UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI

“REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI” DIN TIMIŞOARA

FACULTATEA: TEHNOLOGIA PRODUSELOR AGROALIMENTARE

DISCIPLINA:MICROBIOLOGIE

BACILLUS CEREUS

PROFESOR COORDONATOR:

Ș.L.,DR. MIȘCĂ CORINA

STUDENT:

RUSCUȚA BOGDAN-ANDREI

GRUPA: 422 B

TIMIȘOARA

2014
 CUPRINS

TITLUL PAG.
 INTRODUCERE 1
 ÎNCADRARE TAXONOMICĂ 3
 PATOGENITATE 4
 SINDROMUL DIAREIC 4
 SINDROMUL EMETIC 5
 DETERMINAREA NUMĂRULUI CEL MAI
PROBABIL DE GERMENI (MOST PROBABLE 6
NUMBER, MPN)
 CONFIRMAREA LUI B. CEREUS 6
 IMPLICAȚII ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE 9
 BIBLIOGRAFIE 10

1
 INTRODUCERE

Face parte din familia Bacillaceae, alături de genul Clostridium. În genul Bacillus sunt
incluşi bacili Gram pozitivi, aerobi, facultativ anaerobi, imobili, sporulaţi, foarte rezistenţi la
condiţiile de mediu. Unele tulpini se colorează Gram negativ, datorită variabilităţii reacţiei
oxidazei, fiind deseori confundate cu bacilii Gram negativi. Până în prezent se cunosc peste 50
de specii, dintre care doar B. anthracis - agentul etiologic al anthraxului, este considerat
întotdeauna patogen. Alte specii (B. cereus, B. subtilis, B. licheniformis, etc.) sunt oportunist
patogene. B. subtilis poate produce infecţii cu caracter nosocomial, după aplicarea de catetere
intravenoase, sau după abuzul de soluţii perfuzabile.

Bacilul cereus este foarte raspandit in natura. El se afla permanent in sol si nimereste
usor pe toate obiectele care ne inconjoara. Rolul epidemiologic al acestui bacil a fost descris in
1950. Atunci, in Norvegia au fost afectati peste 600 de oameni. Microbiologul Stainer Haurghe a
aratat ca aceasta infectie a fost cauzata de un bacil care se dezvolta in aer (aerob) la diverse
temperaturi (5-59°C). Sporii bacilului rezista la fierbere timp de cateva ore.

Bacilii cereus se pastreaza in laptele fiert si chiar pasteurizat. Aceasta ne vorbeste despre
faptul ca bacilul este foarte rezistent si la temperaturi joase, iar sporii lui rezista chiar si la inghet.
Nu-l distrug nici concentratiile mari de sare si zahar. Bacilii cereus se dezvolta si se inmultesc in
produsele de origine vegetala si animala, neschimbandu-le proprietatile organoleptice.

Intoxicatiile alimentare de origine microbiana sunt provocate de agenti patogeni, care au

proprietatea de a se inmulti foarte repede in produsele alimentare usor alterabile. De cele mai
multe ori, proprietatile organoleptice (aspectul, gustul si mirosul) ale produselor alimentare nu se
schimba, desi contin o multime de microorganisme, care s-au inmultit in ele, sau o cantitate mare
de toxine. Adesea ele contin si unele, si altele. Daca se consuma astfel de produse, sunt posibile
intoxicatiile alimentare. Printre agentii patogeni ai toxiinfectiilor alimentare pot fi diferite
microorganisme, bacilii coli, proteus, perfringens, cereus. [2]

Bacillus cereus este o bacterie anaerobă, sporagenă, prezenta in sol, praf și apă.A fost
asociat cu toxiinfecțiile alimentare în Europa înca din 1906.Printre primii cercetători care au
raportat cu precizie toxiinfecțiile alimentare provocate de Bacillus Cereus a fost Plazikowski.

În produsele alimentare proaspete și procesate se găsesc un număr mic de germeni.În

carnea crudă, produsele de carne și aditivi alimentary, Bacillus cereus a fost găsit în 6,6% din
534 , 18,3% din 820 și respectiv 39,1% din 609 probe, cu nivele cuprinse între 102-104
germeni/gram.

2
 ÎNCADRARE TAXONOMICĂ

Scientific classification

Kingdom: Bacteria

Phylum: Firmicutes

Class: Bacilli

Order: Bacillales

Family: Bacillaceae

Genus: Bacillus

Species: B. cereus

3
 PATOGENITATE

Această bacterie produce o varietate largă de toxine şi enzime extracelulare, care include
lecitinaza, proteaza, beta-lactamaza, sfingomielinaza, cereolizina (toxina letală pentru şoarece,
hemolizina 1) şihemolizina BL.

Cereolizina este o toxină tiol activată analogă perfingolizinei O. Are o greutate

moleculară de 55 KDa şi în mod aparent nu joacă nici un rol în sindroamele de gastroenterită
alimentară.

Sindromul diareic pare să fie produs de un complex tripartit compus din componentele B
L (HBL). Acest complex produce hemoliză, citoliză, dermonecroză, permeabilitate vasculară şi
activitate enterotoxică.

Constituie 50% din toxicitatea retinală a supernatantului din cultura de B. cereus în

endoftalmie.Cu toate că prezenţa enterotoxinei nu a fost demonstrată se pare că HBL este
responsabil de sindromul diareic.Folosind un kit comercial pentru detectarea componentei L2 s-a
arătat că aceasta este produsă în timpul fazei logaritmice.Sunt necesare aproape 107 celule/ml
pentru a demonstra activitatea toxică şi un pH cuprins între 6-8,5.A fost demonstrată posibilitatea
unor tulpini de a produce toxina la temperaturi între 6-21°C.

Testul PCR bazat pe gena HBL A (care codifică componenta B) s-a dovedit mai util şi
mai rapid decât kiturile folosite pentru detectarea enterotoxinei diareice.Cu toate că sindromul
diareic este produs în general de B. cereus şi complexul HBL, cel puţin alte 14 specii din
genurile Bacillus şi Paenibacillus sunt capabile să producă această toxiinfecţie.

Pe baza analizei genetice s-a sugerat că B.cereus, B. thuringieusis şi B. anthracis să fie o

singură specie, dar ultimele două specii se pare că nu produc complex toxic B. cereus.Oricum B.
anthracis este inclus în grupul B. cereus care cuprinde B. mycoides, B. pseudomycoides, B.
weihenstephanensis şi B. thuringiensis.

Factorul de virulenţă al lui B. cereus este reprezentat de un complex exterotoxic numit

HBL. Acesta manifestă hemoliză, dermonecroză şi proprietăţi de permeabilitate vasculară.

SINDROMUL DIAREIC

Simptomele apar în 12-13 ore, durează 6-12 ore şi constau în greaţă, dureri abdominale
asemănătoare crampelor şi scaune apoase.Febra este în general absentă. De notat este
similitudinea dintre acest sindrom şi toxiinfecţiile alimentare produse de Clostridium

4
perfringens.Alimentele incriminate sunt cerealele care conţin porumb sau amidon de porumb,
carne de pui, vegetale, carne tocată, cârnaţi, lapte, carne gătită, mâncăruri pe bază de orez
indoneziene, budinci, supe etc.

Epidemiile raportate între 1950 şi 1978 au fost rezumate de Gilbert, iar numărul de
germeni a variat între 105-108 per gram.
Hauge într-o investigaţie în primele epidemii a descoperit că alimental incriminat era
sosul de vanilie. Numărul de germeni a fost de la 2,5x107 la 1x108 per gram.
Serovarurile din epidemiile diareice includ tipurile 1, 6, 8, 9, 10, 12.
Serovarurile 1, 8, 12 au fost incriminate şi în sindromul emetic.

SINDROMUL EMETIC

Această formă de toxiinfecţie alimentară cu B. cereus este mai acută şi mai severă decât
sindromul diareic.
Perioada de incubaţie durează de la 1 la 6 ore, frecvent fiind cuprinsă între 2 şi 5 ore. S-a
consemnat similitudinea cu sindromul toxiifecţiilor alimentare stafilococice.Este asociată cu
mâncărurile pe bază de orez fiert sau prăjit. Pe lângă acestea au mai fost incriminate crema
pasteurizată, spaghetele, piureul şi legumele.
Au fost raportate epidemii în Marea Britanie, Canada, Australia, Olanda, Finlanda,
Japonia şi SUA. Prima epidemie din SUA a fost raportată în 1975, alimentul responsabil fiind
carnea de pui.Numărul de organisme necesare pentru a cauza acest sindrom pare să fie mai mare
decât cel ce cauzează sindromul diareic, şi anume de 2 x 109 per gram
Serovarurile de B. cereus asociate cu sindromul emetic includ: 1, 3, 4, 5, 8,12, 19.
Toxina emetică este o cereulidă, un peptid ionoforic, insolubil în apă, foarte apropiată de
valinomicină. Are o greutate moleculară de 1,2 KDa.Induce formarea de vacuole în celulele
HEp-2, chiar prin încălzirea până la 121°C, timp de 30 de minute.
Hârciogul (Suncus murinus) reprezintă un animal de experienţă foarte bun.
Prin însămânţarea a trei tulpini de B. cereus într-un mediu triptic de soia, s-a remarcat că
la sfârşitul fazei logaritmice a avut loc producţia de cereulidă iar toxicitatea a avut loc
independent faţă de sporulare. Tulpinile au produs între 80-166 μg de cereulidă/ml la 21°C în 1-3
zile în timpul fazei staţionare când numărul a ajuns de la 2x108 la 6x108 ufc/ ml. Producţia la 8°C
şi peste 40°C a fost minimă.
Tulpinile emetice se dezvoltă între 15-50°C, cu un optim între 35°C şi 40°C. Sindromul
emetic este asociat cu mâncărurile de orez. Dezvoltarea tulpinilor ce secretă toxina emetică în

5
orez nu influenţează dezvoltarea altor tulpini de B. cereus, cu toate că formează populaţii mari,
cu germinare extinsă.

DETERMINAREA NUMĂRULUI CEL MAI PROBABIL DE

GERMENI (MOST
PROBABLE NUMBER, MPN)

Din fiecare diluţie a probei alimentare se însămânţează câte 1 ml în trei eprubete per
diluţie, cu bulion triptic de soia; se incubează tuburile 48 de ore la 30°C şi se verifică pentru o
creştere densă, tipică pentru B. cereus; din tuburile în care se dezvoltă colonii suspecte se fac
pasaje în plăci Petri prin etalare pe suprafaţa mediilor de izolare MYP (manitol cu emulsie de
gălbenuş de ou şi polimixină B) (M78) şi agar cu sânge (M15) şi se incubează 24-48 de ore la
30°C; din coloniile care au produs lecitinază se efectuează subculturi pe agar sânge pentru
confirmarea lui B. cereus; se calculează MPN de B. cereus per gram din fiecare probă pe baza
numărului de tuburi pentru fiecare diluţie în care s-a confirmat prezenţa germenului.

CONFIRMAREA LUI B. CEREUS

Se verifică pe mediul MYP prezenţa lecitinazei şi lipsa fermentării manitei; coloniile de

B. cereus apar mari, de culoare roz închis, pe fond violaceu, fiind înconjurate de o zonă de
precipitare a gălbenuşului.
În cazul prezenţei betahemolizei, pe mediul cu agar sânge apar colonii mari înconjurate
de un halou evident de hemoliză, care nu se intensifică după depozitare la rece (specific pentru
B. cereus).
Pentru confirmarea lui B. cereus se aleg din fiecare placă cu agar MYP, 5-6 colonii
lecitinază pozitive, care se transferă pe pante cu agar nutritiv.Se efectuează frotiuri colorate
Gram şi se examinează la microscop. B. cereus va apărea ca un bacil Gram pozitiv, mare, cu
capetele rotunjite grupat în lanţuri mai lungi sau mai scurte şi cu endospori elipsoidali situaţi
central sau subterminal, care de obicei nu deformează celula vegetativă.[1]

6
B. cereus. Coloraţia Gram. Metodă indirect de evidenţiere a sporului care apare necolorat, oval
şi deformează uşor celula vegetativă. Se remarcă prezenţa unei grupări în lanţ.[1]

B. cereus. Microscopie electronică. Bacili asemănători cu Bacillus anthracis dar cu capetele mai
rotunjite, mobili, flagelaţi peritrich.[1]

7
 B. cereus – agar cu sânge de oaie, hemoliză beta. Se remarcă colonii mari, neuniforme, opace de
tip R (rough), lipsite de tenacitate, fiind înconjurate de o zonă largă de beta hemoliză. Se remarcă
aspectul caracteristic de picături de ceară.[1]

B. cereus – coloraţia Leifson, se observă flageli dispuşi peritrich[1]

8
 IMPLICAȚII ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE

Toxina produsă de bacilul cereus provoacă vărsături severe, care pot fi sau nu insoțite de
diaree și crampe abdominale. Toxinfecția poate fi declanșată de consumarea produselor pe bază
de orez și alte produse care conțin amidon, precum pastele sau cartofii.
În lucrările lui F. Budaghin sunt descrise toxiinfecțiile alimentare de care au suferit
bolnavii din spitalul Oslo.
Duminica, bolnavii au fost serviți cu carne cu legume și sos. Sosul a fost pregătit
dimineața devreme și păstrat la temperatura camerei. Unii bolnavi respectau dieta și n-au mancat
carne cu legume, ci numai sos. Toți s-au îmbolnavit. Bolnavii care au mâncat carne cu legume
fără sos nu s-au îmbolnavit. Lucratorii spitalului, care au luat masa mai tarziu, s-au îmbolnavit
mai repede și mai grav.
Examinarea acestui caz a dovedit că bacilul cereus s-a aflat în amidonul adăugat în sos. În
amidon, bacilii au nimerit, probabil, de pe suprafața cartofilor din care a fost extras. [2]
Bacilii prezenți în alimentelele contaminate produc cantităti mari de
enterotoxină(termostabilă sau termolabilă). Alimentele implicate mai frecvent în producerea
toxiinfecției alimentare sunt orezul și preparatele din orez, alte cereale, preparatele vegetale
deshidratate (cartofi , mazăre, etc.) insuficient prelucrate termic și păstrate la temperatura
camerei (ceea ce permite multiplicarea bacteriilor și producerea de enterotoxină în cantitate
mare). Enterotoxina termostabiă determină o toxiinfecție alimentară cu incubație scurtă(1 - 6
ore), vărsături alimentare (în toate cazurile) la care se asociază, în o treime din cazuri, scaune
diareice apoase și colici abdominale. Enterotoxina termolabilă determină o toxiinfecție
alimentară cu incubație mai lungă(8 - 16 ore), scaune diareice apoase și colici abdominale.
Evoluția este rapid favorabilă în 12 - 48 ore, în ambele forme.[3]

9
 BIBLIOGRAFIE

1. ALEXANDRU T. BOGDAN, IULIAN ŢOGOE ,GHEORGHE CÂMPEANU,

SIMONA IVANA, TRAIAN ENACHE, STELIAN BĂRĂITĂREANU,IPATE
IUDITH, ALEXANDRU POPESCU, EDITURA ASCLEPIUS, BUCUREŞTI,
2011, MICROBIOLOGIA ALIMENTELOR,VOL. II, PATOGENI ALIMENTARI
2. http://www.ymed.ro/toxiinfectiile-alimentare-cauze-si-simptome/
3. http://www.referat.ro/

10