Boar Mihai-Robert

Afaceri Internationale – Anul III, Semestrul I, ID

BURSELE INTERNATIONALE DE MARFURI

Bursele actuale sînt rezultatul unei evoluţii istorice îndelungate şi reflectă, cu particularităţi
zonale sau naţionale, modelul general al pieţei libere; natura specifică a bursei este dată de o serie
de caracteristici.

Piaţă de mărfuri şi valori Bursele sînt locuri de concentrare a cererii şi ofertei pentru mărfuri,
precum şi pentru diferite tipuri de hîrtii de valoare. Dacă la începuturile lor, pieţele bursiere erau
organizate pentru tranzacţionarea în egală măsură a mărfurilor şi valorilor, ulterior s-a produs o
separare între cele două mari categorii de burse. Deşi mecanismul de funcţionare se bazează pe un
model comun, propriu oricărui tip de tranzacţie bursieră, bursele de mărfuri şi respectiv cele de
valori au funcţii radical diferite într-o economie.

Functiile burselor de marfuri

Obiective specifice:

• Functiile burselor internationale de marfuri

• Contributia burselor internationale de marfuri la formarea preturilor

• Dezvoltarea in timp a burselor internationale de marfuri

• Ce avantaje confera participarea la comertul de bursa

• Contributia burselor internationale de marfuri la cresterea activitatii de productie, prelucrare

si comercializare

Functiile burselor internationale de marfuri sunt:

• Funcţia de facilitare a tranzacţionării

• Funcţia de exercitare a unor influenţe determinante asupra evoluţiei comerţului internaţional

cu produsele respective

• Funcţia de stabilire (formare) a preţurilor reprezentative pentru produsele de bază

• Funcţia de stabilizare a preţurilor şi de reducere a amplitudinii fluctuaţiilor de curs

• Funcţia de minimizare a riscurilor de preţ pentru marfa efectivă

• Funcţia de favorizare a liberei concurenţe

• Funcţia de oferire de informaţii asupra nivelului preţurilor unor mărfuri disponibile la un

anumit termen

• Avantajele conferite de participarea la comerţul de bursă

• Dezvoltarea burselor de mărfuri

• Instrumente de gradare voluntară a expunerii la risc

• Opţiuni în materie de fixare a preţurilor

• Contributia burselor internationale de marfuri la creşterea întregii activităţi de producţie,

prelucrare şi comercializare.

Bursele de mărfuri exercită o influenţă deosebit de puternică asupra comerţului mondial,

îndeplinind o serie de funcţii economice, financiare şi comerciale.

Funcţia de facilitare a tranzacţionării

Aceasta este cea mai importantă funcţie; bursele fiind create tocmai pentru a oferi un loc de
întrunire comercianţilor, pentru a concentra oferta şi cererea activă, punând astfel bazele unei pieţe
caracteristice.

Funcţia de exercitare a unor influenţe determinante asupra evoluţiei comerţului internaţional

cu produsele respective.

Pe piaţa cotaţiilor “la disponibil” (“spot”) şi la termen ne putem da seama dacă piaţa unui
anumit produs înregistrează un “trend” ascendent sau descendent.

Comerţul internaţional “la vedere”, realizat în afara instituţiilor bursiere, va urma aceeaşi
evoluţie ascendentă sau descendentă ca în cazul pieţelor la termen. Cu alte cuvinte, se poate spune
că bursele de mărfuri reprezintă adevărate “barometre” ale comerţului mondial pentru produsele
respective.

Funcţia de stabilire (formare) a preţurilor reprezentative pentru produsele de bază.

Această funcţie rezultă din corelarea unor factori precum raportul cerere-ofertă pe pieţele
spot sau futures, evoluţia din ultimul timp a preţurilor pe aceste pieţe, evoluţia unor evenimente
sociale sau politice importante, care pot să afecteze într-o măsură sau alta atitudinea participanţilor
la activitatea bursieră. Această funcţie a stat la baza numeroaselor critici făcute de către
consumatori, producători şi chiar politicieni cu privire la evoluţia preţurilor bursiere care, după opinia
lor, nu reflectă realitatea şi le influenţează negativ viaţa de zi cu zi sau afacerile. Aceste critici sunt în
mare parte neavenite, deoarece bursa, ca instituţie, reprezintă doar un simplu barometru, nu ea fiind
aceea care decide evoluţia preţurilor, ci interacţiunea dintre ordinele de vânzare şi de cumpărare
care ajung pe piaţă.

Marile burse au un caracter internaţional, reflectând fidel conjunctura dintr-un moment dat .
Deşi cu sediul într-o ţară sau alta, influenţa burselor depăşeşte graniţele naţionale; pieţe
caracteristice, bursele dau tonul pieţei, anticipează trendul, sunt locul de descoperire al preţurilor
reprezentative pentru produsele negociate.

Funcţia de stabilizare a preţurilor şi de reducere a amplitudinii fluctuaţiilor de curs

Una din întrebările care s-au pus frecvent de către cei care studiază pieţele la termen a fost
aceea relativ la modul cum preţurile de pe cele două pieţe (la vedere şi la termen) se influenţează.

Cum pot influenţa speculaţiile de pe pieţele la termen preţurile pe aceste pieţe şi cum se
repercutează acest lucru pe pieţele la vedere?

Deşi poate părea paradoxal, preţurile mărfurilor tranzacţionate la bursă au o volatilitate

(scăderi sau creşteri zilnice) mai mică decât cele care nu au o piaţă bursieră urmare a faptului că
volatilitatea preţurilor în bursă este îngrădită la majoritatea burselor prin regulamente la o mărime
determinată şi, în acelaşi timp, temperate de acţiunea speculatorilor.

Cercetările empirice au arătat că tranzacţiile la termen pe mărfuri agricole duc la o reducere

a volatilităţii preţurilor mărfurilor tranzacţionate la vedere iar prezenţa speculatorilor atenuează
amplitudinea fluctuaţiilor de preţ, reduce decalajul dintre cursurile extreme în interiorul unui sezon
precum şi amplitudinea fluctuaţiilor de preţ de la un sezon la altul.

Funcţia de minimizare a riscurilor de preţ pentru marfa efectivă

Această funcţie este îndeplinită prin hedging. Operaţiunile de acoperire sau de tip hedging
sunt realizate din dorinţa operatorilor (fermieri, comercianţi, procesatori etc.) de a se proteja
împotriva riscurilor de preţ rezultate din modificările de preţ pe piaţa produselor fizice. Astfel,
operatorul care iniţiază o asemenea operaţiune de acoperire pe piaţa la termen îşi asumă o poziţie
opusă poziţiei sale luate pe piaţa fizică (piaţa spot), în speranţa compensării oricărei pierderi aferente
pieţei fizice, cu un câştig de pe piaţa la termen. Hedging-ul poate fi de vânzare sau de cumpărare în
funcţie de poziţia pe care o are operatorul pe piaţa la termen.Astfel, prin intermediul burselor un
operator se poate asigura faţă de riscul de preţ, minimizându-şi riscurile, pe care la transferă altui
operator de pe piaţă (unui speculator).

Funcţia de favorizare a liberei concurenţe

Bursele de mărfuri se apropie de modelul ideatic al concurenţei perfecte. Prin metoda de

comercializare specifică burselor, care are lor după un program şi reguli respectate de toţi operatorii,
este imposibil ca un individ sau un grup să exercite o influenţă negativă asupra preţurilor.Pieţele la
termen contribuie la înlăturarea poziţiilor de monopol şi luptă împotriva poziţiilor dominante. Pieţele
futures oferă un mecanism de difuzare a preţurilor la toţi participanţii de pe piaţă, multitudinea de
condiţii reunite pentru asigurarea preţului făcând să considerăm că formarea acestuia se face în
cadrul cel mai concurenţial cu putinţă. Aceste condiţii se referă la:

- numărul mare de participanţi de pe piaţă;

- pieţele la termen sunt pieţe centralizate şi reglementate atât în ceea ce priveşte natura
tranzacţiilor, cât şi în ceea ce priveşte funcţionarea acestora;

- sistemele de tranzacţionare permit tuturor participanţilor să cunoască preţul oferit şi cerut

de fiecare, neinteresând cine este cealaltă parte în tranzacţie;

- contractele la termen sunt standardizate;

- nu există bariere de acces pe piaţă.

 Graţie faptului că pieţele la termen se bazează pe principiul transparenţei tranzacţiilor
acestea reduc posibilitatea ca cei cu poziţii dominante să monopolizeze piaţa.

Funcţia de oferire de informaţii asupra nivelului preţurilor unor mărfuri disponibile la un

anumit termen

Dacă un fermier doreşte să cunoască care va fi, cu aproximaţie, preţul recoltei peste un
anumit interval de timp, cea mai indicată variantă este studierea contractelor bursiere la termen cu
scadenţa la momentul care-l interesează.Preţurile la bursă nu sunt influenţate doar de raportul
cerere-ofertă, ci şi de alţi factori de natură economică, socială sau politică (inflaţie, modificări
semnificative ale cursurilor valutare, greve, schimbarea regimului politic sau al regimului fiscal, etc.),
şi oricine îşi poate face o imagine de ansamblu cu privire la preţurile viitoare prin intermediul
studierii cotaţiilor futures.Funcţia de informare a participanţilor la burse asupra disponibilităţilor de
marfă şi a cererilor din lumea întreagă este realizată prin publicarea şi promovarea unor informaţii
diverse, care permit evaluări pentru perioadele curente şi viitoare cu privire la stocul de mărfuri sau
cererea mondială. De aceea, informaţiile furnizate de pieţele bursiere interesează deopotrivă pe toţi
participanţii la bursă: fermieri, comercianţi, consumatori, speculatori, arbitrajişti etc. Practic, aceste
informaţii constituie un adevărat ghid în programarea acţiunilor viitoare ale participanţilor la
activităţile bursiere.Pieţele bursiere conduc la o uniformizare a preţurilor, a pieţelor locale şi la o mai
redusă segmentare a pieţelor. Eventualele practici de monopol ce ar putea interveni la nivel local vor
fi anihilate de accesibilitatea tuturor participanţilor la o piaţă unificată, reprezentativă. Pieţele
bursiere de tip futures conferă participanţilor locali să acceseze pieţele naţionale sau internaţionale.
O piaţă integrată la nivel naţional semnifică faptul că toţi operatorii locali vor putea să urmărească
tendinţele pieţei naţionale iar preţurile vor deveni mult mai stabile. Studiile arată că cei care recurg la
comerţul de bursă pentru acoperirea riscurilor înregistrează o mai mare stabilitate a veniturilor decât
cei care nu recurg la astfel de pieţe.

Analiza funcţiilor economice ale burselor de mărfuri dezvăluie, în acelaşi timp importanţa
economică a acestora în economia mondială care poate fi redată succint prin următoarele: constituie
o piaţă caracteristică pe care se concentrează cererea şi oferta privind anumite genuri de mărfuri,
unde operaţiunile sunt încheiate pe baza unor condiţii bine determinate; exercită o influenţă
determinantă asupra comerţului mondial cu produse de bază; inflenţează nivelul preţurilor ce se
formează în afara burselor; constituie locul în care se concentrează informaţiile cu caracter economic
şi politic; tranzacţiile înlătură o parte din riscul de producţie şi din riscul comercial; sunt folosite şi de
alte organisme de piaţă pentru încheierea tranzacţiilor.

Avantajele conferite de participarea la comerţul de bursă

Utilitatea economică a pieţelor bursiere reiese din avantajele conferite de participarea la

comerţul de bursă .

Cunoaşterea preţurilor. Operaţiunile bursiere permit operatorilor să cunoască preţurile în

condiţii de concurenţă, preţuri care ţin seama de informaţiile disponibile şi de previziunile referitoare
la ofertă şi cerere. Preţurile astfel obţinute servesc ca barometru sau puncte de referinţă pentru
negocierea mărfurilor pe mai multe pieţe conexe.

Informaţii cu privire la preţuri. Bursele de mărfuri sau pieţele la termen îşi verifică utilitatea
în comerţul mondial prin aceea că ele contribuie la ameliorarea circulaţiei informaţiilor privind
preţurile curente şi la termen ale produselor. Cunoaşterea şi larga difuzare a cursurilor marchează un
progres în raport cu alte sisteme de informare în care aceste cursuri nu sunt în general cunoscute
decât de câteva persoane privilegiate.

Atâta timp cât există o piaţă la termen, producătorii ca şi consumatorii ar trebui să fie în
măsură să negocieze cu mai multă uşurinţă informaţii despre preţuri. Atunci când aceste informaţii
despre preţuri nu sunt difuzate pe scară largă, micilor operatori le este foarte greu să acţioneze în
mod eficace.

Majoritatea exploataţiilor agricole, a firmelor mici şi mijlocii, a birourilor de comerţ, mai ales
din ţările în curs de dezvoltare, nu negociază la bursele de mărfuri, dar pot pleca de la informaţiile
despre preţuri date de bursele de mărfuri în vederea luării unor decizii corespunzătoare în materii de
producţie şi comercializare.

Informaţii cu caracter comercial. În general, participanţii la bursele de mărfuri dispun de

suficiente informaţii în domeniu. În acest context, agenţii de bursă ca şi autorităţile bursiere încearcă
să atragă clienţii punându-le la dispoziţie diverse studii asupra pieţei. Unele din acestea sunt liber
accesibile şi foarte simple, în timp ce altele nu sunt comunicate decât clienţilor importanţi şi sunt
foarte tehnice.

Aşa cum demonstrează realitatea din diferite ţări, mai ales dezvoltate, aici există multe ziare
profesionale şi magazine, reviste financiare şi presă cotidiană care trazează aspecte referitoare la
produsele negociate la bursele de mărfuri.

În aceste ţări există posibilitatea ca informaţia să meargă de la o analiză generală a situaţiei

economice şi politice în lume, precum şi de la incidenţele sale asupra cererii şi ofertei unui produs ca
şi asupra preţurilor, până la studii sectoriale relative la un produs, la articole; asupra
comportamentului recent al pieţelor sau la analiza tehnică.

Complexitatea acestei probleme ne arată că ar fi imposibilă enumerarea tuturor informaţiilor

acumulate privitoare la bursele de mărfuri; ele comportă însă un interes evident pentru cei care
negciază un produs, fie pe piaţa fizică, fie pe piaţa la termen.

Practica bursieră mondială a demonstrat că cercetarea ar trebui adâncită pentru a stabili

dacă prin difuzarea tuturor acestor date se urmăreşte în mod real informarea publicului, sau dacă nu
se urmăreşte decât convingerea clientului să efectueze operaţiuni asupra cărora agentul de bursă
încasează un comision.

Dezvoltarea burselor de mărfuri

De asemenea, dezvoltarea burselor de mărfuri a condus la creşterea schimburilor comerciale

pe fundalul liberalizării schimburilor, a mişcărilor de capital şi a inovaţiilor dezvoltate de burse (noi
produse standardizate, noi operaţiuni etc.). Astfel, liberalizarea schimburilor a fost una din premisele
dezvoltării burselor de mărfuri. De asemenea, liberalizarea mişcărilor de capital a fost importantă în
dezvoltarea pieţelor bursiere. În lipsa libertăţii de finanţare a tranzacţiilor internaţionale este dificil să
ai o dezvoltare a comerţului internaţional cu materii prime. Această libertate a favorizat dezvoltarea
burselor de mărfuri pentru că la permite operatorilor internaţionali să intervină liber în vederea
efectuării operaţiunilor bursiere.

Creşterea plasamentelor internaţiomale a favorizat dezvoltarea pieţelor bursiere. Mai mulţi

factori au contribuit la acest avânt:

- apariţia capitalurilor internaţionale în căutare de plasamente avantajoase şi lichide;

- emergenţa marilor averi particulare;

- avântul fondurilor mutuale pe materii prime şi mai ales a celor off-shore;

- înţelegerea de către administratorii fondurilor mutuale pe mărfuri a avantajelor diversificării

şi ale investirii unei părţi din resurse în materii prime.
 Inovaţia susţinută a burselor de mărfuri a influenţat comerţul cu produsele respective
datorită:

- introducerii de noi contracte asupra unor produse de bază din ce în ce mai complexe (materii
prime, produse financiare, clasice sau derivate etc.);

- adaptarea permanentă a contractelor la nevoile operatorilor şi la modificările operaţiunilor

efectuate pe piaţa cash;

- crearea de noi pieţe pentru materii prime strategice, ca produsele petroliere, nichel sau
pentru titlurile financiare, ce a conferit credibilitate burselor de mărfuri, permiţându-le să-şi modifice
imaginea discutabilă de pieţe speculative rezervate iniţiaţilor.

Lărgind gama de contracte la termen oferite, responsbilii burselor au permis unor noi operatori să
apară pe pieţele bursiere (bănci, instituţii financiare şi de credit, societăţi de investiţii etc.), operatori
ce aveau să atragă clientela să intervină şi să utilizeze aceste noi oportunităţi.

Instrumente de gradare voluntară a expunerii la risc

Pieţele bursiere sunt instrumente de gradare voluntară a expunerii la risc . Prin iniţierea unor
operaţiuni de hedging cei care le iniţiază doresc să-şi protejeze mărfurile pe care le deţin sau
urmează să le deţină împotriva fluctuaţiilor preţurilor de pe pieţele “spot”.

În principiu, hedgerii pot fi fermierii, societăţile de producţie-procesare şi cele de

comercializare.

Fermierii efectuează operaţiuni de acoperire când doresc să protejeze valoarea produselor

obţinute şi să-şi acopere costurile aferente păstrării mărfii până în momentul livrării (pe pieţele la
termen sau pe piaţa “spot”); când doresc să se asigure că va exista un cumpărător pentru producţia
pe care urmează să o obţină sau când doresc să fixeze un preţ de vânzare pentru această producţie.

Societăţile de producţie pot beneficia de avantajele ce derivă din efectuarea unui hedging,
simplu sau a unui hedging integrat, în numeroase situaţii când doresc să se protejeze împotriva
creşterii preţurilor la materiile prime şi să fixeze şi preţurile de vânzare pentru producţia obţinută.

Comercianţii nu utilizează, în general, decât strategii simple de hedging datorită faptului că

nu sunt implicaţi în procesul de producţie şi, prin urmare, nu sunt afectaţi de fluctuaţiile preţurilor
produselor agro-alimentare; cele mai dese cazuri în care o asemenea societate apelează la hedging
sunt următoarele: trebuie să efectueze o livrare (un export) în viitor şi doreşte să se asigure că va
avea de la cine să cumpere marfa înainte de a o livra la preţul dorit; trebuie să efectuaze un import şi
doreşte să-şi asigure o alternativă pentru cazul în care marfa nu soseşte la timp, cumpărând un
număr de contracte futures care să reprezinte echivalentul mărfii importate.

Eficacitatea operaţiunilor de acoperire depinde de evoluţia preţurilor pe cele două pieţe - cea
reală (la vedere) şi cea la termen (futures). Deşi există o anumită autonomie între preţurile la vedere
şi cele la termen ele evoluează sensibil de aceeaşi manieră (au o evoluţie paralelă). Câteva raţiuni
explică acest paralelism:

- aceeaşi operatori intervin pe cele două pieţe;

- este întotdeauna posibil să fie executat un contract prin livrare fizică;

- vânzătorul sau cumpărătorul unui contract este obligat să livreze/primească produsul fizic,
dacă nu şi-a anulat poziţia până la ultima zi de tranzacţionare la bursă. Această modalitate de
tranzacţionare este rar întâlnită, numai 2-3% din tranzacţii derulându-se în acest mod.
 Când variaţia preţurilor la termen nu este strict paralelă cu cea a preţurilor la vedere,
operaţiunile de acoperire aduc un profit sau operatorul va înregistra o pierdere.

Aceasta este situaţia cea mai des întâlnită în practică unde evoluţia preţurilor, pe cele două
pieţe nu este cvasi-paralelă. În consecinţă, protecţia nu este întotdeuna perfectă dar operatorii care
le iniţiază sunt acoperiţi faţă de riscurile de preţ importante la care sunt expuşi.

Evoluţia neidentică a preţurilor pe cele două pieţe este explicată prin faptul că:

- piaţa futures este mult mai sensibilă decât cea a produselor fizice căci speculatorii nu
raţionează de aceeaşi manieră asupra factorilor specifici care pot să influenţeze preţurile pe cele
două pieţe;

- volumul tranzacţiilor pe pieţele futures îl depăşeşte pe acela al tranzacţiilor cu produse fizice,

acest lucru având drept consecinţă modificări în cererea şi oferta de produse fizice dar şi modificări
ale preţurilor pe cele două pieţe;

- preţurile pe cele două pieţe tind să se egalizeze pe măsură ce se apropie scadenţa

contractelor.

Opţiuni în materie de fixare a preţurilor

Pieţele futures asigură opţiuni în materie de fixare a preţurilor permiţând operatorilor să îşi
fixeze preţurile pe o perioadă determinată, alegând ziua, săptămâna sau luna cea mai favorabilă de
executare. Acest lucru este posibil datorită posibilităţilor oferite de pieţele futures de a anticipa
preţurile la vedere viitoare. Acest rol informativ oferit de pieţele futures este întărit de faptul că
speculatorii şi operatorii în acoperire au ca obiectiv esenţial şi respectiv secundar anticiparea
evoluţiei cotaţiilor. Toţi operatorii utilizează, în consecinţă, cotaţiile futures, care sunt cele mai bune
informaţii de care se poate dispune, pentru a cumpăra când cotaţiile permit să se anticipeze o
creştere şi pentru a vinde când acestea permit să se anticipeze o scădere.

Prin intermediul cumpărărilor şi vânzărilor de contracte futures, toate informaţiile sunt

incorporate în preţul contractelor. Acest mecanism permite o creştere a fiabilităţii cotaţiilor futures şi
a preţurilor la vedere viitoare.

Pe de altă parte, pieţele futures permit ca informaţiile pertinente să poată fi incorporate în

procesul de formare a preţurilor la vedere viitoare. De asemenea, pieţele futures fac ca viteza cu care
informaţiile ce vin de la cerere şi ofertă şi care sunt incorporate în procesul decizional cu privire la
preţul pe piaţa la vedere să crească.

Graţie pieţelor futures, preţurile la vedere reflectă un veritabil preţ de echilibru,

reprezentativ pentru situaţia de pe piaţă în acel moment. Faptul că toate informaţiile disponibile sunt
incorporate în preţ, acestea tind să fluctueze mai puţin brutal, la apariţia de noi informaţii. Această
stabilitate se poate traduce printr-o reducere a diferenţelor dintre preţurile cele mai mari şi cele mai
mici de pe pieţele la vedere şi implicit, la o ameliorare a procesului de alocare în timp a resurselor.

Contributia burselor internationale de marfuri la creşterea întregii activităţi de producţie,

prelucrare şi comercializare

Pieţele bursiere pot contribui la creşterea întregii activităţi de producţie, prelucrare şi

comercializare constituind totodată, şi oportunităţi de finanţare .

Venind să completeze pieţele la vedere, pieţele la termen permit o ameliorare a alocării în

timp şi spaţiu a resurselor. Variaţiile în cererea şi oferta de pe piaţa produselor fizice conferă multiple
oportunităţi de arbitraj, ducând la modificări ale preţurilor pe pieţele futures, acestea nefiind
deconecate de pieţele la vedere (pieţele futures nesubstituindu-se pieţelor la vedere, ele fiind o
reflectare a modificărilor pieţelor la vedere).

De asemenea, prin utilizarea operaţiunilor futures în scop de acoperire un fermier poate avea
un acces mai uşor la credite, căci băncile sunt înclinate să acorde împrumuturi când beneficiile
viitoare sunt protejate contra evoluţiei adverse a pieţei.

Pe de altă parte, băncile vor putea acorda facilităţi pentru fermierii care şi-au acoperit riscul
faţă de variaţiile nefavorabile ale preţului. Dacă ei fac dovada că deţin un contract la termen (futures)
la bursa de mărfuri, băncile vor acorda aceste facilităţi. Exemplu: banca acordă un credit de 70% din
valoarea mărfii, pentru cei care nu au contracte la termen la bursă, iar pentru cei care au, valoarea
creditului va fi de 85% din valoarea mărfii.

Folosind hedging-ul în planificarea necesarului de credite se poate utiliza, cu aceleaşi

investiţii, un volum mai mare de afaceri, cu toate efectele derivate pe care le are asupra rezultatelor
financiare ale fermierilor.

Pe de altă parte, operatorul care deţine stocuri trebuie să le finanţeze. Creditele acordate de
bănci sunt frecvent gajate cu aceste produse. Pentru bănci intervine riscul ca această garanţie să îşi
modifice valoarea în sensul scăderii acesteia ca urmare a scăderii preţului la produsele de bursă.
Pentru a evita această situaţie şi a păstra o marjă de securitate, băncile limitează angajamentele şi
acordă finanţări ce reprezintă, de regulă, 40–60 % din valoarea garanţiei.

Dacă mărfurile finanţate fac obiectul unei operaţiuni de acoperire, riscurile la care sunt
expuse băncile dispar.Astfel, dacă preţurile pe piaţa la vedere scad, şi deci banca îşi vede diminuată
garanţia, prin efectuarea operaţiunii de acoperire va rezulta un câştig pe piaţa futures şi deci
scăderea preţurui nu are consecinţe nici pentru bancă. În aceste condiţii, băncile acordă împrumuturi
care pot atinge 90% din valoarea mărfurilor, fermierul beneficiind astfel de finanţare suplimentară.
Operatorul nu poate nici să îşi supraevalueze produsele din stoc deoarece preţurile de pe piaţă sunt
cunoscute de către toţi.

Bursa reprezintă şi o posibilitate de investiţie. Astfel, disponibilităţile temporate pot fi de

multe ori fructificate mult mai eficient prin operaţiuni de bursă, al căror efect de levier este
considerabil mai mare decât nivelul dobânzii bancare.

Piaţa bursieră permite derularea activităţii eficiente de stocare a mărfurilor , oferind

fermierilor şi comercianţilor o mai mare libertate de acţiune şi o mai mare flexibilitate.

Pieţele futures contribuie la gestiunea optimală a stocurilor, valorificând informaţiile

furnizate de realţia dintre cotaţiile la vedere şi cele la termen şi valorificarea acestei relaţii în timp.
Astfel, mărimea stocurilor de marfă deţinute de un operator va varia funcţie de anticiparea
cursurilor. În acest sens, dacă se anticipează o creştere a preţurilor, operatorul acumulează marfă în
stoc, invers, dacă se anticipează o scădere a preţurilor, operatorul vinde marfă. Operatorul care îşi
constituie marfă în stoc pe baza informaţiilor furnizate de piaţa futures are în vedere nu preţurile în
unităţi absolute, ci diferenţa dintre preţul la vedere şi cel la termen (futures), cunoscută şi sub
denumirea de bază (basis). Aşadar, pieţele futures îndeplinesc două funcţii prioritare: transferul
riscului de preţ şi identificarea preţului activului respectiv .

Interesele participanţilor la pieţele futures sunt variate, dar aceştia pot fi grupaţi în două
categorii: speculatori şi hedgeri. În timp ce speculatorii urmăresc obţinerea de profituri în urma
fluctuaţiilor de preţ, hedgerii au ca scop acoperirea riscului de preţ la care sunt expuşi pe piaţa fizică
a produsului respectiv. Astfel, pieţele futures permit transferul riscului de preţ de la cei ce nu doresc
să şi-l asume (hedgeri), către speculatori. Deşi această funcţie este realizată şi de pieţele forward,
pieţele futures reprezentând un instrument mai eficient în acoperirea riscului de preţ, datorită
gradului înalt de accesibilitate în încheierea tranzacţiilor, lichidităţii sporite şi, în final, datorită
costului scăzut al tranzacţiilor.

Operaţiunile speculative sunt indispensabile unei bune funcţionări a pieţelor, în ideea că ele
sunt contrapartea celor de hedging. Întreprinzătorul se protejează împotriva scăderii/creşterii
preţului vânzând/cumpărând futures. Cel ce vinde futures poate contracta cu un operator care
cumpără futures, dar este puţin probabil, poate chiar imposibil, ca pe piaţă să existe tot atâţia
operatori care se protejează contra creşterii preţului câţi sunt şi cei care se protejează împotriva
scăderii acestuia, deoarece este constatat statistic că pe toate pieţele futures hedger-ii sunt mai mult
ca sigur majoritar de o parte sau de cealaltă. Diferenţa între cele două categorii este transmisă şi
preluată de către speculatori care acceptă să-şi asume riscul de preţ. Opinia specialiştilor este că
pieţele futures funcţionează cu atât mai bine cu cât hedgerii nu intervin între ei (unul care se
protejează contra scăderii cu unul care se protejează împotriva creşterii preţului activului de bază) ci
îşi realizează contractele cu speculatorii.

Funcţia economică a pieţelor futures este cu atât mai bine pusă în evidenţă cu cât intervenţia
speculatorilor este marginală şi nu are alt obiectiv în afara preluării riscurilor de care vor să se
debaraseze hedgerii. Atunci când ei ajung să realizeze tranzacţii între ei, influenţa lor poate deveni
considerabilă, preţul contractelor putând cunoaşte o evoluţie fără nici o legătură cu piaţa cash a
activului de bază. La limită, creşterile şi scăderile preţurilor determinate de intervenţiile speculative
pot antrena variaţii ale preţurilor pe pieţele cash ale activelor de bază care nu s-ar fi produs în
absenţa pieţelor futures.

Capacitatea pieţelor futures de a identifica preţul de echilibru al activului de bază reprezintă

o componentă integrală a unui sistem economic eficient. Tranzacţiile futures au loc exclusiv în cadrul
burselor; contractele futures asupra aceleiaşi mărfi, dar cu termene de livrare diferite, se
tranzacţionează simultan. Aceasta are ca rezultat formarea de preţuri futures diferite pentru aceeaşi
marfă, la momente diferite din viitor. Toate aceste preţuri reflectă nivelul cererii şi al ofertei pentru
marfa respectivă, atât în prezent cât şi în viitor. În continuare aceste preţuri sunt diseminate în mod
continuu pe plan mondial.Deci pieţele futures identifică preţurile de echilibru curente cât şi cele ce
vor exista la anumite momente din viitor.

Două motive stau la baza importanţei cunoaşterii preţurilor futures. În primul rând, în cazul
mărfurilor depozitate, aceste preţuri determină deciziile firmelor comerciale referitoare la mărimea
stocurilor; preţuri futures scăzute vor determina creşterea acestora. Astfel, prin determinarea
mărimii stocurilor, ca răspuns la diferenţele temporale dintre cerere şi ofertă, preţurile futures
ajustează oferta unei mărfi, pe o anumită perioadă de timp, contribuind la evitarea condiţiilor de sub
sau supra-ofertă. În al doilea rând, cunoaşterea preţurilor futures, afectează deciziile de producţie şi
consum. Preţuri futures înalte reprezintă un semnal pentru o producţie mai ridicată; în mod similar,
preţuri futures scăzute pot constitui un motiv pentru amânarea deciziei de consum pentru o perioadă
ulterioară.

În concluzie, capacitatea pieţelor futures de a asigura informaţiile cu privire la preţurile de

echilibru reduce costurile aferente obţinerii acestor informaţii şi contribuie la o mai eficientă alocare
a resurselor economice.