ca atare, nu are valoare, ci numai valoare
de întrebuinţare (ca toate mijloacele de producţie care sunt furnizate de natură fără
contribuţia omului, ca vântul, apa, fierul din filonul de minereu, lemnul din pădurea
virgină etc.).
172
Din momentul folosirii sale în procesul de producţie, prin investirea de muncă vie şi
materializată, devine tot mai mult un produs al muncii omeneşti. Aceste investiţii
suplimentare, efectuate de către om, participă la crearea valorii, făcând necesară
evaluarea economică a pământului.
Numai în acest fel se va crea şi în agricultură un cadru economic adecvat pentru
aşezarea activităţii manageriale din această ramură pe baze ştiinţifice.
Ca mijloc de munca, pământul nu poate participa de unul singur în procesul
complex de producere a bunurilor materiale, ci numai alături şi împreună cu mijloacele
de muncă mecanice, chimice şi biologice, care prin intermediul forţei de muncă
acţionează asupra lui.
Aceasta înseamnă că puterea de producţie a pământului, în calitate de mijloc de
munca, exprimată prin acţiunea din ce în ce mai favorabilă pe care o exercită asupra
dezvoltării plantelor ca obiecte ale muncii, creşte o dată cu înmulţirea şi perfecţionarea
celorlalte mijloace de muncă şi cu dezvoltarea forţei de muncă, exprimată prin creşterea
calificării ei profesionale.
Putând să producă mai mult şi mai ieftin în măsura în care asupra lui se acţionează
cu mijloace de producţie mai perfecţionate, puse în mişcare de o muncă tot mai calificată,
pământul este nelimitat ca putere productivă, permite alocarea de resurse suplimentare
succesive pe aceeaşi suprafaţă, asigurând folosirea raţională a acesteia, făcând posibilă
obţinerea rentei funciare diferenţiale II.
În funcţie de spaţiu şi timp, pământul este deosebit de variat ca potenţial natural de
producţie, ca fertilitate. Ca urmare a acestei particularităţi, pe terenurile cu fertilitate
naturală mai ridicată se vor obţine, comparativ cu terenurile mai slabe, producţii mai mari
şi respectiv un venit suplimentar sub formă de renta (renta funciară diferenţială I).
În contextul acestei particularităţi, puterea publică prin organismele de decizie
abilitate din agricultură va trebui să iniţieze şi să aplice în practică acele măsuri de
politică economică agrară (preturi, impozite, tarife, taxe de asigurări, credite, dobânzi
etc.), menite să asigure o activitate de producţie profitabilă pe toate categoriile de teren
luat în cultură.
10.7 Subiectul relaţiilor funciare agrare

Este recunoscut faptul că agriculturab reprezintă o ramură decisivă a economiei
rurale. Este agricultură este domeniul rural. Din aceste considerente relaţiile apărute în
agricultură pot fi asociate cu relaţiile rurale
Totodată relaţiile agricole se vor răspîndi preponderent în domeniul de lucru asupra
terenurilor agricole. Interesele unei localităţi sunt mai largi decît interesele agriculturii.
10.8 Conţinutul relaţiilor funciare

Prin conţinutul lor relaţiile funciare pot fi:
simple (directe) – dintre subiect şi obiect;
compuse – dintre doi sau mai mulţi subiecţi şi obiect.
Indiferent de conţinutul acestora (simple sau compuse), relaţiile funciare nu pot să
se desfăşoare liber, la voia fiecărui subiect în parte. Actorii (subiecţii) relaţiilor funciare
acţionează respectând un complex de reguli, norme, restricţii, obligaţiuni şi drepturi (un
cadru reglementator). Toate acestea ne vorbesc despre faptul că relaţiile funciare sunt
173
influenţate, cu alte cuvinte reglementate. Reglementarea relaţiilor funciare poartă un
caracter orientat social, economic şi nu, în ultimul rând, ecologic.
Relaţii funciare
Proprietari şi Proprietari şi
Între proprietari teren autorităţi
Figura 63. Structura relaţiilor funciare

Reglementarea relațiilor funciare are drept scop crearea condițiilor pentru

exploatarea raţională, îmbunătățirea și conservarea fondului funciar și a mediului natural,
în concordanţă cu interesele societății și ale deținătorilor de terenuri.
Interpolând cele menţionate mai sus cu situaţia reală din Republica Moldova, care a
traversat o etapă profundă de reformare, inclusiv a relaţiilor funciare agricole, constatăm
o situaţie contradictorie. Condiţiile sociale, economice şi ecologice pe parcursul celor 20
de ani nu au devenit mai bune. Relaţiile funciare agricole sunt foarte complicate, iar
reglementarea lor necesită cunoştinţe profunde. Este imposibil de a întreprinde măsuri
fără a cunoaşte realitatea.
Situaţia deplorabilă din domeniul agricol este rezultatul lipsei unei concepţii reale de
reglementare a relaţiilor funciare. La rândul său, relaţiile funciare nereglementate au un
impact negativ direct asupra obiectului şi subiectului demonstrat de situaţia demografică
în diminuare din domeniul rural.
Metodologia reglementării relaţiilor funciare agricole include aplicarea corectă în
timp şi în spaţiu a unui complex de principii şi metode concrete, scopul cărora este de a
crea condiţii favorabile de dezvoltare a obiectului şi subiectului.
10.9 Metode de reglementare a relaţiilor

Metodologie – totalitatea metodelor de cercetare folosite într-o ştiinţă. Provine de la
cuvântul francez méthodologie format din methodos – metodă şi logos – ştiinţă, în
traducere liberă „ştiinţa metodei”.
Metodă – mod (sistematic) de cercetare, de cunoaştere şi de transformare a realităţii
obiective. Pentru a servi teoria, metoda trebuie să împletească însă rigoarea cu
flexibilitatea. Metoda trebuie să se subordoneze fenomenului juridic, cunoaşterii esenţei
lui. Dar aceasta nu înseamnă că metodologia este un produs secundar al ştiinţei,
metodologia este calea ştiinţei, ansamblul de etape şi instrumente ale cunoaşterii
ştiinţifice.
Pot fi identificate trei niveluri de metode ale metodologiei cercetării ştiinţifice:
metode de maximă generalitate, specifice tuturor ştiinţelor;
174
metode proprii unui grup de ştiinţe;
metode specifice fiecărei ştiinţe.
Ştiinţa este un fenomen complex, care poate fi privită din diferite puncte de vedere
(o bază a concepţiei despre lume şi natură, o formă a conştiinţei sociale, o componentă a
culturii spirituale, o componentă a forţelor de producţie) şi care este definită prin cele mai
diferite formule.
Metodologia reglementării relaţiilor funciare include un complex de metode,
mecanisme şi instrumente (figura 4), utilizate în realizarea politicii funciare a statului.
Pentru o reglementare corectă din punct de vedere a utilizării raţionale şi eficiente a
fondului funciar în baza principiilor menţionate mai sus sunt aplicate mai multe metode:
legislative, administrative, economice, organizatorice şi de control, care sunt reflectate
grafic în figura 5.
10.9.1 Metode stimulatorii

Metodele economice, stimulatorii, de reglementare a relaţiilor funciare s-au dovedit
a fi foarte efective în practică. Sunt cunoscute mai multe metode economice
(stimulatorii): de subvenţionare; creditare; fiscale etc.
10.9.1.1 Politica de subvenţionare

Un rol aparte şi important în reglementarea relaţiilor funciare o are subvenţionarea.
Subvenţionarea agriculturii în Republica Moldova este prevăzută anual prin Legea
bugetului de stat. Efectuând un studiu, asupra volumului de cheltuieli planificate în
fiecare an pentru subvenţionarea producătorilor agricoli, se observă o tendinţă de creştere
continuă a lor, fiind reflectată grafic în figura 6. Pentru anul curent în bugetul de stat s-au
planificat 460 milioane lei sub formă de subvenţii agricole cu 60 milioane mai mult decât
anul precedent.
Stabilizarea şi dezvoltarea agriculturii Moldovei implică majorarea volumului de
finanţare de la buget a sectorului agrar, modernizarea formelor şi metodelor de susţinere
din partea statului, formarea noilor direcţii şi mecanisme de implementare a politicii
agrare. Sistemul asistenţei de stat trebuie să fie flexibil, să corespundă atât necesităţilor
curente, cât şi pe termen lung ale agricultorilor.
Un rol important pentru agricultură îl are şi modul de alocare al subvenţiilor. În
conformitate cu regulamentul privind modul de repartizare a mijloacelor fondului de
subvenţionare a producătorilor agricoli la etapa actuală (anii 2015-17) sunt subvenționate
următoarele măsuri:
1) stimularea creditării producătorilor agricoli de către instituţiile financiare;
2) stimularea asigurării riscurilor de producţie în agricultură;
3) stimularea investiţiilor pentru defrişarea plantaţiilor multianuale supuse casării,
pentru înfiinţarea plantaţiilor multianuale şi promovarea producţiei vitivinicole;
4) stimularea investiţiilor pentru producerea legumelor pe teren protejat (sere de
iarnă, solarii, tuneluri);
5) stimularea investiţiilor pentru procurarea tehnicii şi utilajului agricol,
echipamentului ce formează sisteme de irigare, sisteme antiîngheţ şi instalaţii
antigrindină;
175
6) stimularea investiţiilor pentru utilarea şi renovarea tehnologică a fermelor
zootehnice;
7) stimularea procurării animalelor de prăsilă şi menţinerii fondului genetic al
acestora;
8) stimularea investiţiilor pentru dezvoltarea infrastructurii postrecoltare şi
procesare;
9) stimularea consolidării terenurilor agricole;
10) stimularea irigării terenurilor agricole.
În acest context mărimea subvenţiilor pentru fiecare măsură planificată nu va fi
uniformă. Moldova dispune de resurse limitate pentru subvenţionarea sectorului agricol.
În acest sens, utilizarea eficientă a resurselor bugetare limitate este esenţială. De aceea,
este foarte importantă selectarea minuţioasă a direcţiilor prioritare şi a macanismelor de
alocare a subvenţiilor, pentru asigurarea creşterii nivelului de dezvoltare economică în
domeniul rural şi aţării în ansamblu. În acest context se propune două căi de utilizare mai
eficientă a mijloacelor fondului de subvenţionare:
- subvenţionarea cu impact apropiat;
- subvenţionarea cu impact de perspectivă.
Luând în consideraţie condiţiile climaterice instabile pentru dezvoltarea agriculturii
autohtone, tot mai mult se simte necesitatea implementări, la nivel de stat, a sistemelor de
irigare. În ultimii ani, în urma cererilor depuse de producătorii agricoli, tot mai multe
subvenţii sunt alocate pentru procurarea tehnicii şi utilajului agricol. Printre direcţiile
prioritare a agriculturii trebuie să rămână şi înfiinţarea plantaţiilor multianuale. Odată cu
dezvoltarea sectorului agricol trebuie create condiţii şi pentru restabilirea şi funcţionarea
industriei prelucrătoare a producţiei agroalimentare.
Subvenţionarea este în genere o măsură de protecţie a agricultorilor autohtoni faţă
de concurenţa internaţională. Spre deosebire de cele sărace, cele industrial dezvoltate
practică subvenţionarea masivă a agriculturii cu scopul de a susţine producătorii
autohtoni în competiţie cu producţia mai ieftină, importată din ţările slab dezvoltate. Prin
subvenţii se obţin produse agricole competitive, întreprinderi agricole prospere şi o
dezvoltare durabilă a spaţiului rural. Subvenţionarea agriculturii este un ajutor absolut
necesar dezvoltării agriculturii şi totodată un mijloc de atragere a investiţiilor în acest
domeniu
Practica dezvoltării agriculturii a demonstrat dependenţa ei de politica de
subvenţionare. Motivele unei dependenţe profunde a agriculturii de subvenţionare
reprezintă o temă aparte de discuţii.
Este greu de închipuit că o agricultură modernă poate fi bazată numai pe veniturile
provenite din interiorul ei.
Problema constă în potenţialul bugetului unui stat de a subvenţiona ramura
agriculturii.
Din punctul de vedere al politicii de subvenţionare etapa actuală se caracterizează
prin aspectul de trecere de la măsurile administrative de coordonare a procesului de
producere la măsuri stimulatorii.
176
Mai efectivă s-a dovedit a fi practica de stimulare a procesului de producere. Cu alte
cuvinte, stimulul financiar prin politica de stat în domeniu respectiv este mai atractiv şi
executoriu decît măsurile de pedeapsă.
Exemplu de aplicare în practică a subvenţiilor este subvenţionarea plantaţiilor de vii
şi livezi. Proprietarii plantaţiilor noi de vii sau livezi vor deveni deţinători de subvenţii
atunci cînd va fi demonstrată existenţa acestor plantaţii în natură.
Un alt exemplu, mai puţin răspîndit, dar cu o perspectivă largă este subvenţionarea
culturilor de cîmp.
Condiţiile Moldovei de lucrare a pămîntului impune o diversitate de căi de aplicare a
metodei stimulatorii. Aici este şi combaterea eroziunii, şi irigarea pămîntului, şi
producţia ecologic pură etc.
Totodată, problema utilizării raţionale a investiţiilor (subvenţiilor) este, deja, destul
de actuală.
Crearea unui sistem care să asigure administrarea şi controlul riguros al cererilor de
subvenţie şi totodată, prevenirea fraudelor bugetului republican este o realitate.
La etapa actuală, în domeniul agricol, de rînd cu gospodăriile ţărăneşti (de fermier)
terenuri agricole mai utilizează un şir de alte persoane juridice (cooperative agricole,
societăţi cu răspundere limitată, societăţi pe acţiuni etc.). Sunt multe cazuri cînd
terenurile agricole sunt utilizate sau chiar se află în proprietatea unor întreprinderi
industriale (SRL, SA etc.). Această situaţie se va păstra un timp îndelungat.
La momentul actual se întreprind paşi concreţi în direcţia implementării
mecanismelor de subvenţionare aplicate în UE.
Sunt implementate proiecte – pilot referitoare la înregistrarea animalilor (Registrul
animalelor) ca element al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii.
În aceste condiţii un rol important în soluţionarea problemelor stringente economice,
îl deţine cadastrul agricol prin sistemul său informaţional care, are funcţia de a acumula o
informaţie amplă despre toate parcelele agricole, indiferent de categoria de folosinţă,
tipul de proprietate, despre proprietarii (utilizatorii) terenurilor agricole, despre
întreprinderile (exploataţiile) agricole.
10.9.1.2. Politica investiţională

Crearea unui mediu investiţional favorabil reprezintă o metodologie de reglementare
a relaţiilor funciare.
Ca metodă de reglementare politica investiţională are scopul de a stimula investiţiile
în agricultură. Cu cît mai multe investiţii cu atît mai raţională este agericultura.
Protejarea investiţiilor este o problemă complexă , de multe ori se află inclusiv în
spaţiul legislativ, fiscal, etc.
10.9.1.3 Politica fiscală

Ca instrument de influenţă asupra relaţiilor funciare politica fiscală, poate crea
diferite obstacole sau după necesitate facilităţi în procesul de utilizare a terenurilor
agricole.
Politica fiscală, spre deosebire de politica subvenţională poate avea şi elemente
restrictive (impozite majore etc.).
177
Indiferent de moduri diferite de acţiune politicuile investiţională şi fiscală au un
impact pozitiv comun.
10.9.2 Metode obligatorii şi forţate

10.9.2.1 Cadrul legislativ
Metodele legislative sau normative reprezintă toate legile şi alte acte normative
elaborate de stat, care reflectă politica promovată de el în corespundere cu situaţia social-
economică a ţării.
Aplicarea acestor metode de reglementare a relaţiilor funciare în condiţii concrete
sunt inevitabile. Aceasta presupune elaborarea cadrului legislativ-normativ adecvat
situaţiei actuale a relaţiilor funciare. Legea supremă în acest sens este Constituţia
Republicii Moldova.
Totuşi politica statului în domeniul relaţiilor funciare este oglindită prin elaborarea
Codului Funciar nr. 828-XII din 25.12.1991 cu toate modificările efectuate până în
prezent. În prezent a fost elaborat un proiect al noului Cod Funciar care include un
conţinut nou a reglementării relaţiilor funciare în condiţiile actuale a economiei de piaţă.
Reglementarea relaţiilor funciare în baza actelor legislative
10.9.2.2 Controlul de stat (central, local)

Recomandări, instrucţiuni, metodologii
Aplicarea acestor metode prevăd: identificarea categoriei de destinaţie şi folosinţă a
terenurilor; stabilirea dimensiunilor optime a terenurilor; limitări la utilizarea terenurilor
şi grevări a sectoarelor de teren.
Metode organizatorice şi de control. Metodele organizatorice şi de control ţin de
structura instituţională şi competenţele acestora, precum şi monitoringul de stat a
utilizării resurselor funciare.
La nivel central responsabil de realizarea tuturor proiectelor de reformare a relaţiilor
funciare agricole este Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare. De asemenea în
subordinea ministerului a fost creată Agenţia de Intervenţii şi Plăţi în Agricultură. În
procesul administrării fondului funciar în spaţiul rural în special a terenurilor cu
destinaţie agricolă, apar un şir întreg de probleme şi întrebări legate de utilizarea eficientă
a acestor terenuri, mai ales din partea proprietarilor.
Soluţionarea acestor probleme este necesară de efectuat la nivel local cu implicarea
primăriei. În acest context este bine venită ideea restabilirii activităţii comisiilor funciare
pe lângă primărie, care anterior au fost create cu scopul de realizare a programului
naţional „Pământ” privind realizarea lucrărilor de privatizare a terenurilor cu destinaţie
agricolă.
Aceste comisii trebuie împuternicite cu competenţele necesare pentru realizarea
activităţilor în acest sens. În componenţa acestor comisii este necesar să facă parte şi
reprezentanţi din partea beneficiarilor (proprietarilor) de terenuri în special cei care
reprezintă interesul majorităţii proprietarilor agricoli. Aceasta va da posibilitatea
soluţionării problemelor, parvenite în procesul de producţie, la timp şi cu succes,
contribuind astfel la o ameliorare mai bună a dezvoltării sectorului agricol şi a localităţii
în ansamblu.
178
Astăzi agricultura Moldovei este cu mult mai jos decât potenţialul său. Lipseşte o
informaţie corectă (reală) privind nivelul de utilizare a fondului funciar în spaţiul rural şi
în special a terenurilor cu destinaţie agricolă. O informaţie în acest sens o putem obţine
din Cadastrul Funciar al Republicii Moldova aprobat anual la 1 ianuarie. Dar ştim cu toţii
că această informaţie nu reflectă în întregime realitatea.
Majoritatea dărilor de seamă întocmite de inginerii cadastrali din primării se repetă
în fiecare an fără careva schimbări înregistrate în cadrul fondului funciar, nemaivorbind
de schimbările cu conţinut cantitativ şi calitativ din interiorul terenurilor cu destinaţie
agricolă. Efectuarea monitoringului de stat asupra utilizării terenurilor ne va da
posibilitatea de a intervine la concret şi rapid cu propunerile şi măsurile respective de
soluţionare a acestor probleme.
Cadastrul bunurilor imobile, prin sistemul său informaţional, trebuie să fie ca un
instrument eficient din partea statului privind reglementarea corectă a tuturor relaţiilor
funciare care apar în spaţiul rural.
La momentul actual cadastrul nu poate să furnizeze o informaţie clară şi amplă
despre starea tuturor terenurilor cu destinaţie agricolă din ţară. În acest sens este necesară
crearea şi implementarea cadastrului agricol, care ar soluţiona majoritatea problemelor ce
ţin de utilizarea fondului funciar agricol.
Aplicarea corectă a metodelor de reglementare a relaţiilor funciare poartă un
conţinut metodologic. În acest context metodologia reglementării relaţiilor funciare
trebuie să răspundă la întrebările: când, cum, prin ce metode se poate influenţa asupra
relaţiilor funciare pentru a obţine rezultatul scontat. Aplicarea haotică a metodelor de
influenţă asupra obiectului şi subiectului relaţiilor funciare, deja din practica existentă, ne
va aduce rezultatele scontate.
Tema 11
ALTE CADASTRE DE SPECIALITATE
11.1 Cadastrul apelor
11.2 Cadastru forestier
11.3 Cadastru edilitar
BIBLIOGRAFIE
ACTE LEGISLATIVE ŞI NORMATIVE

1. Constituţia Republicii Moldova.
179
2. Codul Civil al Republicii Moldova. Legea Republicii Moldova nr.1107 – XV din
6 iunie 2002.
3. Codul Funciar. Legea Republicii Moldova nr. 828 din 25.12.1991.
4. Codul Silvic. Legea Republicii Moldova nr.887 din 21.06. 1996.
5. Codul Fiscal. Legea Republicii Moldova nr. 407 – XV din 26.07.2001.
6. Codul Apelor. Legea Republicii Moldova nr. 1532 – XII din 22.06.1993.
7. Legea Republicii Moldova cu privire la activitatea de evaluare nr. 989 – XV din
18.04.2002.
8. Legea Republicii Moldova. Cadastrul bunurilor imobile nr.1543 – XIII din
25.02.1998.
9. Legea Republicii Moldova privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier) nr. 1353-
XIV din 03.11.2000.
10. Legea Republicii Moldova cu privire la notariat nr. 1453 – XV din 8.11.2002.
11. Legea Republicii Moldova cu privire la proprietatea publică a unităţilor
administrativ – teritoriale nr. 523 – XIV din 16.07.1999.
12. Legea Republicii Moldova cu privire la arenda în agricultură nr. 198 – XV din
15.05.2003.
13. Legea Republicii Moldova cu privire la preţul normativ şi modul de vînzare –
cumpărare a pămîntului nr. 1308 – XIII din 25.07.1997.
14. Legea Republicii Moldova privind administrarea publică locală nr. 436 – XVI
din 28 decembrie 2006.
15. Legea Republicii Moldova privind cooperativele de producţie nr.1007 – XV din
25.04.2002.
16. Legea Republicii Moldova privind societăţile pe acţiuni nr. 1134 – XIII din 2
aprilie 1997.
17. Legea Republicii Moldova cu privire la registre nr. 71 – XVI din 22 martie 2007.
18.Legea Republicii Moldova privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor
nr. 91 – XVI din 5 aprilie 2007.
19. Legea Republicii Moldova privind cooperativele de întreprinzător nr. 73 – XV
din 12 aprilie 2001.
20. Legea Republicii Moldova cu privire la formarea bunurilor imobile nr. 354 –
XV. 28.10.2004
21. Legea Republicii Moldova privind societăţile cu răspundere limitată nr. 135 –
XVI din 14 iunie 2007.
22.Legea nr.7 din 13 martie 1996 cadastrului şi publicităţii imobiliare. Parlamentul
Romîniei
23. Legea Republicii Moldova nr. 668-XIII din 23.11.1995 „Pentru aprobarea Listei
unităților ale căror terenuri destinate agriculturii rămîn în proprietatea statului. Monitorul
official al Republicii Moldova nr.54-55 din 15.08.1996.
24. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova privind implementarea Legii cu

privire la arenda în agricultură nr.72.din 30.01.2004.
25. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea Programului de
consolidare a terenurilor agricole nr. 554 din 22.05.2006.
180
26. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 1075 din 1 octombrie 2007 cu
privire la aprobarea Regulamentului privind consolidarea terenurilor agricole.
CĂRŢI, MONOGRAFII, ARTICOLE

33. Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru. Cadastrul funciar al Republicii Moldova.
Chişinău 2003. – 616 p.
Chişinău 2004. – 881p.
38. Botnarenco I. Cadastrul în Moldova. – Chişinău: editura „Pontos”, 2006.– 210 p.
39. Botnarenco I. Consolidarea terenurilor agricole în Moldova.–Chişinău:
„Pontos”, 2009. – 340 p.
40. Botnarenco I. Problemele consolidării terenurilor agricole. // „Ştiinţa agricolă”,
– nr.2. 2005 Chişinău.
41. Botnarenco I. Problemele consolidării terenurilor agricole. // „Ştiinţa agricolă”,
– nr.2. 2005 Chişinău.
42. Botnarenco I. Cadastrul bunurilor imobile în Republica Moldova (teorie,
metode, practică). Chişinău: Pontos, 2012, 484p. 35 c.a. ISBN 978-9975-51-400-2.
43. Botnarenco I. Consolidarea terenurilor agricole în Moldova (teorie, metode,
practică). Chişinău: Pontos, 2009, 340p. 25 c.a. ISBN 978-9975-72-276-6.
44. Botnarenco I., Zubco E. Categoria de destinaţie a terenurilor în conţinutul
cadastrului. În: Ştiinţa Agricolă, UASM, Chişinău, 2011, nr.1, p.52-55., 0,66 c.a. ISSN
1857-0003.
45. Botnarenco I., Zubco E. Modificarea categoriei de destinaţie a terenurilor
(aspect social, teoretic şi juridic). În: Ştiinţa Agricolă, UASM, Chişinău, 2011, nr.1, p.56-
58., 0,70 c.a. ISSN 1857- 0003.
46.Botnarenco I., Zubco E. Rolul întreprinderilor asociative în agricultura
Moldovei. În: Ştiinţa Agricolă, UASM, Chişinău, 2011, nr.2, p.72-75., 0,7c.a. ISSN 1857
– 0003.
47. Botnarenco I., Zubco E. Rolul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) în economia
Moldovei. În: Ştiinţa Agricolă, UASM, Chişinău, 2012, nr.1, p. 60-63., 0.70 c.a. ISSN
1857 – 0003.
48. Botnarenco I., Popescul S. Cadastrul agricol – necesitate obiectivă a Republicii
Moldova. În: Ştiinţa Agricolă, UASM, Chişinău, 2012, nr.2, p.64-67., 0,70 c. a. ISSN
1857 – 0003.
49. Botnarenco I., Zuco E. Metodologia reglementării relaţiilor funciare agrare în
Republica Moldova. În: Ştiinţa Agricolă, UASM, Chişinău, 2012, nr.2, 0,70 c.a. ISSN
1857 – 0003.
181
50. Botnarenco I, Popescu S. Sistemul informaţional al cadastrului agricol în
Republica Moldova. În: Ştiinţa Agricolă, UASM, Chişinău, 2013, nr.1, p.113-118., 0,7
c.a. ISSN 1857 - 0003
51. Botnarenco I., Zubco E. Vînzarea – cumpărarea terenurilor destinate agriculturii.
În: Lucrări ştiinţifice, Simpozionul Ştiinţific Internaţional, UASM. Chişinău, 2011, vol
30, p.122-128, 0,7 c.a. ISBN 978-9975-64-125-8.
52. Botnarenco I., Zubco E. Relaţiile funciare actuale în agricultura Moldovei. Cluj
– Napoca. În: Culegere de lucrări ştiinţifice, Simpozionul internaţional. Sisteme
Informaţionale Geografice. GIS în evaluarea vulnerabilităţii. Cluj - Napoca 2012. p.116-
128. ISSN 1843 – 5920.
53. Botnarenco I. Capitalul funciar al Republicii Moldova. Chişinău. Simpozion
ştiinţific internaţional, Cadastru şi Drept. Culegeri de lucrări ştiinţifice, 2013., p. 88-94.
ISBN 978-9975-64-245-3
54. Buzu, Olga. Organizarea activităţii de evaluare. – Chişinău: editura „Tipografia
Centrală”, 2002. – 428 p.
55. Buzu O., Matcov A. Evaluarea bunurilor imobile.// Teorie şi practică. –
Chişinău: Tipografia centrală. – 2003.
56. Bajura T., Botnarenco I., Moroz V. Îndrumar pentru proprietarii cotelor de
pămînt şi ai loturilor de pe lîngă casă. – Chişinău: ARS.-1997.
57. НИИ почвоведения и агрохимии им. Н.А.Димо. Эрозия почв. - Chişinău:
Pontos, 2001.
58. Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie „NICOLAE DIMO”.
Eroziunea solului. Chişinău: Pontos, 2004. – 476 p.
59. Richiard Bullard. Universitatea spaţiului terestru. Cambridge. Consolidarea
terenurilor şi dezvoltarea rurală. Articol în „Administrarea Teritoriului”. nr.10.
Octombrie 2007.
60. Registrul soiurilor de plante al republicii Moldova. 2008. ediţie oficială.
61. Serafim Andrieş. Optimizarea regimurilor nutritive ale solurilor şi
productivitatea plantelor de cultură. Chişinău: Pontos, 2007. – 366 p.
62. Варламов А. Земельный кадастр. Теория. Методика. Практика. Москва:
ГУЗ. – 2000.
63. Gînju, V., Guţu, V. Cadastru bunurilor imobile: Vol I. – Chişinău. 1998 – 207 p.
64. Gînju, V., Guţu, V. Cadastru bunurilor imobile: Vol II. – Chişinău.1999.– 232 p.
65. Gînju, V., Guţu, V. Cadastru bunurilor imobile: Vol III.–Chişinău. 1999.– 294 p.
66. Gînju, V., Guţu, V. Cadastru bunurilor imobile: Vol IV. – Chişinău. 2000. – 672
67. Standarde Profesionale Europene Aprobate pentru Evaluarea Proprietăţilor
Imobiliare. Tegova. – Chişinău: „Tipografia Centrală”, –223 p.
68. K. Vecere. The cadastral system in Cyprus. 2009. www. Eurocadastre. Org/pdf/
Cadastral sistem_II_2009 (vizitat 17.13.2013).
69. J.Kaufmann, D. Steudler. Cadastre – 2014. Vizion an Fiuture Cadastral Systems
– FIG.1998. www.fig.net/cadastre 2014/…/c2014 – english. pdf (vizitat 10.10.2013).
70. W. Hamerk. Cadastral Systems In Developing Contries.Tecnical options. FIG.

1998. Commission 7.www.fig.net. /…/penang 977.htm. (vizitat 20.10.13).
182
71. T. Asterberg. Cadastral Systems In Developing Contries. Legal options.
FIG.1998. Commission 7. www.fig.net. /…/penang 9710. . (vizitat 20.10.13).
72. Третяк A.M., Земельный капитал: теоретико-методологiчнi основи
формування та функцiонування (монографiя). Львiв: СПОЛОМ, 2011. 520 с.,
ISBN978-966-665-624-0.
73. Казьмiр П.Г., Н.Э. Стойко и др. Организацiя сiльскогосподарського
використання земель на ландшафтно-екологiчнiй основi (монографiя). Львiв.
СПОЛОМ, 2009. 254с. ISBN 978-966-665-551-9
74. Europa. MD-Reforma agriculturii. 2011.europa.md/subpagina/…/Reforma % 20
agriculturi… (accesat 18.10.14 ora 6)
75. Mircea Miclea. Cadastru şi cartea funciară. Bucureşti: „ALL”,1995,360 p. ISBN
973-571-110-9
ANEXE
Anexa nr.1
183
Fişa
de Registru a exploataţiei agricole (model)
n/o Conţinutul informaţiei

1 Informaţie despre proprietarul (administratorul) exploataţiei agricole:
Numele, prenumele proprietarului (administratorului)______________
_____________________________________________________________
Buletin de identitate___________________________________________
Dreptul de administrare________________________________________
Adresa proprietarului (administratorului)_________________________
_____________________________________________________________
Obligaţii financiare
2 Informaţie despre exploataţia agricolă
denumirea exploataţiei ________________________________________
forma organizatorico – juridică _________________________________
adresa sediului (domiciliul): ____________________________________
înregistrarea întreprinderii _____________________________________
_____________________________________________________________
Obligaţii financiare (gaj, altele)
3 Informaţie despre dimensiuni şi dreptul asupra exploataţiei agricole:
Suprafaţa totală ___________________________________________
Inclusiv: proprietate privată_________________________
teren în folosinţă (arendă____________________
Codurile terenurilor în registrul bunurilor imobile:
Proprietate privată: ________________________________________
_________________________________________________________
În folosinţă (arendă)________________________________________
_________________________________________________________
Alte grevări
4 Alte informaţii
5
6
Anexa nr.2
Clasificatorul
identificării tipului de proprietate a exploataţiei agricole (model)
184
Codul de Tipul de proprietate al exploataţiei agricole
clasificare
1.0 Exploataţie agricolă proprietate publică:
1.1 a statului;
1.2 a unităţii administrativ - teritoriale
2.0 Exploataţie agricolă proprietate privată:
2.1 comună;
2.2 individuală;
Anexa nr.3
Clasificatorul
identificării domeniului de activitate (model)
Codul de Domeniul de activitate al exploataţiei agricole

clasificare
1 Producerea de materie primă
2 Domeniul ştiinţei
3 Domeniul didactic
Anexa nr.4
Clasificatorul
identificării dimensiunilor exploataţiilor agricole (model)
Cod de Factorul «dimensiunile exploataţiei agricole»

clasificare
01 S (ha) ≤ 1.0 ha.
02 1.0 – 5.0 ha
03 5.0 – 10.0 ha
04 10.0 – 50.0 ha
05 50.0 – 100.0 ha
06 100.0 < S (ha)
Anexa nr. 5
Clasificatorul
identificării formelor organizatorico – juridice (model)
185
Codul de Forma organizatorico – juridică a exploataţiei agricole
clasificare
1.0 Cooperative agricole:
1.1 de producţie;
1.2 de întreprinzător.
2.0 Societăţi pe acţiuni
3.0 Societăţi cu răspundere limitată
4.0 Gospodării ţărăneşti
5.0 Gospodării auxiliare
6.0 Terenuri agricole ne incluse în formele organizatorico - juridice
Anexa nr.6
Fişa
de Registru a parcelelor agricole (model)
n/ Conţinutul informaţiei despre parcela cu codul Codul de

o cadastral nr. 0001.01 clasificare a S
informaţiei (ha)
1 Tipul de proprietate:__________________________
2 Subcategoria de destinaţie a terenului:_____________
3 Categoria de folosinţă a parcelei agricole:___________
4 Mod de folosinţă:_____________________________
5 Caracteristica solurilor:________________________
6 Aplicarea substanţelor chimice:__________________
7 Măsuri de agromediu:___________________________
8 Altă informaţie: ______________________________
186
Anexa nr.7
Clasificatorul
identificării parcelelor agricole după tipul de proprietate (model)
Codul de Tipul şi
clasificare subtipul de proprietate a parcelelor agricole
01 Proprietate privată
02 Proprietate privată individuală
03 Proprietate privată comună
04 Proprietate publică
05 Proprietate publică a statului
06 Proprietate publică a unităţilor administrativ - teritoriale
07 Proprietate publică a statului de interes public
08 Proprietate publică a statului de interes privat
09 Proprietatea unităţilor administrativ – teritoriale de interes public
10 Proprietatea unităţilor administrativ – teritoriale de interes privat
11 Proprietate comună
12 Proprietate comună în diviziune
13 Proprietate comună în devălmăşie
Anexa nr.8
CLASIFICATORUL
Identificării subcategoriilor de destinaţie a terenurilor agricole
(model)
Codul de Denumirea subcategoriei de destinaţie a terenurilor agricole
clasificare
01 Terenuri productive
02 Terenuri productive de calitate superioară
03 Terenuri productive de calitate inferioară
04 Zone sanitare
05 Zone de protecţie sanitară
06 Terenuri irigate
07 Terenuri desecate
08 Alte terenuri amenajate
09 Terenuri neproductive
187
Anexa nr.9
Clasificatorul
identificării categoriilor de folosinţă a parcelelor agricole (model)
n/o Cod de Denumirea categoriei de folosinţă a menţiuni

clasificare terenurilor agricole
2 3 4
00 terenuri agricole productive
01 teren arabil
02 pîrloagă
03 livezi (pomi şi arbuşti fructiferi)
04 portaltoi pomicol
05 plantaţii de viţă de vie
06 portaltoi viticol
07 clone a soiurilor de viţă de vie
08 clone a portaltoiului vitivol
09 fîneţe
10 păşune
00 terenuri agricole neproductive
21 construcţii agricole
22 sisteme de irigare
23 sisteme de desecare
24 sisteme de irigare-desecare
25 canale de transportare a apei
26 drumuri tehnologice de cîmp
27 drumuri tehnologice de deservire a viilor
28 drumuri tehnologice de deservire a livezilor
29 fîşii forestiere
30 plantaţii forestiere
31 bazine acvatice
32 rîpi
33 alunecări de teren
34 bolovănişuri
35 terenuri deteriorate artificial
188
Anexa nr.10
Clasificatorul
identificării parcelelor agricole după speciile de plante
n/o Cod Denumirea speciilor menţiuni

de
clasificare
1 01.00.00.00 CEREALE
2 01.01.00.00 CEREALE PENTRU BOABE
3 01.01.01.00 GRÎU COMUN DE TOAMNĂ
4 01.01.02.00 GRÎU DURUM DE TOAMNĂ
5 01.01.03.00 GRÎU DE PRIMĂVARĂ
6 01.01.04.00 SECARĂ DE TOAMNĂ
7 01.01.05.00 TRITICALE
8 01.01.06.00 ORZ DE TOAMNĂ
9 01.01.07.00 ORZ DE PRIMĂVARĂ
10 01.01.08.00 OVĂS
11 01.02.00.00 CEREALE PENTRU CRUPE
12 01.02.01.00 HRIŞCĂ
13 01.02.02.00 MEI
14 01.03.00.00 CEREALE PENTRU BOABE ŞI NUTREŢ
15 01.03.01.00 PORUMB
16 01.03.02.00 SORG
17 01.03.03.00 IARBĂ DE SUDAN
18 01.03.04.00 HIBRID (SORG IARBĂ DE SUDAN)
19 02.00.00.00 LEGUMINOASE
20 02.01.00.00 LEGUMINOASE PENTRU BOABE
21 02.01.01.00 MAZĂRE
22 02.01.02.00 FASOLE
23 02.01.03.00 BOB
24 02.01.04.00 LATIR
25 02.01.05.00 NĂUT
26 02.01.06.00 LINTE
27 02.01.07.00 SOIA
28 02.01.08.00 ALUNE DE PĂMÎNT
29 02.02.00.00 LEGUMINOASE PENTRU NUTREŢ
30 02.02.01.00 MĂZĂRICHE DE TOAMNĂ
31 02.02.02.00 MĂZĂRICHE DE PRIMĂVARĂ
32 02.02.03.00 LUCERNĂ
33 02.02.04.00 CIUMĂRIE
34 03.00.00.00 PLANTE OLIAGINOASE
35 03.00.01.00 FLOAREA SOARELUI
36 03.00.02.00 GRUPĂ SPECIALĂ
37 03.00.03.00 RAPIŢĂ DE TOAMNĂ
38 04.00.00.00 PLANTE TEHNICE
189
39 04.00.01.00 SFECLĂ DE ZAHĂR
40 04.00.02.00 TUTUN
41 05.00.00.00 PLANTE RĂDĂCINOASE PENTRU
42 05.00.01.00 FURAJ
43 06.00.00.00 SFECLĂ FURAGERĂ
44 06.00.01.00 PLANTE AROMATICE ŞI MEDICINALE
45 06.00.02.00 MENTĂ
46 06.00.03.00 ŞERLAI
47 06.00.04.00 JALIŞ DE GRĂDINĂ
48 06.00.05.00 FENICUL
49 06.00.06.00 LEVÎNŢICĂ
50 06.00.07.00 TRANDAFIR
51 06.00.08.00 MUŞEŢEL
52 06.00.09.00 MĂTĂCIUNE
53 06.00.10.00 LOFANT
54 06.00.11.00 CĂTUŞNICĂ
55 06.00.12.00 ISOP
56 06.00.13.00 ARMURARU
57 06.00.14.00 GĂLBENELE
58 06.00.15.00 STEVIE DULCE
59 06.00.16.00 NEGRILICĂ
60 06.00.17.00 LAUR INDIAN
61 06.00.18.00 SUNĂTOARE
62 06.00.19.00 SOVÎRV
63 06.00.20.00 LUFĂ
64 06.00.21.00 BUSUIOC
65 06.00.22.00 ECHINACEE
66 06.00.23.00 PASIFLORĂ
67 06.00.24.00 MONARDĂ
68 06.00.25.00 MOMORDICĂ
69 06.00.26.00 MUŞTAR ALB
70 06.00.27.00 CORIANDRU
71 06.00.28.00 IN DE CULTURĂ
72 06.00.29.00 MĂCIUCA CIOBANULUI
73 06.00.30.00 POL - PALA
74 06.00.31.00 NALBĂ MARE
75 06.00.32.00 IPCĂRIGE
76 06.00.33.00 SUSAN
77 06.00.34.00 ROINIŢĂ
78 06.00.35.00 CEFALOFLORA
79 06.00.36.00 MOLURĂ
80 06.00.37.00 RUTĂ DE GRĂDINĂ
81 06.00.38.00 FRAGĂ
82 06.00.39.00 FRASIA
190
83 06.00.40.00 ROIBĂ
84 06.00.41.00 SCORŢONERĂ
85 06.00.42.00 SPARANGEL
86 06.00.43.00 SRÎNTITOARE DE TUFIŞ
87 06.00.44.00 COADA ŞORICELULUI
88 06.00.45.00 CERNEŢEL
89 06.00.46.00 LOFANT
90 06.00.47.00 MACLEIA
91 06.00.48.00 BUSUIOC
92 06.00.49.00 ŞOFRĂNEL
93 06.00.50.00 LEMN DULCE
94 06.00.51.00 IARBĂ MARE
95 06.00.52.00 SORBESTREA
96 06.00.53.00 TALPA GÎŞTEI
97 06.00.54.00 CIMBRU DE GRĂDINĂ
98 06.00.55.00 RODIOLA
100 06.00.56.00 SCHINDUF
101 06.00.57.00 VARGA DE AUR CANADIANĂ
102 06.00.58.00 DEGEŢĂL LÎNOS
103 06.00.59.00 DEGEŢĂL ROŞU
104 06.00.60.00 MAGHIRAN
105 07.00.00.00 LUMINIŢA NOPŢII
106 07.01.00.00 LEGUME
107 07.01.01.00 LEGUME SOLANACEE
108 07.01.01.01 TOMATE
109 07.01.01.02 PENTRU CONSUM ÎN STARE
PROASPĂTĂ
110 07.01.01.03 CONSUM ÎN STARE PROASPĂTĂ ŞI
111 07.01.02.00 INDUSTRIALIZARE
112 07.01.03.00 PENTRU INDUSTRIALIZARE
113 07.01.04.00 ARDEI GRAS
114 07.01.05.00 ARDEI GOGOŞAR
115 07.02.00.00 ARDEI IUTE
116 07.02.01.00 PĂTLĂGELE VINETE
117 07.02.01.01 LEGUME VĂRZOASE
118 07.02.01.02 VARZĂ ALBĂ
119 07.02.01.03 DE LA FOARTE TIMPURIE SPRE
120 07.02.02.00 TIMPURIE
121 07.02.03.00 SEMITIMPURIE - MIJLOCIE
122 07.02.04.00 SEMITARDIVĂ - TARDIVĂ
123 07.02.05.00 VARZĂ ROŞIE
124 07.02.06.00 VARZĂ CREAŢĂ
125 07.03.00.00 VARZĂ CHINEZEASCĂ
126 07.03.01.00 CONOPIDĂ
191
127 07.04.00.00 BROCOLLI
128 07.04.01.00 LEGUME TUBERCULIFERE
129 07.04.02.00 CARTOF
130 07.04.03.00 LEGUME RĂDĂCINOASE
131 07.04.04.00 MORCOV
132 07.04.05.00 SFECLĂ ROŞIE
133 07.04.06.00 RIDICHE DE IARNĂ
134 07.04.07.00 RIDICHE DE LUNĂ
135 07.05.00.00 PĂTRUNJEL
136 07.05.01.00 PĂSTÎRNAC
137 07.05.02.00 ŢELINĂ
138 07.05.03.00 LEGUME BULBOASE
139 07.06.00.00 CEAPĂ
140 07.06.01.00 CEAPĂ PENTRU COZI
141 07.06.01.01 USTUROI
142 07.06.01.02 LEGUME CUCURBITACEE
143 07.06.02.00 CASTRAVETE
144 07.06.03.00 CU POLENIZARE ENTOMOFILĂ
145 07.06.04.00 PARTENOCARPICI
146 07.06.05.00 PEPENE VERDE
147 07.06.06.00 PEPENE GALBEN
148 07.06.07.00 DOVLEAC COMESTIBIL
149 07.07.00.00 DOVLEAC MUSCAT
150 07.07.01.00 DOVLECEL
151 07.07.02.00 PATISON
152 07.07.03.00 LEGUME PĂSTĂIOASE
153 07.07.04.00 MAZĂRE DE GRĂDINĂ
154 07.07.05.00 BOB DE GRĂDINĂ
155 07.08.00.00 FASOLE DE GRĂDINĂ
156 07.08.01.00 FASOLE DE LIMĂ
157 07.08.02.00 FASOLIŢĂ
158 07.08.03.00 LEGUME VERDEŢURI
159 07.08.04.00 SALATĂ
160 07.08.05.00 ŞPANAC
161 07.00.00.00 MĂCRIŞ
162 08.00.00.00 REVENT
163 08.00.01.00 MĂRAR
164 08.00.02.00 PORUMB ZĂHARAT
165 08.00.03.00 PLANTRE ORNAMENTALE
166 08.00.04.00 RUJI DE TOAMNĂ
167 08.00.05.00 CANĂ
168 08.00.06.00 CRIZANTEMĂ
169 08.00.07.00 STÎNJENEL
170 08.00.08.00 BUJOR
192
171 08.00.09.00 CRIN GALBEN
172 08.00.10.00 GLADIOLĂ
173 08.00.11.00 TRANDAFIR
174 09.00.00.00 CRĂIŢE
175 09.00.01.00 LALEA
176 09.00.01.01 GAROAFE DE SERĂ
177 09.00.01.02 POMI ŞI ARBUŞTI FRUCTIFERI
178 09.00.01.03 MĂR
179 09.00.02.00 SOIURI DE VARĂ
180 09.00.03.00 SOIURI DE TOAMNĂ
181 09.00.04.00 SOIURI DE IARNĂ
182 09.00.05.00 PĂR
183 09.00.06.00 GUTUI
184 09.00.07.00 PRUN
185 09.00.08.00 CORCODUŞ
186 09.00.09.00 CAIS
187 09.00.10.00 PERSIC
188 09.00.11.00 CIREŞ
189 09.00.12.00 VIŞIN
190 09.00.13.00 NUC
191 09.00.14.00 MIGDAL
192 09.00.15.00 CORN
193 09.00.16.00 CURMAL DE CHINA
194 09.00.17.00 ZMEUR
195 10.00.00.00 COACĂZ NEGRU
196 11.00.00.00 AGRIŞ
197 11.00.01.00 CĂPŞUN
198 11.00.02.00 PORTALTOI POMICOL
199 11.00.03.00 VIŢĂ DE VIE
200 11.00.04.00 SOIURI DE MASĂ CU BOABE ALBE
201 11.00.05.00 SOIURI DE MASĂ CU BOABE NEGRE
202 11.00.06.00 APIRENE
203 12.00.00.00 SOIURI PENTRU VIN CU BOABE ALBE
204 13.00.00.00 SOIURI PENTRU VIN CU BOABE
205 14.00.00.00 NEGRE
SOIURI PENTRU PRODUSE
ALIMENTARE
PORTALTOI VITICOL
CLONE A SOIURILOR DE VIŢĂ DE VIE
CLONE DE PORTALTOI VITICOL
193
Anexa nr.11
Registrul
soiurilor de plante al Republicii Moldova
nr. de denumi- numărul numărul anul anul

înregi- rea origina- menţină- include- reînregi- indici
strare soiului torului torului rii strării
1 2 3 4 5 6 7 ... 13
I. CERIALE
1. CERIALE PENTRU BOABE
0011302 ACCENT
0010640 ALUNIŞ
GRÎU DURUM DE TOAMNĂ (Tritican durum Desf.)
GRÎU DE PRIMĂVARĂ (Triticum aestivum.L)
SECARĂ DE TOAMNĂ (Secale cereale L.)
TRITICALE (Triticosecale Wittmack W.)
ORZ DE TOAMNĂ (Hordeum vulgare L.)
ORZ DE PRIMĂVARĂ (Hordeum vulgare L.)
OVĂS (Avena sativa L.)
2. CEREALE PENTRU CRUPE
3. CEREALE PENTRU BOABE ŞI NUTREŢ
II. LEGUMINOASE
1. LEGUMINOASE PENTRU BOABE
2. LEGUMINOASE PENTRU NUTREŢ
III. PLANTE OLEAGINOASE
IV. PLANTE TEHNICE
V. PLANTE RĂDĂCINOASE PENTRU FURAJ
VI. PLANTE AROMATICE ŞI MEDICINALE
VII. LEGUME
VIII. PLANTE ORNAMENTALE
IX. POMI ŞI ARBUŞTI FRUCTIFERI
MĂR (Malus domestica Borkh)
1. Soiuri de vară
7403011 AUGUST
7150628 MANTET
X. VIŢĂ DE VIE (Vitis L.)
altele
194
Anexa nr.12
Clasificatorul
identificării parcelelor agricole în dependenţă de măsurile agro - mediu
n/o Denumirea Menţiuni
măsurilor de agro - mediu (recomandare
sau restricţie)
Capitolul I. Teren arabil
1 În zonele de protecţie a apelor, în afara fîşiei de 300 metri de
la muchia taluzului riveran al albiei, aplicarea pesticidelor se
admite numai pe timp uscat fără vînt cu mijloace terestre.
2 Aplicarea pesticidelor în limitele fîşiei de 300 metri de la
muchia taluzului riveran al albiei se admite local în cazuri
excepţionale de răspîndire epifitotică a dăunătorilor şi bolilor,
sub supravegherea strictă a specialiştilor de profilul respectiv şi
cu acordul organelor care exercită controlul asupra stării
mediului înconjurător.
3 Aplicarea îngrăşemintelor minerale şi organice înăuntrul
fîşiei de 300 metri de la muchia taluzului riveran al albiei se
admite numai sub brazdă.
Capitolul II. Livezi
4 Cerinţe cu caracter restrictiv
5 Cerinţe cu caracter recomandativ
Capitolul III. Vii
6 Cerinţe cu caracter restrictiv
7 Cerinţe cu caracter recomandativ
CAPITOLUL IV. Păşune
8 Utilizarea fertilizanţilor chimici este interzisă.
9 Utilizarea tradiţională a gunoiului de grajd este permisă pînă la
echivalentul de maximul 30 kg N s.a/ha.
10 Utilizarea pesticidelor este interzisă.
11 Cositul poate începe doar după 1iulie.
12 Masa verde cosită trebuie adunată de pe suprafaţa pajiştii nu mai
tîrziu de 2 săptămîni de la efectuarea cositului.
13 Păşunatul se efectuează cu maximum 1 UVM (unităţi de vite
mari) pe hectar.
14 Păşunile inundate nu vor fi păşunate mai devreme de două
săptămîni de la retragerea apelor.
15 Este interzis aratul sau discuitul pajiştilor aflate sub angajament.
16 Nu vor fi realizate însămînţări de suprafaţă sau supraînsemînţări
cu specii din flora locală în cazurile cînd anumite porţiuni de
pajişte se degradează sau sunt afectate accidental.
195
Anexa nr.13
Registrul de stat
al produselor de uz fitosanitar şi al fertilizanţilor
(extras)
n/ numărul data denumire forma sub- firma producătoa- grupa

de înre- înregis comer- prepara- stanţa re de toxi-
gistrare trării cială tivă activă citate
1 01-0146 24.12. Acceta- Solu- 225 „SAM LABORA III/III
2003 miprid ţie g/l TOIRES ANIGE
NE”
2
3
4
5
6
7
8
9
196
Anexa nr.14
Clasificatorul
solurilor Republicii Moldova şi notele de bonitare
Anexa 14.1
Lista sistematică
şi notele de bonitate a tipurilor şi subtipurilor de sol
Nr. Cod Denumirea solurilor Nota de bonitate

d/o
1 2 3 4
SOLURI AUTOMORFE
1 19 Brune luvice 72
2 01 Brune tipice 72
3 02 Grisoluri (cenuşii) albice 58
4 03 Grisoluri (cenuşii) tipice 68
5 04 Grisoluri (cenuşii) închise 78
6 21 Grisoluri vertice (compacte) 50
7 05 Cernoziomuri luvice 88
8 06 Cernoziomuri levigate (cambice) 94
9 07 Cernoziomuri tipice 100
10 08 Cernoziomuri xero-forestiere 98
11 09 Cernoziomuri obişnuite 82
12 10 Cernoziomuri carbonatice 71
13 11 Cernoziomuri sudice 70
14 12 Cernoziomuri vertice (compacte) 50
15 20 Cernoziomuri stagnice 85
16 13 Rendzine 71
17 16 Soloneţuri 30
18 15 Cumulice tipice Se evaluează după
însuşiri concrete
SOLURI SEMIHIDROMORFE
19 31 Cernoziomuri freatic umede 85
20 38 Cernoziomuri vertice (compacte) freatic 50
umede
21 33 Cumulice tipice freatic umede Se evaluează după
însuşiri concrete
22 34 Soloneţuri freatic umede 30
23 35 Solonceacuri freatic umede 10
24 36 Soloneţuri-solonceacuri freatic umede 10
SOLURI HIDROMORFE EXTRALUVIALE (NEALUVIALE)
25 51 Lăcovişti 80
197
26 52 Lăcovişti cumulice Se evaluează după
însuşiri concrete
27 56 Lăcovişti vertice 50
28 57 Lăcovişti semimlăştinoase 25
29 60 Soluri mlăştinoase 20
30 54 Solonceacuri - lăcovişti 10
31 59 Solonceacuri - lăcovişti mlăştinoase 10
32 62 Solonceacuri mlăştinoase 10
33 53 Soloneţuri-lăcovişti 30
34 55 Soloneţuri - solonceacuri lăcovişti 10
ALUVISOLURI ( FLUVISOLURI)
35 84 Aluvisoluri slab evoluate Se evaluează după
însuşiri concrete
36 86 Aluvisoluri stratificate 80
37 73 Aluvisoluri tipice 80
38 71 Aluvisoluri humifere sau aluvisoluri - 85
lăcovişti
39 72 Aluvisoluri vertice 48
40 77 Aluvisoluri semimlăştinoase 25
41 80 Aluvisoluri mlăştinoase 20
42 85 Aluvisoluri mlăştinoase turboase 10
43 75 Aluvisoluri - solonceacuri 10
44 79 Aluvisoluri - solonceacuri semimlăştinoase 10
45 82 Aluvisoluri - solonceacuri mlăştinoase 10
46 74 Aluvisoluri - soloneţuri 30
47 76 Aluvisoluri soloneţ - solonceacuri 10
ANTROSOLURI
48 17 Antrosoluri reconstruite Se evaluează după
însuşiri concrete
49 94 Antrosoluri recultivate idem
50 92 Antrosoluri decopertate-copertate pe terase idem
artificiale
51 100 Erodosoluri idem
SOLURI DETERIORATE
52 18 Soluri deformate şi deteriorate pe alunecări de 30
teren
53 95 Soluri decopertate Se evaluează după
însuşiri concrete
54 91 Terenuri deteriorate prin excavaţii idem
FORMAŢII DE DEPOZITE RECENTE
55 63 Nămoluri idem
56 83 Aluviuni idem
FORMAŢII DE ROCI
198
57 96 Stâncării 
58 98 Grohotişuri 
59 99 Pietrişuri 
60 97 Roci neconsolidate ale prăbuşirilor, 
alunecărilor de teren, carierelor etc.
NOTĂ:
- nota minimală de bonitate a solurilor - 10 puncte;
- nota de bonitate a antrosolurilor, solurilor cumulice, solurilor slab evoluate etc., care se caracterizează printr-o
variaţie foarte mare a însuşirilor principale, se calculează înmulţind nota medie de bonitare a subtipului zonal de sol cu
valorile coeficienţilor de bonitare corespunzătoare treptelor valorice ale însuşirilor.
– cernoziomuri carbonatice se numesc solurile evoluate pe suprafeţe orizontale cu conţinut de carbonaţi în stratul
0-30cm mai mare de 2,0%.
199
Anexa 14.2
Indicatorii de clasificare
a solurilor la nivel inferior şi coeficien|ii de bonitare pentru treptele scărilor valorice
ale acestor indicatori
Anexa 14.3
Clase de grosime
a profilului humifer al solurilor cu conţinut de humus mai mare de 1,0%
Nr. Grosimea Coeficienţii

d/o Cod Denumirea solurilor profilului de bonitare
humifer, cm
1 0 Cu profil humifer extrem de profund > 160 1.0
2 1 Cu profil humifer foarte puternic 120-160 1.0
profund
3 2 Cu profil humifer puternic profund 80-120 1.0
4 3 Cu profil humifer moderat profund 60-80 0.9
5 4 Cu profil humifer semiprofund 40-60 0.8
6 5 Cu profil humifer superficial 20-40 0.6
7 6 Cu profil humifer foarte superficial < 20 0.3
Anexa 14.4
Grade de eroziune
în suprafaţă sau de decopertare a solurilor
Nr. Cod Denumirea solurilor Îndepărtat prin eroziune Coeficienţii

d/o sau decopertare de bonitare
1 7 Erodate (decopertate) foarte Până la 1/4 din or. A 0.9
slab
2 8 Erodate (decopertate) slab Până la 1/2 din or. A 0.8
3 9 Erodate (decopertate) Mai mult de 1/2 din or. 0.6
moderat A
4 10 Erodate (decopertate) Parţial or.B1 0.5
puternic
5 11 Erodate (decopertate) foarte Parţial or.B2 0.4
puternic sau erodosoluri
6 12 Erodate (decopertate) Complet or. B2 0.3
excesiv sau erodosoluri
excesiv erodate
Notă. Indicatorul “Grade de eroziune sau de decopertare” este un indicator integral de clasificare şi bonitare a solurilor.
Acest indicator exclude aplicarea la calcularea notei de bonitare a solurilor erodate sau decopertate a
coeficienţilor de bonitare pentru treptele scărilor valorice ale indicatorilor: “Grosimea profilului humifer”,
“Conţinutul de humus în stratul arabil (0-30 cm)”, “Conţinutul de carbonaţi în stratul arabil (0-30 cm)”.
Denumirea de subtip pentru solurile erodate automorfe se determină după denumirea solului zonal c
200
Anexa 14.5
Clase de grosime
a solurilor până la roca compactă, pietriş sau nisip grosier
Nr.d/o Cod Denumirea solurilorGrosimea Coeficienţi
solurilor, De bonitare
cm
1 23 Puternic profunde > 100 1.0
2 24 Moderat profunde 80-100 0.9
3 25 Semiprofunde 50-80 0.8
4 26 Moderat superficiale 30-50 0.6
5 27 Foarte superficiale < 30 0.3
Anexa 14.6
Complexe de soluri
pe alunecări de teren cu diverse grade dominante de deteriorare şi erodare a
învelişului de sol
Nr. Cod Denumirea solurilor Coeficienţii
d/o de bonitare
1 01 Deteriorate slab cu dominarea solurilor cumulice 0.7
2 02 Deteriorate slab cu dominarea solurilor hidromorfe 0.5
3 03 Deteriorate şi erodate slab 0.6
4 04 Deteriorate şi erodate moderat 0.5
5 05 Deteriorate şi erodate puternic 0.3
6 06 Deteriorate şi erodate foarte puternic 0.2
7 07 Deteriorate şi erodate excesiv 0.1
Anexa 14.7
Clase de soluri
cumulice (indicator numai de clasificare)
Nr. Cod Gradul Grosimea
d/o de stratului recent Modificarea profilului humifer
colmatare colmatat, cm
1 18 Cumulice lipseşte Profilul humifer este normal
izohumice evoluat şi diferenţiat în orizonturi
genetice, conţinutul de humus se
micşorează treptat pe profil
2 19 Cumulice În stratul colmatat conţinutul de
izohumice până la 50 cm humus este mai mic decât în or. A
colmatate al solului iniţial
3 20 Cumulice >50 Profilul solului este format din
tipice straturi fără a fi diferenţiat în
orizonturi genetice
Notă. Bonitetul solurilor se calculează în conformitate cu valorile concrete ale însuşirilor. Influenţa subdiviziunilor
acestui indicator la valoarea notei de bonitare a solurilor se ia în consideraţie prin coeficienţii de bonitare la
treptele scărilor valorice ale indicatorilor “Conţinutul de humus în stratul arabil (0-30 cm)”, “Grosimea profilului
humifer al solurilor ”.
201
Anexa 14.8
Clase de conţinut de humus
în stratul arabil sau 0-30 cm al solurilor
Nr. Cod Denumire Humus Coeficienţii de bonitare
d/o a solurilor % Cernoziomuri Soluri
tipice, obişnuite sudice, hidromorfe şi
levigate carbonati semihidromor
ce fe
1 01 humifere >4,0 1,0 1,0 1,0 1.0
2 02 moderat 3,5-4,0 0,9 1,0 1,0 1.0
humifere 3,0-3,5 0,8 0,9 1,0 0,9
3 03 submode - 2-3 0,7 0,8 0,9 0,8
rat
humifere
4 04 Slab 1-2 0,6 0,6 0,7 0.6
humifere
5 05 foarte slab <1 0,3 0,3 0,3 0.3
humifere
Notă: Coeficienţii de bonitate pentru clasele de conţinut de humus se utilizează la calcularea bonitetului
cernoziomurilor arabile neerodate, solurilor aluviale şi extraaluviale hidromorfe şi semihidromorfe arabile neerodate,
în cazul determinării acestui indicator în probele de sol recoltate din stratul 0-30cm al tuturor profilelor amplasate în
teren în procesul cercetărilor pedologice.
Anexa 14.9
Clase texturale de sol
Nr. Denumirea varietăţilor de Conţinutul de particule Coeficienţii de
d/o Cod sol mai mici de 0.01 mm, % bonitare
1 01 Argiloase fin > 85 0.7
2 02 Argiloase 75-85 0.8
3 03 Argilo-lutoase 60-75 0.9
4 04 Luto-argiloase 45-60 1.0
5 05 Lutoase 30-45 0.9
6 06 Luto-nisipoase 20-30 0.7
7 07 Nisipo-lutoase 10-20 0.5
8 08 Nisipoase 0-10 0.3
202
Anexa 14.10
Grade de alcalizare (soloneţizare) şi clase de adâncimi de apariţie
a alcalizării în profilul solurilor
Nr. Cod Denumirea solurilor Conţinutul Adâncimea Coeficienţi
crt. de Na de apariţie a de bonitare
schimbabil, alcalizării,
% cm
1 00 Nealcalizate (nesoloneţzate) < 5 - 1.0
2 01 Slab alcalizate 5-10 0-30 0.8
(soloneţizate)
3 02 Slab alcalizate la adâncime 5-10 30-50 0.9
mică
4 03 Slab alcalizate la adâncime 5-10 50-100 1.0
mijlocie
5 04 Moderat alcalizate 10-15 0-30 0.6
(soloneţizate)
6 05 Moderat alcalizate la 10-15 30-50 0.8
adâncime mică
7 06 Moderat alcalizate la 10-15 50-100 0.9
adâncime mijlocie
8 07 Puternic alcalizate 15-20 0-30 0.4
(soloneţizate)
9 08 Puternic alcalizate la 15-20 30-50 0.6
adâncime mică
10 09 Puternic alcalizate la 15-20 50-100 0.8
adâncime mijlocie
11 10 Foarte puternic alcalizate > 20 0-30 0.3
(soloneţizate)
12 11 Foarte puternic alcalizate la > 20 30-50 0.4
adâncime mică
13 12 Foarte puternic alcalizate la > 20 50-100 0.6
adâncime mijlocie
Notă. În cazul când coeficienţii de bonitare pentru diferite adâncimi de apariţie a alcalizării se deosebesc unul de altul,
la calcularea notei de bonitare a solului se aplică coeficientul cu valoare minimală. Coeficientul de bonitare
pentru toate gradele de alcalizare la adâncimea mai mare de 100 cm este 1.0.
Anexa 14.11
203
Grade de salinizare şi clase de adâncimi de apariţie a salinizării în profilul
solurilor (salinizarea sulfică sau clorură-sulfatică)
Nr. Conţinutul de Adâncimea de Coeficienţi

crt Cod Denumirea solurilor săruri solubile, apariţie a de bonitare
reziduu uscat, salinizării, cm
%
1 00 Nesalinizate < 0.3 - 1.0
2 01 Salinizate slab 0.3-0.4 0-30 0.8
3 02 Salinizate slab la adîn – 0.3-0.4 30-80 0.9
cime mică
4 03 Salinizate slab la adîn - 0.3-0.4 80-150 1.0
cime mijlocie
5 04 Salinizate moderat 0.4-0.8 0-30 0.6
6 05 Salinizate moderat la 0.4-0.8 30-80 0.8
adâncime mică
7 06 Salinizate moderat la 0.4-0.8 80-150 0.9
adâncime mijlocie
8 07 Salinizate puternic 0.8-1.4 0-30 0.3
9 08 Salinizate puternic la 0.8-1.4 30-80 0.7
adâncime mică
10 09 Salinizate puternic la 0.8-1.4 80-150 0.9
adâncime mijlocie
11 10 Salinizate foarte puter – > 1.4 0-30 0.1
nic
nic la adâncime mică
nic la adâncime mijlocie
Notă. În cazul când coeficienţii de bonitare pentru diferite adâncimi de apariţie a salinizării se deosebesc unul de altul,
la calcularea notei de bonitare a solului se aplică coeficientul cu valoare minimală. Coeficientul de bonitare
pentru solurile salinizare mai adânc de 150 cm este 1.0.
204
Anexa 14.12
Grade de gleizare şi clase de adâncimi de apariţie a gleizării în profilul solurilor
Nr. Suprafaţa de Adâncimea Coeficienţii
d/o Cod Denumirea solurilor gleizare, % orizontului de bonitare
gleizat, cm
1 Gleizate de la suprafaţă <50 0-30 0,7
2 Gleizate în adîncime <50 >30 0,8
3 Gleice de la suprafaţă >50 0-30 0,5
4 Gleice în adîncime >50 >30 0,7
Notă. În cazul când coeficienţii de bonitare pentru diferite adâncimi de apariţie a gleizării se deosebesc unul de
altul, la calcularea notei de bonitare a solului se aplică coeficientul cu valoare minimală. Pentru solurile gleizate mai
adânc de 100 cm coeficientul de bonitare este 1.0. La calcularea notei de bonitate a solurilor mlăştinoase şi
semimlăştinoase coeficienţii de bonitare pentru gleizare nu se utilizează aşa cum această proprietate integral este luată
în consideraţie prin nota de bonitate a subtipurilor corespunzătoare de sol.
Anexa 14.13
Clase de conţinut de pietre (schelet) şi de adâncimi de apariţie a orizontului
pietros
Nr. Conţinut Adâncimea de apari- Coeficienţi
d/o Cod Denumirea solurilor ul de ţie a orizontului cu de bonitare
pietre, % pietre, cm
1 00 Fără pietre <5 - 1.0
2 01 Slab pietroase 5-25 0-30 0.9
3 04 Moderat pietroase 25-50 0-30 0.7
4 07 Puternic pietroase 50-75 0-30 0.5
5 10 Foarte puternic pietroase 75-90 0-30 0.3
Notă. În cazul când coeficienţii de bonitare pentru diferite adâncimi de apariţie a orizontului cu pietre se
deosebesc unul de altul, la calcularea notei de bonitare a solului se aplică coeficientul cu valoare minimală. Pentru
solurile pietroase mai adânc de 100 cm coeficientul de bonitare este 1.0.
Anexa 14.14
Clase de adâncime de apariţie a carbonaţilor şi de conţinut de carbonaţi
în stratul 0-30 cm
Nr. Cod Adâncimea Conţinutul
crt apariţiei carbonaţilor, Denumirea solurilor
carbonaţilor, cm %
1 00 <2 Necarbonatice 1.0
2 01 2-5 Slab carbonatice 0,9
3 02 6-12 Moderat carbonatice 0.8
4 03 0-30 13-25 Puternic carbonatice 0.7
5 04 26-40 Foarte puternic 0.6
carbonatice
6 05 >40 Excesiv carbonatice 0.5
7 06 30-80 >2 Semicarbonatice 1.0
8 07 >80 >2 Decarbonatate 1.0
Notă. Coeficienţii de bonitare pentru conţinutul de carbonaţi se utilizează numai la calcularea notei de bonitate a
solurilor neerodate cu profil întreg , cu excepţia cernoziomurilor carbonatice.
205
Anexa nr. 15
Cerere
de subvenţionare pentru înfiinţarea plantaţiei pomicole
(model aplicat în anul 2009)
1. Denumirea întreprinderii. _______________________________________
________________________________________________________________
2. Adresa (sediul) întreprinderii _____________________________________
________________________________________________________________
3. Numărul de identificare de stat – codul fiscal (IDNO) _________________
_________________________________________________________________
4.Codul iscal______________________________________________________
5.Contul curent în MDL ___________________________________________
6.Contul în Banca Comercială ______________________________________
7. Contul bancar __________________________________________________
Solicit acordarea subvenţiei la înfiinţarea plantaţiei pomicole cu suprafaţa de
_______ ha, conform legislaţiei în vigoare.
Declar, pe propria răspundere, că suprafaţa plantată corespunde documentelor
legale, eliberate de organele abilitate, şi plantarea a fost efectuată conform proiectului
cu respectarea normelor agrotehnice pentru pomicultură.
La cerere se anexează:
1. Copia de pe certificatul de înregistrare a întreprinderii, iar pentru persoanele
fizice – 2 copii de pe buletinul de identitate;
2. Copia de pe certificatul de atribuire a codului fiscal pentru gospodăriile
ţărăneşti;
3. Copia de pe certificatul eliberat de banca comercială, în care se indică contul
bancar în lei moldoveneşti (în cazul persoanelor fizice – 2 copii);
4. Actul de înfiinţare a plantaţiei pomicole, în original, aprobat de autoritatea
administraţiei publice locale şi confirmat de direcţia raională agricultură şi
alimentare.
5. Copia de pe facturile pentru materialul săditor (fiscală, invoice, factura de
expediţie);
6. Copia de pe certificatul de calitate a materialului săditor, eliberat de pepinieră;
7. Copia de pe raportul statistic privind înfiinţarea plantaţiilor multianuale (nr. 2
liv-vii) confirmat de Direcţia raională pentru statistică;
8. Copia de pe actele ce confirmă dreptul de deţinător sau dreptul de folosinţă al
terenurilor agricole;
9. Copia de pe paşaportul proiectului de înfiinţare a plantaţiei pomicole;
10. Copia de pe planul general al proiectului de înfiinţare a plantaţiei pomicole.
L.Ş.
(____________________________)
(semnătura) (numele şi prenumele conducătorului)
Telefoane de contact _______________________________________________
Notă. Cereri similare sunt adresate şi pentru alte categorii de subvenţii
206
Anexa nr. 16
DECLARAŢIE
despre utilizarea parcelelor agricole.
(model)
Despre utilizarea parcelelor agricole comunic următoarele.

Suprafaţa totală a terenurilor destinate agriculturii ce îmi aparţin constituie
......ha şi este lucrată în 10 parcele agricole.
Din suprafaţa totală.... ha sunt utilizate cu drept de proprietate iar .......ha
arendate pe un termen de .......ani.
Dreptul de administrare îl exercit în baza dreptului de proprietate şi de folosinţă.
Parcela nr. 0001/01:
parte componetă al terenului cu codul cadastral 0001;
suprafaţa parcelei este de 2,5 ha, teren arabil, semănat cu grău de toamnă
„ACCENT”, cod din registrul soiurilor – 0011302;
structura solurilor include: 1,0 ha brune luvice (cod de clasificare 19); 1,5 ha
brune tipice (cod 01)
au fost aplicate îngrăşăminte minerale: cod...... kg/ha....;
erbicide, substanţe de combatere a bolilor şi dăunătorilor n-au fost utilizate;
măsuri de agro – mediu nu sunt stabilite
parcela nr.0001/02
parcela nr.0001/03
parcela nr.0001/04
parcela nr.0001/05
parcela nr.0001/06
parcela nr.0001/07
parcela nr.0001/08
parcela nr.0001/09
parcela nr.0001/10
După exemplul parceleli 0001/01 sunt caracterizate toate 10 parcele ce aparţin
persoane solicitante de subvenţii
207
Anexă nr.17
CONDIŢII
de acordare a plăţii unice pe suprafaţă (SAPS, UE)
I. Standarde pentru evitarea eroziunii solului:
GAEC 1. Pe timpul ernii terenul arabil trebuie să fie acoperit de culturi de
toamnă şi/sau să rămînă nelucrat după recoltare pe cel puţin 20% din suprafaţa arabilă
totală a fermei;
GAEC 2. Lucrările solului pe terenul arabil cu panta mai mare de 12%, cultivat
cu plante prăşitoare, se efectuează dea lungul curbelor de nivel;
GAEC 3. Se menţin terasele existente pe terenurile agricole.
II. Standarde pentru menţinerea conţinutului de materie organică în sol,
prin aplicarea unor practici agricole corespunzătoare:
GAEC 4. Floarea soarelui nu se cultivă pe aceeaşi parcelă mai mult de doi ani
consecutiv;
GAEC 5. Arderea miriştilor şi a resturilor vegetale pe terenul arabil nu este
permisă decît cu acordul autorităţii competente pentru protecţia mediului;
III. Standarde pentru menţinerea structurii solului
GAEC 6. Lucrările solului pe terenul arabil cu panta mai mare de 12% cultivat
cu plante prăşitoare se efectuează de-a lungul curbelor de nivel.
IV Standarde pentru menţinerea unui nivel minim de întreţinere a
terenurilor agricole.
GAEC 7. Menţinerea pajiştilor permanente prin asigurarea unui nivel minim de
păşunat sau prin cosirea lor cel puţin o dată pe an;
GAEC 8. Arderea pajiştilor permanente nu este permisă decît cu acordul
autorităţii competente pentru protecţia mediului;
GAEC 9. Nu este permisă tăierea arborilor solitari şi/sau a grupurilor de arbori
de pe terenurile agricole;
GAEC 10. Evitarea instalării vegetaţiei ne dorite pe terenurile agricole, inclusiv
pe terenurile care nu sunt exploatate pentru agricultură.
V. Standarde pentru menţinerea suprafeţei existente de pajişti permanente
GAEC 11. Menţinerea suprafeţei de pajişti permanente la nivel naţional,
existente la data implementării (stabilită de legislaţie).
VI. Dimensionale
(UE) Pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemei de plată unică pe
suprafaţă, solicitanţii trebuie să fie înscrişi în Registrul fermierilor, administrat de
APIA, să depună o cerere de solicitare a plăţilor la termen şi să îndeplinească
următoarele condiţii generale:
să exploateze un teren agricol cu o suprafaţă de cel puţin 1 ha, iar suprafaţa
parceleli agricole să fie de cel puţin 0,3 ha. în cazul viilor, livezilor, culturilor de
hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole, arbuştilor fructiferi, suprafaţa
minimă a parcelei trebuie să fie de cel puţin 0,1 ha.
notă. În cazul în care un fermier exploatează 3 parcele agricole de 03 ha – teren
arabil şi o parcelă de 0,1 ha exploataţia va fi eligibilă numai în condiţiile în care
parcela de 0,1 ha este vie, livadă, pepinieră pomicolă / viticolă, arbuşti fructiferi /
hamei.
208
Anexa nr.18
Noţiuni, definiţii
abandonare – părăsirea bunului fără a transmite drepturile şi obligaţiilor
aspra lui, în conformitate cu legislaţia, unei terţe persoane.
activitate agricolă (CE) – producţia, creşterea sau cultivarea de produse agricole,
inclusiv recoltarea, mulsul, creşterea şi deţinerea de animale, în scopuri agricole sau
menţinerea terenurilor în bune condiţii agricole şi de mediu conform art. 2(c) din
Regulamentul CE nr. 73/2009.
agricultor, fermier (CE) – persoană fizică sau juridică sau un grup de persoane
fizice sau juridice, indiferent de statutul juridic pe care grupul şi membrii săi deţin în
temeiul dreptului naţional şi a cărei exploataţie se află pe teritoriul Comunităţii şi care
desfăşoară o activitate agricolă;
APDRP – Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit
APIA – Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.
arabil – include terenurile care, indiferent de categoria de destinaţie, se ară în
fiecare an sau o perioadă de mai mulţi ani la rînd (2-6 ani) şi sunt cultivate cu plante
anuale sau perene.
arabil productiv – terenuri utilizate nemijlocit în scopul cultivării plantelor
agricole mai sunt denumite – terenuri productive.
arabil pârloagă - includ parcelele de teren, care anterior au fost folosite ca
arătură dar, începând cu toamna, o perioadă de 1-2 ani nu se prelucrează pentru
semănatul culturilor şi nu sînt pregătite pentru ogor.
arabil pajişte cultivate – teren arabil pe care creşte iarbă măruntă şi semănată
artificial.
arabil legumărie – teren arabil cultivat preponderent cu legume.
amenajare a teritoriului – complex de activităţi pentru coordonarea politicii
economice, sociale, culturale şi ecologice în conformitate cu valorile fundamentale
ale societăţii luate în ansamblu, în vederea realizării unui cadru natural şi construit
armonios, care să favorizeze viaţa socială şi culturală a populaţiei.
amenajări agricole – sisteme de irigare, desecare, de combatere a eroziunii, de
drumuri, plantaţii viticole, pomicole, obiecte de procesare amplasate armonios cu
fondul funciar agricol în scopul obţinerii unui impact pozitiv economic, social,
ecologic.
arie naturală protejată – spaţiu natural, delimitat geografic, cu elemente
naturale reprezentative şi rare, desemnat şi reglementat în scopul conservării
şi protecţiei tuturor factorilor de mediu din limitele lui.
aservit (teren aservit) – terenul grevat cu obligaţii
altitudine elipsoidală – distanţa de la sistemul elipsoidal de referinţă până la
punctul dat măsurată de-a lungul vectorului normal dus de la suprafaţa elipsoidală la
punct (se utilizează în GPS).
actualizare – a face să corespundă momentului de faţă.
bneficiar – persoană fizică sau juridică privată care în urma selecţiei cererii sale de
finanţare, a semnat cu Agenţia de Plăţi (autoritate contractantă) un contract de finanţare
pentru realizarea unui proiect conform Programului. Beneficiarul devine la rîndul său
„autoritate contractantă” în cadrul contractelor de achiziţii ce le va achita cu furnizorii
209
de servicii, bunuri sau lucrări necesare realizării proiectului finanţat prin Program.
(MAPDR. Romania. Dezvoltarea teritoriului).
bloc fizic (Romania) – o suprafaţă continuă de teren mărginită de limite naturale
sau artificiale permanente, utilizată în scopuri agricole de unul sau mai mulţi fermieri,
care poate include una sau mai multe parcele agricole, una sau mai multe culturi. Ca
limite exterioare pot fi considerate limitele permanente dintre diferite categorii de
utilizare a terenurilor (drumuri, căi ferate, cursuri de apă, canale, magistrale, diguri,
etc.);
bune condiţii agricole şi de mediu (CE) – standardele de eco – condiţionalitate
definite conform art. 4,5,6 şi anexei II şi III la Regulamentul CE nr. 73/2009;
regulamentul 73/2009 (secvenţe)
(4) pentru a se evita ca terenurile agricole să fie abandonate şi pentru a se
asigura menţinerea lor în bune condiţii agricole şi de mediu, Regulamentul (CE) nr.
1782/2003 a stabilit un cadru comunitar în care statele membre adoptă standarde
care să ţină seama de caracteristicile zonelor în cauză, inclusiv de caracteristicile
pedologice şi climaterice, precum şi de tipurile de exploatare agricolă existente, de
utilizarea terenurilor, rotaţia culturilor, practicile agricole, şi de structura
exploataţiilor. Acest cadru ar trebui menţinut.
Cu toate acestea experienţa a demonstrat relevanţa şi efectele benefice ale
anumitor standarde nu sunt suficiente pentru a justifica punerea acestora în aplicare
de către toate statele membre. În consecinţă aceste standarde ar trebui să devină
opţionale pentru statele membre. Cu toate acestea, pentru a asigura faptul că acest
cadru este cît mai consistent cu putinţa, un standard nu ar trebui să fie opţional în
cazul în care, înainte de 2009, statul membru în cauză a definit deja o cerinţă minimă
pe baza acestui standard sau atunci cînd există norme naţionale care abordează un
astfel de standard.
(5) Eliminarea în conformitate cu prezentul Regulament a acţiunii de cultivare
obligatorie în scopuri necomerciale din cadrul schemei de plată unică poate poate
avea în anumite cazuri, efecte adverse asupra mediului şi în special în ceea ce
priveşte anumite particularităţi ale peisajului. În consecinţă se impune consolidarea
dispoziţiilor comunitare care vizează protejarea particularităţilor specifice ale
peisajului. În anumite situaţii ar trebui să fie posibil pentru un stat membru să
asigure stabilirea şi/sau menţinerea habitatelor (mediului iniţial).
(6) protejarea şi gestionarea apelor în cadrul activităţilor agricole a devenit
treptat o problemă în anumite zone. În consecinţă, cadrul comunitar pentru bune
condiţii agricole şi de mediu ar trebui de asemenea consolidat pentru a proteja apa
împotriva poluării şi a formării şi a formării de şiroae şi pentru a gestiona utilizarea
apei.
branişte Din categoria terenurilor de branişte fac parte terenurile destinate
păstrării, restabilirii şi reproducerii resurselor naturale şi menţinerii echilibrului
ecologic general, obiectele complexe biologice, paleontologice, hidrologice şi
geologice de landşaft.
bun imobil – teren (inclusiv porţiuni de subsol ale acestor terenuri), pe care sunt
amplasate obiecte acvatice, construcţii, instalaţii, amenajări, legate solid de pămînt,
precum şi tot cea ce în mod natural sau artificial (plantaţii multianuale, inclusiv
210
forestiere) este încorporat durabil în pămînt adică bunurile a căror re-amplasare nu
este posibilă fără cauzarea unui prejudiciu considerabil destinaţiei lor.
categorie de destinaţie a terenurilor – se răspîndeşte numai referitor la
suprafaţa pămîntului şi arată, din punctul de vedere al pretabilităţii şi fezabilităţii
(necesităţii socioeconomice), care este sau ar fi cea mai bună utilizare a terenurilor.
categorie (mod) de folosinţă – formă particulară de a întrebuinţa în practică.
calitatea solului – măsura în care solul îşi îndeplineşte funcţiile în cadrul
ecosistemelor şi în deosebi, acelea de a contribui la producţia vegetală, la asigurarea
calităţii apelor şi a aerului, ca şi a sănătăţii omului.
caiet de sarcini – documentaţia scrisă a proiectului tehnic, în care sunt detaliate
lucrările prevăzute a se executa pe obiective, obiecte şi categorii de lucrări ale
investiţiei; cu precizările referitoare la cantitate, calitate, şi soluţiile tehnice, precum şi a
tehnologiei utilizate.
categoria de folosinţă teren arabil (TA) – cuprinde terenul cultivat pentru
producţie, inclusiv terenurile de sub sere şi solarii (cerale pentru boabe, plante
leguminoase pentru boabe, plante industriale, cartofi, sfeclă de zahăr, rădăcinoase
pentru nutreţ, legume proaspete, pepeni, flori şi plante ornamentale, plante pentru
nutreţ, plante pentru producerea de seminţe şi semincieri pentru comercializare, alte
culturi în teren arabil şi terenul lăsat necultivat în mod deliberat, dar menţinut în bune
condiţii agricole şi de mediu);
teren arabil „n” (TA „n”) – categorie de folosinţă aferentă parcelelor agricole
pentru care nu se solicită sprijin. Aceste parcele se menţin în bune condiţii agricole şi
de mediu.
categoria de folosinţă pajişte permanentă – păşuni şi fîneţe (PP) – cuprinde
terenul utilizat pentru păşunatul animalelor sau pentru producerea de furaje care nu
este inclus pe o perioadă de minim 5 ani în sistemul de rotaţie a culturilor în cadrul
exploataţiei;
pajişte permanentă „n” (PP „n”) – categorie de folosinţă aferentă parcelelor
agricole pentru care nu se solicită sprijin de către fermier. Aceste parcele se menţin în
bune condiţii agricole şi de mediu;
categoria de folosinţă vie (vii) – cuprinde terenul plantat cu vii şi pepiniere
viticole;
vii „n” – categorie de folosinţă aferentă parcelelor agricole pentru care nu se
solicită sprijin de către fermier. Aceste parcele se menţin în bune condiţii agricole şi
de mediu;
categorie de folosinţă cultură permanentă (CP) – cuprinde terenul planta cu
livezi, arbuşti fructiferi, hamei, pepiniere pomicole, viticole şi forestiere şi alte culturi
permanente (terenuri în pregătire pentru vii, livezi şi altele);
cultură permanentă „n” (CP „n”) – categorie de folosinţă aferentă parcelelor
agricole pentru care nu se solicită sprigin de către fermier. Aceste parcele se menţin
în bune condiţii agricole şi de mediu;
categoria de folosinţă grădini (G) – reprezintă suprafaţa destinată obţinerii
produselor agricole în principal pentru consumul propriu al membrilor exploataţiei /
gospodărie agricolă individuală;
211
grădini „n” (G „n”) – categorie de folosinţă aferentă parcelelor agricole pentru
care nu se solicită sprijin de către fermier. Aceste parcele se menţin în bune condiţii
agricole şi de mediu;
categoria de destinaţie a terenurilor este determinată reieşind din cele mai
esenţiale trăsături ale sale, din principiul pretabilităţii, fezabilităţii şi necesităţii
socioeconomice care în ansamblu este sau ar garanta o cea mai bună utilizare a
terenurilor.
calamităţi naturale – pierderi cantitative şi calitative de recolte, mortalitatea şi
sau sacrificarea de necesitate a animalelor, produse printr-o manifestare distructivă a
unor fenomene naturale şi a bolilor pe areale extinse. Fenomenele naturale şi bolile
care generează calamităţi naturale sunt: seceta excesivă, persistentă în timp şi care
afectează terenurile neirigate, inundaţiile din revărsări de rîuri sau de alte ape
curgătoare şi ruperi de baraje, ploile abundente şi de durată, temperaturile excesiv de
scăzute, sub limita de ...
construcţie – include: construcţii capitale sau provizorii; subterane sau
supraterene; clădiri, construcţii speciale sau amenajări.
construcţie administrativă – clădire în care îşi are sediul o autoritate publică
centrală sau locală, o instituţiei, întreprindere publică şi reprezintă deţinătorul
clădirii.
construcţie de oficiu – clădire în care îşi are sediu conducerea unei întreprinderi
publice sau private. În cadrul domeniului public foarte des clădirile administrative
sunt şi de oficiu.
construcţie de deservire a populaţiei – clădire destinată activităţilor de
acordare a diferitelor servicii populaţiei.
construcţie comercială – clădire funcţia de bază a căreia sunt acţiunile
comerciale (realizarea mărfurilor etc.).
construcţie de locuit (locativă) – clădire locuită, destinată traiului, şi totodată în
care există condiţiile elementare de trai.
conservarea terenurilor – înierbarea sau împădurirea terenurilor ale căror
soluri sunt puternic erodate, supuse în continuare pericolului eroziunii, poluate
radioactiv, chimic şi biologic, în cazurile în care lipsesc alte metode de stopare a
degradării şi posibilităţi de înnoire a însuşirilor lor utile, de pe care este imposibilă
obţinerea unei producţii biologic pure şi lipsesc condiţiile sigure pentru sănătatea,
traiul şi odihna populaţiei.
cercetarea solului – investigaţii în scopul cartografierii şi evaluării calităţii
solului în scopul elaborării planurilor de măsuri pentru conservarea, protecţiei
solurilor cu scopul efectuării monitoringului calităţii solului, proiectelor de
îmbunătăţiri funciare, de organizare şi amenajare a teritoriului, măsurilor de prevenire
şi combatere a proceselor de degradare.
cerere de subvenţie – cererea administratorului exploataţiei (întreprinderii)
adresată autorităţii publice abilitate în domeniu, de a fi inclus în Lista pretendenţilor
la obţinearea subvenţiilor pentru terenul agricol. La cerere se va anexa declaraţia de
utilizare a terenurilor (codul cadastral, suprafaţa, amplasamentul). Informaţia
administratorului este controlată de către autoritatea publică în domeniu.
creanţă – dreptul la restituirea unei datorii.
212
creditor gagist – persoană care acordă credit (a da cu împrumut) în baza
garanţiei gajului.
conformitate – etapă de verificare a existenţei tuturor documentelor justificatoare
depuse de beneficiar.
conducătorul exploataţiei agricole – persoana care administrează şi îşi asumă
riscuri economice privind exploataţia agricolă (persoană fizică, acţionar principal,
angajat, inclusiv proprietarul);
conducătorul fermei agricole – persoana (inclusiv proprietarul) care o
administrează şi răspunde de activitatea ei;
controlul prin teledetecţie (CE) – verificarea informaţiilor din cererea de sprigin
prin utilizarea de tehnici de teledetecţie, alături de mijloace tradiţionale de control la faţa
locului;
clasificare – aranjarea obiectelor, fenomenelor după trăsăturile lor distinctive în
clase de categorii.
clasificator – instrument (mecanism, metodă) de aranjare a obiectelor,
fenomenelor după trăsăturile lor distinctive în clase de categorii.
clasă – în înţelesul prezentei teme, reprezintă o grupă de obiecte, fenomene etc.
Care se deosebeşte de alte grupe printr-un sistem determinant (după trăsăturile
distinctive). Fiecărei clase îi corespunde un număr (cod).
cultură – reprezintă o suprafaţă pe care creşte o anumită semănătură, cu
însuşiri ereditare comune. Cultura de cîmp este superioară soiului concret.
certificatul pentru denumire de origine – este certificatul emis numai pentru
produsele recoltate din zonele recunoscute de producţie, emis de Centrul de cercetare
a hameiului şi plantelor medicinale din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi
Medicină Veterinară Cluj – Napoca – organism de certificare a hameiului;
colectori de materii prime necesare producerii de biocarburanţi – persoanele
juridice care deţin autorizaţii de depozit conform Ordinului MAPDR nr. 222/2006
pentru aprobarea Regulamentului privind autorizarea spaţiilor de depozitare pentru
produse agricole, se găsesc în evidenţa DADR judeţene, respectiv a municipiului
Bucureşti, achiziţionează de la beneficiari produse agricole obţinute în urma recoltării
culturilor prevăzute la art. 2 pe bază de contracte de vînzare – cumpărare şi le predau
producătorilor de biocarburanţi sau prim procesatorilor pe bază de contracte de
vînzare – cumpărare;
cod geografic – identificator de locaţie, reprezentat printr-o pereche de
coordonate (x, y), asignat unei adrese.
control pe teren – verificare la faţa locului a conformităţii cu realitatea, a
informaţiilor din cererile de plată. Controlul pe teren se face pe baza unui plan de
eşantionare a fermierilor, elaborat de APIA. Selectarea cererilor care urmează a fi
verificate pe teren se face pe baza analizei de risc şi a elementelor de
reprezentativitate a cererilor de plată depuse;
circumstanţe excepţionale – decesul fermierului, incapacitatea profesională de
lungă durată a agricultorului, catastrofă (calamităţi naturale) naturală de proporţii care
afectează grav suprafeţele agricole ale exploataţiei;
cod cadastral – sistem de cifre pentru transmiterea informaţiei cadastrale
spaţiale.
213
cod de clasificare – în cadrul Registrului parcelelor agricole reprezintă un
sistem de simboluri de transmitere a informaţie
coincidenţă – potrivire perfectă sub toate aspectele (în cazul dat a elementelor
planurilor)
DEFINÍŢIE (s.f) - Operaţie logică prin care se arată conţinutul unei noţiuni,
enunţându-se notele ei esenţiale sau adesea indicându-se genul proxim şi diferenţa
specifică; propoziţie prin care se exprimă această determinare.
date spaţiale – totalitatea datelor grafice şi descriptive prezentate în formă
digitală şi destinate pentru reproducerea imaginilor spaţiale ale terenului,
obiectelor topografice şi datelor adiţionale.
totalitatea datelor grafice şi descriptive prezentate în formă digitală şi
destinate pentru reproducerea imaginilor spaţiale ale terenului, obiectelor
topografice şi datelor adiţionale.
cdsarul cererii de plată – întreaga documentaţie prezentată de un beneficiar al
finanţării unui proiect şi care pe lîngă cererea de plată cuprinde şi documentaţia
administrativă, tehnică şi financiară justificativă a cheltuielilor pentru care se solicită
rambursarea grantului de co – finanţare publică.
deţinător de teren – titular al dreptului de proprietate, posesiune sau folosinţă
asupra terenurilor.
deţinător de drept (beneficiar, deţinător de teren) – prin deţinător de drept
(beneficiar, deţinător de teren) se înţelege titularul dreptului de proprietate, posesiune
sau folosinţă.
drept de proprietate – include dreptul de posesiune, dreptul de folosinţă,
dreptul de dispoziţie.
drept de posesiune – exercitare voită a stăpînirii bunului (terenului). A deţine în
calitate de proprietar fără dreptul de a înstrăina bunul.
drept de dispoziţie – drept de înstrăinare, de transmitere în folosinţa altei
persoane a unui bun (teren).
drept de folosinţă – utilizarea (întrebuinţarea, exploatarea) capacităţilor unui
bun (teren).
deţinător de terenuri – titular al dreptului de proprietate, posesiune şi folosinţă
asupra terenurilor.
degradare a solului – impactul negativ asupra funcţiilor solului, care poate
cauza daune, dezavantaje, incomodităţi considerabile pentru mediu şi societate;
degradarea fizică – deteriorarea însuşirilor şi regimurilor fizice ale solului;
deţinător de drept (beneficiar) – prin deţinător de drept (beneficiar) se înţelege
titularul dreptului de proprietate, posesiune sau folosinţă.
drept de proprietate – include dreptul de posesiune, dreptul de folosinţă,
dreptul de dispoziţie.
drept de posesiune – exercitare voită a stăpînirii bunului (terenului). A deţine în
calitate de proprietar fără dreptul de a înstrăina bunul.
drept de dispoziţie – drept de înstrăinare, de transmitere în folosinţa altei
persoane a unui bun (teren).
drept de folosinţă – utilizarea (întrebuinţarea, exploatarea) capacităţilor unui
bun (teren).
214
determinare a parcelelor – noţiunea de determinare a parcelelor se utilizează în
condiţiile în care este necesar de stabilit amplasarea, parametrii (dimensiunile),
conţinutul (informaţia cantitativă şi calitativă raportată la ea) unui teren (bun imobil.
definiţie – formularea conţinutului unei noţiuni.
debitor gagist – persoană ce a îndatorat (a luat în datorie) în baza garanţiei
gajului.
dominat (teren dominant)– în folosul cărui teren este constituită servitutea.
eco – condiţionalitate, sau conformitatea încrucişată (CE) – este un mecanism
de legătură între plata integrală a sprijinului acordat prin plăţi directe în cadrul pilonului
I (şi în unele cazuri în cadrul pilonului II) al PAC şi respectarea de către fermieri a unor
reguli privind standarde de bază pentru mediu, siguranţa alimentelor, sănătatea
animalelor şi a plantelor şi bunăstarea animalelor, reunite sub numele de condiţii
statutare de management, precum şi a unor standarde avînd ca scop menţinerea
terenului agricol în bune condiţii agricole şi de mediu;
exploataţie – întreprindere care exploatează terenuri agricole. Terenurile
exploatate de o exploataţie
exploataţie agricolă – unitate tehnico-economică ce îşi desfăşoară activitatea
sub o gestiune unică şi are ca obiect de activitate exploatarea terenurilor agricole.
Exploataţia agricolă poate cuprinde una sau mai multe ferme. În asemenea cazuri ea
va căpăta formă de asociaţie.
exploataţie agricolă, fermă (CE)– ansamblu de unităţi de producţie administrate
de agricultori/fermieri şi situate pe teritoriul Romăniei;
exploataţie agricolă (aut.) – teren agricol, împreună cu construcţiile,
instalaţiile, amenajările amplasate pe el care este obiectul desfăşurării activităţii de
producere a unei întreprinderi agricole, inclusiv individuale.
extravilan – teritoriul din afara intravilanului localităţii cuprins între hotarul
administrativ şi limita intravilanului.
fişă de Registru a exploataţiilor agricoe - foaie de hîrtie sau electronică
folosită în scopul acumulării informaţiei despre o singură exloataţie agricolă. Fiecare
fişă deţine un număr în cadrul Fişierului şi include informaţie despre data îndeplinirii
ei.
fezabilitate – posibilitate de a realiza.
fermă agricolă – totalitatea organizatorică a factorilor de producţie în scopul
obţinerii produselor agricole, condusă de un singur administrator. O fermă agricolă se
compune de regulă din: construcţii funcţionale şi suprafeţe agricole aferente, o
direcţie de specializare. Suprafeţele unei ferme agricole pot fi situate în diferite
comune.
fîneţe – păşunile permanente care, conform practicii agricole, sunt recunoscute
ca fiind destinate recoltării de furaje pentru bovine, ovine, caprine şi ecvidee. Totuşi
acest lucru nu exclude utilizarea mixtă a terenurilor în decursul aceluiaşi an (păşune,
fîn şi fîn însilozat);
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) – reprezintă
contribuţia financiară comunitară pentru sprijinirea dezvoltării rurale, destinată
finanţării programelor de dezvoltare rural ă derulate în conformitate cu legislaţia
comunitară.
215
fondul forestier – include pădurile, terenurile destinate împăduririi, terenurile
afectate gospodăriei silvice precum şi terenurile neproductive incluse în amenajările
silvice sau în cadastrul funciar ca păduri şi/sau plantaţii forestiere, constituie fondul
forestier.
fondul apelor – sînt terenurile aflate sub ape, albiile cursurilor de apă,
cuvetele lacurilor, iazurilor, rezervoarelor de apă – mlaştinile, terenurile pe care sînt
amplasate construcţii hidrotehnice şi alte amenajări ale serviciului apelor,
precum şi terenurile repartizate pentru fîşiile de deviere (de pe maluri) a rîurilor,
a bazinelor de apă, canalelor magistrale intergospodăreşti şi a colectoarelor.
GAL – Grup de Acţiune Locală – Parteneriate locale constituite din diverşi
reprezentanţi ai sectoarelor privat, public, societăţi civile.
gaj – obiect primit ca garanţie
grup de cultură (CE) – în sensul art. 49 din Regulamentul CE 796/2004 se
disting, după caz, următoarele grupe e culturi:
suprafeţele pentru care cuantumul plăţilor directe este diferit;
suprafeţele în scopul punerii în aplicare a Schemei de plată unice pe suprafaţa în
concordanţă cu art. 122 din Regulamentul CE nr. 73/2009;
grădini botanice – include inclusiv şi terenurile parcurilor dendrologice şi
zoologice alte terenuri repartizate pentru studierea, păstrarea şi îmbogăţirea în
condiţii artificiale a resurselor florei şi faunei, pentru folosirea lor eficientă în plan
ştiinţific, cultural, economic şi păstrare a geno-fondului.
grevare – transmiterea de sarcini (obligaţii) către un bun imobil din motivul
unui alt bun imobil;
GPS – Global Positioning System – sistem de navigare bazat pe sateliţi speciali
destinat pentru determinarea locaţiilor pe suprafaţa terestră.
Fotogrammetrie – domeniu al ştiinţei care se ocupă de deducerea dimensiunilor
obiectelor în baza fotografiilor acestor obiecte.
generalizare – excluderea unor detalii în reprezentarea datelor
geoinformaţionale (de exemplu, reducerea numărului de puncte într-o linie frântă,
reducerea numărului de pixeli într-o imagine, etc.).
hamei – inflorescenţe uscate cunoscute şi sub denumirea de conuri, de la planta
femelă de Humulus lupulus, de formă ovoidă conform art.2 din legea nr. 627/2002 (se
utilizează în industria de bere);
hotarul – reprezintă o linie fixată sau imaginată ce desparte două teritorii care
formează unităţi administrativ teritoriale, economice, distincte, proprietăţi sau
terenuri (obiecte ale înregistrării).
HDB – prezintă modelul digital al terenului, care conţine obiectele de bază,
elementele şi fenomenele suprafeţei terestre, necesare pentru determinarea poziţiei
altor elemente de conţinut şi orientarea lor în spaţiu.
iarbă şi alte plante furajere erbacee – toate plantele erbacee perene care se
găsesc în mod natural pe păşuni şi fîneţe sau sunt incluse în amestecurile specifice
pentru însămînţări şi supraînsămînţări, din familiile de graminee şi leguminoase
utilizate ca furaje în hrana animalelor erbivore, pe baza cărora se calculează valoarea
nutriţională a păşunii permanente şi încărcătura optimă de animale pentru păşunat;
216
identificare a parcelelor – în înţelesul prezentei lucrări noţiunea de identificare
este utilizată pentru verificarea amplasării, parametrilor (dimensiunilor), conţinutului
(informaţia calitativă şi cantitativă raportată la ea) a unei pacele determinate anterior.
identificare – activitate în rezultatul căreia sunt analizate însuşirile specifice
pentru a stabili coincidenţa (identitatea) sau incoincidenţa (deosebirea) unor obiecte,
fenomene (definiţie filozofică).
idilitar – ce ţine de construcţii, instalaţii, amenajări
investiţie – plasament de capital pe termen lung în industrie, agricultură, comerţ,
bănci etc. (în ţară sau în străinătate) cu scopul de a obţine profit.
industrie – ramură predominantă a economiei naţionale care uneşte toate
întreprinderile ocupate cu extracţia materiilor prime, cu prelucrarea lor, cu
producerea uneltelor de muncă şi a obiectelor de consum.
industrie uşoară (inclusiv prelucrătoare de materie primă) – produce mărfuri de
larg consum inclusiv producţie alimentară.
instalaţie industrială – sistem tehnic care serveşte efectuării unor operaţii unice
în procesul de producere a mărfurilor;
intravilan – teritoriul ocupat de vatra unei localităţi, de construcţiile instalaţiile
şi amenajările localităţii concrete inclusiv terenurile care, conform legislaţiei în
vigoare sunt determinate pentru dezvoltarea ulterioară a localităţii şi incluse în planul
urbanistic general.
imagini aeriene – imagini foto pregătite astfel încât distorsiunile metrice ale
imaginii cauzate de orientarea obiectivului aparatului foto şi relieful terenului sunt
neglijabile.
informaţii cadastrale – arii geografice şi drepturi de proprietate din trecut,
prezent şi viitor asupra lor. Cadastrul este registrul oficial care conţine informaţii
despre locul, cantitatea, valoarea şi proprietarul oricărui teren sau bun imobiliar.
ipoteca – gajarea pămîntului, inclusiv împreună cu construcţiile, instalaţiile,
amenajările.
întreprinderi mici – au între 10 şi 49 de salariaţi şi realizează o cifră de afaceri
anuală netă sau deţin active totale de pînă la 10 milioane de euro, echivalent în lei.
întreprinderi mijlocii – au între 50 şi 249 de salariaţi şi realizează o cifră de
afaceri anuală netă de pînă la 50 milioane de euro, echivalent în lei, sau deţin active
totale care nu depăşesc echivalentul în lei a 43 milioane de euro.
înregistrare – înscriere în registru bunurilor imobile a informaţiei despre bunul
imobil supus înregistrării, despre dreptul asupra bunului imobil, despre deţinătorul
dreptului asupra bunului imobil. Prin conţinutul său, înregistrarea bunurilor imobile
reprezintă o „înregistrare de stat”.
înregistrare de stat primară – efectuarea primului înscris în registrul bunurilor
imobile (deschiderea fişierului registrului).
înregistrarea de stat curentă – introducerea modificărilor în registrul bunurilor
imobile (actualizarea registrului bunurilor imobile).
înregistrarea de stat masivă – se efectuează conform unui program aprobat de
Guvern.
înregistrarea de stat selectivă – se efectuează la cererea titularului de drepturi
contra plată.
217
îmbunătăţiri funciare – ansamblu de lucrări tehnice de amenajare şi ameliorare
efectuate într-un teritoriu, al căror efect se menţine pe o perioadă lungă, urmărind să
pună în valoare soluri neproductive sau să ridice productivitatea unor soluri slab
productive;
LEADER - Program ce are ca obiectiv dezvoltarea comunităţilor rurale ca
urmare a implementării strategiilor elaborate de GAL
livezi – terenuri plantate cu pomi fructiferi în diferite sisteme de cultura
tradiţională ca.
locator – în condiţiile aplicării contractului de locaţiune locatorul este
(reprezintă) proprietarul bunului imobil, persoana ce transmite bunul imobil în chirie;
locatarul – persoana ce ia bunul imobil în chirie;
limită – linie ce determină configuraţia unui detaliu. Limita unui detaliu este
identificată, constatată dar nu aprobată în mod administrativ.
MAPDR – Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (Rom.)
microîntreprinderi – au poînă la 9 salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală
netă sau deţin active totale de pînă la 2 milionane de euro, echivalent în lei
monumet al naturii – include terenurile care au obiecte naturale unicale sau
tipice, cu valoare ştiinţifică, cultural – instructivă şi de reconfortare, dar care nu sunt
recunoscute drept monumete de istorie şi cultură.
monitoringul funciar – sistem de supraveghere şi observaţii sistematice
complexe, cercetări şi studii, prospecţiuni şi explorări pentru urmărirea în dinamică a
modificărilor cantitative şi calitative ale fondului funciar, depistarea operativă a
schimbărilor negative, întocmirea prognosticurilor, avertizarea organelor de decizie şi
recomandarea acţiunilor pentru combaterea sau minimalizarea consecinţelor
factorilor nefavorabili.
Metodologia cadastrului agricol – teorie, (ştiinţă) despre metodele ştiinţifice
aplicate în domeniul implementării cadastrului agricol.
noţiune – cunoştinţe elementare despre esenţa unui lucru (concepţie). Elemente
de bază dintr-un anumit domeniu.
ortofotoplan –
opozabil – care poate fi protestat.
obiect (fil.) – element, materie asupra căreia este îndreptată gîndirea
obiect al cadastrului agricol – terenurile cu destinaţie agricolă împreună cu
construcţiile, instalaţiile, amenajările amplasate pe ele, examinate prin aspectele lor
cantitative şi calitative.
publicitate – a face cunoscut publicului
puncte de control geodezic – un set de puncte geodezice de control – puncte
ale căror poziţii şi coordonate de referinţă sunt cunoscute şi sunt utilizate ca bază
pentru identificarea spaţială a altor puncte.
parcelă de referinţă – suprafaţă delimitată geografic printr-o identificare unică,
înregistrată GIS, în cadrul sistemului de identificare (naţional) al statelor membre.
(Romînia a decis ca parcela de referinţă să fie blocul fizic);
parcelă agricolă (CE) – suprafaţa continuă de teren pe care este cultivat un
singur grup de culturi de către un singur fermier; acolo unde este necesară o
declaraţie separată privind folosirea unei suprafeţe din cadrul grupului de cultură
218
solicitat în contextul art.2 alin (1 a) din Regulamentul CE nr. 796/2004 utilizarea
specifică va limita parcela agricolă;
parcelă agricolă (folosinţă agricolă) – suprafaţă dintr-un teren care este
utilizată de un fermier şi are un singur mod (categorie) de folosinţă (arabil, păşuni şi
fâneţe naturale, plantaţii pomicole, vii, alte culturi permanente). Într-un teren pot fi
mai multe parcele agricole (folosinţe). Totodată, o parcelă nu poate fi amplasată în
cadrul a două sau mai multe terenuri.
parc naţional – include terenurile care au o deosebită valoare ecologică,
istorică şi estetică în virtutea îmbinării reuşite a landşafturilor naturale şi culturale.
proiect tehnic – documentaţie complexă, cuprinzînd piese scrise şi piese desenate
tehnice, economice şi organizatorice menite să asigure realizarea investiţiei la nivelul
parametrilor definiţi prin studiu de fezabilitate.
pretabilitate – capacitate, utilitate.
plăţi naţionale directe complementare (PNDC) – reprezintă plăţi suplimentare
la SAPS şi sunt prevăzute de OUG nr. 125/2006 şi de Ordinul MADR nr.246/2008 şi
Ordinul MAPDR nr.118/2009;
prim procesator – fabricile de ulei care au depozite proprii sau închiriate şi
deţin licenţe de fabricaţie conform Ordonanţei Guvernului nr. 42/1995 privind
producţia de produse alimentare destinate comercializării, aprobată cu modificări prin
legea nr.123/1995 cu modificări şi completări ulterioare, sau fabricile de alcool
deţinătoare de antrepozite fiscale, care preiau de la beneficiari sau colectori produsele
produsele obţinute de pe suprafeţele cultivate cu culturile precizate la art. 2, pe bază
de contracte de vînzare – cumpărare şi şi predau producătorilor de biocarburanţi pe
bază de contracte de vînzare – cumpărare cantităţile echivalente de produse procesate
– ulei, alcool;
păşuni permanente – terenurile consacrate producţiei de iarbă şi de alte plante
furajere erbacee (însămînţate sau naturale), care nu vac parte din sistemul de rotaţie a
culturilor din exploataţie de cel puţin 5 ani şi care sunt administrate de către
agricultor pentru producerea de furaje, cu respectarea bunelor condiţii agricole şi de
mediu conform Ordinului MAPDR nr. 118/2009;
prim procesator – fabricile de ulei care au depozite proprii sau închiriate şi
deţin licenţe de fabricaţie conform Ordonanţei Guvernului nr. 42/1995 privind
producţia de produse alimentare destinate comercializării, aprobată cu modificări prin
legea nr.123/1995 cu modificări şi completări ulterioare, sau fabricile de alcool
deţinătoare de antrepozite fiscale, care preiau de la beneficiari sau colectori produsele
produsele obţinute de pe suprafeţele cultivate cu culturile precizate la art. 2, pe bază
de contracte de vînzare – cumpărare şi şi predau producătorilor de biocarburanţi pe
bază de contracte de vînzare – cumpărare cantităţile echivalente de produse procesate
– ulei, alcool;
procese dăunătoare – procesele ce condiţionează schimbarea componenţei şi
proprietăţilor solului (dehumificarea, reducerea conţinutului elementelor biofile),
precum şi procesele care reduc calitatea şi productivitatea solului (destructurarea,
tasarea, poluarea (mecanică, biologică, chimică, radiaţională), eroziunea prin apă şi
eoliană, alunecările, salinizarea, soloneţizarea (alcalizarea), irigarea iraţională,
inundarea, supraumezirea, înmlăştinirea; transformarea antropică etc.);
219
protecţia solului – sistem de măsuri juridice, organizatorice, economice,
tehnologice şi de altă natură prin care se urmăreşte conservarea şi folosirea raţională a
solurilor.
Protecţia antierozională – complex de măsuri organizatorice agrotehnice
hidroameliorative şi fitotehnice destinate diminuării intensităţii proceselor de
eroziune.
Plantaţie de vie - include terenurile plantate cu vită de vie şi anume :
plantaţiile cu hamei (VHA) - sunt încadrate în această categorie de folosinţă
întrucît au o agrotehnică asemănătoare viţei de vie ;
plantaţie de vii nobile (VN) - cuprinzînd viile altoite şi indigene , unde viile
altoite au la bază un portaltoi, iar cele indigene sunt nealtoite ;
plantaţiei de vii hibride (VH) - sunt acelea care poartă denumirea de
“producători direcţi” ;
pepinierele viticole (VP) – sunt terenurile pentru producerea materialului săditor
viticol şi anume : plantatiile portaltoi şi pepinierele propriu-zise sau şcolile de viţe.
plantaţiile de arbuşti fructiferi – terenuri plantate cu zmeura, agrişe, coacăze,
trandafiri de dulceaţă, etc. ;
plantaţie de duzi – terenuri plantate cu duzi ;
planul cadastral al parcelelor agricole – reprezintă o reprezentare grafică a
amplasării spaţiale a parcelelor agricole pe suport de hîrtie sau în formă digitală
(electronică).
pepiniere pomicole – sunt terenuri destinate producerii materialului săditor
pomicol ;
păşunile – includ terenuri înerbate sau înţelenite în mod natural sau artificial,
prin însămînţări la intervale de 15 – 20 ani şi care se folosesc pentru păşunatul
animalelor.
păşuni curate – sunt cele acoperite numai cu vegetaţie ierboasă;
păşuni împădurite – sunt cele care în afară de verdeaţă ierboasă mai sunt
acoperite cu vegetaţie forestieră de diferite grade de consistenţă;
păşuni acoperite cu pomi fructiferi – sunt cele care pomii fructiferi sunt
plantaţi în scopul combaterii eroziunii, sau păşunile sunt provenite din livezi
paraginite. În cazul dat producţie agricolă este secundară;
păşuni cu tufărişuri – sunt cele care în afară de vegetaţie ierboasă mai sunt
acoperite cu diferite specii de tufari.
pădure – element al landşaftului geografic, unitate funcţională a bioseferei,
compusă din comunitatea vegetaţiei forestiere (în care domină arborii şi arbuştii),
păturii vii, anemalelor şi microorganismelor, care în dezvoltarea lor biologică sunt
interdependente şi acţionează asupra habitatului lor. Sunt considerate păduri
terenurile terenurile acoperite cu vegetaţie forestieră cu o suprafaţă de peste 0,25 ha.
prestaţie – obligaţie;
raporturi juridice – drepturi şi obligaţii;
Registrul fermierilor (RF) – element component al Sistemului Integrat de
Administrare şi Control realizat şi administrat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie
pentru Agricultură în vederea identificării fermierilor care pot beneficia de sprigin
naţional şi comunitar;
220
Registrul exploataţiilor agricole – reprezintă o totalitate a informaţiei
documentate despre exploataţiile agricole, persoanele juridice şi fizice care utilizează
terenul cu destinaţie agricolă în scopuri de producere (administratorii exploataţiilor
agricole), proprietarii terenurilor.
reţea inginerească – împletitură de elemente inginereşti (electrice,
telecomunicaţii, hidrotehnice, conducte etc.)
reţele de transport – mijloc utilizat pentru transportarea persoanelor şi a
bunurilor dintr-un loc în altul; inclusiv drumuri, căi ferate, râuri, poduri, tuneluri,
etc.,
reţeaua hidrografică – ape de suprafaţă, inclusiv râuri, lacuri, canale, mări,
oceane.
rezervaţia – include terenurile în al căror perimetru se află obiecte naturale,
ce reprezintă valoare ştiinţifică şi culturală (landşafturile tipice şi unicale, comunităţi
de organisme vegetale şi animale, formaţiuni geologice, specii de plante, animale
rare). Ele sînt repartizate pentru păstrarea în stare naturală a complexelor naturale
tipice sau unicale pentru zona de landşaft cu tot ansamblul ei de componente, pentru
studierea proceselor şi fenomenelor în mersul lor firesc în vederea elaborării
bazelor ştiinţifice ale ocrotirii naturii.
regim silvic – politică de gospodărire a fondului forestier.
răsadniţe – teren amenajat pentru creşterea rasadei, utilizînd preponderent
energia solară ca izvor de căldură (solarii).
rectificare – a transforma din greşit în corect;
rectangular – dreptunghiular, cu unghiuri drepte.
raţional –
salinizare – proces de creştere a conţinutului de săruri uşor solubile în sol peste
conţinutul normal (peste 0,15%).
sere – teren ocupat de construcţii special amenajate, avînd pereţii şi acoperişul
din material transparent (sticlă etc.) care serveşte pentru cultivarea unor plante în
sezonul friguros.
sistem – ansamblu de elemente (obiecte, fenomene, reguli, principii) cu trăsături
comune, cu relaţii şi legături între ele ce constituie un tot organizat (definiţie
filozofică).
sistem Integrat de Administrare şi Control - (SIAC sau în engleză IACS)
îndeplineşte funcţia de administrare şi control al cererilor proprietarilor de teren
referitoare la pentru a preveni fraudarea bugetului.
subvenţie (subsidiu, dotaţie) – sumă de bani pusă la dispoziţia unei întreprinderi
pentru a asigura buna lor funcţionare.
specie – categorie de plante cu trăsături şi însuşiri comune care se
subordonează „genului”.
soi – grup de plante care aparţin aceleiaşi specii cu însuşiri ereditare comune
suprapunere – acoperire (aşezare) exactă de către planul cadastrului bunurilor
imobile („stratul teren agricol”) a planului orthophoto
Sistem de Poziţionare Globală (GPS) – instrument de măsurare utilizat în
cadrul controlului de suprafaţă pentru determinarea calculului punctelor care definesc
poligoane ce corespund parcelelor măsurate, care în finalul operaţiei recuperează
221
datele corespunzătoare punctelor într-un mini-calculator portabil în vederea creării
planurilor;
sistem Integrat de Administrare şi Control (UE, IACS) – instrument tehnic
de gestionare şi control, creat pentru administrarea şi controlul riguros al cererilor de
plată depuse de fermieri, care se aplică anumitor scheme de plăţi, în conformitate cu
prevederile de instruire a acestora, astfel încît să se prevină fraudarea bugetului
comunitar şi naţional. Componentele lui sunt:
o bază de date informatizată;
un sistem de identificare a parcelelor agricole;
cererile de plată;
un sistem integrat de control;
un sistem unic de identificare a fiecărui agricultor care a depus cerere de plată;
un sistem de identificare şi înregistrare a drepturilor la plată conform art. 15 din
regulamentul CE nr. 73/2009;
sistem de identificare a parcelelor agricole (UE, LPIS) – componentă a
Sistemului Integrat de Administrare şi Control, constituit pe baza ortofotoplanurilor,
hărţilor, documentelor cadastrale sau a altor referinţe cartografice. Tehnicile utilizate
se bazează pe un sistem informatic geografic computerizat, care asigură identificarea
unică a fiecărui bloc fizic, cuprinzînd de preferinţă ortoimagini aeriene sau satelitare
care să garanteze o precizie de cel puţin egală celei cartografice şi să permită
identificarea în cadrul blocurilor fizice a pacelelor agricole din cererile de sprigin.
Suprafeţele înscrise în Sistemul de Identificare a Parcelelor Agricole constituie
referinţă pentru procesul de control şi efectuare a plăţilor conform art. 17 din
Regulamentul CE nr. 73/2009;
schemă de plată unică pe suprafaţă (UE, SAPS) – reprezintă acordarea unei
sume stabile pe hectar, plătibilă o dată pe an, decuplată total de producţie
(necondiţionat de obţinerea de producţie);
sol – corp natural specific, parţial regenerabil, strat afânat, moale şi friabil de la
suprafaţa pământului, format prin interacţiunea îndelungată a factorilor pedogenetici,
constituind baza ecosistemelor; resursă naturală unică ce asigură produsele
alimentare, textile şi forestiere necesare pentru bunăstarea continuă a generaţiilor
prezente şi viitoare;
soluri degradate – soluri ale căror funcţii naturale şi social utile sânt afectate ca
urmare a proceselor dăunătoare.
Soleneţizare (alcalizare) – proces de creştere a conţinutului de sodiu schimbabil
în sol peste conţinutul normal (5%);
slitizare – proces de consolidare a masei de sol;
SIGN – Sistem Informaţional Geografic Naţional.
subiect (fil.) – om ca fiinţă activă şi conştientă, înzestrat cu capacităţi cognitive.
subiect al cadastrului agricol – persoanele fizice şi juridice care formulează,
acumulează (elaborează), răspîndesc şi consumă informaţia cadstrului agricol.
teren (conform dicţionar) – întindere de pămînt cuprinsă între anumite limite,
caracterizată printr-un ansamblu respectiv al mediului (sol, relief, hidrologie, climă
etc.), ce influenţează dezvoltarea culturilor agricole, precum şi modul de aplicare a
măsurilor ameliorative şi agrotehnice.
222
teren (conform cadastrului) – cea mai mică unitate în structura Registrului
bunurilor imobile. În calitate de obiect al înregistrării de stat. Se caracterizează prin
suprafaţă, amplasament, hotare, destinaţie, tip de proprietate, statut juridic etc.
teren agricol abandonat – teren utilizat anterior în scopuri agricole, ne lucrat o
perioadă nu mai mică de 3 ani. Proprietarul nu a transmis dreptul şi obligaţiile asupra
terenului unei persoane terţe.
teren cu destinaţie agricolă sunt terenurile care, reieşind din pretabilitate
(însuşiri, capacităţi) sau necesitate socială, sunt utilizate direct sau indirect, în scopul
producerii sau deservirii procesul de producere a producţiei agricole.
terenuri productive. Terenurile utilizate nemijlocit în scopul cultivării
plantelor agricole mai sunt denumite – terenuri productive.
terenurile agricole neproductive. În cadrul terenurilor agricole neproductive
mai răspîndite sunt următoarele categorii de folosinţă: terenuri ocupate cu construcţii
şi instalaţii agrozootehnice; amenajări piscicole şi de îmbunătăţiri funciare; drumuri
tehnologice şi de exploatare agricolă; platforme; spaţii de depozitare; depozite care
servesc procesului de exploatare a terenurilor agricole; terenuri degradate dar spaţial
amplasate în interiorul terenurilor agricole.
teren necultivat – este terenul arabil lăsat necultivat în mod deliberat, dar
menţinut în bune condiţii agricole şi de mediu în conformitate cu art. 5 din
Regulamentul CE nr. 1782/2003. Conform art. 2 al Regulamentului CE nr.72/2009,
menţinerea terenurilor în bune condiţii agricole şi de mediu este considerată activitate
agricolă. Conform OUG nr. 125/2006, aprobată prin Legea nr.139/2007, terenul
arabil este terenul cultivat pentru producţie cu cereale pentru boabe, plante
leguminoase pentru boabe, plante industriale, cartofi, sfeclă de zahăr, rădăcinoase
pentru nutreţ, legume proaspete, pepeni, flori şi plante ornamentale, plante pentru
nutreţ, plante pentru producerea de seminţe şi semincieri pentru comercializare, alte
culturi în teren arabil şi terenul lăsat ne cultivat în mod deliberat, dar menţinut în
bune condiţii agricole şi de mediu. Terenul ne cultivat este eligibil numai pentru plata
SAPS, dacă este îndeplinită condiţia minimă de eligibilitate a parcelei şi dacă sunt
respectate bunele condiţii agricole şi de mediu;
transabilitate – sistem de asigurare a nivelului de calitate prin regăsirea
istoricului.
teren (fil.) – întindere de pămînt delimitată
teren, obiect al cadastrului – cea mai mică unitate în structura spaţială a
cadastrului bunurilor imobile, obiect al înregistrării de stat. Se caracterizează prin
suprafaţă, amplasament, hotare, destinaţie, tip de proprietate, statut juridic etc.
teren cu destinaţie agricolă sunt apreciate terenurile care, reieşind din calităţile
solurilor, amplasarea spaţială, necesităţile socioeconomice sunt utilizate direct sau
indirect, în scopul producerii sau deservirii procesul de producere agricol.
uzucapiune – folosirea unui bun imobil (teren) fără a poseda dreptul respectiv
asupra lui;
unităţi administrativ-teritoriale – arii geografice ce reprezintă unităţi
administrativ-teritoriale – ţări, regiuni, raioane, localităţi, sate, etc., cu frontiere legal
definite şi recunoscute.
223
unitate de producţie –
verificări încrucişate – controalele administrative cu scopul detectării
neregulilor privind datele declarate de fermier faţă de datele de referinţă din IACS.
Controalele încrucişate au ca scop evitarea acordării aceluiaşi tip de ajutor de mai
multe ori în acelaşi an calendaristic sau an de piaţă şi pentru a preveni cumularea
necorespunzătoare de ajutoare în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă, verificarea
admisibilităţii pentru acordarea sprijinului, verificări între parcelele agricole declarate
în cererea unică şi parcelele de referinţă care figurează în sistemul de identificare a
parcelelor agricole, cu scopul verificării eligibilităţii acordării sprijinului pentru
suprafeţe, atîta timp cît acestea coincid, verificări între drepturile de plată şi suprafaţa
determinată, pentru a verifica că drepturile la plată sunt însoţite de un număr egal de
hectare admise pentru a beneficia de sprijin, verificări între parcelele agricole
declarate în cadrul cererii unice şi documente constînd în contracte şi declaraţii de
cultură care trebuie să fie furnizate, în scopul stabilirii eligibilităţii sprijinului pentru
suprafaţă în discuţie (art. 24 din regulamentul CE nr. 796/2004);
Zone Defavorizate de Condiţii Naturale Specifice (UE art.20 Reg.1275/1999)
– cuprind acele areale continue unde nota de bonitare nu depăşeşte valoarea de 28 de
puncte şi care prezintă caracteristici naturale particulare. Aceste areale trebuie să fie
formate din cel puţin 3 unităţi administrativ – teritoriale şi nici o UAT nu trebuie să
aibă nota de bonitare a terenurilor agricole mai mare de 30.
identificare – activitate în rezultatul căreia sunt analizate însuşirile specifice
pentru a stabili coincidenţa (identitatea) sau incoincidenţa (deosebirea) unor obiecte,
fenomene (definiţie filozofică).
2011
224

Curs de Prelegeri La Cadastru de Specialitate

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs de Prelegeri La Cadastru de Specialitate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CATEDRA CADASTRU ŞI GEODEZIE

1.2 Cadastru agricol în diferite ţări

1.2.1.2 Planul cadastral

1.2.1.3 Înregistrarea drepturilor reale

1.2.1.4 Evaluarea terenurilor

1.2.1.6 Soluţionarea litigiilor funciare

1.2.1.7 Planificarea, administrarea și utilizarea terenurilor

1.2.2 Cadastru în Franța

1.2.2.2 Funcțiile cadastrului

1.2.2.3 Conținutul cadastrului

1.2.3 Cadastru în Austria

1.2.3.2 Conținutul cadastrului în Austria

1.2.3.3 Planul cadastral

1.2.3.4 Registrul cadastral

1.2.3.5 Evaluarea terenurilor

1.2.3.7 Funcţiile oficilor cadastrale

1.2.3.8 Executarea lucrărilor cadastrale.

1.2.4 Cadastru în Ungaria

Figura 2. Extras din planul cadastral al Ungariei

1.2.4.2 Conținutul cadastrului

1.2.5 Cadastru în Cipru

Figura 3. Inscripţie despre dreptul de proprietate (Idalio)

Cadrul legislativ se bazează pe două legi: cu privitre la proprietatea imobiliară; cu

Figura 4. Documente de drept asupra terenului

1.2.5.2 Structura instituţională

1.2.5.3 Sistemul informaţional al cadastrului

Figura 5. Exemplu de document de drept asupra terenului contemporan în Cipru

Planul cadastrtal reprezintă un element important în Sistemul informațional.

1.2.6 Cadastrul Daniei

1.2.6.2 Sistemul informaţional

1.2.6.3 Planificare, administrare, utilizare.

Registrul Registrul Registrul Cartea Registrul Registrul

Hărţi Hărţi Hărţi

Controlul asupra registrelor

Figura 6. Sistemul Informaţional al cadastrului în Dania

Durabilitatea economică. Problema durabilităţii social economice a domeniului

1.2.7 Cadastru în România

1.2.7.2 Cadrul Instituţional

1.2.7.3 Conținutul cadastrului

1.2.7.5 Programul E-Terra.

1.3 Cadastru agricol în Uniunea Europeană

1.3.2 Multifuncționalitatea sistemului cadastru

Figura 7. Aspect multifuncţional al cadastrului

Este imposibil de a implementa un cadastru multifuncţional fără a cunoaşte, fără a

Figura 8. Integritatea multifuncţională a cadastrului

Acest lucru înseamnă că sistemul cadastral, prin multifuncţionalitatea s-a nu oate fi

1.3.2.1.Aplicarea metodologiilor GIS în cadastru

1.3.2.2 Aplicarea metodelor de evaluare a bunurilor imobile

1.3.2.3 Planificarea, administrarea, utilizarea bunurilor imobile

1.3.2.5 Relaţii imobiliare: metode de reglementare, planificare, administrare,

1.3.2.6 Cadastru general şi cadastzrele de specialitate

Figura 9. Rolul cadastrului general în cadastrele de specialitate

1.4 Cadastru agricol în Moldova

1.4.1.1. Etapa de pînă la 27 martie 1918

1.4.1.2. Etapa anilor 1918 – 1940

1.4.1.3. Etapa anilor 1940-1992

1.4.2. Etapa actuală a cadastrului agricol

1.5.1 Necesitatea cadastrului agricol

1.5.2 Scopul cadastrului agricol

2.1 Structura categoriei de terenuri destinate agriculturii

2.2 Subcategorii de terenuri destinate agriculturii

Figura 10. Structura categoriei de destinaţie a terenurilor agricole

2.2.1. Terenuri productive

Figura 11. Structura terenurilor productive