_________________________________Noţiuni generale de maşini electrice

7.3. Maşina de curent continuu.

7.3.1. Construcţia şi domeniul de aplicare.

În construcţie clasică, maşina de curent continuu se
compune dintr-un inductor heteropolar, care formează sta-
torul maşinii şi un indus, care constituie rotorul.
Statorul este echipat cu 2p poli inductori, denumiţi
poli principali. În construcţie normală, miezul feromag-
netic al polilor inductori este realizat din oţel masiv sau
tole de tablă feromagnetică, cu grosimea de 0,5÷2 mm
asamblate împreună prin buloane de strângere nituite.
Miezul feromagnetic al polilor inductori, confecţionat din
tole, se execută uşor şi prezintă avantaje în funcţionare,
prin faptul că pierderile suplimentare de suprafaţă, datori-
tă pulsaţiilor câmpului magnetic, sunt mai reduse decât în
cazul folosirii pieselor polare masive.
Pe miezul polilor inductori sunt aşezate bobinele de
excitaţie, realizate din conductor de Cu, izolat cu email,
bumbac, fibre de sticlă, etc.
Bobinele sunt conectate în serie, astfel încât polii de
un nume să alterneze la periferia armăturii cu polii de
nume contrar, pentru a se obţine un inductor heteropolar.
La maşinile de puteri mijlocii şi mari între polii
inductori se aşează polii de comutaţie, denumiţi şi poli
auxiliari; grosimea miezului polilor auxiliari este mai mică
decât la polii principali. Polii auxiliari se realizează, de
asemenea, din oţel masiv sau din tole. Pe miezul lor sunt
aşezate bobine realizate cu conductor de cupru izolat;
bobinele sunt conectate în serie, astfel încât polii de

183
Noţiuni generale de maşini electrice_________________________________

comutaţie să formeze, de asemenea, un sistem heteropo-

lar.
Maşinile de puteri mari şi foarte mari, precum şi ma-
şinile destinate acţionărilor electrice rapide, se mai echi-
pează cu o înfăşurare de compensaţie, aşezată în crestătu-
rile prevăzute în acest scop, în piesele polare ale polilor
principali. Înfăşurarea de compensaţie se conectează în se-
rie cu indusul şi are rolul de a compensa reacţia acestuia.
Jugul inductorului se execută din oţel turnat sau din
produse laminate din oţel (tablă sau ţeavă). Lungimea axi-
ală a jugului inductor este mai mare decât lungimea polu-
lui inductor. În acest fel, jugul îndeplineşte şi rolul de car-
casă, protejând mecanic părţile frontale ale înfăşurărilor
statorului.
Pe carcasă sunt prevăzute elementele constructive co-
mune tuturor maşinilor electrice: cutia de borne, plăcuţa
indicatoare, borna de legătură la masă, dispozitivele de
ridicare, tălpile de fixare etc.
În părţile frontale, statorul este echipat cu două scu-
turi port-lagăre pentru susţinerea şi centrarea rotorului.
Sistemul de perii colectoare este aşezat într-unul din
scuturile frontale şi se compune din colierul periilor, de
care se fixează tijele portperiilor, portperiile şi periile.
Periile se realizează din electrografit; la maşinile cu ten-
siunea nominală la bornele indusului până la 24 V, periile
se execută din cupru grafitat.
Sistemul de perii se poate decala, din exterior, în ra-
port cu scutul în care este aşezat, pentru a permite reglarea
poziţiei periilor pe colector, în raport cu polii inductori.

184
_________________________________Noţiuni generale de maşini electrice

Rotorul constituie indusul maşinii; miezul feromag-

netic al acestuia este realizat din tole ştanţate din tablă
silicioasă normal aliată, de 0,5 mm grosime, izolate între
ele. La periferia tolelor sunt ştanţate crestături repartizate
uniform; tolele sunt împachetate fie direct pe axul maşinii,
fie pe butucul rotorului. Pentru a asigura o bună răcire a
rotorului, miezul feromagnetic poate fi prevăzut cu canale
axiale, în partea interioară, între jug şi ax.
Înfăşurarea indusului este o înfăşurare repartizată, în-
chisă, construită în două straturi. Înfăşurarea se execută
din conductor de cupru izolat cu bumbac şi se impregnea-
ză; conductorul se poate izola şi cu fibră de sticlă, folii sau
benzi pe bază de mică, în funcţie de clasa de izolaţie a
maşinii. Înfăşurarea este aşezată în crestăturile prevăzute
la periferia indusului şi este racordată la lamelele colecto-
rului.
Colectorul este format din lamele conductoare, ştan-
ţate din bandă de cupru de profil trapezoidal şi izolate
între ele cu lamele izolante din micanită. Lamelele sunt
asamblate împreună pe un butuc şi sunt izolate faţă de
acesta cu ajutorul unor conuri de micanită; fixarea lame-
lelor pe butuc se face prin sistemul coadă de rândunică.
În partea exterioară, lamela de cupru prezintă un ste-
guleţ la care se conectează capătul de sfârşit al unei secţii
şi capătul de început al secţiei succesive în circuitul elec-
tric al înfăşurării, sau o priză a înfăşurării indusului.
Maşina de curent continuu se construieşte pentru pu-
teri nominale începând cu ordinul zecilor de waţi până la

185
Noţiuni generale de maşini electrice_________________________________

puteri de ordinul miilor de kilowaţi, într-o gamă largă de

turaţii, cu tensiunea nominală până la 1500÷2000 V.
Maşina de curent continuu se utilizează în regim de
generator în instalaţiile de producere a energiei electrice în
curent continuu: pe locomotivele diesel-electrice, în
grupurile de conversie a frecvenţei, în instalaţiile de re-
dresare a curentului alternativ.
Datorită caracteristicilor de funcţionare deosebit de
favorabile acţionărilor electrice, maşina de curent conti-
nuu se utilizează, în regim de motor, în tracţiunea electrică
(feroviară şi de transport urban de persoane), în acţionarea
ascensoarelor de mină, a laminoarelor, etc.

7.3.2. Clasificarea maşinilor de curent continuu după

tipul excitaţiei.
După tipul excitaţiei şi modul de conectare a înfăşu-
rărilor de excitaţie, maşinile de curent continuu se clasifi-
că în felul următor (vezi figura 7.16):
A) Maşini cu o singură înfăşurare de excitaţie, care
poate fi alimentată:
1. – de la o sursă separată (independentă);
2. – în derivaţie (paralel) faţă de înfăşurarea rotorului;
3. – în serie cu înfăşurarea rotorului.
B) Maşini cu mai multe înfăşurări de excitaţie, care
pot fi alimentate:
1. – de la bornele înfăşurării rotorului, în serie şi deri-
vaţie (excitaţie mixtă);
2. – de la surse separate şi de la bornele înfăşurării
rotorului, în cazul unor maşini speciale.

186
_________________________________Noţiuni generale de maşini electrice

A2 A2
A1 A2 A1
A1 A2 A1
F1 B1 C1 B1

B2
C1
F2 B2 C2
C2
a) b) c) d)

Figura 7.16. Posibilităţi de excitare a maşinilor de curent

continuu: a) cu excitaţie independentă; b) cu excitaţie
derivaţie; c) cu excitaţie serie; d) cu excitaţie mixtă.

Pentru oricare din tipurile de mai sus, puterea de

excitaţie este de ordinul câtorva procente (2-5%) din pute-
rea nominală a maşinii. La tipurile de excitaţie separată şi
derivaţie, curentul I e , din înfăşurarea de excitaţie, repre-
zintă câteva procente din curentul nominal al maşinii, iar
înfăşurările respective au multe spire şi rezistenţa ohmică
importantă. La tipul de excitaţie serie, înfăşurarea este
parcursă de curentul din indus şi, ca atare, se execută cu
un număr mic de spire, având şi o rezistenţă ohmică
redusă.

7.3.3. Ecuaţiile de funcţionare.

Considerăm cazul unei maşini de curent continuu cu
înfăşurarea de excitaţie alimentată separat şi determinăm
relaţia dintre tensiunea electromotoare (t.e.m.) indusă, ten-

187
Noţiuni generale de maşini electrice_________________________________

siunea la borne şi curentul prin înfăşurarea indusului, când

maşina funcţionează în sarcină.
A) Maşina funcţionează ca generator. La mersul în
gol al maşinii, în înfăşurarea rotorului se induce o t.e.m.,
E 0 , pe fiecare cale de curent, egală cu tensiunea UA0 care
se poate măsura la bornele maşinii. Dacă maşina funcţio-
nează în sarcină, debitând un curent I A, t.e.m. indusă, E, va
fi diferită faţă de E 0 , ca urmare a reacţiei indusului.
Totodată, şi tensiunea U A, la bornele maşinii, va diferi faţă
de t.e.m. E, datorită căderilor ohmice de tensiune în circu-
itul indusului. Se poate scrie o relaţie între E, U A şi I A,
considerând circuitul maşinii în regim de generator din
figura 7.17 (cu sensurile pozitive conform regulii de aso-
ciere de la circuitele generatoare) şi aplicând legea induc-
ţiei electromagnetice unui contur având următorul traseu:
borna “B” - prin înfăşurarea indusului, a polilor auxiliari,
eventual, prin înfăşurarea de compensaţie - borna “A” -
prin aer, pe o linie a tensiunii la borne - borna “B” (de
plecare):
R A I A  U p  U A  E ; (7.49)
în care, R A reprezintă rezistenţa totală a circuitului
indusului (rezistenţa înfăşurării indusului, a înfăşurării
polilor auxiliari şi a înfăşurării de compensaţie), iar  U p
este căderea de tensiune în contactul perie-colector.
Relaţia (7.49) reprezintă ecuaţia tensiunilor maşinii de
curent continuu în regim de generator.
Expresia t.e.m. a generatorului este:
p
E N  n  , (7.50)
a

188
_________________________________Noţiuni generale de maşini electrice

în care  reprezintă fluxul magnetic rezultant din întrefier,

corespunzător unui pol.

A
Γ
Iex
E IA UA R
Uex

B
Figura 7.17. Modul de asociere a sensurilor pozitive
pentru tensiuni şi curenţi, la generatorul de c.c.

Ecuaţia caracteristicii magnetice a maşinii:

  f  I ex , I A  ; (7.51)
această caracteristică magnetică este neliniară, datorită
caracteristicilor de magnetizare neliniare ale diferitelor
porţiuni ale miezului feromagnetic.
În funcţie de modul de alimentare a înfăşurării de
excitaţie, la relaţiile de mai sus se adaugă încă o ecuaţie,
corespunzătoare circuitului de excitaţie.
În ecuaţiile de mai sus intervin necunoscutele: UA ,
U ex , I A şi I ex ; turaţia n este presupusă constantă şi egală cu
turaţia nominală; prin eliminarea a două variabile rezultă o
relaţie între celelalte mărimi, care, în sistemul de coordo-
nate corespunzător acestor necunoscute, va reprezenta o
suprafaţă. Prin considerarea uneia dintre cele trei mărimi
drept parametru (respectiv, prin intersectarea suprafeţei
189
Noţiuni generale de maşini electrice_________________________________

rezultate cu plane paralele la planul format de două

coordonate), se obţin curbe care reprezintă caracteristicile
de funcţionare ale generatorului.
B) Maşina funcţionează ca motor. Considerăm că ma-
şina este conectată la bornele “A” şi “B” ale unei reţele de
curent continuu, absorbind curentul I A prin circuitul indu-
sului, iar înfăşurarea de excitaţie este alimentată separat.
Conductoarele înfăşurării rotorului (indus), fiind străbă-
tute de curent şi aflându-se în câmpul polilor de excitaţie,
asupra rotorului se va exercita un cuplu electromagnetic
de valoare:
1 p
M N  IA  , (7.52)
2 a
care va pune în mişcare indusul, în sensul dat de vectorul
J  B  . Mişcarea este accelerată până în momentul în care
cuplul electromagnetic este egalat de cuplul total rezistent,
M r , apoi mişcarea devine uniformă, cu turaţia n (figura
7.18).
Secţiunile înfăşurării indusului rotindu-se în câmpul
polilor de excitaţie, în spirele respective se induc t.e.m.,
pe o cale de curent rezultând o t.e.m. de valoare:
p
E N  n  . (7.53)
a
Semnul minus arată că t.e.m. are sens invers sensului
pozitiv ales, adică are sens invers curentului I A absorbit de
motor. Într-adevăr, sensul t.e.m. într-o latură oarecare, a
unei secţii, coincide cu sensul vectorului v  B şi este
opus sensului ales pentru curentul I A, la determinarea cu-
plului de rotaţie a maşinii.

190
_________________________________Noţiuni generale de maşini electrice

Mr
Bδ

n M

Figura 7.18. Explicativă pentru funcţionarea motorului de

curent continuu.

Ecuaţia tensiunilor maşinii, funcţionând ca motor, se

scrie considerând circuitul din figura 7.19 (cu sensurile
pozitive conform regulii de asociere de la circuitele recep-
toare) şi aplicând legea inducţiei electromagnetice unui
contur care începe de la borna “A”, străbate spirele înfăşu-
rării rotorului, ale înfăşurării polilor auxiliari, ale înfăşu-
rării de compensaţie, ajunge la borna “B” şi se închide
apoi, prin aer, la borna “A”, pe o linie a tensiunii la borne:
R A I A  U p  U A  E . (7.54)
Completând relaţiile (7.52), (7.53) şi (7.54) cu ecuaţia
corespunzătoare circuitului de excitaţie şi caracteristica de

191
Noţiuni generale de maşini electrice_________________________________

magnetizare a maşinii, se obţin ecuaţiile de funcţionare ale

motorului de c.c., pe baza cărora se pot determina şi
caracteristicile de funcţionare ale acestuia.

A
Γ
Iex
E IA UA=U
Uex

Figura 7.19. Modul de asociere a sensurilor pozitive

pentru tensiuni şi curenţi, la motorul de c.c.

7.3.4. Pierderile în maşinile de curent continuu.

Ca la orice maşină electrică, în funcţionarea maşinii
de curent continuu apar pierderi, care se împart în două
categorii principale:
a) constante (independente de sarcină), respectiv
pierderile care au loc la mersul în gol al maşinii;
b) variabile cu sarcina, sau pierderile electrice care se
produc în înfăşurări şi la contactul de trecere al curen-tului
între colector şi perie.
Pierderile de mers în gol sunt de două categorii:
1. Pierderile mecanice şi de ventilaţie, P M+V , sunt
produse de frecările tuturor părţilor aflate în rotaţie (frecă-
rile din lagăre, frecările dintre perii şi colector), inclusiv a
acestor părţi rotative – şi mai ales a ventilatorului – cu

192
_________________________________Noţiuni generale de maşini electrice

aerul. Pierderile mecanice sunt proporţionale cu turaţia,

iar pierderile de ventilaţie, cu pătratul turaţiei. La maşinile
care funcţionează la viteză constantă, aceste pierderi au o
valoare fixă; oricum ele sunt independente de sarcina
motorului.
2. Pierderile în fier, P Fe , sunt determinate de variaţia
periodică în timp a câmpului magnetic, în miezul feromag-
netic al rotorului, care este supus unor cicluri de magneti-
zare cu frecvenţa:
f = p∙n/60.
În jugul şi dinţii rotorului apar pierderi prin histerezis
şi prin curenţi turbionari. Pierderile determinate de armo-
nica spaţială fundamentală a câmpului magnetic din între-
fier constituie pierderile principale în fier, iar pierderile
produse de armonicile superioare sunt pierderi suplimen-
tare în fier. În categoria pierderilor suplimentare intră şi
pierderile care au loc în piesele polare din cauza variaţiei
pulsatorii a câmpului magnetic, variaţie provocată de
“dinţarea” indusului; aceste pierderi se numesc pierderi de
suprafaţă. Atât pierderile prin histerezis cât şi cele prin
curenţi turbionari sunt aproximativ proporţionale cu pătra-
tul inducţiei magnetice, deci pătratul t.e.m. induse. La ma-
şinile care funcţionează cu tensiunea al borne constantă,
pierderile în fier pot fi considerate constante, independen-
te de sarcină.
Pierderile electrice, variabile cu sarcina, sunt, la rân-
dul lor, de mai multe categorii:
1. Pierderile la contactul perii-colector, cu valoare
P p = U p I A; (7.55)

193
Noţiuni generale de maşini electrice_________________________________

în care, U p = 0,4  2,4 V, reprezintă căderea de tensiune

pe o pereche de perii, plaja de variaţie depinzând de mate-
rialul periilor, densitatea de curent şi natura suprafeţei de
contact.
2. Pierderile în înfăşurări parcurse de curentul roto-
ric, I A (înfăşurarea indusului, a polilor auxiliari şi de com-
pensaţie), datorită efectului Joule, au valoarea:
PCu  R A I 2A ; (7.56)
în care, R A înglobează rezistenţa acestor înfăşurări
(desigur, calculul se poate face şi pentru fiecare înfăşurare
în parte). Şi în înfăşurări pot apare pierderi suplimentare,
mai ales în cazul conductoarelor masive, datorită variaţiei
câmpului magnetic pe înălţimea crestăturii.
3. Pierderile de excitaţie, P ex , reprezintă puterea
consumată în întregul circuit de excitaţie a maşinii şi au
valoarea:
Pex  R ex  I ex
2
; (7.57)
în care, R ex este rezistenţa totală a circuitului de excitaţie,
înglobând rezistenţa proprie a înfăşurării de excitaţie şi
rezistenţa reostatului de câmp, intercalat (eventual) în
circuit. Relaţia de mai sus poate fi scrisă şi sub forma:
P ex = U ex I ex , (7.58)
utilă în cazul excitaţiei separate sau derivaţie.

7.3.5. Bilanţul energetic al maşinii de curent continuu.

A) Maşina funcţionează ca generator. Motorul primar
transmite la arborele generatorului de curent continuu
puterea mecanică:

194
_________________________________Noţiuni generale de maşini electrice

P 1 = M 1 , (7.59)
în care:
 M 1 - este cuplul activ transmis de motorul primar,
care determină şi sensul de rotaţie;
  - viteza unghiulară de rotaţie; Ω= 2  n/60.
Generatorul, presupus cu excitaţie separată, primeşte
de la o sursă puterea electrică
P ex = U ex I ex ,
necesară producerii câmpului principal de excitaţie, putere
care se consumă sub formă de pierderi Joule în înfăşurarea
polilor de excitaţie. Dacă generatorul este autoexcitat,
pierderile de excitaţie sunt suportate de motorul primar.
Din puterea mecanică primită de la motorul primar, o
mică parte se consumă sub forma pierderilor, la mersul în
gol (P M+V şi P Fe ), iar restul constituie puterea electromag-
netică P, care – privită dinspre motorul primar – poate fi
scrisă:
P = - M , (7.60)
în care, M este cuplul electromagnetic al maşinii (cu
semnul minus fiindcă este rezistent la arbore, maşina fiind
în regim de generator).
Ţinând seama de (7.49), (7.50) şi (7.52), se obţine:
p n
P N I A  EI A  U A I A  U p I A  R A I 2A . (7.61)
a 60
Prin urmare, privită dinspre receptor, puterea electro-
magnetică este o putere electrică, adică ea evidenţiază
transformarea puterii mecanice în putere electrică, trans-
formare care defineşte un generator electric. Din această
putere, cea mai mare parte şi anume:

195
Noţiuni generale de maşini electrice_________________________________

P2 = U AIA, (7.62)
se transmite, pe la borne, receptorului şi reprezintă puterea
electrică utilă, iar restul acoperă pierderile Joule la
contactul perie-colector (  U p I A ) şi în înfăşurările înse-
riate în circuitul indusului ( R A I A2 ). În figura 7.20 este
redat bilanţul energetic al generatorului de curent conti-
nuu.
Întrucât:
P 1 = P + P M+V + P Fe , (7.63)
se poate scrie şi o relaţie corespunzătoare pentru cupluri,
la turaţie constantă:
M1 = - M + M m + M Fe , (7.64)
în care:
M m – este cuplul corespunzător frecărilor şi pierde-
rilor de ventilaţie;
M Fe – este cuplul corespunzător pierderilor în fier.

P2=UAIA
P=E0IA=M∙Ω
P1=M1∙Ω

RAI2A
∆Up∙IA
PFe
UexIex PM+V
2
RexI ex
Figura 7.20. Bilanţul puterilor generatorului de c.c. cu
excitaţie separată.
196
_________________________________Noţiuni generale de maşini electrice

B) Maşina funcţionează ca motor. În acest caz maşina

absoarbe de la reţeaua electrică de alimentare puterea
electrică:
P1 = UA IA (7.65)
Presupunem că maşina are excitaţie separată, prin ur-
mare, primeşte de la o sursă oarecare (eventual chiar de la
reţea) puterea electrică necesară excitaţiei.
Din puterea electrică primită pe la borne, de la reţea,
apoi prin perii în indus, o mică parte se consumă sub
formă de pierderi Joule în contactul perii-colector (  U p I A)
şi în înfăşurarea rotorului, a polilor auxiliari, eventual, în
înfăşurarea de compensaţie ( R A I A2 ). Restul reprezintă
puterea electromagnetică P, respectiv puterea electrică ce
se transformă în putere mecanică, prin intermediul câm-
pului electromagnetic din motor. Prin urmare:
P  U A I A  U p I A  R A I 2A . (7.66)
Din această putere P, la arborele motorului se va
dezvolta numai puterea mecanică utilă P 2 , care se obţine
scăzând din puterea electromagnetică pierderile mecanice
şi de ventilaţie şi pierderile în fier, respectiv:
P 2 = P – P M+V – P Fe . (7.67)
În baza relaţiilor de mai sus, în figura 7.21 s-a
reprezentat bilanţul puterilor motorului de c.c. Dacă moto-
rul antrenează un mecanism care opune la arborele maşinii
un cuplu rezistent M r , cuplul electromagnetic M, dezvoltat
de motor, trebuie să fie mai mare decât cuplul rezistent,
întrucât el trebuie să acopere şi cuplurile corespunzătoare
frecărilor, ventilaţiei şi pierderilor în fier.

197
Noţiuni generale de maşini electrice_________________________________

La turaţie constantă se poate scrie:

M = M r + M m +M Fe . (7.68)

P2=Mr∙Ω
P= - EIA= M∙Ω
P1=UAIA

PFe
PM+V
∆Up∙IA
UexIex 2
RAI A
RexI2ex

Figura 7.21. Bilanţul puterilor motorului de c.c.

7.3.6. Randamentul maşinii de curent continuu.

În cazul în care pierderile în maşină au fost determi-
nate prin calcul sau prin încercări, randamentul se calcu-
lează cu expresia:

P2

P2
1
P , (7.69)
P1 P2   P P2   P
pentru generatoarele electrice, la care puterea utilă, P 2 ,
este putere electrică, sau cu expresia:
P1   P P ,
 1 (7.70)
P1 P1
pentru motoare, la care puterea absorbită, P 1 , este putere
electrică (mai uşor de măsurat).

198
_________________________________Noţiuni generale de maşini electrice

În ambele cazuri suma pierderilor este:

P = P M+V + P Fe + P p + P cu + P ex . (7.71)

7.3.7. Aplicaţii.
1. Un motor de curent continuu cu excitaţie indepen-
dentă este pornit cu ajutorul unui reostat cu ploturi, în 5
trepte.
Se cere să se determine valoarea ultimei trepte a reo-
statului introdus în circuitul indusului, notată cu R5,
pentru ca să se asigure o pornire a maşinii între I n şi 2I n .

Rezolvare:
Pentru ca la pornire să rezulte I p =2I n , rezistenţa
circuitului din indus trebuie să aibă valoarea:
Un
Rp 
2I n
Maşina funcţionează cu rezistenţa R p în indus până în
momentul în care valoarea curentului din indus scade la I n ;
în acest moment tensiunea electromotoare are valoarea:
U e1  U n  R p I n .
Se scoate prima treaptă a reostatului, în circuit rămânând
rezistenţa R p1 , determinată din condiţia ca, după comutare,
valoarea maximă a curentului să fie 2I n , rezultă:
U n  U e1 U n  U n  R p I n R p
R p1    .
2I n 2I n 2
Deci, valoarea rezistenţei, cu reostatul conectat pe prima
treaptă, este:

199
Noţiuni generale de maşini electrice_________________________________

Rp Rp
R1  R p   .
2 2
În continuare turaţia motorului creşte, curentul scade
până la valoare I n , maşina având în acest moment
tensiunea electromotoare:
U e 2  U n  R p1 I n .
Se scoate a doua treaptă a reostatului, rămânând în circuit
o rezistenţă R p2 , determinată din condiţia ca valoarea
maximă a curentului să fie egală cu 2I n :
U n  U e 2 U n  U n  R p1 I n R p1 R p
R p2     .
2I n 2I n 2 4
Deci, cu reostatul conectat pe treapta a doua, circuitul are
rezistenţa:
Rp Rp Rp
R 2  R p1  R p 2    .
2 4 4
În mod analog se obţine rezistenţa corespunzătoare
treptei a treia a reostatului:
Rp Rp Rp
R 3  R p 2  R p3   
4 8 8
şi rezistenţa corespunzătoare treptei a patra a reostaului de
pornire:
Rp Rp Rp
R 4  R p3  R p 4    .
8 16 16
La următoarea comutare a reostatului, acesta este scos
total, în circuit rămânând numai rezistenţa indusului.
Prin urmare:
R p5  R i ,
iar rezistenţa treptei a cincea este:

200
_________________________________Noţiuni generale de maşini electrice

Rp
R 5  R p4  R i   Ri .
16
În cazul când reostatul are “n” trepte, se observă că
valoarea rezistenţei ultimei trepte este:
Rp
R n  n 1  R i .
2

2. Un motor de curent continuu cu excitaţie independen-

tă are următoarele caracteristici nominale: P n =8,5 kW,
tensiunea U bn =220 V, randamentul  n = 0,85 şi turaţia n n =
1440 rot/min. Motorul funcţionează în sarcină nominală.
Se cere să se determine cuplul electromagnetic în re-
gimul de frânare dinamică a maşinii, în care este pusă să
funcţioneze după deconectarea de la reţea şi conectarea pe
o rezistenţă de sarcină având valoarea R = 5 .
Rezistenţa indusului are valoarea R A = 0,4 ; se
neglijează căderea de tensiune la perii.

Rezolvare:
Curentul din indus la sarcină nominală este:
Pn 8500
In    45,5A
 n U bn 0,85  220
La funcţionarea în regim de motor, tensiunea electro-
motoare, în ipoteza că se neglijează căderea de tensiune la
perii, are expresia:
p
E N n  k e n  U b  R i I ;
a
din această relaţie se poate obţine constanta tensiunii
electromotoare, k e , în ipoteza fluxului constant:

201
Noţiuni generale de maşini electrice_________________________________

U bn  R i I n 220  0,4  45,5

ke    8,42 V  s.
n 1440
60
Expresia cuplului motorului de curent continuu în
cazul fluxului constant este:
P
M  k  I  kmI .

Constanta k m are valoarea:
M P 1 8500 1 Nm
km  n  n   1,24
In n In 1440 45,5 A .
2
60
Pentru a fi pusă în regim de frână maşina este deco-
nectată de la reţea, iar la bornele circuitului rotorului se
conectează rezistenţa R, fluxul de excitaţie rămânând
neschimbat.
Ecuaţiile de funcţionare a maşinii în regim perma-
nent de frână sunt:
U e  k 'e  m  k e n   R  R i  I
ken .
M  k 'm  I  k m
R  Ri
Dependenţa cuplului în funcţie de turaţie este liniară.
Valoarea maximă a cuplului de frânare este:
1440
nn
M f  k m k e  8,42  1,24 60  46,4 Nm .
R  Ri 5  0,4

202