Masini Electrice

MAȘINI ELECTRICE
Prof.dr. ing. Mihai Panu

Legile fenomenelor electromagnetice
1. LEGILE FENOMENELOR ELECTROMAGNETICE.
1.1. Legea conservării sarcinii electrice.
1.1.1. Forma integrală.

Dacă se consideră o suprafaţă închisă, , care trece numai prin
medii izolante, astfel încât nu trece curent prin această suprafaţă, se
constată experimental că, sarcina totală, localizată în interiorul
suprafeţei, rămâne constantă, q = constant, oricare ar fi fenomenele
care se produc în interiorul suprafeţei.
Dacă însă, suprafaţa  trece şi prin conductoare în care apare
curent electric de conducţie, sarcina electrică din interiorul suprafeţei
variază în timp - în acord cu interpretarea microscopică a curentului de
conducţie.
i Considerăm un condensator încărcat,
ale cărui armături se leagă printr-un
q  conductor metalic (figura 1.1). În in-
teriorul conductorului potenţialul nu
-q poate rămâne constant (armăturile
având potenţiale diferite) şi echili-
Fig. 1.1. Explicativă pentru legea brul electrostatic nu se mai poate
conservării sarcinii. menţine.
Condensatorul se va descărca, dând naştere unui curent electric de
conducţie, prin conductorul de legătură dintre armături, curent care va
fi egal cu viteza de scădere în timp a sarcinii armăturii condensatorului:
dq
i . (1.1)
dt
Acest rezultat se generalizează pentru totalitatea corpurilor încăr-
cate, conţinute într-o suprafaţă închisă, , care trece prin medii izolante
5
sau conductoare şi care se consideră ataşată mediului, prin următorul
enunţ:
Intensitatea curentului electric de conducţie, i, care iese dintr-o
suprafaţă închisă, , ataşată corpurilor, este în fiecare moment egală
cu viteza de scădere a sarcinii electrice, q, localizată în interiorul
suprafeţei.
dq
i    (1.2)
dt
Relaţia (1.2) exprimă forma globală a legii conservării sarcinii.
1.1.2. Forma locală.

Exprimând curentul i cu ajutorul densităţii de curent J , iar
sarcina q, în ipoteza unei repartiţii de volum, cu ajutorul densităţii de
volum a sarcinii, V, legea se scrie sub următoarea formă:
d
Σ J  ds   dt 
VΣ
ρ V dV (1.3)
Observaţii.
1) La folosirea acestei
legi trebuie să se observe că i n J
este suma algebrică a curenţilor
care străbat suprafaţa (cu sem- ds
q , V
nul “+” cei care ies şi cu semnul
“-“ cei care intră), adică norma- 
la n , din ds  n  ds , este nor- Fig.1.2. Explicativă pentru sensul
mala exterioară (figura 1.2). normalei la suprafaţă.
2) La derivarea integralei de volum trebuie să se considere
suprafaţa  mobilă, odată cu corpurile de care este ataşată (derivată
substanţială).
Dacă considerăm suprafaţa fixă, putem deriva sub semnul de
integrare. În acest caz, variaţia sarcinii din interiorul suprafeţei fixe este
6
produsă şi de ieşirea corpurilor încărcate din suprafaţă, ca urmare a

mişcării lor faţă de ea, adică apare şi curentul de convecţie:
dq d 
i   i v        V dV    V dV ;
dt dt V V
t
 V
 J  ds    V  v  ds   
  V
t
dV .
Obţinem forma dezvoltată a legii conservării sarcinii:
  
i   i v   J   V v ds    V dV .
t
(1.4)
 V
Viteza de scădere a sarcinii electrice din interiorul unei suprafeţe

închise , fixă, este egală cu suma dintre curentul de conducţie, i şi
curentul de convecţie, iv, care ies din suprafaţă.
1.2. Legea legăturii între D, E şi P .
În orice moment şi în orice punct din spaţiu, inducţia electrică este

egală cu suma dintre intensitatea câmpului electric multiplicată cu
constanta universală electrică 0 şi polarizaţie:
D   o E  P ; D 
C
(1.5)
m
Legea este valabilă şi pentru câmpul electromagnetic variabil în
timp. În vid P  0 , deci relaţia exprimă proporţionalitatea universală,
existentă prin definiţie, între inducţie şi intensitate:
D0  0 E 0 . (1.5.a)
1.3. Legea polarizaţiei electrice temporare.
Legea polarizaţiei electrice temporare exprimă dependenţa locală

dintre intensitatea câmpului electric şi componenta temporară a polari-
zaţiei electrice:
7
Pt  f E . (1.6)
Forma explicită a acestei dependenţe depinde de materialul consi-
derat şi de condiţii neelectrice, fiind determinată, cu anumită aproxi-
maţie, prin mijloace experimentale.
Materiale liniare şi izotrope.

Materialele izotrope sunt acele materiale care au proprietăţi locale
independente de direcţie. Ele pot fi în stare fluidă sau solidă amorfă.
Polarizaţia temporară este proporţională cu intensitatea câmpului
electric:
P t  0 e E ; (1.7)
10 9 F
0  m .
36  
e este o mărime de material, adimensională, numită susceptivitate
electrică, care depinde de natura materialului şi de condiţiile neelectrice
locale (temperatură, presiune, etc.).
Materialele care se conformează acestei dependenţe se numesc
liniare din punct de vedere dielectric.
În aplicaţii, legea polarizaţiei temporare se combină cu legea legă-
turii, pentru a stabili legătura de material care rezultă între inducţie şi
intensitate.
1. Materiale fără polarizaţie permanentă.
P p  0  P  P t  0e E ;
 D   0 E   0  e E   0 1   e E   0  r E  E .
În care:
ε r  1  χ e , este permitivitatea relativă a materialului, adimen-
sională;
   0   r este permitivitatea absolută a acestuia.
Pentru vid avem e = 0, iar pentru aer e  0.
8
2. Materiale cu polarizaţie permanentă.

D   0 E  P   0 E  P t  P p  E  P p ;
D  E  P p .
P p depinde de condiţii neelectrice sau de tratamentele tehnologice
ale materialului.
1.4. Legea fluxului electric.
Fluxul electric instantaneu,  care trece prin orice suprafaţă

închisă , este egal cu sarcina electrică adevărată instantanee q din
interiorul suprafeţei:
 = q. (1.8)
Dacă se exprimă fluxul electric în funcţie de inducţia electrică, D
şi sarcina electrică adevărată, în funcţie de densităţile ei, se obţine:
 D  dA  
 V
 V dV   S dA    l ds  q i .
S C
(1.9)
Prin aplicarea teoremei Gauss-Ostrogradski şi separarea diferitelor

specii de divergenţe rezultă formele locale ale legii fluxului electric.
Reţinând doar prima divergenţă, cea de volum, se poate exprima
cea mai cunoscută expresie a formei locale a fluxului electric:
div D   V . (1.10)
1.5. Legea fluxului magnetic.
1.5.1. Forma integrală a legii.

Fluxul magnetic (fluxul vectorului inducţie magnetică) printr-o
suprafaţă închisă este nul, oricare ar fi forma suprafeţei şi în orice
moment: Φ  0 , sau,
 B  ds  0 .
Σ
(1.11)
9
Această relaţie este o lege general valabilă, oricând şi oriunde,
exprimând o proprietate intrinsecă, de structură, a câmpului magnetic:
caracterul conservativ al fluxului magnetic.
Unitatea de măsură a fluxului magnetic, în sistem internaţional,
este weberul – [Wb].
1.5.2. Forma locală a legii.

În domeniile de continuitate a funcţiei de punct B( r ) , prin aplica-
rea teoremei Gauss-Ostrogradski, relaţiei (1.11), se obţine:
 B  ds   div B  dv  0 ;
 V
V , volumul mărginit de suprafaţa , fiind arbitrar, rezultă:
div B  0 , (1.12)
adică forma locală a legii fluxului magnetic: în fiecare moment şi în
orice punct, divergenţa inducţiei magnetice este nulă.
Inducţia magnetică este un vector câmp solenoidal (fără sursă),
deci liniile câmpului magnetic sunt întotdeauna curbe închise.
1.6. Legea legăturii dintre B , H şi M .
În orice moment şi în orice punct din spaţiu, inducţia magnetică

este egală cu suma dintre intensitatea câmpului magnetic şi magneti-
zaţie, multiplicată cu constanta universală magnetică 0:

B  o H  M .  (1.13)
Legea este general valabilă şi pentru câmpul electromagnetic vari-
abil în timp. În vid M  0 , relaţia exprimând proporţionalitatea univer-
sală existentă, prin definiţie, între inducţie şi intensitate:
B0   0 H 0 . (1.13.a)
10
1.7. Legea magnetizaţiei temporare.

Legea magnetizaţiei temporare exprimă dependenţa locală dintre
intensitatea câmpului magnetic şi componenta temporară a magneti-
zaţiei.
Mt  f H .  (1.14)
Forma explicită a acestei dependenţe depinde de materialul consi-
derat şi de condiţii neelectromagnetice.
1. Materiale liniare.
Majoritatea substanţelor sunt izotrope şi liniare din punct de ve-
dere magnetic. Ele nu au magnetizaţie permanentă, iar magnetizaţia
temporară este proporţională cu intensitatea câmpului magnetic care o
determină:
M  Mt  m H , (1.15)
unde m este o constantă de material, adimensională, numită suscepti-
vitate magnetică.
De obicei această lege se foloseşte combinată cu legea legăturii
dintre B , H şi M :
   
B   0 H  M   0 H   m H   0 1   m H , (1.16)
sau:
B  H . (1.17)
  0 1   m    0  r se numeşte permeabilitate
B
Mărimea  
H

absolută a materialului, iar  r  se numeşte permeabilitatea
0
relativă a materialului.
Materialele magnetizabile temporar se împart din punct de vedere
al proprietăţilor magnetice în două categorii:
 materiale diamagnetice (cuprul): M  H , substanţe nepolare,
moleculele lor neavând iniţial moment magnetic rezultant.
11
 materiale paramagnetice (aluminiul): substanţe polare, care se
magnetizează în sensul câmpului magnetic aplicat, M  H .
Ambele categorii de materiale se numesc materiale neferomag-
netice cu r 1, deci   0.
2. Feromagnetismul.
Fierul, cobaltul, nichelul şi unele aliaje se deosebesc de restul
materialelor, prin valori extrem de mari ale permeabilităţii relative (102
 105).
Experimental se constată că în acest caz, dependenţa B = f(H) nu
mai reprezintă o dreaptă, ca pentru materialele dia şi paramagnetice,
permeabilitatea, , fiind funcţie de intensitatea câmpului magnetic, H.
1.8. Teorema lui Ampère.

În regim staţionar tensiunea magnetomotoare, adică tensiunea
magnetică în lungul unei curbe închise, este egală cu solenaţia curen-
ţilor înlănţuiţi de această curbă:
 H  dl     N  I .

(1.18)
Tensiunea magnetomotoare (t.m.m.)

Linie a câmpului J J este integrala de linie, pe o curbă închi-
S ds
să, a intensităţii câmpului magnetic H :
u mm   H  dl . (1.19)

Γ
dl Solenaţia, , reprezintă curentul de
Linie a câmpului H H conducţie total, adică suma algebrică a
Fig. 1.3. Explicativă pentru curenţilor din conductoarele care stră-
modul de integrare. pung suprafaţa considerată (figura 1.3):
12
   J  ds   N  I . (1.20)
S
Se utilizează termenul de “solenaţie” în loc de intensitatea curen-

tului electric de conducţie deoarece, ultima mărime caracterizează un
conductor, pe când solenaţia este definită referitor la o suprafaţă, care
poate fi străbătută de mai multe conductoare sau, de acelaşi conductor
de mai multe ori.

În domeniile de continuitate a funcţiei H ( r ) , se poate aplica teo-
rema lui Stokes integralei (1.19):
 H  dl   rot H  ds   J  ds .
 S S
Cum S este o suprafaţă arbitrară, obţinem:

rot H  J . (1.21)
Adică, densitatea de curent este egală cu rotorul intensităţii
câmpului magnetic.
Concluzia este că, H este irotaţional (câmp magnetic staţionar)
numai în domeniile fără curent.
1.9. Legea circuitului magnetic.

Tensiunea magnetomotoare, umm, de-a lungul oricărei curbe închi-
se, , este egală cu suma a doi termeni:
 primul este solenaţia,  S , corespunzătoare curenţilor care
străbat o suprafaţă deschisă oarecare, S, mărginită de curba ;
 al doilea termen este derivata în raport cu timpul a fluxului
electric, Ψ S Γ , prin aceeaşi suprafaţă, S, şi se numeşte curent de depla-
sare.
13
dS
u mm  S  . (1.22)
dt
Relaţia (1.22) este general valabilă (şi în regim nestaţionar) şi
poate fi scrisă explicit, sub următoarea formă:
d
 H  dl  S J  ds  dt S D  ds . (1.23)
 
Dacă se alege un sens pozitiv pentru solenaţie prin suprafaţa

ds D deschisă S şi acestuia i se aso-
ciază, după regula burghiului drept
J un sens pozitiv al t.m.m., pe contu-
rul suprafeţei, , se constată că,
solenaţiilor pozitive le corespund
t.m.m. pozitive şi invers. Prin ur-
dl mare, în expresia (1.23) a legii, ds
H
Fig. 1.4. Alegerea sensurilor mărimilor şi dl sunt asociaţi prin regula bur-
vectoriale. ghiului drept (figura 1.4).
Observaţii.
1)  şi S sunt arbitrare şi trebuie considerate drept curbe şi
suprafeţe ataşate corpurilor, în mişcarea lor.
2) În cazul corpurilor imobile legea circuitului magnetic are
următoarea formă integrală:
D
 H  dl   J  ds  
 S S
t
 ds ; (1.24)
D
termenul i DS 
 
S
t
ds se numeşte curent de deplasare.
3) Se numeşte regim cvasistaţionar, regimul variabil în care se

poate neglija curentul de deplasare în legea circuitului magnetic, peste
tot, cu excepţia dielectricului condensatoarelor. În acest regim, ca şi în
14
regim staţionar, legea circuitului magnetic se reduce la teorema lui

Ampère.
1.9.2. Forma locală (valabilă numai pentru sisteme de corpuri imo-

bile).
În domeniile de continuitate a proprietăţilor fizice, aplicând teore-
ma lui Stokes membrului din stânga a relaţiei (1.24), se obţine:
D
 rot H  dl   J  ds  
S S S
t
 ds ;
sau,
D
rot H  J  . (1.25)
t
Relaţia (1.25) reprezintă prima ecuaţie a lui Maxwell.
1.10. Legea inducţiei electromagnetice.

Se numeşte inducţie electromagnetică, producerea unei tensiuni
electromotoare (t.e.m.) într-un circuit sau, în general, în lungul unei
curbe închise, datorită variaţiei în timp a fluxului magnetic care străbate
o suprafaţă sprijinită pe acea curbă.
Sensul acestei t.e.m. este astfel încât, efectele ei se opun cauzei
care a produs-o (regula lui Lenz).
Forma integrală a legii inducţiei electromagnetice:
d S
e   (1.26)
dt
Tensiunea electromotoare produsă prin inducţie electromagnetică
în lungul unei curbe închise, , este egală cu viteza de scădere a
fluxului magnetic prin orice suprafaţă sprijinită pe această curbă.
Relaţia (1.26) se scrie explicit, sub forma:
15
d
 E  dl   dt  B  ds .

(1.27)
 S
e  S
Observaţii.
1) Sensul de integrare pe curba , adică sensul lui dl şi sensul
normalei n la suprafaţa S Γ , în raport cu care se calculează fluxul
ds (adică sensul lui ds  n  ds )

n ds
D
BJ sunt asociate după regula
S burghiului drept.
2) În regim staţionar,
când fluxul magnetic nu va-
dldl 
riază în timp, t.e.m. indusă e
nulă pentru orice curbă în-
E chisă, :
Fig. 1.5. Explicativă pentru asocierea e    E  dl  0 . (1.28)
sensurilor vectorilor. 
De aici rezultă caracterul potenţial al câmpului electric staţionar.

Teorema potenţialului electrostatic şi teorema potenţialului electric
staţionar sunt forme particulare ale legii inducţiei electromagnetice.
1.10.2. Forma integrală dezvoltată a legii.

Derivata fluxului magnetic în raport cu timpul este o derivată sub-
stanţială (se ţine cont de faptul că suprafaţa considerată este în mişcare,
odată cu corpurile din interiorul ei):
d
dt S
B  ds 
 B
 t
  v  div B  rot B  v


 ds ; 
S  
cum div B  0 (legea fluxului magnetic), obţinem:
d S
dt
d
  B  ds  
dt S
B
t
ds   rot B  v ds .   (1.29)
S S
16
Aplicând teorema lui Stokes ultimului termen al relaţiei (1.29),

obţinem forma integrală dezvoltată a legii (1.30):
 t ds   v  Bdl ;
B
e    E  dl   (1.30)
 
S

 

e trans. e misc .
în care:
 etrans. - este t.e.m. indusă prin transformare (pulsaţie);
 emişc. – este t.e.m. indusă prin mişcare (rotaţie).
Formele locale ale legii.

În cazul domeniilor de continuitate a proprietăţilor fizice locale,
aplicând teorema lui Stokes în relaţia (1.30) şi anume, membrului întâi
şi ultimului termen din membrul al doilea, se obţine:
 B
 rot E  ds     t


 rot v  B  ds . 
S S 
Suprafaţa SΓ fiind arbitrară, rezultă forma locală a legii inducţiei
electromagnetice:
B
rot E  
t
 rot v  B .   (1.31)
Pentru corpurile imobile (v = 0), se obţine:

B
rot E   ; (1.32)
t
relaţie care reprezintă cea de-a doua ecuaţie a lui Maxwell.
1.11. Legea conducţiei electrice (legea lui Ohm).

Legea conducţiei electrice este o lege de material, care generali-
zează condiţia de echilibru electrostatic. În regim electrocinetic,
E  Ei  0 .
17
Forma locală a legii se exprimă prin relaţia:
E  Ei  ρ  J (1.33)
şi are următorul enunţ:
Suma vectorială dintre intensitatea câmpului electric, E , şi inten-
sitatea câmpului electric imprimat, E i , din interiorul unui conductor
izotrop, este proporţională, în fiecare punct, cu densitatea curentului
electric de conducţie din acel punct.
Factorul de proporţionalitate este o mărime de material, numită
rezistivitate, , care depinde de natura materialului, de temperatură, etc.
Valoarea reciprocă a rezistivităţii se numeşte conductivitate, :
1


Cu ajutorul conductivităţii, forma locală a legii conducţiei se scrie:
  
J  (E E i ) . (1.33.a)
Observaţii.
1) Condiţia de echilibru electrostatic e forma particulară a legii
conducţiei electrice pentru regimul electrostatic, în care J  0 .
2) În conductoare omogene, E i  0 : E  ρ  J sau, J  σ  E .
1.11.2. Forma integrală a legii.

(C) Se consideră o porţiune de circuit
filiform în care este inclusă şi o sursă de
ei
t.e.m. (figura 1.6). Circuitul fiind fili-
2 form, curentul se poate considera repar-
tizat uniform pe secţiune:
   i
i i
 J J ; Ju ;
1 dl  u dl S S
Fig. 1.6. Porţiune de circuit unde, S este aria secţiunii transversale a
filiform. conductorului.
18

Cum J  dl , se poate scrie:
 i dl
J dl  J  dl  dl  i ; (1.34)
S S
2   2 
 (E E i )dl  u12f  e12i 

1( C )
   J dl ;
1( C )
(1.35)
2 
 u 12f   E dl , este tensiunea electrică în lungul firului;
1
2 
 e12i   E i  dl , este tensiunea imprimată.
1

Dacă în relaţia (1.35) înlocuim produsul scalar J  dl prin expresia
sa dată de (1.34), obţinem:
2
dl
u 12f  e12i  i    i  R 12 . (1.36)
1
S
2
dl
Relaţie în care, mărimea R12   ρ  se numeşte rezistenţa elec-
1
S
trică a conductorului, între punctele “1” şi “2”.
În general, dacă se notează:
 uf - tensiunea electrică în lungul firului,
 ei - tensiunea electrică imprimată,
 R - rezistenţa firului,
 i - intensitatea curentului,
se obţine forma integrală a legii conducţiei electrice:
u f  ei  R  i (1.37)
Pentru o porţiune oarecare, neramificată de circuit filiform, suma
dintre tensiunea electrică luată în lungul firului, uf, şi tensiunea
imprimată, ei (t.e.m.), a surselor ce se găsesc în acea porţiune de
circuit, este egală cu produsul dintre intensitatea curentului şi o
mărime caracteristică circuitului, numită rezistenţă electrică.
19
Observaţii.
1) În cazul în care conductorul este închis:
uf + ei = e, (1.37.a)
e fiind tensiunea electromotoare de contur. Se observă că:
e = Ri.
2) În cazul unui circuit pasiv, ei = 0, deci:
uf = Ri. (1.37.b)
Teorema potenţialului electric staţionar. Legea lui Ohm.

Legea conducţiei electrice este valabi-
1
lă atât în curent continuu cât şi în curent

variabil în timp, pentru materiale liniare. În
ub uf
curent continuu, adică în regim staţionar,
este valabilă teorema potenţialului electric
2
staţionar:
 E  dl  0

(1.38)
şi în consecinţă, tensiunea nu depinde de curba în lungul căreia se

calculează integrala, ci numai de punctele extreme:
2
u f  u b   E  dl  V1  V2 ; (1.39)
1
în care, ub este tensiunea între bornele “1” şi “2”ale conductorului.

Se obţine următoarea formă particulară a legii conducţiei electrice:
ub  R i , (1.40)
cunoscută sub denumirea de legea lui Ohm.
Tensiunea electrică la bornele unui circuit pasiv (fără surse), de
curent continuu, este egală cu produsul dintre intensitatea curentului şi
rezistenţa circuitului.
u u
Forme uzuale: i  b ; sau, R  b .
R i
20
Semnificaţii:
a) definiţia rezistenţei unui conductor: rezistenţa conductorului
este numeric egală cu raportul dintre tensiunea electrică continuă,
aplicată la capetele conductorului şi curentul care-l străbate.
b) conţinut experimental: raportul dintre ub şi i nu depinde de
aceste mărimi, ci de natura ş dimensiunile conductorului.
Observaţii.
1) Legea lui Ohm se referă la materiale liniare din punct de
vedere al conducţiei electrice. Există şi materiale ale căror rezistenţă
depinde de valoarea tensiunii - rezistenţe neliniare.
2) Rezistenţa electrică a unei porţiuni de conductor filiform are
2
dl
expresia: R   (1.41)
1
S
şi este totdeauna pozitivă.
În cazul unui conductor omogen şi de secţiune constantă:
l
R   []. (1.42)
S
3) Conductanţa electrică, prin definiţie, este:
1 S
G  (1.43)
R l
şi se măsoară în siemens, [S].
4) Un element de circuit construit pentru a avea o anumită rezis-
tenţă, se numeşte rezistor.
1.12. Legea transformării energiei în conductori (legea Joule -

Lenz).

Legea transformării energiei în conductori este o lege generală
care, sub formă locală, dă expresia energiei cedate de câmpul electro-
magnetic în unitatea de timp şi pe unitatea de volum:
21
Puterea, pJ, cedată pe unitatea de volum a conductorului, de
câmpul electromagnetic, în procesul de conducţie electrică, este egală
cu produsul scalar dintre intensitatea câmpului electric şi densitatea
curentului electric de conducţie:
pJ  E  J . (1.44)
3
Practic, pJ este o densitate de putere şi se măsoară în [W/m ].
În conductorii omogeni, E i  0 , deci pJ reprezintă căldura dezvol-
tată în unitatea de timp şi de volum, de conductor:
   J 2  0.
pJ  E  J  (1.45)
E J
Pentru conductorii neomogeni, E i  0 ; din legea conducţiei elec-

trice avem: E  ρ  J  E i , prin urmare se poate scrie:
pJ    J 2  Ei  J    J 2  pG . (1.46)
Primul termen al relaţiei (1.46), p R  ρ  J 2  0, este întotdeauna

pozitiv şi reprezintă densitatea de volum a puterii pierdute ireversibil de
câmpul electromagnetic şi transformată în căldură (independent de
sensul curentului ) - efectul Joule - Lenz.
Al doilea termen, cu semn schimbat, pG  E i  J , care poate fi
negativ sau pozitiv, reprezintă densitatea de volum a puterii cedate de
sursele de câmp electric imprimat şi primită de câmpul electromag-
netic:
Dacă vectorii E i şi J sunt omoparaleli, atunci pG > 0 şi această
putere este efectiv cedată de sursă şi primită de câmp (acest fenomen
are loc în orice sursă care debitează curent).
Dacă E i şi J sunt antiparaleli (curentul străbate sursa în sens
opus tensiunii electromotoare), pG < 0 şi puterea este efectiv primită de
sursă şi cedată de câmpul electromagnetic).
22

Dacă se integrează expresia (1.44) pe volumul V al unei porţiuni
de conductor filiform, în care E , J şi dl sunt paraleli, se obţine
puterea totală, PJ, cedată de câmpul electromagnetic conductorului, în
procesul de conducţie a curentului electric:
PJ   p J  dv   E  J  dv   E  J  dv . (1.47)
V V V
Ţinând cont de caracterul

filiform al conductorului, se poa-
S ds E J te scrie că, dv  ds  dl ; transfor-
2
i măm integrala de volum în inte-
dl
1 grala de linie a unei integrale de
V
suprafaţă:
2
  2
  2
PJ     E  J  ds  dl   E  J  ds  dl  i  E  dl  i  u f .
1 S  1 S  1
S-a considerat că E este constant pe suprafaţa S a conductorului şi

că  J  ds  i .
S
PJ = ufi. (1.48)
Puterea totală cedată de câmpul electromagnetic unei porţiuni de
conductor filiform, în procesul de conducţie electrică, este egală cu
produsul dintre intensitatea curentului şi tensiunea în lungul firului.
Conform legii conducţiei electrice (forma integrală), uf = Ri – ei,
deci se poate scrie relaţia:
PJ = Ri2 - eii = PR - PG. (1.49)
Primul termen al relaţiei (1.49) reprezintă puterea disipată, adică
puterea dezvoltată ireversibil sub formă de căldură: PR = Ri2 > 0, legea
Joule – Lenz.
Prin integrare în timp, se obţine căldura totală dezvoltată în timpul
t = t2 - t1:
23
t2
Q J   R  i 2  dt . (1.50)
t1
În curent continuu, pentru circuite pasive, tensiunea în lungul firu-

lui, Ri, este egală cu tensiunea electrică la borne, ub:
u 2b
PR  R  i 2  u b  i  ; respectiv, QJ = Ri2t.
R
Al doilea termen cu semn schimbat, PG = eii, care poate fi negativ
sau pozitiv, reprezintă puterea generată, adică puterea adusă în circuit
de sursa de t.e.m., ei, care debitează curentul de intensitate i şi este
egală cu produsul acestor două mărimi.
Dacă PG > 0, adică ei şi i au acelaşi sens efectiv, sursa produce
energie, iar dacă PG < 0, adică ei şi i au sensuri efective opuse, sursa
primeşte energie.
24
Breviar de electrotehnică
2. BREVIAR DE ELECTROTEHNICĂ.
2.1. Inductivităţi.
2.1.1. Flux fascicular , flux total, definiţia inductivităţii.

Fie o bobină cu N spire, parcursă de curentul I care generează
câmp magnetic. Se consideră că toate spirele sunt traversate de aceleaşi
linii de câmp (figura 2.1).
Se numeşte flux fascicular, f,
fluxul magnetic care traversează su-
prafaţa unei singure spire.
N Se numeşte flux total al bobinei,
, fluxul magnetic prin toate spirele
i acesteia (fluxul printr-o suprafaţă
Fig. 2.1. Fluxul magnetic al unei
sprijinită pe curba elicoidală descrisă
bobine. de conductorul bobinei).
În mod evident,  = N f.
Observaţie.
În cazul în care nu toate spirele
sunt traversate de aceleaşi linii de
N câmp (figura 2.2.), fluxul fascicular
nu poate fi definit. În această situaţie
se poate defini un flux fascicular
i
mediu:

Fig.2.2. Repartiţia reală a liniilor  f , med  . (2.1)
de câmp magnetic. N
Se numeşte inductivitate (inductanţă), raportul dintre fluxul total şi
curentul care îl generează:
25
Φ N  Φf
L  ; (2.2)
i i
[L] = H (henry); 1H = 1Wb/ 1A.
2.1.2. Inductivităţi proprii şi mutuale.

Se consideră două circuite (bobine) cu N1, respectiv N2 spire şi se
presupune că numai primul circuit este străbătut de curent (i1).
Notaţii (figura 2.3):
 f11, fluxul fascicular pro-
dus de circuitul “1”;
N1, i1
 f21, fluxul fascicular pro-
N2, i2 = 0
f 11 dus de circuitul “1” care trece
printr-o spiră a circuitului “2”;
f 21 f21  f21, fluxul fascicular de
Fig. 2.3. Referitoare la fluxul de dispersie al circuitului “1” faţă de
dispersie. “2”.
Observaţii:
 primul indice precizează circuitul prin a cărui suprafaţă trece
fluxul;
 al doilea indice precizează curentul care produce fluxul respec-
tiv;
 sensul de referinţă al fiecăruia dintre aceste fluxuri se asociază
cu sensul de referinţă de pe circuitul înlănţuit de acest flux, după regula
burghiului drept:
f 11  0; f 21  0; f 11 = |f 21| + f 21.
Inductivitatea proprie.
Se numeşte inductivitate proprie, L11, a circuitului “1”, raportul
pozitiv dintre fluxul total, 11, prin circuitul “1”, produs de curentul
26
acelui circuit (cu sensul asociat după regula burghiului drept sensului
curentului ) şi curentul i1 care-l produce:
 N 
L11  11  1 f 11  0 . (2.3)
i1 i1
În mod analog se defineşte inductivitatea proprie a circuitului “2”,
în ipoteza i1 = 0 şi i2  0:
 N   f 22
L 22  22  2  0. (2.3.a)
i2 i2
Observaţie:
În mediile liniare din punct de vedere magnetic, din teorema super-
poziţiei câmpurilor magnetice, rezultă că fluxurile sunt proporţionale cu
curenţii care le produc. Prin urmare, raportul lor (flux/curent) este
constant, adică inductivitatea proprie, L11, este o mărime de material
care depinde de natura materialului magnetic, de dimensiunile şi forma
circuitului şi de numărul său de spire, dar nu depinde de mărimea
fluxului sau a curentului.
Inductivitatea mutuală.
Se numeşte inductivitate mutuală, L21, între circuitele “1” şi “2”,
raportul dintre fluxul total, produs de circuitul “1”, care trece prin
circuitul “2”, şi curentul i1 care-l produce:
 N   f 21 
L 21  21  2  0. (2.4)
i1 i1
Observaţii:
 într-un mediu magnetic liniar, inductivitatea mutuală depinde
numai de natura materialului, de dimensiunile şi forma circuitelor şi de
poziţia lor relativă;
 inductivitatea mutuală poate rezulta pozitivă sau negativă,
după sensurile de referinţă alese în cele două circuite.
27
Analog, inductivitatea mutuală L12, între circuitele “2” şi “1” (cu i1
= 0 şi i2  0) este:
 N 
L12  12  1 f 12  0. (2.4.a)
i2 i2
Se poate demonstra că inductivităţile mutuale satisfac relaţiile de
reciprocitate: L12 = L21.
Stabilirea semnului inductivităţii mutuale.

i1 Pentru fiecare bobină se
* notează una din borne cu  “borna
de început”: acele borne în care,
dacă curenţii i1 şi i2 intră simultan,
cele două bobine produc flux mag-
netic în acelaşi sens (figura 2.4).
 Dacă curenţii prin cele 2
i2
* bobine au acelaşi sens în raport cu
Fig. 2.4. Marcarea bornelor “de bornele de început (ambii intră sau
început”. ambii ies), L12 > 0.
 Dacă curenţii au sensuri contrare în raport cu bornele de
început (unul intră, celălalt iese), L12 < 0.
2.1.3. Relaţiile lui Maxwell privitoare la inductivităţi.

Fluxul total prin circuitul “1”, produs de curentul “2”: 12 = L12 i2.
Fluxul total prin circuitul “1”, produs de ambii curenţii (i1 şi i2) se
poate calcula prin superpoziţie (mediu liniar), ca sumă a fluxurilor
produse de fiecare curent în parte:
1 = 11+12;
în care:
11 = L11 i1 + L12 i2
2 = L21 i1 + L22 i2
Generalizând pentru n circuite, se obţine:
28
L11 i1+ L12 i2 + ... + L1n in

= L21 i1 + L22 i2+ … + L2n in (2.5)
……………………………….
n = Ln1 i1+ Ln2 i2 + … + Lnn in.
2.1.4. Inductivitatea echivalentă.

Se numeşte inductivitate echivalentă a unui ansamblu de bobine
conectate în serie din punct de vedere electric, inductivitatea calculată
cu fluxul total, al întregului circuit.
Considerăm cazul a două bobine şi scriem relaţiile lui Maxwell:
1  L11  i1  L12  i 2
 .
 2  L 21  i1  L 22  i 2
Dacă cele două bobine sunt înseriate din punct de vedere electric,
avem i1 = i2 = i, iar fluxul total este t = 1 + 2. Obţinem:
   2
Le  t  1  L11  L 22  2M ; (2.6)
i i
Le este inductivitatea echivalentă a circuitului şi M = L12 = L21.
În relaţia (2.6) trebuie luat în consideraţie semnul lui M. Fluxul
unei bobine prin cealaltă poate avea acelaşi sens cu fluxul propriu al
acesteia (bobinele sunt în concordanţă din punct de vedere magnetic)
sau poate avea sens contrar cu acest flux (bobinele sunt în opoziţie). În
primul caz M > 0, în cel de-al doilea M < 0.
2.1.5. Inductivităţi utile şi de dispersie.

În mod normal, numai o parte din fluxul fascicular propriu produs
de un circuit electric trece prin alt circuit electric. Această parte din
fluxul fascicular propriu se numeşte flux fascicular util, fu. fu f21.
Cealaltă parte a fluxului fascicular propriu, care se închide direct,
fără a înlănţui spirele altui circuit, se numeşte flux de dispersie sau flux
de scăpări şi se notează f:
f 21 = f 11 - |f 21| > 0. (2.7)
29
Se numeşte inductivitate de dispersie a circuitului “1” faţă de “2”,
partea din inductivitatea proprie a circuitului corespunzătoare fluxului
de scăpări faţă de “2”:
N1   f 21 N1   f 11 N1  f 21 N
L  21     L11  1 L 21  0 (2.8)
i1 i1 i1 N2
Inductivitatea de dispersie a circuitului “2” faţă de “1”, este:
N
L 12  L 22  2 L12  0 . (2.8.a)
N1
În general, L L
Inductivitatea proprie a unui circuit se poate scrie sub forma:
N
L11 = L21 + 1 |L21| = L21 + Lu21,
N2
N1
în care, Lu21  L21  0 , se numeşte inductivitate utilă a circuitului
N2
“1” faţă de “2”;
Inductivitatea utilă a circuitului “1” faţă de “2”, este partea din
inductivitatea proprie a circuitului “1” corespunzătoare fluxului util al
circuitului “1” faţă de “2”.
În tehnică se operează cu coeficienţi care definesc gradul de
dispersie a circuitelor.
a) Coeficientul de cuplaj magnetic a două bobine:
L 21  L12 L12 M
k   ; (2.9)
L11  L 22 L11  L 22 L1  L 2
în care, M = |L12|.
Bobinele necuplate magnetic au L12 = 0, deci k = 0, iar bobinele
cuplate perfect au L212  L11  L22 , deci k = 1. În general, 0  k  1.
b) Coeficientul de dispersie:
L 21  L12 L11  L 22  L 21  L12 L1  L 2  M 2
  1 k2  1   .(2.10)
L11  L 22 L11  L 22 L1  L 2
30
 pentru k = 0   = 1; dispersie maximă, adică bobine necuplate;

 pentru k = 1   = 0; dispersie nulă, adică bobine cuplate perfect.
2.2. Circuite magnetice.
Se numeşte circuit magnetic, ansamblul format dintr-o succesiune

de corpuri feromagnetice, separate eventual prin întrefieruri, liniile de
câmp ale inducţiei magnetice fiind “conduse” prin aceste corpuri fero-
magnetice în mod similar curentului prin conductoarele metalice.
Calculul circuitelor magnetice se face cu ajutorul legii circuitului
magnetic şi al legii fluxului magnetic. Calculul constă în determinarea
solenaţiei necesare pentru a stabili un anumit flux fascicular util sau
invers.
2.2.1. Reluctanţe. Permeanţe.

Fie o porţiune neramificată
H B de circuit magnetic – care cons-
dl tituie deci, un tub de flux magne-
2 tic – suficient de subţire pentru a
putea considera fluxul repartizat
1 uniform pe secţiunea lui (figura
Fig. 2.5. Calculul tensiunii magnetice. 2.5).
Tensiunea magnetică între două puncte “1” şi “2”, de-a lungul
curbei (C), pe axa tubului, este:
2 2 2
B
Um   H  dl    H  dl   
 
c1 c1 c1

dl ;
deoarece B  H  dl (curba (C) este o linie de câmp), iar B   H ,

obţinem:

2 2
dl
U m   f dl   f  , (2.11)
c 1 A c 1 A
31
în care, f este fluxul magnetic fascicular, constant prin toate secţiunile
tubului de flux (adică prin toate secţiunile porţiunii de circuit magnetic
neramificat) şi fără dispersie.
Mărimea pozitivă, definită de raportul dintre tensiunea magnetică

şi fluxul fascicular, se numeşte reluctanţă sau rezistenţă magnetică a
porţiunii de circuit magnetic şi se notează:
U
Rm  m  0 . (2.12)
f
 A  sp 
Unitatea de măsură a reluctanţei este  .
 Wb 
Cu relaţia (2.11), obţinem pentru reluctanţă expresia:
2
dl
Rm   . (2.13)
1
A
Dacă materialul este liniar, reluctanţa este o caracteristică a tubului
de flux, independentă de f sau de Um.
În cazul particular al porţiunilor de circuit omogen (de lungime l,
de arie, A, constantă şi permeabilitate magnetică, , constantă), reluc-
tanţa este:
l
Rm  . (2.13.a)
A
Inversul reluctanţei se numeşte permeanţă şi se notează:
1  A
  f  . (2.14)
R m Um l
Din relaţia de definiţie (2.12) a reluctanţei se poate scrie:
U m  R m f (2.15)
relaţie numită, “legea lui Ohm” pentru circuite magnetice.
Există o analogie între relaţiile definite pentru circuitele magnetice
şi cele pentru circuitele electrice. Fiecare mărime definită pentru
circuitele magnetice are un corespondent în cadrul circuitelor electrice.
32
În cazul tensiunii magnetice, avem tensiunea electrică, definită de

relaţia: U = RI. Mărimii fluxului magnetic fascicular îi corespunde
intensitatea curentului electric, iar pentru reluctanţa magnetică există
rezistenţa electrică.
Toate aceste corespondenţe duc la o analogie şi între teoremele
folosite în calculul circuitelor magnetice şi cele folosite în calculul
circuitelor electrice.
2.2.2. Teoremele lui Kirchhoff pentru circuitele magnetice.
Teorema I.
Aplicăm legea fluxului magnetic,     B  dS  0 , unei suprafeţe

 ce conţine un punct de ramificaţie (nod), “q”, al unui circuit magnetic

(figura 2.6):
  f 1  f 2  f 3    0 .
Fluxurile sunt considerate pozi-
f1
tive când sunt îndreptate după nor-
 malele exterioare la suprafaţă (“ies”
f2
din nod) şi negative în caz contrar
f4 (când “intră” în nod).
(q)
Sub formă restrânsă, prima teore-
mă a lui Kirchhoff pentru nodul “q”,
f5 f3 q = 1,2,3,…,.N - 1, se scrie în mod
Fig. 2.6. Explicativă pentru analog teoremei corespunzătoare din
deducerea teoremei I. electrocinetică.

kq 
fk  0. (2.16)
Suma algebrică a fluxurilor magnetice, care trec prin laturile unui

circuit magnetic ce converg într-un nod al acestui circuit, considerate
negative când sunt îndreptate spre nod şi pozitive în caz contrar, este
nulă.
33
Teorema a II – a.
Se consideră ochiul “p”,
într-un circuit magnetic (fi-
gura 2.7) şi se alege un sens
de referinţă pe ochi (sensul
în care se efectuează inte-
k grala de linie a vectorului
(p)
fk  H ). Se notează: Rm1, Rm2,…,
reluctanţele laturilor; 1, 2,
…, solenaţiile bobinelor ce
înfăşoară laturile; f1, f2,…,
Fig. 2.7. Explicativă pentru deducerea
fluxurile fasciculare care trec
teoremei a II-a a lui Kirchhoff. prin laturi.
Solenaţiile şi fluxurile fasciculare ale laturilor se presupun definite
în sensul de referinţă ales pe ochi. În caz contrar, mărimea respectivă
(solenaţie, flux) intră cu semnul minus în ecuaţia care se obţine.
Conform teoremei lui Ampère, în regim staţionar şi cvasistaţionar:
U mm  S    k .
p 
Pe de altă parte, conform definiţiei, descompunând integrala pe
porţiuni:
U mm   H  dl   U mk   R mk  fk .
 p  p 
Rezultă, pentru fiecare ochi, p = 1, 2,…, O, o a doua teoremă a lui
Kirchhoff:

k p 
k  R
k p 
mk  fk . (2.17)
În regim staţionar şi cvasistaţionar, suma algebrică a solenaţiilor

care înlănţuie laturile fără dispersie magnetică ale oricărui ochi de
circuit magnetic, este egală cu suma algebrică a produselor reluctan-
ţelor magnetice ale laturilor prin fluxurile magnetice fasciculare care
trec prin ele (adică cu suma căderilor de tensiune magnetică).
34
2.2.3. Tensiunea magnetică între două puncte (calculată prin aer).

Se calculează tensiunea mag-
k netomotoare în lungul ochiului 
(figura 2.8), format din laturile
A B
fk reţelei între două noduri “A” şi “B”

şi închizându-se prin aer.
UmAB

A B
k  R
A B
mk  fk  U mAB ,
Fig. 2.8. Explicativă pentru calculul
tensiunii magnetice prin aer. sau:
U mAB   R
A B
mk  fk   k  . (2.18)
Analogia dintre teoremele lui Kirchhoff pentru circuite magnetice

şi cele pentru circuite electrice, permite să se stabilească, în teoria
reţelelor magnetice, teoreme corespunzătoare teoremelor teoriei reţe-
lelor electrice de curent continuu (numai în cazul circuitelor magnetice
liniare -  = ct., adică pentru circuitele magnetice nesaturate şi ale căror
laturi nu prezintă dispersie): teorema superpoziţiei, teorema fluxurilor
de ochiuri, etc.
2.2.4. Teoremele reluctanţelor echivalente.

Reluctanţa echivalentă a unei porţiuni de circuit magnetic cu două
“borne” de acces (două extremităţi de circuit) şi fără solenaţii pe laturi,
este egală cu raportul dintre tensiunea magnetică aplicată între cele
două “borne” şi fluxul fascicular care intră printr-o “bornă” şi iese prin
cealaltă:
U
R me  m . (2.19)
f
a) Circuitul magnetic are “n” laturi în serie (figura 2.9):
Aplicând teorema a doua a lui Kirchhoff, obţinem:
3 3 3
U m   U mk   R mk  f   f  R mk .
k 1 k 1 k 1
35
Rm2 Rm3 În concluzie,
Rm1
3
Um
A B R me 
f
 
k 1
R mk .
f Observaţie: s-a ţinut cont
Rm1 Rm2 Rm3 de faptul că fluxul este acelaşi
f
A prin cele trei reluctanţe.
B
Prin generalizare, se obţi-
Um1 Um2 Um3
ne:
Um n
R me   R mk . (2.20)
Fig. 2.9. Reluctanţe în serie. k 1
Reluctanţa echivalentă a mai multor laturi conectate în serie,

străbătute de acelaşi flux, este egală cu suma reluctanţelor laturilor.
b) Circuitul magnetic are “n” laturi în paralel (figura 2.10):

f1
Rm1 f2 f1 Rm1

A B
f f2 Rm2
f 
A B
f3 Rm3
Rm2 f3
Rm3
Fig. 2.10. Reluctanţe conectate în paralel.
Aplicând prima teoremă a lui Kirchhoff, obţinem:

3 3 3
U 1
 f    fk   m  U m  ;
k 1 k 1 R mk k 1 R mk
deci,
3
1 1
 .
R me k 1 R mk
36
Observaţie: tensiunea magnetică este aceeaşi la bornele tuturor

laturilor.
Prin generalizare, se obţine:
n n
1 1
 ; sau,  e    k . (2.21)
R me k 1 R mk k 1
Inversul reluctanţei echivalente a mai multor laturi conectate în

paralel, cărora li se aplică aceeaşi tensiune magnetică, este egal cu
suma inverselor reluctanţelor acestor laturi.
2.3. Regimul permanent sinusoidal.
2.3.1. Mărimi variabile, mărimi periodice, terminologie.

Mărime variabilă - este acea mărime care ia valori diferite la
momente diferite, f(t).
Valoare instantanee - este valoarea pe care o mărime variabilă o
are într-un moment oarecare, t şi se notează cu litera mică a simbolului
stabilit prin convenţie, pentru mărimea respectivă.
Mărime periodică – mărimea variabilă a cărei succesiune de valori
se reproduce în aceeaşi ordine, după trecerea unor intervale de timp
egale (figura 2.11).
u
UVV
Umax
t1 t1+T Umin
0 T t
Fig. 2.11. Explicativă pentru mărimile periodice.
Valoarea instantanee a unei mărimi periodice e o funcţie periodică

de timp u(t) care, prin definiţie, satisface condiţia: u(t)  u(t + kT),
37
pentru orice t şi kZ. T este o constantă, numită perioadă şi este egală
cu cel mai mic interval de timp, după care se reproduc, în aceeaşi
ordine, caracteristicile fenomenului periodic.
Frecvenţa reprezintă numărul de perioade cuprinse în unitatea de
timp:
f = 1/T [Hz]. (2.22)
Produsul frecvenţei prin 2 se numeşte pulsaţie sau frecvenţă
unghiulară, ω, a mărimii periodice:
ω = 2лf [rad/sec.] (2.23)
Relaţiile dintre frecvenţă, pulsaţie şi perioadă:
f = 1/T = ω/2л; ω = 2л/T; ωT = 2л.
2.3.2. Valori caracteristice ale mărimilor periodice.

Valoarea instantanee.
Valoarea de vârf (maximă): cea mai mare valoare instantanee
atinsă de o mărime periodică în decursul unei perioade; notaţie: Umax
sau Û.
Valoarea minimă: cea mai mică valoare instantanee atinsă de o
mărime periodică în decursul unei perioade; notaţie: Umin.
Valoarea vârf la vârf:
Uvv = Umax - Umin (2.24)
Valoarea medie: media aritmetică a valorilor instantanee ale
mărimii, considerată pe intervalul unei perioade; notaţii: Umed, Uo, ū.
1 t1  T
U med   u t dt . (2.25)
T t1
Valoarea efectivă (eficace): media pătratică a valorilor mărimii, pe
intervalul unei perioade; notaţii: U, Uef.
1 t1  T 2
u t   dt > 0.
T t1
U (2.26)
Sens fizic: valoarea efectivă a unui curent, e numeric egală cu

valoarea intensităţii unui curent continuu care, străbătând aceeaşi
38
rezistenţă ca şi curentul periodic, produce aceeaşi dezvoltare de căldură

în timp de o perioadă.
2.3.3. Clasificarea mărimilor periodice.

a) Mărimi alternative: sunt mărimile periodice ale căror valori
medii, în decursul unei perioade, sunt nule (figura 2.12).
u
+ +
t
0 -
-
t1 T
Fig.2.12. Mărime alternativă.

t1  T
 ut dt  T A 
1 1 
U med   A  0 .
T t1
A+ şi A- sunt modulele integralei funcţiei u pe alternanţa pozitivă (u >

0), respectiv pe cea negativă (u < 0).
Întrucât valoarea medie pe o perioadă este nulă, se defineşte
valoarea medie pe o semiperioadă:
T
t1 
2
 ut dt
1
U T  (2.27)
med
2
T t1
2
Se definesc:
 factorul de formă:
t1  T
 u t dt
1 2
U ef T t1
kf   T
; (2.28)
U T t1 
2
 ut dt
med
2 2
T t1
39
 factorul de vârf:
U max
kv  . (2.29)
U ef
b) Mărimi pulsatorii: mărimi periodice pentru care U med  0 , pe
o perioadă (figura 2.13).
u u
t t
0 0
Fig. 2.13. Mărimi pulsatorii.
2.3.4. Mărimi sinusoidale.

Se numeşte mărime sinusoidală (armonică), o mărime alternativă
a cărei expresie, ca funcţie de timp, poate fi scrisă sub forma “în sinus”:
ut   U max  sint    ; (2.30)
în care, Umax > 0, ω > 0, , pozitiv sau negativ, sunt parametri
constanţi, caracteristici mărimii: amplitudine, pulsaţie şi faza iniţială.
Amplitudinea este modulul valori maxime a mărimii sinusoidale.
Faza este argumentul, dependent liniar de timp, al sinusului – (t
+ ). Faza se exprimă întotdeauna în radiani.
Faza iniţială reprezintă valoarea fazei, , în momentul t = 0. De
obicei,  se aduce în intervalul (-π, π ).
Reprezentările grafice ale mărimilor sinusoidale sunt prezentate în
figura 2.14.
Calculul valorilor caracteristice.

Se consideră o mărime sinusoidală cu faza iniţială nulă:
u(t) = Umaxsint
40
a) Valoarea medie pe o semiperioadă.


  U max  sin t  dt    U max  cos t
1 1  2
U med  U max .(2.31)
0  
0
u(t) u(t)
Umax Umax
0 0
 t t


T T = 2
Fig. 2.14. Reprezentări grafice ale mărimilor sinusoidale.
b) Valoarea efectivă.
2
U 2max  sin 2 t  dt  
1
U 
2 0
(2.32)
2
U max
 1  cos 2t dt  
1 2 1
 U max .
2 2 0 2
c) Factorul de formă.
U max
U ef
kf   2    1,11 . (2.33)
U med 2
U max 2 2

d) Factorul de vârf.
U U
k v  max  max  2  1,41 . (2.34)
U ef U max
2
e) Expresia mărimii sinusoidale în funcţie de valoarea efectivă:
ut   U  2  sint    . (2.35)
Relaţia (2.35) se numeşte expresie normală în sinus.
41
Relaţii de fază.
Se numeşte defazaj între două mărimi sinusoidale, considerate într-
o ordine dată, diferenţa fazelor lor, în această ordine.
Considerând două mărimi sinusoidale cu frecvenţe (pulsaţii) egale,
u 1  2  U1 sin t   1 

 ,
u 2  2  U 2 sin t   2 

se observă că defazajul celor două mărimi este egal cu diferenţa fazelor
lor iniţiale (figura 2.15):
12  t  1   t   2   1   2 . (2.36)
u
12
u2
u1
0 t
2
1
Fig. 2.15. Explicativă pentru defazajul dintre două mărimi sinusoidale.
Se definesc următoarele relaţii de fază:

a) 12 = 1 - 2 > 0  u1 este defazată înaintea lui u2;
b) 12 = 1 - 2 < 0  u1 este defazată în urma lui u2;
c) 1 = 2,  12 = 0  u1 şi u2 sunt în fază;

d) 12 = 1 - 2 =   u1 şi u2 sunt în cuadratură;
2
e) 12 = 1 - 2 =    u1 şi u2 sunt în opoziţie.
Observaţii:
1. Dacă mărimea u1 e înaintea mărimii u2 cu defazajul 12, atunci
mărimea u2 e în urma mărimii u1 cu defazajul 12.
2. Deoarece fazele sunt determinate până la un termen aditiv,
multiplu arbitrar de 2 şi defazajul e determinat până la un asemenea
42
termen. De aceea, dacă nu se introduce o restricţie suplimentară,

relaţiile de fază înainte şi în urmă nu au o interpretare unică. Pentru a
evita o exprimare ambiguă, defazajul se reduce întotdeauna la
intervalul (- , ), adăugând sau scăzând un multiplu de 2 în relaţia
(2.36). Cu această precizare, relaţia de definiţie a defazajului devine:
12 = 1 - 2 + 2n, iar 12  (- ; ]. (2.37)
2.3.5. Reprezentarea în complex a mărimilor sinusoidale.
Reprezentări geometrice.
O funcţie sinusoidală de timp, de frecvenţă dată, e complet
caracterizată de două valori scalare:
 amplitudinea sau valoarea efectivă - număr pozitiv;
 faza iniţială – unghi.
Un vector liber în plan, e complet caracterizat de două valori reale:
 modulul – număr pozitiv;
 unghiul făcut de orientarea lui cu o axă de referinţă, numit
argumentul său – unghi.
Se numeşte vector liber, un vector al cărui punct de aplicaţie e
arbitrar, astfel încât reprezintă mulţimea tuturor vectorilor omoparaleli
şi de aceeaşi mărime cu el (echipolenţi cu el), având diferite puncte de
aplicaţie.
Se poate deci asocia, fără restricţie, fiecărei mărimi sinusoidale
dintr-o specie dată (curent, tensiune, etc.) un vector liber în plan şi
reciproc, această asociere fiind biunivocă:
ut   U 2  sint     F u .
Relaţiilor analitice dintre mărimile sinusoidale le vor corespunde
relaţii geometrice între vectorii corespunzători, relaţii care sunt mai
intuitive şi mai uşor de explicitat.
43
Vectorii reprezentativi F {u} sunt numiţi fazori pentru a se preciza
distincţia faţă de mărimile fizice vectoriale definite în spaţiul fizic
tridimensional.
Se obţin astfel reprezentările analitice – sau în complex – ale
mărimilor sinusoidale:
ut   U 2  sint     Cu,
în care fiecărei funcţii sinusoidale de timp u îi corespunde o mărime
complexă, C {u}.
Reprezentarea în complex simplificată.

Această reprezentare poate fi utilizată numai când toate mărimile
sinusoidale au aceeaşi frecvenţă.
În reprezentarea în complex simplificată, imaginea în complex a
mărimii u este un număr complex constant, având modulul egal cu
valoarea efectivă a mărimi sinusoidale şi argumentul egal cu faza
iniţială:
ut   U 2  sint     U  U  e j , (2.38)
unde j   1 , este unitatea imaginară, iar U = C {u}.
Teoremele reprezentării in complex.

1. Teorema de liniaritate.
n  n n
C  a k  u k    a k C u k    a k  U k . (2.39)
 k 1  k 1 k 1
Imaginea în complex a unei expresii liniare de mărimi sinusoidale

este o expresie liniară de mărimi complexe.
2. Teorema derivatei.
 du 
C    jC u  jU . (2.40)
 dt 
Demonstraţie:
44
u  U 2  sint   
 
 U 2    cost     U 2  sin t    
du
dt  2
  
 du  j    j
j
C      U  e  2     e2  U
 e  j  U
 dt  j U
3. Teorema integralei.

C  u t dt   1
j
U (2.41)
Demonstraţie:
u  U 2  sint   
 ut dt  U 2  sint   dt  U cos t    

1
2

1  
  U 2 sin  t    
  2

 
 
j   
C  u t dt   U  e  2    e2  U
1 1 j j j 1
 e  U U.
  j U  j
2.3.6. Reprezentarea fazorială a mărimilor sinusoidale.

Se aleg în mod convenţional, în plan:
 o axă origine a fazelor (unghiurilor);
 un sens pozitiv pentru măsurarea unghiurilor  sensul trigo-
nometric.
Convenţia de reprezentare.
U Fig. 2.16. Fazorul unei mărimi

sinusoidale.
U
1. Lungimea fazorului este
 +
egală cu valoarea efectivă a
Axa origine
de fază
45
mărimii sinusoidale (la o anumită pozitiv (trigonometric), este faza
scară). iniţială a mărimii sinusoidale.
2. Unghiul măsurat de la axa
origine la direcţia fazorului, în sens
Reprezentarea prin fazori, pe aceeaşi figură, a tuturor mărimilor

electrice (tensiuni şi curenţi) dintr-un circuit (reţea) constituie diagra-
ma fazorială a circuitului respectiv.
De regulă, în diagrama fazorială nu se mai reprezintă axa origine a
fazelor, alegându-se ca origine a fazelor direcţia unuia dintre fazorii
respectivi.
2.4. Puteri în regim permanent sinusoidal.
2.4.1. Puterea instantanee.

Facem referire la un dipol electric, adică o reţea electrică cu două
borne de acces. Puterea instantanee la bornele acestuia, în regim
variabil, este dată de relaţia:
p(t) = u(t)i(t) (2.42)
Această putere este primită, respectiv cedată, de la reţeaua
exterioară, după modul de asociere a sensurilor tensiunii la borne u şi
curentului i, respectiv dacă aceasta se face după regula de la receptoare,
sau de la generatoare.
Regulile de asociere ale sensurilor tesiunii la borne şi curentului
sunt reamintite în figura 2.17.
i i i i
ub Dipol ub Dipol ub Dipol ub Dipol

electric electric electric electric
a) b)
Fig 2.17. Reguli de asociere tensiune – curent: a) convenţia de la
receptoare; b) convenţia de la generatoare.
46
În regim sinusoidal, pentru tensiunea la borne şi curent avem

următoarele expresii:
u t   U 2  sin t   1 

 .

i t   I 2  sin t   2 
Înlocuindu-le în relaţia (2.42), obţinem:
p = 2UIsin(t + 1)sin(t + 2) = UIcos(1 - 2) –
- UIcos(2t + 1 + 2);
p = UIcos - UIcos(2t + 1 + 2). (2.43)
S-a ţinut cont de faptul că 2sinsin = cos( - ) – cos( + ) şi s-a
notat 1 - 2 = .
Prin urmare, puterea instantanee la bornele unui dipol este o
mărime periodică, având o componentă constantă, numită putere activă
şi o componentă de frecvenţă dublă, numită putere oscilantă.
2.4.2. Puterea activă.

Se numeşte putere activă şi se notează cu P, valoarea medie a
puterii instantanee p, luată pe un număr întreg de perioade:
nT
 pt dt .
1
P p (2.44)
nT 0
Înlocuind p din relaţia (2.43) obţinem:

nT nT
U I cos 2t   1   2 dt 
1 1
P 
nT 0
U I cos dt 
nT 0
1 T     ;
 U I cos   
sin 2nT
nT 4       1   2   sin  1   2   U I

4 n
  
0
P = UIcos. (2.45)
Puterea activă a unui dipol electric, în regim sinusoidal, este
egală cu produsul dintre valorile efective ale tensiunii şi curentului,
multiplicat cu cosinusul unghiului de defazaj dintre acestea.
47
Puterea activă, ca şi puterea instantanee, se măsoară în [W].
Pe un interval arbitrar de timp , se observă că puterea medie p
T
are valori apropiate de puterea activă, cu abateri de ordinul , fiind

practic egală cu aceasta dacă  >> T:

p 
1
 pt dt    U I cos  
1 1 T
sin2  1   2   sin 1   2 .
0   
P
  4
Condiţia  >> T este întotdeauna realizată în practică, deoarece

intervalele  cele mai mici, în care se apreciază puterea medie, sunt de
ordinul secundelor şi cuprind sute de perioade la frecvenţa de 50 Hz.
Observaţii:
1. Relaţia generală de definiţie a puterii active (2.44) este
valabilă şi în regim periodic nesinusoidal.
2. Relaţia (2.45) este relaţia de calcul a puterii active în regim
sinusoidal pentru o reţea cu două borne, deci în monofazat.
3. Expresia (2.43) a puterii instantanee arată că aceasta oscilează
cu frecvenţa unghiulară 2, în jurul valorii ei medii, care e puterea
activă (figura 2.18). Chiar dacă circuitul e un receptor pasiv, adică P 
0, există momente în decursul unei perioade când puterea instantanee
primită devine negativă, fiind de fapt cedată spre exterior.
u, i p
p = u·i
+ u + + +
i UIcosφ = P
- - - t
Fig. 2.18. Variaţia puterii instantanee.
48
2.4.3. Puterea aparentă. Factorul de putere.

Se numeşte putere aparentă a unui dipol electric şi se notează cu S
mărimea definită de produsul pozitiv al valorilor efective ale tensiunii
şi curentului:
U I
S  U  I  max max  0. (2.46)
2
Unitatea de măsură a puterii aparente este [VA].
Puterea aparentă este o putere calculată “ca în curent continuu”,
fără a lua în considerare influenţa defazajului. Fără a avea o semni-
ficaţie energetică nemijlocită, ca puterea activă, puterea aparentă este
importantă deoarece, reprezintă valoarea maximă a puterii active, la
valori efective invariabile ale tensiunii şi curentului şi defazaj variabil.
Deoarece maşinile şi aparatele electrice sunt caracterizate prin valori
maxime admisibile ale curentului şi tensiunii, puterea aparentă
caracterizează limitele lor de funcţionare şi se indică de obicei pe
plăcuţa de fabricaţie respectivă.
Factorul de putere.
Se numeşte factor de putere, raportul pozitiv şi subunitar dintre
puterea activă şi cea aparentă:
P
1  kp   0 . (2.47)
S
În regim sinusoidal monofazat, cu relaţiile (2.45) şi (2.46), rezultă
pentru factorul de putere următoarea expresie:
U  I  cos 
kp   k p  cos  (2.48)
UI
Pentru ca o anumită instalaţie, de putere aparentă dată, să funcţi-
oneze cu eficienţă maximă, deci cu maximum de putere activă, factorul
de putere corespunzător trebuie să fie cât mai mare (cât mai aproape de
unitate), adică defazajul să fie cât mai mic. De aici rezultă una dintre
49
problemele tehnico-economice cele mai importante ale gospodăririi
energiei electrice şi anume, problema ameliorării factorului de putere.
2.4.4. Puterea reactivă.

Se numeşte putere reactivă a unui dipol electric, Q, mărimea defi-
nită de produsul valorilor efective ale tensiunii şi curentului, multipli-
cat cu sinusul unghiului de defazaj dintre acestea:
U I  0.
Q  U  I  sin  max max sin  (2.49)
2
Puterea reactivă se măsoară în [var] (volt-amper-reactiv).
Puterea reactivă primită de un dipol pasiv este pozitivă pentru
circuitele inductive, negativă pentru cele capacitive şi nulă pentru
circuitele rezistive.
Între puterea aparentă, puterea activă şi puterea reactivă se poate
pune în evidenţă relaţia:
P 2  Q 2  S2 , (2.50)
deoarece,
U  I2 cos 2   U  I2 sin 2   U  I2 
cos 2   sin 2  .

1
Relaţia (2.50) sugerează aşa

S=UI
numitul ,,triunghi al puterilor’’, 
Q
valorile celor trei puteri fiind
P
numere pitagorice (figura 2.19). Fig. 2.19. Triunghiul puterilor.
Observaţii:
1. Puterea reactivă a fost introdusă pe baza relaţiei de definiţie
(2.49), construită prin analogie cu expresia (2.45) a puterii active. Spre
deosebire de puterea activă, puterea reactivă nu are însă interpretarea
energetică simplă a acesteia, adică nu corespunde unui aport mediu de
energie pe la borne. Puterea reactivă reprezintă o măsură a necompen-
50
sării schimburilor interioare de energie între câmpul magnetic şi cel

electric.
2. Factorul de putere poate fi scris în funcţie de Q:
P S2  Q 2 Q2
kp    1 2 , (2.51)
S S S
de unde rezultă că, problema ameliorării factorului de putere este
echivalentă cu problema reducerii puterii reactive.
2.5. Ecuaţiile undelor pulsatorii şi a undelor mobile.
Expresia matematică a unei unde pulsând sinusoidal în timp şi

repartizată sinusoidal în spaţiu se poate scrie sub forma:
2
 
v t ' , a  Vm sin t  cos
Ts
x  Vm sin t '  cos  ; (2.52)
unde:
2π
 t '  ωt  t , T fiind perioada undei în timp;
T
2π
 α x ; Ts este perioada undei în spaţiu;
Ts
 Vm este amplitudinea undei.
Coordonata de timp t’ şi coordonata de spaţiu  sunt exprimate în
unităţi de unghi.
În cazul maşinilor electrice Ts = 2, unde  reprezintă pasul polar şi
 = 2f, unde f este frecvenţa.
În figura 2.20 este reprezentată o undă pulsatorie la diferite
momente.

51
Fig. 2.20. Undă pulsatorie la diferite momente.
Punctele sale caracteristice sunt:

π π 3π
 α   , , ,... - pentru care funcţia se anulează la un
2 2 2
moment oarecare şi se numesc noduri ale undei;
  = 0, , 2, ... - pentru care funcţia, variind sinusoidal în
timp, ia valori maxime pozitive şi negative, numite ventre.
Expresia matematică a unei unde mobile este:
   
v t ' ,   Vm sin t '   , (2.53)
semnificaţiile lui t’ şi  fiind aceleaşi ca mai sus.
Spre deosebire de o undă pulsatorie, valoarea maximă a unei unde
mobile nu se anulează pe parcursul întregii perioade spaţiale pentru o
valoare oarecare a timpului. Valoarea maximă a undei, odată cu creş-
terea timpului, se deplasează la stânga sau la dreapta, de unde noţiunea
de undă inversă sau directă.
În figura 2.21 este reprezentată poziţia undei:
  
v t ' ,   Vm sin t '    (2.53.a)
pentru valorile t’ = 0 şi t’ = /2.
 


 
Fig. 2.21. Poziţia undei în două momente diferite: a) unda inversă; b) unda
directă.
52
Se observă că maximul undei se deplasează în acest caz la stânga,

odată cu creşterea timpului, fiind evident faptul că semnul “+” în faţa
lui  corespunde unei unde aşa zise indirecte.
În mod analog se arată că unda descrisă de relaţia:
  
v t ' ,   Vm sin t '    (2.53.b)
este o undă care se deplasează la dreapta, deci semnul “-” în faţa lui 
corespunde unei unde directe.
Noţiunea de undă directă şi inversă este legată de sistemul de
coordonate. Dacă inversăm sensul pozitiv al abscisei sistemului de
coordonate, sensul mişcării undelor în noul plan va fi invers.
Revenind la maşinile electrice, câmpul magnetic învârtitor al
acestora se poate descompune în două câmpuri pulsatorii decalate în
spaţiu şi timp. Din relaţia (2.53) rezultă că valoarea tensiunii magnetice
la un anumit timp, t şi într-un punct dat pe circumferinţa statorului, x,
se poate exprima sub forma:
   
v t ' ,   Vm sin t '    Vm sin t '  cos   Vm cos t '  sin  
    (2.54)
 Vm sin t '  cos   Vm sin  t '    cos     v1  v 2 ;
 2  2
în care:
v1  Vm sin t '  cos  ; (2.55)
   
v 2   Vm sin t '   cos    . (2.56)
 2  2
v1 reprezintă un câmp pulsatoriu pentru care originea sistemului de
coordonate se găseşte în ventrul undei, iar v2 reprezintă un câmp
pulsatoriu decalat în raport cu v1, în spaţiu şi timp, cu un unghi  /2.
Câmpul pulsatoriu v1 poate fi descompus în două câmpuri învârti-
toare în sensuri opuse şi având amplitudinile egale cu jumătate din
amplitudinea maximă a câmpului pulsator:
53
 
v1 t ' ,   Vm sin t '  cos  
1
2
  1
Vm sin t '    Vm sin t '  
2
  (2.57)
Un câmp învârtitor, sinusoidal, poate fi obţinut plecând de la trei

câmpuri sinusoidale pulsatorii, decalate în spaţiu şi în timp unul faţă de
altul cu 2/3, amplitudinea câmpului învârtitor, constantă, fiind de 3/2
ori mai mare decât amplitudinea unuia dintre câmpurile pulsatorii.
Presupunem că cele trei câmpuri pulsatorii sunt descrise de urmă-
toarele ecuaţii:
  1
 1

v1A t ' ,   Vm sin t ' cos   Vm sin t '    Vm sin t '  
2 2
 
2   2 
  
v1B t ' ,   Vm sin  t '   cos   
 3   3 
4 
1
  1 
 Vm sin t '    Vm sin  t '    
2 2  3 
4   4 
  
v1C t ' ,   Vm sin  t '   cos   
 3   3 
2 
1
  1 
 Vm sin t '    Vm  t '   
2 2 

3 
Adunând cele trei relaţii, obţinem:
       
v t ' ,   v1A t ' ,   v1B t ' ,   v1C t ' ,  
3
2
 
Vm sin t '   ,(2.58)
54
deoarece câmpurile învârtitoare inverse formează un sistem simetric,

ele se echilibrează şi suma lor va fi nulă.



Fig. 2.22. Compunerea a trei câmpuri pulsatorii, decalate

în timp şi spaţiu cu 120o.
La acelaşi rezultat se poate ajunge şi prin compunerea grafică a trei
câmpuri pulsatorii defazate între ele cu 2/3 (figura 2.22).
În mod analog, obţinem un câmp învârtitor dacă pornim de la m
câmpuri pulsatorii defazate între ele, în timp şi spaţiu, cu 2/m:
        m
 
v t ' ,   v A t ' ,   v B t ' ,   ...  v m t ' ,   Vm sin t '  
2
(2.59)
55
3. TRANSFORMATORUL ELECTRIC.
3.1. Construcţia şi principiul de funcţionare.
Transformatorul electric este un aparat static cu ajutorul căruia se

transformă parametrii puterii electrice - tensiune, curent - în curent
alternativ, frecvenţa rămânând neschimbată, în scopul adaptării valo-
rilor disponibile ale acestora, la cele necesare.
Transformatoarele se construiesc cu două sau mai multe înfăşurări

care, pentru obţinerea unui cuplaj magnetic cât mai strâns între ele, se
aşează pe un miez feromagnetic închis.
Miezul feromagnetic se confecţionează din tole de tablă silicioasă
puternic aliată, laminată la cald sau texturată; tolele se izolează între ele
cu lac sau oxizi ceramici. Miezul feromagnetic este format din coloane
şi juguri, pe coloane fiind aşezate înfăşurările (figura 3.1).
Fig. 3.1. Transformator monofazat.
56
Transformatorul electric
Îmbinarea jugului cu coloanele se poate efectua prin suprapunerea

sau prin întreţeserea tolelor (figura 3.2).
Fig. 3.2. Îmbinarea miezurilor.
Secţiunea miezului, la transformatoarele mici (până la 1 kVA),

este de formă pătrată sau dreptunghiulară iar la transformatoarele de
puteri mai mari miezul are secţiunea realizată cu două sau mai multe
trepte (figura 3.3).
Fig. 3.3. Forme ale secţiunii miezului.
Miezul feromagnetic se poate construi “cu coloane” sau “în man-

ta” (figura 3.4).
Înfăşurările transformatoarelor se realizează din conductor de
cupru sau de aluminiu, conductoarele fiind izolate cu bumbac, email
sau hârtie.
Înfăşurările conectate la sursa de tensiune disponibilă – “de ali-
mentare”, se numesc înfăşurări primare, iar cele care furnizează tensiu-
nea necesară consumatorului se numesc înfăşurări secundare.
57
Fig. 3.4. Tipuri constructive de miez.
Transformatorul monofazat prezintă cel puţin două înfăşurări aşe-

zate pe miez. Pe la bornele înfăşurării primare, transformatorul primeş-
te de la reţeaua de alimentare o putere electrică pe care o transmite, prin
intermediul câmpului electro-magnetic, circuitului secundar.
În continuare se vor nota cu indice “1” toate mărimile caracteris-
tice înfăşurării primare şi cu indice “2” toate mărimile caracteristice
înfăşurării secundare.
Funcţionarea transformatorului se bazează pe legea inducţiei elec-
tromagnetice şi anume, a inducţiei mutuale între două circuite parcurse
de curent alternativ, imobile unul faţă de altul.
58
Fie un transformator monofazat având înfăşurarea primară conec-

tată la o sursă de curent alternativ de tensiune u1; înfăşurarea secundară
se presupune mai întâi în gol (figura 3.5).
1 i10

u1 w1
1’

2
w2
u2
2’
Fig. 3.5. Schema de principiu a transformatorului.
În regim de funcţionare în gol, înfăşurarea primară este parcursă de

un curent alternativ i10, relativ mic, datorită reactanţei mari a înfăşu-
rării. Solenaţia înfăşurării primare θ = w1·i10, este solenaţia de magneti-
zare; aceasta generează prin miezul feromagnetic fluxul magnetic φ,
variabil în timp.
Pentru edificare, presupunem că i10 este de forma i10 = I10 2 sint
şi aplicăm legea circuitului magnetic pe curba închisă . Obţinem:
 H  dl  θ
Γ
SΓ  w 1  i10 ;
H  l Fe  w 1  I10 2  sin ωt ;
lFe, fiind lungimea medie a unei linii de câmp, adică tocmai lungimea
curbei .
Obţinem:
w 1  I10 2
B  μ Fe sin ωt .
l Fe
59
Dacă considerăm secţiunea miezului transformatorului constantă şi
o notăm cu SFe, fluxul magnetic, , poate fi exprimat cu relaţia:
w I
  B  S Fe   Fe 1 10  S Fe  2  sin t . (3.1)
l Fe
Se observă că, un curent de magnetizare sinusoidal generează în
miez un flux magnetic având tot o variaţie sinusoidală în timp, cu
aceeaşi frecvenţă; mai mult, se poate aprecia că cele două mărimi sunt
în fază.
În înfăşurarea secundară, care înlănţuie practic acelaşi flux magne-
tic φ, se induce o tensiune electromotoare de transformare, având frec-
venţa egală cu frecvenţa tensiunii la bornele primare. Valoarea tensiunii
electromotoare induse este proporţională cu numărul de spire ale înfă-
şurării.
Dacă se neglijează căderea de tensiune datorită rezistenţei înfăşu-
rării primare, precum şi căderea de tensiune corespunzătoare fluxului
magnetic care nu este înlănţuit de înfăşurarea secundară (fluxul mag-
netic de scăpări), curentul de mers în gol fiind mic, tensiunea la bornele
înfăşurării primare este egală cu tensiunea electromotoare indusă de
fluxul magnetic în această înfăşurare, cu semn schimbat:
d
u 1  u e1  w 1 ; (3.2)
dt
tensiunea la bornele înfăşurării secundare este:
d
u 20   u e 2   w 2 ; (3.3)
dt
Raportul tensiunilor la borne se notează cu ku,
u1 w1
ku   (3.4)
u 20 w2
şi este denumit raport de transformare.
În regim sinusoidal, raportul valorilor instantanee ale tensiunilor
este egal cu raportul valorilor efective, deci:
60
U1
ku  . (3.4.a)
U 20
În cazul în care tensiunea secundară este mai mare decât cea pri-
mară, u2  u1, transformatorul este ridicător de tensiune iar dacă tensi-
unea secundară este mai mică decât cea primară, u2  u1, transforma-
torul este coborâtor de tensiune.
Dacă se conectează la bornele înfăşurării secundare un receptor,
circuitul secundar se închide şi va fi parcurs de curentul i2, determinat
de tensiunea la bornele secundare, la funcţionarea în sarcină a trans-
formatorului, u2 şi de impedanţa circuitului receptor; curentul i1 prin
înfăşurarea primară se modifică corespunzător cu sarcina transforma-
torului.
Fluxul magnetic φ este produs de solenaţia rezultantă,
θ m  w 1  i1  w 2  i 2 , (3.5)
care este în acest caz solenaţia de magnetizare.
Deoarece fluxul magnetic variază puţin de la funcţionarea în gol la
funcţionarea în sarcină, căderea de tensiune pe impedanţa înfăşurării
primare fiind mică, solenaţia de magnetizare,  m , este mică în raport cu
solenaţiile înfăşurărilor şi se poate scrie:
w 1  i1  w 2  i 2  0 ; (3.6)
sau,
i1 w 2 1
  . (3.7)
i 2 w1 k u
La funcţionarea în sarcină a transformatorului, raportul curenţilor
prin înfăşurări este aproape egal cu inversul raportului de transformare.
În regim sinusoidal relaţia (3.7) devine:
I1 1
 . (3.8)
I2 k u
Transformatorul absoarbe pe la bornele primare puterea instanta-
nee u1i1, de la reţeaua de alimentare şi cedează receptorului, pe la bor-
61
nele înfăşurării secundare, puterea instantanee u2i2. Neglijând orice
pierderi în transformator şi orice înmagazinare de energie în câmpurile
magnetice, se poate scrie relaţia:
u1i1  u2i2; (3.9)
sau,
U1 I 2
  ku (3.9.a)
U 2 I1
Aşadar, transformatorul modifică valoarea tensiunii u1, a reţelei de
alimentare, la valoarea u2, care convine receptorului conectat la bornele
secundare, fără a afecta în mod semnificativ valoarea puterii cerute de
la reţea.
La funcţionarea transformatorului în sarcină se produc căderi de
tensiune în înfăşurări, datorită rezistenţelor şi reactanţelor de dispersie
ale acestora; tensiunea la bornele secundare variază, în general, de la
funcţionarea în gol la funcţionarea în sarcină, în funcţie de căderile de
tensiune din înfăşurări şi de defazajul curentului din secundar faţă de
această tensiune.
3.2. Ecuaţiile transformatorului monofazat în teoria fizică.
3.2.1. Ecuaţiile de funcţionare în regim tranzitoriu.

În teoria fizică a transformatorului, ecuaţiile tensiunilor se scriu în
funcţie de inductivităţile proprii şi mutuale ale înfăşurărilor.
Ipoteze simplificatoare:
1. se neglijează pierderile prin curenţi turbionari şi histerezis
produse în miezul feromagnetic;
2. se neglijează reacţia curenţilor turbionari induşi în miez asupra
fluxului magnetic inductor;
3. se consideră circuitul magnetic liniar: Fe = ct.;
4. se consideră că înfăşurările au parametrii concentraţi şi con-
stanţi.
62
Convenţii de sensuri pozitive privind mărimile electrice:

1. pentru înfăşurarea primară, considerată ca receptor, se adoptă
convenţia de la receptoare;
2. sensul pozitiv al curentului i2 se alege astfel încât solenaţiile
primară, respectiv secundară, să magnetizeze miezul în acelaşi sens;
3. pentru înfăşurarea secundară, considerată generator, se adoptă
convenţia de la generatoare.
În figura 3.6.a., pe schema de principiu a unui transformator mo-
nofazat, având un consumator de tip R-L-C la bornele secundare, s-au
evidenţiat fluxurile magnetice proprii (11, 22) şi mutuale (21, 12) ale
înfăşurărilor, respectiv inductivităţile corespunzătoare acestor fluxuri.
Primul indice se referă la înfăşurarea prin care este considerat fluxul,
cel de-al doilea la înfăşurarea (curentul) care produce fluxul respectiv.
Trebuie menţionat totodată că aceste fluxuri sunt fluxuri fasciculare,
adică corespund unei singure spire, atât pentru înfăşurarea care le gene-
rează cât şi pentru cea pe care o străbat.
Corespunzător celor două circuite reprezentate în figura 3.6.b. (pri-
marul şi secundarul transformatorului), se pot scrie ecuaţiile:
d(11  12)
- u1 + i1R1 = ue1  - u1 + i1R1 = - w1 ; (3.10.a)
dt
d( 22   21)
u2 + i2R2 = ue2  u2 + i2R2 = - w2 . (3.10.b)
dt
Fluxurile proprii şi mutuale se pot exprima în funcţie de inductivi-
tăţile corespunzătoare:
di di
 u 1  i1  R 1  L11 1  L12 2 ; (3.11.a)
dt dt
di di
u 2  i 2  R 2  L 22 2  L 21 1 . (3.11.b)
dt dt
Ecuaţia corespunzătoare circuitului receptor este:
di 1
u 2  i 2  R 2  L 2   i 2 dt (3.12)
dt C
63
φ12 + φ21
φ12 + φ21
1 i1 R L
i2 2
w1,R1
w2 L22
u1 u C
R2∆ L21 2
L11,L12
2’
1’ φ12 + φ21
a)
1 i1 R1 R2 i2 2
u1
u e1 u e2 u2
1’ 2’
b)
Fig. 3.6. a) Fluxurile magnetice prin transformator, în teoria fizică.
b) Explicativă pentru scrierea ecuaţiilor tensiunilor.
Obţinem un sistem de trei ecuaţii cu trei necunoscute, u2, i1 şi i2:
 di1 di 2
u 1  R 1  i1  L11 dt  L12 dt

 di 2 di
 u 2  R 2  i 2  L 22  L 21 1 . (3.13)
 dt dt
 di 2 1
u 2  R  i 2  L dt  C  i 2 dt

Sistemul obţinut determină, împreună cu condiţiile iniţiale, toate
necunoscutele, în regimurile cele mai generale de funcţionare a trans-
formatorului.
64
3.2.2. Ecuaţiile de funcţionare în regim sinusoidal.

În regim sinusoidal, tensiunea la bornele primare variază în timp,
după relaţia:
u 1 t   U1 2 sin t . (3.14)
Ecuaţiile tensiunilor, definite de relaţiile (3.13), se pot scrie, apli-
când reprezentarea în complex simplificată, sub următoarea formă:
U1  R 1  I1  jω  L11  I1  jω  L12  I 2
 U 2  R 2  I 2  jω  L 22  I 2  jω  L 21  I1 ; (3.15)
1
U 2  R  I 2  jω  L  I 2  I2
jω  C
în care, U1, U2, I1, I2 sunt fazorii tensiunilor şi curenţilor.
Comportarea transformatorului se poate studia fie în funcţie de
valorile parametrilor circuitului receptor, fie considerând curentul se-
cundar, I2, ca parametru.
Schema electrică echivalentă şi diagrama de fazori.

Schema electrică echivalentă a transformatorului (figura 3.7) este
un model de calcul care reflectă toate ipotezele simplificatoare admise
la scrierea ecuaţiilor, ea fiind construită pe baza relaţiilor (3.15).
L12;L21 I2 2
1 I1 R1 R2
U1 U2
L11 L22
1’ 2’
Fig. 3.7. Schema echivalentă a transformatorului în teoria fizică.
Diagrama de fazori a tensiunilor (figura 3.8) se construieşte pe ba-

za ecuaţiilor tensiunilor, scrise sub forma:
65
R 1  I1  jω  L11  I1  jω  L12  I 2  U1
 . (3.15.a)
U 2  R 2  I 2  jω  L 22  I 2  jω  L 21  I1  0
La construcţia diagramei de fazori s-a considerat I2 ca parametru şi
s-a presupus cunoscut fazorul U2. Cifrele marcate pe figură indică suc-
cesiunea de reprezentare a fazorilor în vederea construirii diagramei,
construcţie în urma căreia trebuie să rezulte tensiunea U1 (al cărei mo-
dul trebuie să aibă valoarea presupusă cunoscută).
jL22I2
5
4
jL21I1
I1 3
6 2
U1 R2I2
1 2
U2
2
jL12I2 10
9 7 1 I2
8 jL11I1
R1I1
Fig. 3.8. Diagrama de fazori în teoria fizică.
Introducând notaţiile: X11 = L11; X22 = L22; X12 = L12 = L21

= X21; X = L - 1/C, sistemul (3.15) poate fi scris sub următoarea
formă:
U1  R 1  j  X11   I1  j  X12  I 2

 U 2  R 2  j  X 22   I 2  j  X 21  I1 . (3.16)
U  R  j  X   I
 2 2 2
Din ultimele două ecuaţii putem scrie pe I2 funcţie de I1:

j  X 21
I2   I1 . (3.17)
R  R 2  jX  X 22 
Dacă notăm cu  raportul modulelor curenţilor I2 şi I1,
66
I2
γ , (3.18)
I1
 fiind denumit coeficient de cuplaj al curenţilor, cu observaţia că:
X 221
γ2  (3.19)
R  R 2 2  X  X 22 2
şi amplificând fracţia din membrul drept al relaţiei (3.17) cu conjugatul
numitorului, putem scrie pe I2 sub forma:
 X 21  X  X 22  j  X 21  R  R 2  
I 2    I
 R  R 2   X  X 22  R  R 2 2  X  X 22 2  1
2 2
 X  X 22 R  R2 
I 2    2   j 2    I1 (3.20)
 X 21 X 21 
Înlocuind pe I2,, scris sub această formă, în prima ecuaţie din
(3.16) obţinem:
U1 = {R1 + 2(R + R2) + j[X11 - 2(X + X22)]}I1. (3.21)
Din această relaţie se observă faptul că, faţă de sursa de alimentare
transformatorul se comportă, în sarcină, ca o impedanţă ale cărei com-
ponente depind de parametrii circuitului receptor şi de cei ai transfor-
matorului.
3.3. Ecuaţiile transformatorului monofazat în teoria tehnică.
3.3.1. Ecuaţiile generale, fără pierderi în miez.

În cazul în care transformatorul funcţionează în sarcină, solenaţia
primară produce un câmp magnetic de excitaţie iar cea secundară un
câmp magnetic de reacţie, fluxul magnetic rezultant în miez fiind
produs de solenaţia rezultantă, m (relaţia 3.5).
Datorită saturaţiei circuitului magnetic, dependenţa  = f(m) nu
mai este liniară şi câmpul magnetic rezultant nu se mai poate determina
pe principiul superpoziţiei, ca sumă a celor două componente ale sale,
67
corespunzătoare solenaţiilor w1i1, respectiv w2i2. Urmărind spectrul li-
niilor de câmp la un transformator ca cel reprezentat schematic în figu-
ra 3.9, putem trage concluzia că, fiecare înfăşurare e înlănţuită de un
flux magnetic de dispersie (scăpări), care se închide parţial prin miezul
feromagnetic, parţial prin aer, fără a înlănţui însă şi spirele celei de a
doua înfăşurări.
φ
1 i1
i2 2
φσ1 φσ2
u1 u2 Z
2’
1’
Fig. 3.9. Fluxurile magnetice prin transformator în teoria tehnică.
Reluctanţa magnetică a traseului pe care se închid liniile fluxului

de scăpări este formată dintr-o reluctanţă corespunzătoare traseului prin
miezul feromagnetic şi una corespunzătoare traseului prin aer al liniilor
de câmp. Aceasta din urmă este constantă în raport cu intensitatea
câmpului magnetic, deci neinfluenţată de saturaţie şi mult mai mare
faţă de reluctanţa corespunzătoare traseului prin miez, chiar la saturaţia
acestuia. Putem aprecia că fluxul magnetic de dispersie al înfăşurărilor
nu este afectat de fenomenul de saturaţie magnetică, deci se pot scrie
relaţiile:
L
1   σ1    σ1  i1  
w1
, (3.22)
L σ2
2  σ2     i2  
w2
L1 şi L2 fiind inductivităţile de dispersie, corespunzătoare fluxurilor
de dispersie.
68
Putem scrie pentru transformatorul considerat, următoarele relaţii:

d di d
u 1  R 1  i1  w 1  1  R 1  i1  L 1  1  w 1 
dt dt dt
d 2 di 2 d
 u 2  R 2  i2  w 2   R 2  i 2  L 2   w2  (3.23)
dt dt dt
di 1
u 2  R 2  i 2  L  2   i 2  dt
dt C
Dacă la aceste relaţii adăugăm caracteristica de magnetizare a
transformatorului,  = f(m) şi relaţia m = w1i1 + w2i2, obţinem un
sistem de 5 ecuaţii, având necunoscutele i1, i2, u2, m şi ; complet şi
descriind funcţionarea transformatorului în orice regim de funcţionare.
d di d
u 1  R 1  i1  w 1  1  R 1  i1  L 1  1  w 1 
dt dt dt
d di d
 u 2  R 2  i 2  w 2  2  R 2  i 2  L 2  2  w 2 
dt dt dt
di 1
u 2  R 2  i 2  L  2   i 2  dt (3.24)
dt C
  f  m 
 m  w 1  i1  w 2  i 2
Sistemul de ecuaţii obţinut este neliniar datorită ecuaţiei  = f(m).
Deoarece reluctanţa magnetică corespunzătoare fluxului magnetic
util este mult mai mică decât cea corespunzătoare fluxului magnetic de
dispersie,   1, deci la funcţionarea în sarcină a transformatorului
di
putem neglija căderea de tensiune Lσ1  1 precum şi căderea de tensi-
dt
une pe rezistenţa înfăşurării primare R1i1, care este mică în raport cu
tensiunea de alimentare, u1. Obţinem:
d
u1  w1  . (3.25)
dt
În cazul unei tensiuni de alimentare sinusoidale, u1  U 1 2 sinωt ,
obţinem pentru flux următoarea expresie:
69
1 t U1    

w1 u
0
1  dt 
w1  
2  sin t     m  sin t   (3.26)
 2  2
Fluxul magnetic este aproximativ sinusoidal în timp, fiind defazat
cu /2 în urma tensiunii primare; valoarea sa maximă este:
U1 2
m  . (3.27)
w1  
3.3.2. Ecuaţiile de funcţionare în regim sinusoidal, fără pierderi în

miez. Schema echivalentă, diagrama de fazori.
La funcţionarea transformatorului în regim staţionar, dacă tensiu-
nea la bornele primare variază sinusoidal în timp, putem aplica trans-
formarea în complex simplificată sistemului de ecuaţii (3.24):
U 1  R 1  I1  j  L 1  I1  U e1
 U 2  R 2  I 2  j  L  2  I 2  U e 2
1
U 2  R  I 2  j  L  I 2  I2 (3.28)
j  C
L u 21
 m
w 12
 m  w 1  I1  w 2  I 2
Observaţii:
1 1
1)   12   21  L12  i 2  L 21  i1 ;
w1 w2
L 21
 w 1  i1  w 2  i 2  . (3.29)
w1  w 2
În cazul circuitelor liniare filiforme se poate considera că L21 =
L12. Inductivitatea utilă a înfăşurării primare faţă de cea secundară este,
prin definiţie:
w
L u 21  1 L 21 . (3.30)
w2
70
Fluxul rezultant prin miez, , se poate scrie sub forma:

L
  u 212
w 1  i1  w 2  i 2   L u 212  m . (3.31)
w1 w1
2) Ue1 şi Ue2 sunt tensiunile electromotoare induse de fluxul
rezultant în înfăşurări:
U e1   j  w 1  
(3.32)
U e 2   j  w 2  
Se observă că raportul lor este egal cu raportul de transformare,
cele două tensiuni electromotoare fiind în fază:
U e1 w
 1. (3.33)
Ue2 w 2
Dacă în sistemul de ecuaţii (3.28) facem substituţiile:

X1 = L1 - reactanţa de dispersie a înfăşurării primare;
X2 =  L2 - reactanţa de dispersie a înfăşurării secundare;
θ w
I 1m  m  I 1  2 I 2 - curentul de magnetizare (din primar);
w1 w1
putem rescrie ecuaţiile sistemului sub următoarea formă:
U 1  R 1  I1  j  X 1  I1  U e1
 U  R  I  j  X  I  U
 2 2 2 2 2 e2
 w2
I1m  I1  I2
 w1
 L
(3.34)
  u 21 I1m
 w1

U e1   j  w 1  
 U   j  w  
 e2 2
Corespunzător sistemului de ecuaţii (3.34) se poate construi dia-

grama fazorială din figura 3.10 (cifrele indică succesiunea de reprezen-
tare a fazorilor).
71
Ue2 jXσ2I2
4
5
R2I2
φ
3
w 6 U2
 2 I2 8 I1m
w1 2
I1 7
9 φ2 I2
1
-Ue1
10 13
U1
R1I1
jXσ1I1 11
12
Fig. 3.10. Diagrama de fazori în teoria tehnică.
Se consideră I2 parametru şi se presupune tensiunea U2 cunoscută.

Se construieşte poligonul corespunzător ecuaţiei tensiunilor din circui-
tul secundar, se determină fazorul , apoi I1m şi se construieşte poligo-
nul curenţilor, determinându-se fazorul I1. În final se construieşte poli-
gonul tensiunilor corespunzător ecuaţiei scrise pentru circuitul primar,
rezultând astfel tensiunea U1.
Pe baza sistemului (3.35) se poate alcătui şi schema echivalentă a
transformatorului reprezentată în figura 3.11.
3.3.3. Raportarea înfăşurărilor.

Întrucât transformatorul electric este rezultatul necesităţii de com-
patibilitate între circuite funcţionând la tensiuni diferite, de regulă, înfă-
şurările primare diferă de cele secundare, ca număr de spire.
72
Parametrii înfăşurărilor şi căderile de tensiune în înfăşurări au

valori dependente de numărul de spire, fapt care nu permite realizarea
unei comparaţii sugestive între parametrii înfăşurării primare şi cei ai
înfăşurării secundare, respectiv între căderile de tensiune în aceste înfă-
şurări. Pentru înlăturarea acestui inconvenient se recurge la “raporta-
rea înfăşurărilor”.
1 I1 R1 Xσ1 Xσ2 R2 I2 2
U1 U2
-Ue1 -Ue2
1’ 2’
Fig. 3.11. Schema echivalentă a transformatorului în regim armonic.
La transformatorul raportat se consideră că cele două înfăşurări

(primară şi secundară) au acelaşi număr de spire, de obicei egal cu
numărul de spire al uneia dintre înfăşurări:
- primară - transformatorul este raportat la primar;
- secundară - transformatorul este raportat la secundar.
Prin procedeul de raportare se menţin neschimbate miezul fero-
magnetic, volumele şi configuraţia înfăşurărilor. De asemenea, ca trans-
formatorul obţinut să fie echivalent celui real trebuie să se conserve:
- solenaţiile înfăşurărilor;
- pierderile în înfăşurări şi în miez;
- puterea reactivă de magnetizare a miezului;
- puterea reactivă corespunzătoare câmpului magnetic de
dispersie;
- puterea transmisă de transformator circuitului receptor.
Parametrii şi mărimile modificate prin raportarea transformatorului
se marchează cu exponentul ().
Din punct de vedere fizic, raportarea transformatorului, de exem-
plu la primar, se poate face în modul următor:
73
- se secţionează înfăşurarea secundară după generatoarea
capetelor de bobină, rezultând w2 spire separate, cu secţiunea
conductorului sc2 şi având fiecare rezistenţa R2/w2;
- se conectează toate spirele în paralel, obţinându-se un singur
mănunchi de secţiune w2sc2 şi rezistenţă R2/w22;
- se împarte mănunchiul în w1 spire, de secţiune w2R2/w1,
fiecare spiră având rezistenţa w1R2/w22;
- se înseriază cele w1 spire obţinându-se o înfăşurare secundară
2
w 
cu w1 spire şi având rezistenţa R   1
'
2
  R2 .
 w2 
2
w 
La fel se modifică şi reactanţa de dispersie: X   1   X σ2 .
'
σ2
 w2 
La efectuarea raportării înfăşurării secundare la primar trebuie să
se menţină neschimbată valoarea solenaţiei secundare. Se schimbă însă
sensul pozitiv de asociere a curentului secundar raportat:
w
w2I2 = - w1I2’  I 2   2 I 2 .
'
w1
Pentru a menţine convenţia de asociere a sensurilor pozitive de la
generatoare, adoptată pentru secundar, odată cu schimbarea sensului
pozitiv pentru curent se va schimba şi sensul pozitiv pentru tensiune.
Ecuaţia tensiunilor pentru circuitul secundar este:
w1
 U 2  R 2  I 2  j  X 2  I 2  U e2  (3.35)
w2
2
w w  w2
 U 2  1  R 2  1    I2 
w2  w2  w1
2
(3.36)
w  w w
 j  X  2  1   2  I 2  U e 2  1
 w 2  w1 w2
w
Notând  U 2  1  U 2 , ecuaţia (3.36) devine:
'
w2
74
 U 2  R '2  I 2  j  X ' 2  I 2  U e1
' ' '
(3.37)
w1
S-a ţinut cont şi de faptul că Ue1/Ue2 = w1/w2, deci U e1  U e2 .
w2
Sistemul de ecuaţii ale transformatorului raportat la primar devine:
U 1  R 1  I1  j  X 1  I1  U e1
 U 2  R '2  I 2  j  X ' 2  I 2  U e1
' ' '
I1m  I1  I 2
'
(3.38)
U e1   j  w 1  
L u 21
 I1m
w1
Acestui sistem îi va corespunde schema echivalentă a transfor-
matorului din figura 3.12.
1 I1 R1 Xσ1 a1 a 2 X’σ2 R’2 I’2 2
U1 U’2
-Ue1 -Ue1
1’ b1 b 2 2’
Fig. 3.12. Schemă echivalentă pentru transformatorul

cu parametrii raportaţi.
Deoarece tensiunile la bornele a1 - b1, respectiv a2 - b2 sunt egale,

punctele a1 şi a2, respectiv b1 şi b2 pot fi legate împreună. Ţinând cont
de ultimele două ecuaţii ale sistemului (3.38) putem scrie:
L
U e1   j  w 1 u 21  I1m   j  X m  I1m ; (3.39)
w1
unde, cu Xm = Lu21 am notat reactanţa de magnetizare (sau utilă) a
transformatorului.
75
Căderea de tensiune -Ue1 este provocată deci de curentul de mag-
netizare, I1m, care parcurge reactanţa Xm. Pe baza acestor observaţii se
poate realiza o nouă schemă echivalentă pentru transformator (figura
3.13).
1 I1 R1 Xσ1 X’σ2 R’2 I’2 2
I1m
U1 U’2
-Ue1 Xm
1’ 2’
Fig. 3.13. Schema echivalentă a transformatorului cu parametrii raportaţi, fără
pierderi în miez.
3.3.4. Schema echivalentă simplificată. Diagrama Kapp.

La funcţionarea în sarcină a transformatorului, sau la funcţionarea
în scurtcircuit, se poate neglija curentul de magnetizare I1m. În această
ipoteză rezultă:
I1 = I2’
Din primele două ecuaţii ale sistemului (3.38), prin însumarea lor,
obţinem:
   
U1  U 2  R 1  R '2  I1  j X 1  X '2  I 2
' '
(3.40)
Notând:
R1 + R2’ = R1e = R1sc - rezistenţa echivalentă a transfor-
matorului sau rezistenţa de scurtcircuit, raportată la primar;
X1 + X2’ = X1e = X1sc - reactanţa echivalentă sau reactanţa
de scurtcircuit, raportată la primar;
obţinem relaţia:
U1  U 2  R 1sc  I1  j  X1sc  I1 .
'
(3.41)
Pe baza acestei relaţii se poate construi schema echivalentă simpli-
ficată a transformatorului (figura 3.14), respectiv diagrama de fazori
76
corespunzătoare (figura 3.15), cunoscută sub denumirea de diagrama

Kapp.
jX1scI1
I1 R1sc X1sc
U1 Z1scI1
U1 U2’ R1scI1
I1I2’

Fig. 3.14. Schema echivalentă
simplificată. Fig. 3.15. Diagrama Kapp.
În regimurile de funcţionare în care putem neglija curentul de

magnetizare, transformatorul se comportă în sistem ca o impedanţă:
Z1e  Z1sc = R1sc + jX1sc, (3.42)
denumită impedanţă echivalentă sau de scurtcircuit.
3.3.5. Schema echivalentă a transformatorului, cu pierderi în

miezul feromagnetic.
Am văzut că, în cazul unei tensiuni de alimentare sinusoidale,
neglijând căderile de tensiune în înfăşurarea primară, fluxul magnetic
are aproximativ tot o variaţie sinusoidală în timp. Datorită acestui fapt,
în miezul feromagnetic al transformatorului se produc pierderi prin
fenomenul de histerezis şi datorită curenţilor turbionari (Foucault).
Pierderile specifice prin histerezis, în unitatea de masă, se pot
exprima prin relaţia:
pH = HfB2 ; (3.43)
relaţie în care:
- factorul H se determină experimental şi depinde de tipul
materialului feromagnetic;
77
- f, frecvenţa de variaţie a fluxului magnetic;
- B, inducţia magnetică.
Pierderile prin curenţi turbionari, variază proporţional cu pătratul
inducţiei magnetice, B, şi cu pătratul frecvenţei, f, după o relaţie de
forma:
pF = Ff2B2, (3.44)
în care F este o constantă care depinde de grosimea tolei, de rezistivi-
tatea electrică şi de densitatea materialului din care este confecţionată
tola respectivă.
Pierderile principale specifice în miez vor fi prin urmare:
pm = pH + pF = (Hf + Ff2)B2 . (3.45)
Pierderile totale în miez vor fi egale cu produsul dintre pierderile
specifice, pm şi masa, M, a miezului:
Pm = pmM = (Hf + Ff2)B2M . (3.46)
Fluxul magnetic se poate aproxima ca produsul dintre inducţia
magnetică şi secţiunea, Sm, a miezului:
 = BSm . (3.47)
Pe de altă parte, din expresia tensiuni electromotoare, Ue1, putem
exprima fluxul prin relaţia:
1
 U e1 (3.48)
  w1
Obţinem:
1
B  Sm  U e1 ,
  w1
U e21
B  2
2
. (3.49)
  w 12  S 2m
Înlocuind B2 în expresia (3.46) a pierderilor, acestea se pot scrie sub
forma:
U e21
Pm  , (3.50)
Rm
în care,
78
2  w 12  S 2m
Rm 
 
H  f  F  f 2  M
. (3.51)
Rm este o rezistenţă echivalentă în care, dacă-i aplicăm la borne

tensiunea Ue1, se disipă o putere egală cu cea datorată pierderilor în
miezul transformatorului. Făcând această observaţie putem modifica
schema echivalentă a transformatorului astfel încât să ţinem cont şi de
pierderile în miezul feromagnetic, în vederea obţinerii unui model de
calcul cât mai apropiat de realitate (figura 3.16).
I1 R1 jX1 jX’2 R’2 I’2
I1a I10
U1 I1m U’2
-Ue1
Rm jXm
Fig. 3.16. Schema echivalentă a transformatorului cu pierderi în miez.
În figura 3.16 s-a no- jXσ1I1

13
tat I10 = I1a + I1m, com- 12
R1I1
ponenta curentului primar, U1
I1, corespunzătoare magne- 11
5
tizării miezului şi pierde- -Ue1 jX ' 2 I '2
rilor în fier. R2’I2’ 4
În cazul în care trans- 2
3
formatorul funcţionează în U ’
I10 2
I2’
gol, I2’ = 0, deci I1 = I10 şi 1
10 I1
9
reprezintă curentul de mers I1m
în gol. Curentul de mers în 7 I1a I2’
gol variază relativ puţin de 8 φ 6
la funcţionarea în gol la Fig. 3.17. Diagrama de fazori a transfor-
funcţionarea în sarcină. matorului cu pierderi în miez.
79
Corespunzător schemei din figura 3.16, se poate construi diagrama
de fazori a transformatorului cu pierderi în miez (figura 3.17).
3.4. Regimurile staţionare de funcţionare a transformatorului.
3.4.1. Regimul de mers în gol.

Un transformator funcţionează “în gol” dacă înfăşurarea primară
este alimentată de la o sursă de curent alternativ, de obicei la tensiunea
nominală, U1n, iar circuitul secundar este lăsat deschis (în gol).
Studiul regimului de mers în gol este important deoarece permite
determinarea prin calcul şi încercări experimentale a unor mărimi re-
prezentative pentru un transformator: raportul de transformare, curentul
de mers în gol şi pierderile la mers în gol. Datele furnizate de acest
regim de funcţionare împreună cu funcţionarea în scurtcircuit, permit
calculul randamentului transformatorului, una dintre caracteristicile
definitorii în exploatarea unui transformator.
Întrucât R1 << Rm şi X1 << Xm, parametrii înfăşurării primare pot
fi neglijaţi în raport cu parametrii de magnetizare. Admiţând această
simplificare, tensiunile electromotoare induse în cele două înfăşurări
sunt aproximativ egale cu tensiunile la borne: Ue1  U1n şi Ue2  U20. Să
analizăm funcţionarea transformatorului în această ipoteză.
Tensiunea electromotoare, ue1.

Dacă considerăm R1  0 şi X1  0, ecuaţia tensiunilor pentru
circuitul primar devine:
u1 = - ue1; (3.52)
adică, tensiunea aplicată înfăşurării primare este, în fiecare moment, în
echilibru cu tensiunea electromotoare indusă în această înfăşurare.
Dacă tensiunea u1 are o variaţie sinusoidală în timp, u1 = U1 2 sint,
expresia lui ue1, prin analogie, va fi:
ue1 = Ue1 2 sin(t - ). (3.53)
80
În figura 3.18.a. tensiunile u1 şi ue1 sunt reprezentate prin curbele 1

şi 2, de aceeaşi amplitudine, dar decalate între ele cu 180o.
Fig. 3.18. Tensiunea primară (1), tensiunea electromotoare (2), fluxul magnetic
(3) şi curentul la un transformator la care se neglijează dispersia, pierderile în
înfăşurări şi în miez: a) în coordonate carteziene; b) diagrama fazorială.
Fluxul magnetic principal, .

Conform legii inducţiei electromagnetice, se poate scrie:
d
u e1   w 1  U e1  2  sin t   . (3.54)
dt
Integrând această egalitate, obţinem:
U e1  2
 d   sin t  dt ,
w1 
U e1  2  
  sin t   (3.55)
  w1  2
Constanta de integrare este nulă deoarece, în regim permanent, nu
avem componentă continuă a fluxului magnetic, în miez.
Din relaţia (3.55) se observă că, dacă tensiunea de alimentare, u1,
este sinusoidală şi fluxul magnetic din miezul transformatorului va avea
o variaţie sinusoidală în timp, acesta fiind defazat înaintea tensiunii
electromotoare ue1 cu /2 (curba 3 din figura 3.18.a.).
Dacă fluxul magnetic se exprimă sub forma:
 
   m  sin t   ; (3.56)
 2
81
unde,
U e1  2 U  2 U e1
m   e1  , (3.57)
  w1 2  f  w 1   2  f  w 1
este amplitudinea fluxului, se poate obţine expresia valorii efective a
tensiunii electromotoare primare:
U e1    2  f  w 1   m  4,44  f  w 1   m . (3.58)
Înfăşurarea secundară este străbătută de acelaşi flux magnetic, ,
motiv pentru care, valoarea efectivă a tensiunii electromotoare a înfăşu-
rării secundare, Ue2, poate fi exprimată prin analogie cu expresia (3.58):
U e 2    2  f  w 2   m  4,44  f  w 2   m ; (3.59)
unde, w2 este numărul de spire ale înfăşurării secundare. Tensiunea
electromotoare ue2, ca şi ue1, este defazată în urma fluxului cu /2 (vezi
figura 3.18.b.).
Pe baza expresiilor (3.58) şi (3.59) se determină una dintre caracte-
risticile cele mai importante ale unui transformator şi anume, tensiunea
electromotoare pe spiră:
U U
U es  e1  e 2    2  f   m  4,44  f   m . (3.60)
w1 w2
Curentul de magnetizare, i1m.

Conform legii circuitului magnetic,
i w
  1m 1 , (3.61)
R
în care, i1mw1 este solenaţia corespunzătoare curentului de magnetizare,
i1m, iar R este reluctanţa totală a miezului (fier + întrefieruri parazite).
Cum, de obicei, miezul feromagnetic este saturat, forma curbei şi am-
plitudinea curentului i1m vor depinde de gradul de saturaţie a miezului
transformatorului.
În figura 3.19 este reprezentată curba de variaţie a curentului de
magnetizare, pe baza unei posibile caracteristici magnetice a miezului.
82
Pe curba sinusoidală a inducţiei magnetice, abcd, sunt marcate două

puncte: b, pentru o valoare oarecare a inducţiei şi c, pentru valoarea
maximă a acesteia. Construcţia curbei i1m(t), akpd, a fost făcută prin
puncte, în ordinea indicată de săgeţi (b-f-g-h-k şi c-l-m-n-p).
Fig. 3.19. Construcţia curbei i1m = f(t) şi descompunerea acesteia în armonici.
Se observă că, la un flux magnetic sinusoidal în timp, variaţia

curentului de mers în gol al unui transformator cu miezul saturat nu
este sinusoidală (curba 4 din figura 3.18.a.). Dacă curba i1m(t), conside-
rată simetrică în raport cu abscisa, se descompune într-o serie de
armonici (figura 3.19), aceasta va conţine numai armonicile de ordin
impar, având amplitudinile I1m,1, I1m,3, I1m,5, etc.
Fundamentala curentului de magnetizare este în fază cu fluxul
magnetic, deci în urma tensiunii primare cu /2. Dintre armonicile de
ordin superior, influenţa cea mai mare în funcţionarea transformatoa-
relor o are cea de ordinul 3, fapt pentru care celelalte pot fi, în general,
neglijate. Deoarece curentul de magnetizare nu este sinusoidal, pe dia-
grama fazorială (figura 3.18.b) se poate reprezenta doar fundamentala
acestui curent, ceea ce face ca această diagramă să fie doar aproxima-
tivă în ceea ce priveşte curentul de mers în gol.
În realitate, R1  0, X1  0 şi trebuie să se ţină cont şi de pierderile
în miez. În această situaţie, puterea activă absorbită de un transformator
monofazat de la reţeaua de alimentare este P0 = U1I10a, în care I10a este
83
valoarea efectivă a componentei active a curentului de mers în gol.
Astfel, curentul de mers în gol al unui transformator real are două com-
ponente: componenta de magnetizare, I1m, care creează fluxul magnetic
principal, fiind în fază cu acesta şi componenta activă, I10a, în cuadra-
tură cu prima (figura 3.20). Înlocuind curba reală a curentului de mag-
netizare, reprezentată în figura 3.19, cu o sinusoidă echivalentă, a cărei
valoare efectivă este identică cu aceea a curbei reale, i1m(t) şi compu-
nând geometric componentele I1m şi I10a, obţinem:
I10  I12m  I10
2
a . (3.62)
Considerând doar pier-

derile în fier prin fenomenul
U1
de histerezis, care au cea mai
mare pondere într-un miez I10
I10a
confecţionat din tole, se poate I1m
aprecia influenţa componen- Fig. 3.20. Curentul de mers în gol al unui
tei I10a asupra formei şi fazei transformator şi componentele sale.
curentului de mers în gol. În
figura 3.21 este reprezentată influenţa unui ciclu de histerezis asupra
formei de undă a curentului de mers în gol.
Fig. 3.21. Influenţa histerezisului asupra curbei curentului de mers în gol.
Fiecărei valori date a inducţiei, B, îi corespund diferite valori ale

curentului de mers în gol, pentru ramurile ascendente şi descendente ale
84
ciclului. Construcţia curbei curentului de mers în gol a fost făcută pe

baza metodei utilizate în figura 3.19. Descompunând curba obţinută în
serie de armonici, se observă că, fluxul  este defazat în urma
fundamentalei curentului de mers în gol, i10,1, cu un unghi .
Pierderile la mers în gol.

La funcţionarea în gol, într-un transformator au loc următoarele
pierderi: 1) pierderi în înfăşurarea primară, PJ1,0  R1  I 10
2
; 2) pierderi
principale în miez, PFe,0; 3) pierderi suplimentare la mers în gol, Ps0.
Puterea activă, P10, absorbită de transformator în acest regim de
funcţionare este folosită în exclusivitate pentru compensarea acestor
pierderi:
P10 = PJ1,0 + PFe,0 + Ps0. (3.63)
Experienţa arată că pierderile în înfăşurarea primară pot fi neglijate
deoarece, chiar în cazul transformatoarelor de mică putere, la un curent
I10 apreciabil, acestea reprezintă, în general, sub 2 % din pierderile de
mers în gol, deci:
P10 = PFe,0 + Ps0 = PFe. (3.63.a)
S-a arătat în § 3.3. că pierderile în miezul transformatorului se
datorează fenomenului de histerezis şi curenţilor turbionari şi au fost
prezentate relaţiile de calcul pentru acestea. De obicei, pierderile în fier
se determină pe baza pierderilor specifice, pFe [W/kg], determinate
experimental, funcţie de inducţie şi la frecvenţe date, pentru diferitele
materiale feromagnetice utilizate la construcţia miezului.
Pierderile suplimentare la mers în gol sunt formate în principal
din: a) pierderi suplimentare în fier datorită neomogenităţilor din struc-
tura tolelor, urmare a prelucrărilor mecanice ale acestora; b) pierderi
datorită repartiţiei neuniforme a inducţiei magnetice, în locurile de
îmbinare a miezului şi în vecinătatea prezoanelor de strângere a aces-
tuia; c) pierderi în diferitele piese metalice utilizate în construcţia trans-
formatorului, cum ar fi: prezoanele, bridele pentru strângerea jugurilor,
85
cuva, etc.; d) pierderi în izolaţia transformatoarelor de înaltă tensiune.
Practic, este imposibil calculul exact al acestor pierderi. Pe baza expe-
rienţei acumulate se poate afirma că, la valori uzuale ale inducţiei mag-
netice, pierderile suplimentare reprezintă 15  20 % din pierderile
principale, PFe,0:
PFe = PFe,0 + Ps0 = (1,15  1,20)PFe,0. (3.64)
În concluzie, se poate spune că, puterea activă, P10, absorbită de
transformator la mers în gol, este aproximativ egală cu pierderile în
materialul feromagnetic al miezului: P10  PFe, fiind disipată aproape
integral în rezistenţa echivalentă a pierderilor în fier, Rm, din schema
transformatorului.
Aceste pierderi se menţin aproximativ la aceeaşi valoare şi la
funcţionarea în sarcină a transformatorului.
În figura 3.22 s-au reprezentat schema echivalentă şi diagrama de
fazori pentru un transformator funcţionând în gol.
I10 R1 jX1 I’2 = 0

jX1I10
I10
R1I10
U1
U1n U’20
-Ue1 Rm jXm -Ue1=U’20
I10
I10a
I1m 
a) b)
Fig. 3.22. a) Schema echivalentă la funcţionarea în gol.
b) Diagrama fazorială.
Modulele fazorilor R1I10 şi jX1I10 sunt exagerate ca mărime, în

comparaţie cu Ue1, pentru realizarea unei figuri lizibile. În mod nor-
mal, căderea de tensiune în transformatoarele de putere, la funcţionarea
în gol, este sub 0,5 % din U1. Acelaşi lucru se poate spune şi despre
modulul lui I10a.
86
Aplicaţie.
Să se determine parametrii de mers în gol ai unui transformator
trifazat având următoarele date: Pn = 5600 kVA; U1/U2 = 35/6,6 kV;
I1/I2 = 92,5/490 A; P10= 18,5 kW; i10 = 4,5 %; f = 50 Hz; Y/ - 11.
Rezolvare:
Tensiunea pe fază a înfăşurării primare (de înaltă tensiune):
U 35 000
U1,f  1   20 200 V.
3 3
Curentul de fază la mers în gol:
4,5
I10,f   I1  0,045  92,5  4,16 A.
100
Pierderile la mers în gol, pe fază:
P 18 500
P10,f  10   6 170 W.
3 3
Parametrii de mers în gol (mărimi de fază):
U1,f 20 200
Z0    4 850 ;
I10,f 4,16
P10,f 6 170
R0  2
  356 ;
I 10,f 4,16 2
` X 0  Z 02  R 02  4 850 2  356 2  4 700 .
3.4.2. Funcţionarea în scurtcircuit.

Regimul de funcţionare în scurtcircuit a unui transformator este
unul limitat ca durată, în care înfăşurarea secundară este închisă prin
intermediul unei impedanţe nule - ca urmare, tensiunea la bornele
secundare este tot nulă (U2 = 0).
Dacă unui transformator cu bornele secundare scurtcircuitate i se
aplică tensiunea de alimentare nominală, curenţii în înfăşurări vor
atinge valori de 10, până la de 20 de ori mai mari decât valorile lor
nominale, deoarece rezistenţele înfăşurărilor sunt relativ mici. Un astfel
de scurtcircuit poate apare în mod accidental la bornele secundare ale
87
unui transformator, în timpul exploatării şi prezintă un mare pericol de
avariere a transformatorului, datorită apariţiei unor eforturi mecanice
mari şi a unor temperaturi excesive în înfăşurări. Din această cauză
transformatorul trebuie să fie dimensionat corespunzător din punct de
vedere mecanic şi termic, totodată, montarea sa la reţeaua de alimentare
trebuie să fie făcută prin intermediul unor protecţii adecvate.
În mod diferit se petrec lucrurile la încercarea transformatorului în
regim de scurtcircuit. Înfăşurarea secundară este scurtcircuitată, dar pri-
marul este alimentat cu tensiune redusă, U1sc, în vederea determinării
parametrilor de scurtcircuit ai transformatorului: a) tensiunea de scurt-
circuit; b) puterea absorbită pentru compensarea pierderilor în scurtcir-
cuit – în acest regim transformatorul nu furnizează energie electrică
utilă.
Tensiunea de scurtcircuit.
Tensiunea aplicată la bornele primare ale unui transformator având
secundarul în scurtcircuit, pentru care în înfăşurări se obţin curenţii
nominali, se notează cu U1sc,n şi se numeşte tensiune nominală de
scurtcircuit. Această tensiune se exprimă de obicei în procente:
U1sc,n
u sc,n   100 [%] (3.65)
U1n
şi, fiind o mărime foarte importantă, este întotdeauna marcată pe
plăcuţa indicatoare a transformatorului (notată pentru simplificare usc).
Corespunzător tensiunii de scurtcircuit se definesc componentele
acesteia, după cum urmează:
 componenta activă,
R I
u sca  1sc 1n  100 [%]; (3.66)
U1n
 componenta reactivă,
X1sc  I1n
u scr   100 [%]. (3.67)
U1n
88
Rezistenţa de scurtcircuit, R1sc şi reactanţa de scurtcircuit, X1sc., au

fost definite în § 3.3.
Curentul de scurtcircuit are valoarea efectivă I1sc:
U1sc
I1sc  ; (3.68)
R 12sc  X12sc
sau,
I1n
I1sc  100 
. (3.69)
u sc
În figura 3.23 s-au reprezentat schema echivalentă şi diagrama de
fazori la funcţionarea în scurtcircuit; R1sc = R1 + R2' (rezistenţa de
scurtcircuit) şi X1sc = X1 + X ' 2 (reactanţa de scurtcircuit). Parametrii
de magnetizare fiind mult mai mari faţă de parametrii echivalenţi ai
înfăşurărilor, pentru acest regim de funcţionare se poate neglija ramura
transversală din schema echivalentă a transformatorului. Ţinând cont de
simplificarea făcută, între curentul primar şi cel secundar, raportat,
există relaţia: I1n  I 2' n .
U1
jX1scI sc
I1n  I’2n R1sc jX1sc
U1sc,R U1sc,X
U1sc
sc I1sc  I’2
R1scIsc
sc
a) b)
Fig. 3.23. a) Schema echivalentă a transformatorului în regim
de scurtcircuit. b) Diagrama de fazori.
Pierderile de scurtcircuit.
Deoarece în regimul de scurtcircuit fluxul magnetic principal este
foarte mic, se pot neglija pierderile în miezul feromagnetic, deci se
89
poate spune că puterea absorbită de transformator în acest regim de
funcţionare, Psc, este folosită pentru compensarea pierderilor în înfăşu-
rări, PJ1, respectiv PJ2:
Psc = PJ1 + PJ2. (3.70)
Prin pierderi în înfăşurări înţelegem:
a) pierderile principale PJc determinate de rezistenţele înfăşu-
rărilor în curent continuu, R1c şi R2c;
b) pierderile suplimentare datorate curenţilor turbionari care apar
în înfăşurări, imperfecţiunilor transpoziţiilor conductoarelor, etc.
Pierderile principale în înfăşurări au ponderea cea mai mare şi se
exprimă cu relaţia:
PJc  I12  R 1c  I 22  R 2c . (3.71)
Problema pierderilor suplimentare este relativ complexă. În gene-
ral pierderile suplimentare sunt introduse în pierderile principale prin
creşterea valorilor rezistenţelor R1c şi R2c cu relaţiile R1 = R1ckR1,
respectiv R2 = R2ckR2, unde kR1 şi kR2 sunt coeficienţii pierderilor
suplimentare. Se poate scrie:
Psc  PJ1  PJ 2  I12  R 1  I 22  R 2  I12  R 1  I12  R '2  I12  R sc . (3.72)
Se poate spune că, puterea activă absorbită de transformator în
acest regim de funcţionare este aproximativ egală cu pierderile în
înfăşurări; la valorile nominale ale curenţilor: Psc,n  PJ,n.
Aplicaţie.
Pentru un transformator trifazat cu puterea nominală Sn=1000
kVA, tensiunea primară nominală U1n=35 kV, raportul de transformare
k = 50,7, conexiunea Yd-5 se dau următoarele date de catalog: curentul
de mers în gol i0=2,2%, pierderile de mers în gol P10=2,13 kW,
tensiunea de scurtcircuit usc=5,8% şi pierderile în înfăşurări nominale
PJn=14,1 kW.
Să se calculeze parametrii schemei echivalente a transformato-
rului raportat la primar.
90
Rezolvare:
Schema echivalentă a transformatorului raportat la primar este
prezentată în figura 3.16.
Curenţii de fază, nominali, ai transformatorului.
- în primar la conexiunea stea avem:
U 35
tensiunea de fază U1n , f  1n   20,2 kV
3 3
Sn 1000
curentul de fază I1n ,f    16,5 A
3U1n 3  35
- în secundar la conexiunea triunghi, tensiunea U2n,f = U2n şi curentul
devine:
Sn Sn 1000
I 2 n ,f   k 50,7  836,33 A .
3  U 2 n ,f 3  U1n ,f 3  35
Impedanţa nominală a transformatorului.
U1n ,f U12n ,f U12n 35 2
Z1n  3   10 3  1225 
I1n ,f Sn Sn 1000
Curentul de mers în gol se poate calcula din datele de catalog.
- factorul de putere la mers în gol este:
P10 P 2,13
cos  0   10   0,097 ;
3  U1n ,f  I10 i 0  S n 0,022  1000
I10
i0   100 [%];
I1n
- curentul de mers în gol:
I10  i 0 I1N  0,022  16,5  0,36 A , iar componentele sale sunt:
I1a  I10 cos 0  0,36  0,097  0,035 A
I1m  I10
2
 I12a  0,36 2  0,035 2  0,358 A .
- Impedanţa de mers în gol:
U1n ,f U1n ,f Z 1225
Z10    1n   55.682 
I10 i 0 I1n ,f i0 0,022
91
R 10  Z10 cos 0  55.682  0,097  5.401 
X10  Z10 2
 R 10
2
 55.682 2  5.4012  55.419 
- Impedanţa de scurtcircuit:
U u sc U1n ,f 0,058  20,2  10 3
Z1sc  1sc    71 
I1n ,f I1n ,f 16,5
Psc PJn 14,1  10 3
R 1sc     17,26 
3I12n ,f 3  I12n ,f 3  16,5 2
X1sc  Z12sc  R 12sc  712  17,26 2  68,87 
- Separarea componentelor impedanţelor primare şi secundare
raportate. Întrucât nu există nici o informaţie suplimentară, se poate
considera, cu bună aproximaţie, că:
R 17,26
R 1  R '2  1sc   8,63  ;
2 2
X 68,87
respectiv, X 1  X ' 2  1sc   34,43  .
2 2
- Impedanţa de magnetizare:
U1n ,f 20,2  10 3
Rm    577  10 3  ;
I1a 0,035
U1n ,f 20,2  10 3
Xm    55,1  10 3  ;
I1m 0,358
Z1m  R 12m  X12m  577 2  10 6  55,12  10 6  579,62  10 3  .
3.4.3. Funcţionarea în sarcină.

Principalele probleme studiate la funcţionarea în sarcină a unui
transformator sunt: circulaţia puterilor, căderea de tensiune în transfor-
mator, datorită impedanţei proprii a acestuia şi randamentul transforma-
torului.
Bilanţul puterilor.
Utilizăm ecuaţiile tensiunilor în cazul transformatorului raportat:
92
U1  R 1  I1  j  X 1  I1  U e1

 (3.73)

0  U 2  R 2  I 2  j  X  2  I 2  U e1
' ' ' ' '
Relaţia de definiţie a puterii complexe este: S = U I* = P + jQ.

Pentru a pune în evidenţă aceste puteri în cazul transformatorului,
* '*
înmulţim prima ecuaţie cu I 1 , pe cea de-a doua cu I 2 şi adunăm cele
două ecuaţii:
U1 I1  R 1I12  jX 1I12  U e1 I1  U e1 I 2  R '2 I '22 
* * '*
 jX ' 2 I '22  U 2 I 2 ;
' '*
(3.74)
*

U1 I1  R 1I12  jX 1I12  U e1 I1  I 2  R '2 I '22 
* '*

 jX ' 2 I '22  U 2 I 2 .
' '*
(3.75)
Observând că:
I1  I 2  I 1  I 2
* '*
 '
*
 I10  I10a  I1m   I10a  I1m
* * * *
şi că tensiunea -Ue1 se poate exprima în funcţie de Rm, respectiv de Xm:

 U e1  R m  I10a ,
respectiv,
 U e1  j  X m  I1m ,
relaţia (3.75) se poate scrie sub următoarea formă:
U1 I1  R 1I12  jX 1I12  R m I10a  jX m I1m  R 2 I 2 
* 2 2 ' '2
 jX ' 2 I '22  U 2 I 2 .
' '*
(3.76)
Făcând notaţiile:
 PJ1 = R1I12 - pierderile Joule în înfăşurarea primară;
2 2
w   w 
 PJ2  R  I   1  R2   2 I 2   R2  I 22 - pierderile Joule
'
2
'2
2
 w2   w1 
în înfăşurarea secundară;
 PFe = RmI10a2 = Ue1I10a - pierderile în miezul feromagnetic;
 Q1 = X1I12 - puterea reactivă corespunzătoare câmpului
magnetic de dispersie al înfăşurării primare;
93
2 2
w   w 
 Qσ2  X  I   1  X σ2   2 I 2   X σ2  I 22 - puterea re-
'
σ2
'2
2
 w2   w1 
activă corespunzătoare câmpului magnetic de dispersie al înfăşurării
secundare;
 QFe = XmI1m2 = Ue1I1m - puterea reactivă necesară magne-
tizării miezului;
şi ţinând cont că:
 S1 = U1I1* = P1 + jQ1 - este puterea complexă primită de
transformator pe la bornele primare, de la reţea;
*
 w  w 
 S 2  U I    1 U 2   2 I 2   U 2 I 2  P2  jQ 2 - este
' '* *
2 2
 w2  w1 
puterea complexă cedată de transformator consumatorilor pe la bornele
secundare;
relaţia (3.75) se poate scrie sub forma:
P1 + jQ1 = (PJ1 + PFe + PJ2 + P2) + j(Q1 + QFe + Q2 + Q2); (3.77)
sau,
P1  PJ1  PFe  PJ 2  P2
 . (3.78)
Q1  Q1  Q Fe  Q 2  Q 2
Corespunzător relaţiilor (3.77), (3.78) şi schemei echivalente a
transformatorului cu considerarea pierderilor în miez, se poate executa
o reprezentare sugestivă (figura 3.24) a repartiţiei puterilor activă, P1 şi
reactivă, Q1, pe care le primeşte transformatorul de la reţea, în regim
staţionar de funcţionare.
Căderea de tensiune în transformator.

Căderea de tensiune în transformator este definită de relaţia:
U = U1n - U2’; (3.79)
sau, în procente:
U1n  U '2
u   100 [%]. (3.80)
U1n
94
P1 P2
PJ1 Xσ1 PFe X’σ2 PJ2
I1 I’2
R1 R2 ’
U1 2
U’2
Qσ1 QFe Qσ2

Q1 Q2
Fig. 3.24. Repartiţia puterilor într-un transformator.
Calculul căderii de tensiune în funcţie de parametrii înfăşurărilor,

de curentul de sarcină şi de factorul de putere al circuitului receptor, se
efectuează pe baza diagramei Kapp, în ipoteza neglijării pierderilor în
miez şi a curentului de magnetizare.
Se presupune că înfăşurarea primară este alimentată la tensiunea
nominală, U1n. Se construieşte proiecţia fazorului U1n, pe direcţia lui
U2’ (figura 3.25) şi se consideră că diferenţa U1n - U2’ este egală cu
segmentul AC .
Unghiul dintre fazorii U1n şi U2’ fiind mic, aproximaţia pe care o
facem considerând că U 1n  OC (în realitate U 1n  OD ) este acoperi-
toare.
Se calculează geometric diferenţa U1n-U2’:
U1n  U '2  AD  AC  AE  EC 
 R 1sc  I1  cos  2  X 1sc  I1  sin  2 , (3.81)
deoarece:

EC  FBsin  2  BG sin  2  FB  BG sin  2  
 FG sin  2  X 1sc I1 sin  2 .
Se obţine:
95
U1n  U '2 R 1sc  I1 X I
 cos  2  1sc 1 sin  2 . (3.82)
U1n U1n U1n
G
φ2
U1n jXσ1scI1 D
C G
E B
φ2 F φ2
A
R1scI1
U 2’ E B C
I1I2’ φ2
φ2
O F
Fig. 3.25. Explicativă la calculul căderii de tensiune în transformator.
Introducând noţiunea de factor de încărcare a transformatorului,

I
, prin relaţia β  1 , putem scrie relaţia (3.82) sub forma:
I 1n
U1n  U '2 R 1sc I1n X I
    cos  2  1sc 1n    sin  2 . (3.82.a)
U1n U1n U1n
Ştiind că:
R1sc  I 1n
 u sca  - componenta activă a tensiunii de scurtcircuit
U 1n
(în unităţi relative);
X I
 u scr  σ1sc 1n - componenta reactivă a tensiunii de scurtcir-
U 1n
cuit (în unităţi relative);
relaţia (3.82.a) devine:
U1n  U '2
u   u sca  cos  2  u scr  sin  2  [u.r.]; (3.82.b)
U1n
sau, în [%]:
96
U1n  U '2
u  100  u sca  cos  2  u scr  sin  2   100 [%]. (3.82.c)
U1n
Observaţie: dacă în relaţia (3.82.b), usca şi uscr se introduc în [%],
u se obţine în [%].
Variaţia de tensiune u poate fi pozitivă sau negativă, după natura
sarcinii; usca şi uscr reprezintă câteva procente din U1n, astfel încât, chiar
în plină sarcină, variaţia de tensiune u nu va depăşi câteva procente
din U1n.
Uneori, pentru a urmări variaţia tensiunii la bornele secundare în
funcţie de curentul de sarcină, I2, se studiază caracteristica externă a
transformatorului, caracteristică definită astfel:
U2 = f(I2), sau U2 = f(), pentru U1 = U1n şi cos2 = constant.
În figura 3.26 s-a reprezentat forma caracteristicilor externe ale
unui transformator.
U2
cos2<1 (capacitiv)
U20
cos2=1
cos2<1 (inductiv)
I2
β
0 0,5 1 I 2n
Fig. 3.26. Forma caracteristicilor externe ale unui transformator.
Aplicaţii.
1. Ştiind că usca  uscr, să se reprezinte grafic, cu aproximaţie,
curbele u = f(), pentru cos2 = 0,7 inductiv, cos2 = 1 şi cos2 = 0,7
capacitiv.
2. Să se determine căderea de tensiune, u, la sarcină nominală şi
cos2 = 0,8 inductiv, pentru un transformator având următoarele date:
Pn = 5600 kVA; U1/U2 = 35/6,6 kV; I1/I2 = 92,5/490 A; usc = 7,5%; Psc
= 57 kV; f = 50 Hz; Y/ - 11.
97
Rezolvare:
Calculul se face pe fază. Tensiunea de scurtcircuit pe partea de
înaltă tensiune este:
U1sc,f = U1f·usc = 20200·0,075 = 1520 V.
Pierderile de scurcircuit pe fază sunt:
P 57000
Psc,f  sc   19000 W.
m 3
Parametrii de scurtcircuit:
U1sc,f 1520
Z sc    16,4 ;
I1,f 92,5
Psc,f 19000
R sc  2
  1,8 ;
I 1,f 92,5 2
X sc  Zsc
2
 R sc
2
 16,4 2  1,8 2  16,3 .
Componentele tensiunii de scurtcircuit:
I1,f  R sc 92,5  1,8
u sca   100   100  0,825 %;
U1,f 20200
I1,f  X sc 92,5  16,3
u scr   100   100  7,45 %.
U1,f 20200
Pentru cos2 = 0,8 inductiv, avem:
sin  2  1  cos 2  2  1  0,8 2  0,6 .
În consecinţă:
u  u sca  cos  2  u scr  sin  2  
 1  0,825  0,8  7,45  0,6  5,13 %.
Randamentul transformatorului.
Prin definiţie, randamentul unui transformator, , este raportul
dintre puterea activă transmisă de acesta pe la bornele secundare şi
puterea activă primită de transformator de la reţea:
98
P2
η . (3.83)
P1
P2 = U2I2cos2, iar conform bilanţului puterilor transformato-
rului, P1 = P2 + PFe + PJ, unde PJ = PJ1 + PJ2 = R1I12 + R2I22.
Obţinem:
U 2  I 2  cos  2
 . (3.84)
U 2  I 2  cos  2  PFe  PJ
Dacă se neglijează curentul de mers în gol, deci I1  I2’, factorul de
încărcare se poate scrie sub următoarea formă:
w2
'
I2
I1 I2 w1 I
    2 , deci:
I1n I1n w 2 I 2n
I 2n
w1
PJ = R1I1 + R2 I2 = (R1 + R2’)I12 = (R1+R2’)2I1n2 = 2PJn,
2 ’ ’2
cu PJn = (R1+R2’)I1n2.
Dacă se consideră şi tensiunea secundară constantă, şi anume,
egală cu U2n, relaţia (3.84) devine:
  U 2 n  I 2 n  cos  2
 . (3.84.a)
  U 2 n  I 2 n  cos  2  PFe   2  PJn
Considerând U2nI2n  Sn, puterea aparentă nominală a transforma-
torului, obţinem pentru randament următoarea relaţie:
  S n  cos  2
 . (3.84.b)
  S n  cos  2  PFe   2  PJn
Randamentul unui transformator depinde prin urmare de curentul
de sarcină al acestuia (prin factorul de încărcare) şi de factorul de pute-
re, cos2, al circuitului receptor conectat la bornele secundare ale trans-
formatorului.
Dacă factorul de putere este constant, maximul randamentului se
dη
obţine pentru  0 , adică:
dβ
99
PFe
 max  ; (3.85)
PJn
rezultă:
S n  cos  2
 max  . (3.86)
S n  cos  2  2  PFe  PJn
Deoarece transformatoarele funcţionează majoritatea timpului la

sarcini mai mici decât sarcinile nominale, raportul pierderilor se alege
astfel încât randamentul maxim să rezulte la un curent de sarcină I1 =
(0,3  0,6)I1n. Forma de variaţie a caracteristicii randamentului transfor-
matorului este redată în figura 3.27.
Fig. 3.27. Alura curbei de variaţie a randamentului unui transformator.
Aplicaţie.
Un transformator are puterea nominală Sn = 1000 kVA şi
randamentul nominal n = 98 %, la factorul de putere cos2 = 1. Ştiind
că randamentul este maxim pentru m = 1/3 din sarcina nominală, să se
calculeze:
1. pierderile nominale ale transformatorului;
2. randamentul transformatorului pentru sarcină nominală şi
factor de putere cos2 = 0,8.
Rezolvare:
1. Randamentul, la o sarcină oarecare, are expresia:
100
β  Sn  cos  2
η , (1)
β  Sn  cos  2  PFe  β 2  PJn
în care PJn  Psc,n (pierderile nominale la scurtcircuit), iar PFe  P10,n
(pierderile nominale la mers în gol).
Dacă  = 1, deci în regim nominal de funcţionare şi cos2 = 1:
Sn
ηn  . (2)
S n  P10,n  Psc,n
Valoarea lui m, corespunzătoare randamentului maxim, se obţine
din relaţia:
PFe P10,n
 2m   . (3)
PJn Psc,n
Din ecuaţia (2) rezultă:
Sn(1-n) = n(Psc,n + P10,n),
prin urmare:
1  n
Psc,n  P10,n  S n . (4)
n
Înlocuind pe P10,n din relaţia (3) în relaţia (4) se obţine:
1  n
 
1   2m  Psc,n  S n
n
,
de unde rezultă valoarea pierderilor nominale la scurtcircuit

S n 1   n 1000 1  0,98
Psc,n     18,37 kW,
1   2m  n 1 0,98
1
9
şi valoarea pierderilor nominale la funcţionarea în gol:
1
P10,n   2m  Psc,n   18,37  2,04 kW.
9
2. Randamentul, pentru  = 1 şi cos 2 = 0,8, conform relaţiei
(2), este:
1000  0,8
  97 %.
1000  0,8  2,04  18,37
101
3.5. Transformatorul trifazat.
3.5.1. Construcţia.
În sistemele trifazate de curent alternativ, pentru transformarea
puterii electrice, se utilizează fie trei transformatoare monofazate ale
căror înfăşurări primare, respectiv secundare, se conectează în stea sau
în triunghi (figura 3.28), fie transformatoare trifazate, care pot avea
miezul magnetic simetric în raport cu înfăşurările de fază, având
coloanele dispuse în spaţiu, la 1200, sau asimetric în raport cu aceste
înfăşurări (figura 3.29).
A B C
a b c
Fig. 3.28. Trei transformatoare identice având înfăşurările primare, respectiv

secundare, conectate în stea.
A B C Dacă considerăm un transformator

trifazat format din trei transformatoare
monofazate identice, alimentate de la o
sursă trifazată simetrică, având înfăşură-
rile conectate în stea între faze şi nul şi
alimentând un receptor trifazat simetric,
putem scrie ecuaţiile tensiunilor pentru
circuitele primare de pe cele trei faze, prin
a b c
Fig. 3.29. Transformator
analogie cu relaţia dedusă în cadrul teoriei
trifazat nesimetric. tehnice pentru transformatorul monofazat:
102
 di1A d A
u 1A  R 1  i1A  L 1 dt  w 1 dt

 di1B d
u 1B  R 1  i1B  L 1  w1 B ; (3.87)
 dt dt
 di1C d C
u 1C  R 1  i1C  L 1 dt  w 1 dt

sau,
 d A di1A
w 1 dt  u 1A  R 1  i1A  L 1 dt

 d B di
w 1  u 1B  R 1  i1B  L 1 1B . (3.88)
 dt dt
 d C di1C
w 1 dt  u 1C  R 1  i1C  L 1 dt

Adunând cele trei ecuaţii obţinem:
w 1  A   B   C   u 1A  u 1B  u 1C 
d
dt
 R 1 i1A  i1B  i1C   L 1 i1A  i1B  i1C  .

d
(3.89)
dt
Deoarece sistemul trifazat de alimentare a primarelor transforma-
toarelor este simetric, rezultă că u1A + u1B + u1C = 0 şi întrucât şi
receptorul este trifazat simetric, rezultă şi i1A + i1B + i1C = 0. Prin
urmare şi fluxurile magnetice vor forma un sistem trifazat simetric, cu
rezultantă nulă:
A + B + C = 0. (3.90)
Această situaţie corespunde cazului a trei transformatoare monofa-
zate identice, având miezurile dispuse la 1200, ca în figura 3.30.
Deoarece rezultanta celor trei fluxuri e nulă, se poate renunţa la
coloana de întoarcere, obţinându-se un miez simetric cu flux forţat
(figura 3.31). Fluxul unei coloane se închide, la un moment dat, prin
celelalte două coloane.
103
iC În oricare alt regim de
C
uC funcţionare, când A + B +
A B iB
+ C = 0  0, prin coloana
iA uB comună trece fluxul mag-
A + B + C
uA netic rezultant 0, iar dacă
această coloană lipseşte, 0
se va închide prin aer,
reluctanţa magnetică a cir-
Fig. 3.30. Transformatoare monofazate cuitului fiind în acest caz
identice cu miezurile dispuse la 120o. foarte mare.
φC
φB
φA φA φC
φB
Fig. 3.32. Miez magnetic

Fig. 3.31. Miez magnetic având coloanele în acelaşi
simetric cu flux forţat. plan.
Dacă se elimină şi jugurile unei faze, se va obţine o construcţie a
miezului mai simplă şi mai economică, cu cele trei coloane situate în
acelaşi plan (figura 3.32). Acest tip de miez, cu cea mai largă răspân-
dire practică, are dezavantajul nesimetriei magnetice. Pentru a reduce
consecinţele negative ale acestei nesimetrii, în practică se procedează la
mărirea secţiunii jugurilor cu 10  15 % în raport cu secţiunea
coloanelor.
3.5.2. Echivalenţa dintre o fază şi un transformator monofazat.

Se poate demonstra valabilitatea teoriei transformatorului monofa-
zat în cazul celui trifazat, cu miez compact. Considerăm transformato-
rul din figura 3.33, la care sensurile tensiunilor, curenţilor şi fluxurilor,
104
pe fază, au fost reprezentate conform ipotezelor de la teoria fizică a

transformatorului monofazat. Indicii mărimilor notaţi cu litere mari se
referă la primar, cei notaţi cu litere mici la secundar.
φA φB φC
LCA=LAC
iA
A
RA B C
iB iC
LBA=LAB
LBB LCC
uA LAA uC
uB
LbA=LAb
LcA=LAc
Y Z
X ia LaA=LAa ib ic
a b c
ua ub Lbb uc Lcc
Ra
Laa y z
x
Fig. 3.33. Explicativă pentru scrierea ecuaţiilor transformatorului trifazat.
Scriem, de exemplu, ecuaţiile tensiunilor pentru faza A, pentru

primar şi secundar, cu ajutorul inductivităţilor proprii şi mutuale:
di di di
u A  R A i A  L AA A  L AB B  L AC C 
dt dt dt
di di di
 L Aa a  L Ab b  L Ac c ; (3.91.a)
dt dt dt
di di di
 u a  R a i a  L aa a  L ab b  L ac c 
dt dt dt
di di di
 L aA A  L aB B  L aC C . (3.91.b)
dt dt dt
S-a avut în vedere că bobinele situate pe aceeaşi coloană sunt în
concordanţă din punct de vedere magnetic (fluxul uneia prin cealaltă
105
are acelaşi sens cu fluxul propriu al acesteia din urmă), iar cele situate
pe coloane diferite sunt în opoziţie.
Neglijând nesimetria magnetică, putem scrie:
LAB = LAC; LAb = LAc; Lab = Lac; LaB = LaC. (3.92)
Dacă considerăm că, iA + iB + iC = 0 şi ia + ib + ic = 0 (curenţii prin
înfăşurările primare, respectiv secundare, formează sisteme trifazate
simetrice) cele două ecuaţii se pot scrie sub forma:
di di
u A  R Ai A   LAA  LAB  A   LAa  LAb  a
dt dt
. (3.93)
dia di A
 ua  Ra ia   Laa  Lab    LaA  LaB 
dt dt
S-a ţinut cont de faptul că:
i A  i B  i C 
 .
i a  i b  i c 
LAA = LAA + LAB; Laa = Laa + Lab; LaA = LaA + LaB = LAa + LAb = La;
obţinem:
 di A di a
 u A  R A  i A  L AA  L Aa
dt dt
 , (3.94)
 u  R  i  L di di
a
 L aA A
 a a a aa
dt dt
adică două ecuaţii identice ca formă cu ecuaţiile unui transformator
monofazat (teoria fizică) cu deosebirea că, în locul inductivităţilor
proprii L11, L22 şi mutuale L12=L21, în aceste ecuaţii intervin aşa numite-
le inductivităţi ciclice LAA, Laa, LAa = LaA, care ţin cont de interacţiunea
uneia dintre faze cu celelalte două. De exemplu, inductivitatea ciclică
LAA se referă la fluxul magnetic produs de toate cele trei înfăşurări
primare de fază, printr-una dintre înfăşurările primare, iar inductivitatea
ciclică mutuală LAa înglobează acţiunea mutuală a tuturor curenţilor din
106
înfăşurările secundare asupra unei înfăşurări primare. Se remarcă de

asemenea că în cele două ecuaţii (3.94) nu intervin curenţii celorlalte
faze.
Avantajul introducerii inductivităţilor ciclice constă în posibilitatea
reducerii studiului transformatorului trifazat la numai una dintre faze,
în condiţii de simetrie magnetică şi electrică (în cazul transformatorului
cu trei coloane în acelaşi plan, metoda este aproximativă).
Să vedem cum se poate calcula de exemplu, inductivitatea ciclică
proprie a unei înfăşurări primare de fază, în ipoteza neglijării fluxului
magnetic de scăpări al acesteia.
Considerăm schema electrică echivalentă a circuitului magnetic în
această situaţie, figura 3.34. RmA = RmB = RmC = Rm, sunt reluctanţele
celor trei coloane, cu jugurile distribuite corespunzător, astfel încât cele
trei reluctanţe să fie egale între ele.
A w i 2 w i
 AA   1 A   1 A ;
R  R mC 3R m 3 Rm
R mA  mB
R mB  R mC 2
w 1   AA 2 w 12
RmA L AA    ;
iA 3 Rm
φAA φCA  BA w 1   BA
φBA
L BA   ;
iA iA
θA= w1iA RmB RmC BA este fluxul fascicular
produs de înfăşurarea pri-
mară de pe faza A în înfă-
Fig. 3.34. Schema electrică şurarea primară de pe faza
echivalentă a circuitului magnetic. B; toate cele trei înfăşurări
primare au câte w1 spire.
 AA 1 w 1  i A
 BA   CA    ;
2 3 Rm
107
1 w2 i 1
 L BA   1 A  L AB  L AA ;
3 Rm 2
3 w2
 L AA  L AA  L AB  L AA  1 . (3.95)
2 Rm
La reprezentarea schemei echivalente pentru acest caz, înfăşurările
secundare s-au considerat în gol.
3.6. Grupele de conexiuni ale transformatoarelor trifazate.
3.6.1. Scheme de conexiuni.

Înfăşurările primare, respectiv secundare, ale transformatoarelor
trifazate, se conectează în stea, în triunghi sau zigzag.
Schema de conexiuni stea are simbolul “y” pentru înfăşurarea de
joasă tensiune şi “Y” pentru înfăşurarea de înaltă tensiune. Această
schemă se realizează conectând împreună începuturile sau sfârşiturile
înfăşurărilor de fază; capetele libere ale înfăşurărilor se leagă la bornele
transformatorului. Totodată se poate scoate şi punctul de conexiune
stea la o bornă separată (figura 3.35).
Conexiunea stea permite obţinerea a două sisteme de tensiuni de
valori diferite, în raport de 1/ 3 : un sistem de tensiuni de fază şi unul
de tensiuni de linie.
În regim armonic (sinusoidal simetric), valoarea efectivă a tensi-
unii de linie, UAB = UlY, este de 3 ori mai mare decât valoarea
efectivă a tensiunii de fază, UA0 = UfY : U lY  3  U fY . Valorile
curenţilor de linie şi de fază sunt egale: IlY = IfY.
A B C 0 A B C
X Y Z 108 X Y Z 0
Fig. 3.35. Conexiunea stea.
Conexiunea stea se utilizează la transformatoarele de putere, pe

partea de înaltă şi foarte înaltă tensiune, precum şi la transformatoarele
de distribuţie.
Schema de conexiuni triunghi are simbolul “d” pentru înfăşurarea
de joasă tensiune, respectiv “D” pentru cea de înaltă tensiune. Această
schemă se realizează conectând sfârşitul unei înfăşurări de fază cu înce-
putul altei înfăşurări de fază (figura 3.36).
La conexiunea triunghi, relaţiile între mărimile de linie şi mărimile
de fază, în regim armonic, sunt: U lD  U fD ; I lD  3 I fD . Prin urmare,
curentul de fază este de 3 ori mai mic decât curentul de linie.
Schema de conexiuni triunghi este potrivită în cazul în care curen-
ţii de linie au valori mari deoarece, curenţii de fază fiind mai mici, şi
secţiunea conductorului este mai mică. În aceste condiţii, înfăşurarea se
poate executa mai uşor. Schema de conexiuni triunghi se utilizează la
transformatoarele de putere, pe partea de joasă tensiune.
A B C A B C
X Y Z
X Y Z
Fig. 3.36. Conexiunea triunghi.
Schema de conexiuni zigzag are simbolul “z” pentru înfăşurarea de

joasă tensiune şi “Z” pentru cea de înaltă tensiune. Această schemă de
conexiuni se realizează din şase bobine egale, conectând în serie câte
109
două bobine de pe coloane diferite, înfăşurările de fază astfel obţinute
fiind conectate apoi în stea (figura 3.37). La conexiunea zigzag, relaţiile
între mărimile de linie şi cele de fază sunt identice cu cele stabilite la
schema de conexiuni stea.
Tensiunea de fază:
U A0 U B0
U fZ   ,
2 2
UA0 şi UB0 fiind tensiunile de fază de la schema de conexiuni stea, cu
acelaşi număr de spire pe fază. În regim sinusoidal, rezultă:
3
U fZ 
U fY .
2
Prin urmare, tensiunea pe fază la conexiunea zigzag este mai mică
decât la conexiunea stea. Pentru obţinerea aceleiaşi tensiuni, numărul
de spire trebuie majorat de 2/ 3 ori. Înfăşurarea conectată în zigzag
are un consum de material conductor cu 15 % mai mare decât înfăşura-
rea conectată în stea sau triunghi.
Schema de conexiuni zigzag se utilizează pe partea de joasă tensi-
une a transformatoarelor de distribuţie cu încărcare nesimetrică.
A B C 0
A’ B’ C’
X’ Y’ Z’
X Y Z
X Y Z
’ ’ X’ Y’ Z’
A’ B’ C’
A B C 0
Fig. 3.37. Conexiunea zigzag.
3.6.2. Grupe de conexiuni.
110
Transformatoarele pot avea diferite conexiuni ale înfăşurărilor de

fază din primar, în raport cu înfăşurările de fază secundare. De modul
în care se realizează conexiunile înfăşurărilor depinde defazajul tensiu-
nilor de linie, măsurate între bornele analoage din primar, respectiv
secundar.
De exemplu, în cazul transformatorului monofazat, tensiunile de
linie UAX şi Uax, pot fi în fază (figura 3.38.a) sau în opoziţie de fază
(figura 3.38.b). În cel de-al doilea caz s-a schimbat sensul de parcurgere
a înfăşurării de joasă tensiune. Acelaşi rezultat se obţine prin schimba-
rea sensului de bobinare a unei singure înfăşurări.
A A
UAX UAX
X Uax X
a a
x Uax
x
a) b)
Fig. 3.38. Grupe de conexiuni la transformatorul monofazat:
a) grupa “0”; b) grupa “6”.
La transformatoarele trifazate se pot realiza mai multe grupe de

conexiuni.
Prin definiţie, ordinul grupei de conexiuni este dat de multiplul
unghiului de 30 grade pentru care se obţine unghiul de defazaj dintre
tensiunile de linie de pe partea de înaltă tensiune, respectiv joasă
tensiune, considerate între borne analoage.
Fie de exemplu, o grupă de conexiuni Yy. Se presupune că înfăşu-
rările primare, respectiv cele secundare, au acelaşi sens de bobinare, iar
conexiunea stea este realizată fie la începutul înfăşurărilor, fie la sfârşi-
tul lor. Grupele de conexiuni care se pot obţine prin schimbarea borne-
lor înfăşurării secundare sau prin schimbarea sensului de parcurgere a
acestei înfăşurări, sunt reprezentate în figura 3.39.
111
În cazul acestor grupe de conexiuni, defazajul tensiunilor de linie
de pe partea de joasă tensiune în raport cu tensiunile de linie de pe
partea de înaltă tensiune, este un multiplu par de 30 grade. O situaţie
asemănătoare rezultă şi în cazul grupelor de conexiuni formate cu
ambele înfăşurări conectate în triunghi, Dd.
În cazul grupelor de conexiuni Dy (sau Yd), cu ipotezele de mai
sus, defazajul tensiunilor de linie este un multiplu impar de 30 grade.
Prin urmare, se pot realiza grupe de conexiuni cu defazajul tensiunilor
de linie de: 130o; 230o; 330o; ...; 1230o. Dintre toate conexiunile
posibile, cele mai importante sunt grupele: 0 (sau 12), 5, 6 şi 11.
Fig. 3.39. Grupe de conexiuni la transformatorul trifazat

cu înfăşurări în stea.
3.6.3. Determinarea practică a grupei de conexiuni.

Determinarea grupei din care face parte o conexiune, deja realiza-
tă, se efectuează pe cale experimentală.
Prima metodă experimentală este cea directă, care se realizează cu
ajutorul fazmetrului (cos-metrului). Se foloseşte un fazmetru (cos-
metru) monofazat, a cărui bobină de curent se conectează, printr-un
reostat, la bornele unei faze a unei înfăşurări a transformatorului, iar
bobina sa de tensiune la bornele analoage ale celeilalte înfăşurări (figu-
ra 3.40). Se alimentează una dintre înfăşurări la o tensiune care să
asigure funcţionarea normală a fazmetrului şi se citeşte indicaţia aces-
tuia. Cunoscând defazajul tensiunilor de fază, se calculează defazajul
112
tensiunilor de linie ale înfăşurărilor primară, respectiv secundară, ale

transformatorului, defazaj care, împărţit la 30o, ne va da ordinul grupei
respective de conexiuni.
Cea de-a doua metodă experimentală de determinare a grupei de
conexiuni, la transformatoarele trifazate, se realizează printr-o încercare
în gol a transformatorului, la o tensiune redusă, înfăşurările primară şi
secundară având două borne analoage legate împreună. Tensiunea de
alimentare a transformatorului trebuie aleasă astfel încât, tensiunea
indusă în înfăşurarea de înaltă tensiune să nu depăşească tensiunea
nominală la bornele înfăşurării de joasă tensiune.
Fig. 3.40. Schema de montare a fazmetrului pentru

determinarea grupei de conexiuni.
Considerăm cazul în care bornele conectate împreună sunt “A” şi

“a”. Se măsoară tensiunile de linie UAB, respectiv Uab şi se calculează
raportul de transformare ku; se măsoară tensiunile UbB, UcC, (în mod
normal, UbB = UcC), UbC, şi UcB. Valorile măsurate se compară cu valo-
rile calculate conform tabelului 3.1, stabilindu-se grupa de conexiuni
din care face parte transformatorul.
Tabelul 3.1.
Defazaj Conexiuni Formule de calcul pentru:
Grupa
[grade] posibile UbB = UCc UCb UBc
113
0 (12) 0 (360) Yy/Dd/Dz U ab k u  1 U ab 1  k u  k 2u
5 150 Yd/Dy/Yz U ab 1  3  k u  k 2u U ab 1  k 2u U ab 1  3k u  k 2u
6 180 Yy/Dd/Dz U ab k u  1 U ab 1  k u  k 2u
11 330 Yd/Dy/Yz U ab 1  3k u  k 2u U ab 1  k 2u U ab 1  3k u  k 2u
3.7. Funcţionarea în paralel a transformatoarelor.
Două sau mai multe transformatoare funcţionează în paralel dacă

au bornele primare omoloage cuplate la aceeaşi bară a reţelei de
alimentare şi bornele secundare omoloage cuplate la aceeaşi bară a
consumatorului.
Principalele probleme care trebuie rezolvate pentru funcţionarea

optimă în paralel, a două sau mai multe transformatoare, sunt: reparti-
zarea sarcinii totale proporţional cu puterile nominale ale transforma-
toarelor şi anularea curenţilor de circulaţie prin înfăşurările secundare
ale acestora.
Considerăm două transformatoare A şi B, reprezentate prin schema
lor echivalentă simplificată, conectate în paralel pe o impedanţă de
sarcină Z (figura 3.41). Zl sunt impedanţele conductoarelor de legătură.
I1A Z1scA=R1scA+jXσ1scA
Zl
U1 U’2A
Zl
I
I1B Z1scB=R1scB+jXσ1scB Zl
Z
U1 U’2B Zl
114
Fig. 3.41. Schema echivalentă a două transformatoare în paralel.
Presupunem că tensiunile nominale primare ale transformatoarelor

sunt egale, aceasta fiind de altfel prima condiţie ce trebuie respectată la
conectarea în paralel a două sau mai multe transformatoare.
Se pot scrie relaţiile:
U1  I1A Z1sc,A  U 2A şi U1  I1B Z1sc,B  U 2 B ;
' '
rezultă:
U  U 2A U  U 2B
' '
I1A  1 ; I1B  1 . (3.96.a,b)

Z1sc,A Z1sc,B
Curentul total, prin impedanţa de sarcină, va fi:
 1 1  U 2 A
' '
U 2B
I  I1A  I1B  U1      (3.97)
 Z1sc,A Z1sc,B  Z1sc,A Z1sc,B
Se scriu curenţii I1A şi I1B în funcţie de I, eliminând din relaţiile
acestor curenţi pe U1:
' '
U U
I  2A  2B
Z1sc,A Z1sc,B
U1  
Z1sc,A  Z1sc,B
Z1sc,A  Z1sc,B
I  Z1sc,A  Z1sc,B  U 2 A  Z1sc,B  U 2 B  Z1sc,A

' '
 . (3.98)
Z1sc,A  Z1sc,B
Înlocuind pe (3.98) în (3.96.a), obţinem:
I  Z1sc,B U 2 A  Z1sc,B
' '
U 2B
I1A    
Z1sc,A  Z1sc,B Z1sc,A Z1sc,A  Z1sc,B  Z1sc,A  Z1sc,B
'
U 2A I Z1sc,B U 2B  U 2A
' '
  ...   . (3.99)
Z1sc,A Z1sc,A  Z1sc,B Z1sc,A  Z1sc,B
În mod analog, înlocuind (3.98) în (3.96.b) şi efectuând calculele,
rezultă:
115
I  Z1sc,A U 2B  U 2A
' '
I1B   . (3.100)
Z1sc,A  Z1sc,B Z1sc,A  Z1sc,B
După cum se observă, curenţii I1A şi I1B au câte două componente.
Primele componente, diferite pentru cele două transformatoare, sunt
impuse de sarcină, fiind proporţionale cu valoarea curentului I. Celelal-
te două componente sunt independente de I şi sunt egale în valoare
absolută, existând chiar când I = 0. Această componentă, pe care o
notăm
U 2B  U 2A
' '
IC  , (3.101)
Z1sc,A  Z1sc,B
poartă numele de curent de circulaţie sau de egalizare şi prejudiciază
buna funcţionare a transformatoarelor conectate în paralel, deoarece
încarcă suplimentar unul dintre transformatoare şi-l descarcă pe celă-
lalt, transformatoarele fiind solicitate în mod diferit. Pentru a nu exista
curent de circulaţie se impune ca Ic = 0, ceea ce conduce la:
U 2A  U 2B
' '
(3.102)
De aici, deoarece avem o egalitate de numere complexe, ceea ce
presupune module şi faze egale, rezultă încă două condiţii pe care
trebuie să le satisfacă transformatoarele pentru a putea fi conectate în
paralel:
a) U2A’ = U2B’  U2A = U2B şi, deoarece U1A = U1B = U1, aceasta
se traduce prin rapoarte de transformare egale, deci kA = kB;
b) condiţia ca u2A să fie în fază cu u2B, deci arg{U2A’} =
arg{U2B’}, este îndeplinită dacă cele două transformatoare au aceeaşi
grupă de conexiuni.
Dacă IC = 0, împărţind relaţia (3.99) prin relaţia (3.100), se obţine:
I1A I Z1sc,B Z1sc,A  Z1sc,B Z1sc,B
   ; (3.103)
I1B Z1sc,A  Z1sc,B I Z1sc,A Z1sc,A
116
sau, introducând în relaţie factorii de încărcare ai celor două transfor-

I I
matoare, respectiv β A  1A şi β B  1B , obţinem:
I 1n,A I 1n,B
I1A
A I1n , A Z1sc, B  I1n , B U1sc, B U1sc, B jscB  scA 
    e (3.104)
B I1B Z1sc, A  I1n , A U1sc, A U1sc, A
I1n , B
Discuţie:
a) Dacă U1sc,A = U1sc,B dar, sc,A  sc,B, se obţine diagrama fazori-
ală a curenţilor din figura 3.42. Se observă că,
sc,B  sc,A
I  I1A  I1B   cos ; (3.105)
2
deci, pentru acelaşi curent de sarcină, I, dacă diferenţa sc,B - sc,A este
mare, curenţii I1A, respectiv I1B, pot creşte substanţial, deci transforma-
toarele conectate în paralel vor
U’2A=U’2B
fi solicitate suplimentar. Este
φscA
φscB I1A evident că, optimul se reali-
zează pentru sc,B - sc,A = 0.
I Această condiţie este realizată
la transformatoarele având
I1B
puteri nominale egale sau care
nu diferă într-un raport mai
Fig. 3.42. Diagrama fazorială a
curenţilor.
mic de 1/3.
b) În cazul în care sc,A =
sc,B dar, U1sc,A  U1sc,B, relaţia (3.104) se poate scrie sub forma:
I1A
I1n ,A U 1sc,B
 ; (3.106)
I1B U 1sc,A
I1n ,B
117
I1A  U1n U 1sc,B
I1n ,A  U1n U1n
sau, înmulţind curenţii cu U1n:  . Rezultă:
I1B  U 1n U 1sc,A
I1n ,B  U1n U1n
SA
S n ,A u sc,B
 ,
SB u sc,A
S n ,B
S A S n ,A u sc,B
sau,   . (3.107)
S B S n ,B u sc,A
Cu alte cuvinte, puterea aparentă totală, S = SA + SB, se reparti-
zează pe cele două transformatoare proporţional cu puterile lor aparente
şi invers proporţional cu tensiunile lor de scurtcircuit. De aici, o nouă
condiţie şi anume, ele trebuie să aibă tensiunile de scurtcircuit egale.
În concluzie, se poate spune că, două sau mai multe transforma-
toare se pot conecta în paralel dacă parametrii acestora îndeplinesc
următoarele condiţii:
1) tensiunile primare nominale, ale transformatoarelor, să fie ega-
le şi compatibile cu tensiunea reţelei de alimentare;
2) rapoartele de transformare, ale transformatoarelor care se vor
conecta în paralel, trebuie să fie egale: ku1 = ku2 = … = kup; “p” fiind
numărul de transformatoare care se conectează în paralel;
3) tensiunile de scurtcircuit nominale, ale transformatoarelor, să
fie egale: usc,1 = usc,2 = … = usc,p;
4) unghiurile interne de scurtcircuit ale transformatoarelor, sc =
X
 arctg sc să fie aceleaşi;
Rsc
5) transformatoarele să facă parte din aceeaşi grupă de conexiuni.
De la condiţiile 2) şi 3) sunt admise abateri, în limite normate:
118
 0,5 %, pentru raportul de transformare;

 10 %, pentru tensiunea de scurtcircuit.
Abaterile sunt calculate faţă de valorile medii.
3.8. Autotransformatorul monofazat.
Autotransformatorul are un miez feromagnetic şi o singură înfăşu-

rare pe fază, prevăzută cu una sau mai multe prize. În figura 3.43 este
prezentată schiţa unui autotransformator monofazat.
Înfăşurarea “1 – 0” este înfăşurarea primară (de înaltă tensiune),
iar înfăşurarea “0 – 2” este înfăşurarea secundară (de joasă tensiune);
prin urmare, înfăşurările primară şi secundară ale autotransforma-
torului sunt cuplate electromagnetic şi conectate galvanic, o parte din
înfăşurare fiind comună atât primarului cât şi secundarului.

Ii
1
Ra,Xa
wa a
Ui w Ij
i
2
Is
wj j Uj
Rj,Xj
0 0
’
Fig. 3.43. Autotransformatorul electric monofazat.
Autotransformatorul poate fi ridicător de tensiune, când se alimen-

tează pe partea de joasă tensiune, bornele “0 – 2”, sau coborâtor de
tensiune, când se alimentează pe partea de înaltă tensiune, bornele “1 –
0”; la cealaltă pereche de borne se conectează circuitul receptor.
119
Se notează cu:
Ui w i
k  , (3.108)
Uj wj
raportul tensiunilor autotransformatorului, aproximativ egal cu raportul
numerelor de spire între bornele “1 – 0”, respectiv “0 – 2”. Neglijând
curentul de magnetizare, cu sensul pozitiv al curenţilor ales ca în figura
3.43, prin aplicarea legii circuitului magnetic de-a lungul unei linii de
câmp magnetic util, se poate scrie, în regim armonic, ecuaţia (mărimile
sunt reprezentate în complex simplificat):
wa·Ii - wj·Is  0; (3.109)
sau,
Ii w j 1
  . (3.110)
I s w a k 1
S-a notat cu Is curentul prin porţiunea de înfăşurare comună a auto-
transformatorului, iar cu wa numărul de spire ale înfăşurării adiţionale,
parcursă numai de curentul Ii, pe partea de înaltă tensiune.
Cum Ii + Is = 0, rezultă:
k 1
I s  k  1  I i   Ij. (3.111)
k
Puterea transferată de autotransformator, de la bornele primare
către cele secundare, în ipoteza în care pierderile sunt neglijabile, este:
S = Ui·Ii = Uj·Ij. (3.112)
O parte din această putere este transferată pe cale electromagne-
tică:
Se = Uj·Is; (3.113)
sau, ţinând seama de relaţiile (3.111) şi (3.112):
k 1
Se  S . (3.114)
k
Diferenţa de putere,
120
1
Sg  S  Se  S , (3.115)
k
reprezintă puterea transferată direct, pe cale galvanică, din primar în
secundar.
În tabelul 3.2 sunt prezentate rapoartele Se/S şi Sg/S, în funcţie de
raportul de transformare al autotransformatorului, k.
Miezul feromagnetic al autotransformatorului se dimensionează
pentru puterea electromagnetică Se, porţiunea de înfăşurare adiţională
pentru curentul Ii, iar porţiunea de înfăşurare comună pentru curentul Is.
Utilizarea autotransformatorului este avantajoasă pentru raporturi
de transformare k  (1;2], deoarece puterea sa electromagnetică este
sensibil mai mică decât puterea transferată; consumul de materiale, atât
pentru realizarea miezului feromagnetic cât şi pentru înfăşurări, este
mai redus la autotransformator, în comparaţie cu un transformator
având aceleaşi caracteristici.
Tabelul 3.2.
k 1 1,5 2 3 5 10
Se/S 0 0,33 0,5 0,67 0,8 0,9
Sg/S 1 0,67 0,5 0,33 0,2 0,1
De exemplu, un autotransformator trifazat de 400 MVA, 400/231

kV, are miezul dimensionat pentru puterea electromagnetică Se = 169
MVA, înfăşurarea adiţională pentru curentul Ii = 580 A, iar porţiunea
comună pentru curentul Is = 420 A.
Autotransformatorul prezintă inconvenientul de a nu realiza
separarea circuitelor primare şi secundare, ceea ce limitează domeniul
de aplicare numai la interconexiunea reţelelor cu tensiuni care nu diferă
prea mult (cu nivel de izolaţie apropiat), precum şi în reţelele în care
problema pătrunderii supratensiunilor este exclusă.
121
Autotransformatorul trifazat se realizează cu grupa de conexiuni
Y0y0 – 0 şi este prevăzut, în mod uzual, cu o înfăşurare terţiară, conec-
tată în triunghi (figura 3.44).
Fig. 3.44. Conexiunea înfăşurărilor terţiare la

autotransformatorul trifazat.
Domeniul de aplicare a autotransformatoarelor este foarte larg;
acestea se construiesc atât pentru puteri mici, fiind necesare adaptării
receptoarelor la tensiunea reţelei (de exemplu, de la 110 V la 220 V),
cât şi pentru puteri foarte mari, fiind utilizate la interconectarea reţele-
lor de tensiuni diferite (de exemplu, reţele de 380 kV cu reţele de 220
kV). Autotransformatorul este utilizat şi în instalaţiile electrice de
pornire a motoarelor sincrone şi asincrone.
122
Câmpuri magnetice în maşinile de c.a. rotative
4. CÂMPURI MAGNETICE ÎN MAŞINILE DE

CURENT ALTERNATIV ROTATIVE.
4.1. Câmpul magnetic heteropolar.
Câmpul magnetic heteropolar, constant în timp şi variabil periodic

în spaţiu, se produce în întrefierul maşinilor electrice la care polii
“nord” – “sud” ai inductorului alternează pe circumferinţa acestuia
(maşină electrică heteropolară - figura 4.1.a).
a) b)
Fig. 4.1. a) Secţiune transversală printr-o maşină heteropolară. b) Curba

câmpului magnetic din întrefier.
Circuitul magnetic al statorului (inductorul, în acest caz) este
format dintr-un sistem de electromagneţi alimentaţi în curent continuu
sau dintr-un sistem de magneţi permanenţi care formează polii induc-
tori ai maşinii. În întrefierul dintre armături, câmpul magnetic este
orientat radial, valoarea lui fiind maximă şi aproape constantă în zona
polilor şi având o valoare redusă în zona dintre poli, datorită lărgimii
mari a întrefierului (figura 4.1.b).
4.2. Câmpul magnetic heteropolar alternativ.
Câmpul magnetic heteropolar alternativ este produs în întrefierul

maşinilor electrice heteropolare, de tipul celei prezentate în figura 4.1.a,
123
alimentate în curent alternativ. Circuitul magnetic al statorului se presu-
pune echipat cu o înfăşurare echivalentă, repartizată sinusoidal pe
circumferinţa acestuia figura 4.2.a.
a) b)
Fig. 4.2. a) Secţiune transversală printr-o maşină heteropolară excitată în curent
alternativ. b) Curba solenaţiei şi a câmpului magnetic heteropolar alternativ.
În ipoteza că solenaţia înfăşurării are, la un moment dat, o densi-

tate variabilă după relaţia  = wicos (figura 4.2.b), în care wcos
este densitatea liniară de spire a înfăşurării şi presupunând că permea-
bilitatea magnetică a armăturilor este infinită (armături echipotenţiale
magnetic), prin aplicarea legii circuitului magnetic pentru conturul în-
chis, , obţinem următoarea expresie a intensităţii câmpului magnetic:

H
   d  
 0
w  i  cos   d

iw
sin  . (4.1)
l 2 2
Permeabilitatea magnetică fiind considerată infinită, tensiunea magne-
B
tică în miez tinde la zero ( H  ); l este lungimea conturului , iar 
μ
lăţimea întrefierului.
Cum i  I 2 sinωt , obţinem pentru intensitatea câmpului magne-
tic heteropolar alternativ, expresia:
I 2w
H sin t  sin  . (4.2)
2
124
Se observă variaţia sinusoidală a câmpului, atât în timp cât şi în

spaţiu. În figura 4.2.b s-au reprezentat curba solenaţiei şi curba câmpu-
π
lui magnetic în funcţie de coordonata , la momentul t  .
2ω
4.2.1. Producerea câmpului magnetic heteropolar alternativ.

Considerăm o maşină electrică formată din două armături cilin-
drice, concentrice (figura 4.3.a). Armătura exterioară se consideră
echipată cu o bobină având w spire în serie şi deschiderea Y; bobina
este parcursă de curentul sinusoidal: i  I 2 sinωt .
a) b)
Fig. 4.3. a) Explicativă pentru producerea câmpului magnetic alternativ
heteropolar. b) Liniile câmpului magnetic.
În întrefierul maşinii, câmpul magnetic are o polaritate într-o parte

a planului bobinei şi polaritate opusă în cealaltă parte. De exemplu, în
figura 4.3.a, unde s-a reprezentat spectrul câmpului magnetic la un
moment dat, câmpul este orientat în semiplanul superior dinspre
armătura care poartă înfăşurarea spre întrefier, formând astfel un pol
nord, în timp ce în semiplanul inferior este orientat dinspre întrefier
spre armătura exterioară, formând un pol sud. Câmpul magnetic produs
în întrefier este bipolar.
Permeabilitatea magnetică a miezului feromagnetic fiind foarte
mare în comparaţie cu cea a aerului din întrefier (Fe >> 0), se
neglijează tensiunea magnetică de-a lungul liniei de câmp din armătură.
125
În figura 4.3.b s-a reprezentat parţial spectrul inducţiei magnetice
B şi al intensităţii câmpului magnetic H . Conform teoremei refracţiei
liniilor de câmp magnetic la trecerea prin suprafaţa de separaţie a două
medii cu permeabilităţi diferite, componentele normale ale inducţiei
μ
magnetice se conservă: Bn = BnFe; în consecinţă H nδ  Fe H nFe .
μ0
Aplicăm legea circuitului magnetic pe conturul închis, , care
înconjoară o latură de bobină şi străbate întrefierul de două ori:
δ1 δ2
 Hdl  θ
Γ
SΓ   H1dl   H 2 dl  wi .
0 0
 1 şi 2 sunt lăţimile întrefierului pe curba  în puctele x1 şi x2,

corespunzătoare lui H1 respectiv H2.
Notând v(x) tensiunea magnetică, x fiind coordonata pe circum-
ferinţă (figura 4.3.a şi b), se poate scrie:
v(x1) + v(x2) = wi; (4.3)
în care,
vx 1    H1dl şi vx 2    H 2 dl .
δ1 δ2
(4.4.a,b)
o o
Neglijând curbura armăturilor şi considerând H(x) constantă de-a

lungul liniei de câmp din întrefier:
v(x) = H(x) (x). (4.5)
Deoarece dorim aflarea necunoscutelor v(x1) şi v(x2) din relaţia
(4.3), în vederea determinării curbei tensiunii magnetice în întrefierul
maşinii considerate, mai avem nevoie de o relaţie.
Aplicăm legea fluxului magnetic pe o suprafaţă închisă , care
trece prin întrefier şi cuprinde armătura interioară (figura 4.3 a şi b):
 BdA  0 .
Σ
(4.6)
Dacă se neglijează efectul de capăt, considerând numai câmpul
magnetic care se închide radial între cele două armături, pe unitatea de
lungime axială a armăturilor, integrala de suprafaţă se reduce la una pe
o curbă închisă, 1, care înconjoară armătura interioară, prin întrefier:
126
 Bdx  0 .
1
(4.6.a)
Curba câmpului magnetic în întrefier fiind alternativă (îşi schimbă

sensul în dreptul laturilor bobinei), din relaţia (4.6.a) rezultă:
Y 2
0
B1dx   B 2 dx  0 ;
Y
sau,
2
B1dx   B 2 dx , de unde: B1Y  B2 2  Y .
Y
0 Y
 este pasul polar, adică distanţa dintre axele a doi poli, de nume
contrar, consecutivi pe circumferinţa armăturii.
Cum B1 = 0H1 şi B2 = 0H2, obţinem:
H1Y = H2(2 - Y). (4.7)
Din relaţiile (4.3), (4.4.a), (4.4.b) şi (4.5) se pot determina
necunoscutele H1, H2, v(x1) şi v(x2).
Aplicăm legea circuitului magnetic pe un contur ’ (figura 4.3.a)
care străbate de două ori întrefierul de-o parte a laturii de bobină, în
ipoteza unui întrefier constant:
 '

  
     
Hdl   H x ' dl   H x " dl  v x '  v x "  0 ;
0 0
nu există solenaţie prin suprafaţa mărginită de ’. Rezultă:

v(x’) = v(x”);
x’ şi x” sunt coordonatele curente din întrefier.
Prin urmare, tensiunea magnetică în întrefier, de o parte a bobinei
este constantă, respectiv câmpul magnetic este constant.
Punând indicele “a” referitor la spaţiul interior bobinei, respectiv
“b” referitor la cel exterior şi ţinând cont de relaţia (4.7), putem scrie:
HaY = Hb(2 - Y) şi VaY = Vb(2 - Y). (4.8.a,b)
Va = Ha şi Vb = Hb sunt tensiunile magnetice corespunzătoare.
Reprezentând armăturile desfăşurat şi ţinând seama de relaţia
(4.8.b), obţinem pentru tensiunea magnetică din întrefier o variaţie
spaţială ca cea din figura 4.4, descrisă de funcţia:
127
  Y
Va , x  0, 2 
  
vx   v x    ; (4.9)
 V , x   Y , 
 b  2 
Fig. 4.4. a) Liniile de câmp; b) curba tensiunii magnetice în întrefier - în cazul

bobinei cu pas scurtat.
Originea axelor este aleasă astfel încât v(x) să fie o funcţie pară,
deci  v(x)dx  0 , condiţie impusă la maşina cu întrefier constant de
Γ
faptul că fluxul magnetic care iese dintr-o armătură trebuie să fie egal
cu fluxul magnetic care intră în aceeaşi armătură.
S-au făcut următoarele ipoteze:
 întrefierul se consideră de grosime constantă;
 deschiderea crestăturilor este infinit mică;
 tensiunea magnetică se consideră pozitivă sub polul nord şi
negativă sub polul sud.
Dacă aplicăm legea circuitului magnetic pe o curbă închisă care
înconjoară o latură de bobină, se observă că:
Va + Vb = wi, (4.10)
adică curba tensiunii magnetice prezintă salturi egale cu solenaţia wi a
laturii de bobină în dreptul deschiderii crestăturii.
În cazul armăturilor echipate cu p bobine, repartizate simetric
(figura 4.5), unda tensiunii magnetice în întrefier are p perioade, iar
128
armăturile au p perechi de poli. Dacă w este numărul total de spire,

numărul de spire al bobinei de sub o pereche de poli va fi wb = w/p, iar
relaţia (4.10) devine:
Va + Vb = wbi. (4.10.a)
Fig. 4.5. Maşină tetrapolară: a) secţiune transversală;

b) curba tensiunii magnetice.
Prin descompunerea în serie trigonometrică a funcţiei v(x) dată de

relaţia (4.9), obţinem:


vx    A  cos  x ;
 1 
funcţia fiind pară, armonicile în sinus sunt nule.

 Y2 

 2   
A    vx  cos  xdx    Va cos  xdx   Vb cos  xdx  
2
0   0  
 Y

 2 
 Y
 
2   2  
 Va sin  x  Vb sin  x  
    0   Y
 2 
   21

 2 Va
1
sin  Y  Vb
1
sin  Y   Va  Vb sin  Y  .
  2  2     2
Rezultă pentru v(x) următoarea expresie:
2 w i 
Y 
vx  
1
 p
 sin  cos  x .
 1   2 
(4.11)
129
Dacă i  I 2 sinωt şi facem notaţia
2w
V I 2, (4.12)
π p
obţinem:

vx   V sin t  k s cos  ;
1 x
(4.13)
 1  
Yπ
în care, k sν  sin ν 1 (4.14)
τ 2
se numeşte factor de scurtare al armonicii .
Înfăşurarea cu pas diametral este înfăşurarea ale cărei bobine au
deschiderea egală cu pasul polar, Y = . La înfăşurările diametrale,
factorul de scurtare definit de relaţia (4.14) devine
π
k sν  sin ν (4.15)
2
şi ia valorile:
k s  1, pentru   2k  1;
 (4.16)
k s  0 pentru   2k; 
k = 0, 1, 2, 3, … ; prin urmare, în curba tensiunii magnetice produsă de
înfăşurarea cu pas diametral apar numai armonicile de ordin impar.
Fundamentala tensiunii magnetice are amplitudinea:
2 I
V1  V  w 2. (4.17)
 p
Înfăşurarea cu pas scurtat este înfăşurarea ale cărei bobine au des-
chiderea mai mică decât pasul polar, Y < , sau mai mare, Y > .
Fundamentala tensiunii magnetice rezultă din relaţiile (4.12),
(4.13) şi (4.14):
2w Y
V1s  I 2 sin . (4.18)
 p  2
Se poate scrie: V1s=V1 ks1.
130
Deschiderea bobinelor poate fi aleasă în raport cu pasul polar 

astfel încât factorul de scurtare al anumitor armonici să fie nul, acestea
ne mai apărând în curba tensiunii magnetice. Deschiderea bobinei se
determină cu relaţia:
Y Y 2k
  k   , (4.19)
 2  
de unde rezultă scurtarea bobinei pentru care se anulează armonica :
  Y   2k Y 1 3 5
 , sau  , , , ...
     
Unda tensiunii magnetice definită de relaţia (4.13) este o undă
alternativă în spaţiu şi sinusoidală în timp; forma curbei tensiunii mag-
netice nu se modifică în timp, dar valoarea locală a tensiunii magnetice
variază sinusoidal în funcţie de timp.
Unda alternativă a tensiunii magnetice se poate scrie şi astfel:

1      
vx  
2w 1
I 2  k s sin t   x   sin t   x  ,
 p  1  2      
sau
vx    v d  v i  (4.20)

în care:
2w 1 1   
v d  I 2 k s sin t   x  , (4.21.a)
 p  2   
2w 1 1   
v i  I 2 k s sin t   x  . (4.21.b)
 p  2   
Punctul de coordonată x1, în care la momentul t1 unda vd, respectiv
vi are valoarea vd(x1,t1), respectiv vi(x1,t1) se deplasează la periferia
armăturii şi are la momentul t coordonata x definită de relaţia:
 
t   x  t 1   x 1  const. (4.22)
 
Prin diferenţiere, relaţia devine:
131

 dt   dx  0 , (4.23)

de unde:
dx 1
 . (4.24)
dt 
Dacă se substituie variabila x cu unghiul geometric g definit
astfel:
1 x
g   , (4.25)
p 
d g
şi se notează viteza unghiulară cu    , rezultă:
dt
1
   . (4.26)
p
Prin urmare, unda alternativă a tensiunii magnetice de armonică 
este echivalentă cu două unde învârtitoare de amplitudini egale cu
jumătate din amplitudinea armonicii , dintre care una directă, de viteză
unghiulară
1
Ωνd  ω
νp
şi alta inversă, de viteză unghiulară
1
Ωνi   ω.
νp
Înfăşurarea cu bobine egale, repartizate uniform în crestături.

Considerăm o înfăşurare cu w spire, bobinată pe o armătură având
p perechi de poli şi având q bobine pe pol, repartizate uniform.
Numărul total de bobine va fi pq, acestea fiind conectate în serie şi
w
parcurse de curentul i; numărul de spire pe bobină va fi wb  , iar
pq
numărul de crestături în care se aşează bobinele va fi Z = 2pq, acestea
fiind decalate între ele cu unghiul  (electric).
132
Unda tensiunii magnetice rezultante, în întrefier, se obţine prin

însumarea a q unde magnetice produse de cele q bobine situate pe o
pereche de poli (figura 4.6).
Fig. 4.6. a) Înfăşurare repartizată (q = 3); b) compunerea undelor tensiunilor

magnetice parţiale.
În exemplul considerat : p = 1; q = 3; Z = 6.
Curba tensiunii magnetice rezultante se apropie mai mult de o
sinusoidă. Armonicile tensiunilor magnetice componente vor fi deca-
late între ele cu unghiul .
Considerând numai fun-
V3 Vq damentalele celor q tensiuni
magnetice componente, se ob-

ţin q unde sinusoidale, deca-
Vr
V2 late între ele cu unghiul ,
cărora le putem asocia q fa-
V1 q zori: V1, V2, ..., Vq.
 Din diagrama construită
R cu aceşti q fazori (figura 4.7)
Fig. 4.7. Compunerea grafică a fazorilor se pot trage următoarele con-
tensiunilor magnetice. cluzii:
133
γ
V1  V2  .....  Vq  2R  sin ; unde R este raza cercului circum-
2
scris segmentului de contur poligonal format de fazorii V1, V2,...., Vq.
Modulul fazorului tensiunii magnetice rezultante va fi:

V  2R sin q . (4.27)
2
Se observă că :
 
2R sin q sin q
V 2  2.
 (4.28)
qV1  
q 2R sin q sin
2 2
Concluzie:
 datorită repartizării înfăşurării se reduce amplitudinea funda-
mentalei tensiunii magnetice rezultante în raportul:

sin q
V 2,
k q1   (4.29)
qV1 q sin 
2
denumit factor de repartizare al fundamentalei. Pentru q>1  kq1 1.
În mod analog, armonicii de ordinul  îi corespunde factorul de
repartizare:

sin q
k q  2 . (4.30)

q sin 
2
Tensiunea magnetică rezultantă este: v=v1+v2+....+vq

sin q
 2 cos   x  q  1   . (4.31)

2w 1
v i sin   
 p  1  2   2 
q sin 
2
Factorul kw=kqks este denumit factorul de înfăşurare al armo-
nicii . Pentru  = 1 obţinem factorul de înfăşurare al fundamentalei.
134
4.3. Câmpul magnetic învârtitor circular.
Câmpul magnetic învârtitor circular este produs în întrefierul maşi-

nilor electrice heteropolare fie prin învârtirea unui sistem de magneţi
permanenţi sau de electromagneţi alimentaţi în curent continuu, fie prin
intermediul unui sistem simetric de înfăşurări polifazate, parcurse de
curenţi polifazaţi simetrici. Unda spaţială a câmpului magnetic învâr-
titor circular are amplitudinea constantă.
4.3.1. Producerea câmpului magnetic învârtitor cu ajutorul unui

sistem de magneţi permanenţi.
Sistemul de magneţi permanenţi este concentric cu armătura fero-
magnetică exterioară (stator) şi este rotit cu turaţia constantă n1 (figura
4.8.a). Traseul liniilor câmpului magnetic produs de sistemul de
magneţi din rotor trece prin rotor, prin întrefier şi prin stator. Distribuţia
componentei radiale a inducţiei magnetice, de-a lungul întrefierului, se
poate aproxima printr-o sinusoidă (figura 4.8.b). În raport cu o axă de
referinţă fixă faţă de rotor, r, câmpul magnetic în întrefier are expresia:
br = b(pr),
cu fundamentala
br = Bmaxsin(pr); (4.32)
în care: Bmax este amplitudinea fundamentalei câmpului magnetic,
presupusă constantă. Axa de referinţă, r, solidară cu rotorul, se roteşte
cu turaţia n1 faţă de stator şi formează, în raport cu axa de referinţă s,
fixă faţă de stator, unghiul sr = t + 0, în care  = 2·n1 este viteza
unghiulară relativă dintre armături. Unui punct din stator de coordonată
s = r + sr îi corespunde inducţia magnetică bs, obţinută din
expresia (4.32) a inducţiei magnetice br, prin substituţia variabilei r =
s - ·t - 0:
bs = bm sin p(s - ·t - 0). (4.33)
135
a) b)
Fig. 4.8. Producerea câmpului magnetic învârtitor cu un sistem de magneţi

permanenţi: a) secţiune transversală; b) curba câmpului magnetic în întrefier.
În raport cu statorul, o valoare oarecare a inducţiei magnetice bs în

punctul de coordonată s şi la timpul t, se regăseşte într-un alt punct, la
momentul dat de relaţia:
s - t - 0 = const.; (4.34)
prin diferenţiere, rezultă:
d s
. (4.35)
dt
Prin urmare, viteza unghiulară a câmpului magnetic învârtitor este
egală cu viteza unghiulară relativă dintre armături.
4.3.2. Producerea câmpului magnetic învârtitor cu ajutorul unui

sistem de înfăşurări trifazate.
Un sistem polifazat de înfăşurări, cu m faze, este format din m
înfăşurări simetrice şi distribuite la periferia armăturii, astfel încât axele
lor să fie decalate în spaţiu cu unghiul electric 2/m, respectiv cu
unghiul geometric 2/mp, p fiind numărul de perechi de poli ai maşinii.
Pentru simplificare s-a considerat un sistem trifazat de curenţi ale
căror curbe de variaţie ş-au reprezentat în figura 4.9. În figura 4.10 s-a
reprezentat un sistem trifazat bipolar de înfăşurări la 6 momente
2π
diferite, la intervalul , notate în figura 4.9 cu t1, t2, …, t6,.
6ω
136
π
La momentul t 1  curentul este
6ω
maxim şi negativ prin faza B-B’, având
sensul de parcurgere de la borna B’ spre
borna B; curenţii prin fazele A-A’ şi C-C’
sunt pozitivi şi au valoarea egală cu jumătate
Fig. 4.9. Sistem trifazat
simetric de curenţi. din amplitudine. Sensurile curenţilor s-au
marcat în figura 4.10. Solenaţiile rezultante
din întrefier produc un câmp magnetic a cărui axă coincide cu axa
bobinei B-B’, bobina prin care curentul este maxim.
Fig. 4.10. Explicativă pentru producerea câmpului magnetic învârtitor cu

ajutorul unei înfăşurări trifazate.
π 2π π
La momentul t 2   3 , curentul este maxim şi pozitiv
6ω 6ω 6ω
prin faza A-A’, iar curenţii prin fazele B-B’ şi C-C’ sunt negativi şi cu
valoarea pe jumătate din amplitudine. Câmpul magnetic produs de
solenaţia rezultantă are axa suprapusă peste axa fazei A-A’. Prin urmare
2π
axa câmpului magnetic s-a rotit cu în intervalul de timp t2 – t1.
6
137
În mod asemănător se pot stabili corespondenţele între curenţii
prin înfăşurări şi câmpul magnetic produs la momentele t3, t4, …, t6.
Din figura 4.10 rezultă că în întrefierul dintre armături se produce
un câmp magnetic învârtitor circular având amplitudinea aproximativ
constantă. Axa câmpului magnetic coincide cu axa fazei prin care
curentul este maxim la un moment dat.
La înfăşurările bipolare, într-o perioadă a curentului, axa câmpului
magnetic rezultant efectuează o rotaţie; la maşina cu p perechi de poli,
într-o perioadă a curentului, axa câmpului magnetic învârtitor efectue-
ază 1/p dintr-o rotaţie.
În cazul unei înfăşurări trifazate simetrice (m = 3), parcursă de un
sistem trifazat de curenţi, putem exprima curenţii prin relaţiile:
i1  I m sin t;
 2 
i 2  I m sin  t  ; (4.36)
 3 
 4 
i 3  I m sin  t  .
 3 
În ipoteza că înfăşurările de fază sunt distribuite sinusoidal, inten-
sităţile câmpurilor magnetice în întrefier, produse de curenţii de fază,
rezultă din relaţia (4.2):
H1  H max sin t  sin p;
 2   2 
H 2  H max sin  t   sin  p  ; (4.37)
 3   3 
 4   4 
H 3  H max sin  t   sin  p  .
 3   3 
În care,
w  Im
H max  . (4.38)
2
Cum 2sinsin = cos( -) - cos(+), se poate scrie:
138
H max cos t  p   cos t  p ;

1
H1 
2
  4  
H 2  H max cos t  p   cos t  p 
1
 ;
2   3 
  8 
H max cos t  p   cos t  p  .
1
H3 
2   3 
Intensitatea câmpului magnetic rezultant în întrefier este:
3
 H max cost  p  ,
3
H   Hk  (4.39)
k 1 2
deoarece suma
3
 2 
H max  cos t  p  2k  1   0 ,
1
2 k 1  3
4π
fiind suma a 3 unde (inverse) defazate între ele cu , deci formând un
3
sistem trifazat simetric.
Amplitudinea câmpului magnetic în întrefier este constantă şi de
3/2 ori mai mare decât amplitudinea câmpului magnetic alternativ
produs de o singură fază.
Câmpul magnetic rezultant este un câmp magnetic învârtitor
circular, cu viteza unghiulară
d 
1   ;
dt p
cu  = 2f1, turaţia câmpului magnetic învârtitor are expresia:
 f
n1  1  1
2 p
Prin urmare, turaţia câmpului magnetic învârtitor este proporţi-
onală cu frecvenţa f1 a curenţilor prin înfăşurări şi invers proporţională
cu numărul de perechi de poli ai maşinii, p.
În ipoteza unui întrefier constant, curba de variaţie a tensiunii
magnetice reprezintă, la altă scară, curba intensităţii câmpului magne-
139
tic, conform relaţiei (4.5), deci concluziile desprinse în cadrul acestui
paragraf sunt valabile şi în cazul tensiunii magnetice din întrefier.
Dacă în locul rotorului se aşează un magnet permanent având
acelaşi număr de perechi de poli cu înfăşurarea statorului, acesta se va
roti sincron cu câmpul magnetic învârtitor, datorită cuplului care apare
ca urmare a interacţiunii dintre cele două câmpuri.
140
Tipuri de înfăşurări de c.a.
5. TIPURI DE ÎNFĂŞURĂRI DE CURENT

ALTERNATIV.
5.1. Elemente constructive şi clasificarea înfăşurărilor.
Înfăşurările maşinilor electrice se realizează din conductor de Cu

sau Al, izolat cu hârtie, bumbac, email, fibre de sticlă, etc.
Elementele constructive ale unei înfăşurări sunt: spira, latura de
bobină, bobina şi grupa de bobine (sau semigrupa de bobine).
Înfăşurarea unei maşini electrice este realizată din bobine conec-
tate în serie sau în paralel.
Bobina: - este formată din una sau mai multe spire legate în serie;
spirele aceleiaşi bobine sunt grupate împreună şi se aşează de obicei în
aceleaşi crestături.
 Bobina care are o latură într-o crestătură dinspre întrefier (o
latură activă), iar cealaltă latură în afara câmpului din întrefier se
numeşte bobină în inel.
 Bobina cu ambele laturi situate în câmpul magnetic din între-
fier (două laturi active) se numeşte bobină în tobă.
Înfăşurarea de curent alternativ polifazată este formată din m înfă-
şurări distincte, fiecare fiind parcursă de unul din cei m curenţi de fază.
Înfăşurarea de fază realizată din una sau mai multe bobine pe pere-
chea de poli, având laturile de ducere, respectiv de întoarcere, situate în
aceleaşi crestături, este denumită înfăşurare concentrată.
Înfăşurarea de fază, realizată cu două sau mai multe bobine pe pe-
rechea de poli şi aşezate în crestături alăturate, este numită înfăşurare
repartizată.
Bobinele aparţinând aceleiaşi înfăşurări şi care au laturile de sub
un pol aşezate în crestături alăturate, constituie o grupă de bobine.
De obicei, înfăşurările se execută pentru armături prevăzute cu
crestături repartizate uniform. Dacă Z este numărul total de crestături al
141
unei armături, în care se aşează o înfăşurare cu m faze şi p perechi de
poli, numărul de crestături pe pol şi fază, q, va fi:
Z Z
q ; în trifazat, q  . (5.1)
2mp 6p
5.1.1. Clasificarea înfăşurărilor.

a) După numărul de crestături pe pol şi fază, q:
 înfăşurări cu număr întreg de crestături pe pol şi fază;
 înfăşurări cu număr fracţionar de crestături pe pol şi fază.
b) După numărul laturilor de bobină aşezate într-o crestătură:
 într-un strat - o singură latură de bobină într-o crestătură;
 în două straturi - două laturi de bobină, aşezate suprapus, într-o
crestătură;
 în trei straturi - înfăşurare combinată din una într-un strat şi
una în două straturi.
c) După deschiderea bobinelor (distanţa dintre latura de ducere
şi cea de întoarcere):
 înfăşurări cu bobine egale - toate bobinele au aceeaşi
deschidere (capetele în coroană);
 înfăşurări cu bobine diferite - bobinele unei faze, aparţinând
unui pol sau unei perechi de poli, au deschideri diferite (capetele în
etaje sau în coroană de grupe de bobine).
Deschiderea unei bobine, măsurată în număr de crestături, este
egală cu numărul de crestături cuprins între laturile de ducere, respectiv
de întoarcere, ale bobinei şi se numeşte pasul bobinei. La înfăşurarea cu
bobine egale, pasul unei bobine este totodată şi pasul înfăşurării şi se
notează cu Y.
d) În funcţie de pasul bobinelor:
Z
 înfăşurări cu pas diametral: y  , pasul bobinelor este egal
2p
cu pasul polar;
142
Z
 înfăşurări cu pas scurtat: y  ;
2p
e) În funcţie de numărul de faze:
 înfăşurări monofazate;
 înfăşurări bifazate - două înfăşurări monofazate identice, deca-
1 π
late între ele cu unghiul  (simetrice!);
p 2
 înfăşurări trifazate - cele simetrice sunt constituite din trei
înfăşurări monofazate identice, conectate în stea sau în triunghi şi
1 2π
decalate între ele cu unghiul  ;
p 3
 înfăşurări polifazate - înfăşurarea în colivie.
5.2. Condiţii de realizare a înfăşurărilor.
1. Să fie bobinate pentru numărul de faze şi numărul de poli dat

(la tensiune şi curent nominal).
2. Să fie simetrice în raport cu fazele: fundamentalele tensiunilor
electromotoare induse pe fază să formeze un sistem polifazat simetric
de tensiuni; curbele tensiunilor electromotoare, respectiv curba câm-
pului magnetic în întrefier, să fie cât mai apropiate de o sinusoidă.
Înfăşurările de fază au în majoritatea cazurilor o construcţie iden-
tică, sau cât mai apropiată, iar axele lor de simetrie sunt decalate pe
2π
circumferinţa armăturii cu unghiul .
m p
3. Să fie realizabile practic: la înfăşurările trifazate cu Z crestături
şi p perechi de poli, începuturile înfăşurărilor de fază au pasul:
y f  2q  6kq, k=0, 1, 2, ..., (5.2)
ceea ce impune condiţia:
Z Z
yf   k  număr întreg. (5.3)
3p p
143
Dacă toate bobinele aparţinând unei înfăşurări de fază sunt înseria-
te se obţine o înfăşurare cu o cale de curent. Prin conectarea în paralel
a două sau mai multe porţiuni de înfăşurare în care se induc t.e.m. egale
şi în fază, se obţine o înfăşurare cu două sau mai multe căi de curent.
5.3. Steaua crestăturilor şi diagrama de fazori.
Considerând o bobină în tobă (ambele laturi active) ca fiind echi-

valentă cu două bobine în inel (numai o latură activă) conectate în
opoziţie, se poate introduce noţiunea de tensiune electromotoare indusă
într-o latură de bobină, egală cu tensiunea electromotoare indusă într-o
spiră a înfăşurării în inel.
Decalajul geometric dintre două crestături succesive la periferia
armăturii este:
2
g  . (5.4)
Z
Fiecărei crestături a armăturii îi corespunde un fazor al tensiunii
electromotoare, egal cu tensiunea electromotoare indusă în bobina
înfăşurării în inel. Tensiunile electromotoare induse în laturile de
bobină sunt defazate între ele cu unghiul:
2p
 , (5.5)
Z
deoarece, la o rotaţie completă a câmpului învârtitor cu p perechi de
poli, corespund p perioade ale undei t.e.m. induse.
Prin reprezentarea în planul complex a fazorilor fundamentalelor
tensiunilor electromotoare induse în laturile de bobină, se obţine o
diagramă de fazori, numită steaua crestăturilor.
Prin compunerea fazorilor tensiunilor electromotoare induse în
bobinele dintr-o cale de curent a unei faze, se obţine fazorul tensiunii
electromotoare induse pe fază; procedând în mod analog pentru fiecare
înfăşurare de fază se obţine diagrama fazorilor tensiunilor electromo-
toare induse în înfăşurare.
144
5.4. Înfăşurări într-un strat, cu număr întreg de crestături pe

pol şi fază.
Capetele de bobină ale acestor înfăşurări pot fi dispuse după

suprafeţe cilindrice (etaj 1), conice (etaj 2) sau perpendiculare (etaj 3)
pe axul maşinii (figura 5.1)
În fiecare crestătură se aşează o latură de bobină.
Z
Numărul total de bobine: N b  .
2
Z
Numărul de bobine pe fază: N bf   număr întreg;
2m
în trifazat:
Z
N bf   număr întreg.
6
5.4.1. Înfăşurări trifazate în trei etaje.

La înfăşurările cu capetele de bobi-
nă aşezate în trei etaje, capetele de
bobină ale fazelor sunt aşezate după trei
suprafeţe de revoluţie diferite, ca în
figura 5.1.
Aceste înfăşurări au rezistenţele pe
fază diferite, datorită lungimii diferite a
Fig. .5.1. Capetele de bobină la
conductoarelor pe cele trei faze. De ase- înfăşurările în trei etaje.
menea diferă între ele reactanţele de
dispersie pe cele trei faze, datorită fluxurilor de dispersie frontală
diferite (poziţia capetelor de bobină).
Aplicaţie.
Să se construiască schema desfăşurată pentru o înfăşurare trifazată,
bipolară, având q = 4 crestături pe pol şi fază şi capetele de bobină
aşezate în trei etaje formate din semigrupe de bobine.
145
Rezolvare.
La înfăşurările cu capetele de bobină în trei etaje, fiecare fază
ocupă câte un etaj.
Numărul de crestături: Z = 2m·p·q = 2·3·1·4 = 24 crest.
Z 24
Numărul total de bobine: Nb =   12 bobine.
2 2
Z 24
Numărul de bobine pe fază: N bf    4 bobine.
2m 2  3
Z 24
Pasul înfăşurării: y  y d    12 crest. (pas diametral).
2p 2
Pasul începuturilor înfăşurărilor de fază:
yf = 2q + 6kq, k = 0, 1, 2, … ; pentru k = 1: yf = 8 crest.
În figura 5.2 s-a reprezentat parţial înfăşurarea cu două căi de
curent.
Dacă faza A – X cuprinde laturile de bobină 1, 2, 3, 4, atunci ea
mai cuprinde şi laturile 1 + 12 = 13, 2 + 12 = 14, 3 + 12 = 15 şi 4 + 12
= 16. Deoarece este indiferentă succesiunea laturilor de bobină în
circuitul înfăşurării, dacă se păstrează sensul lor de parcurgere,
legăturile frontale între capetele de bobină se efectuează astfel, încât
lungimea lor să rezulte cât mai scurtă, iar înfăşurarea să se poată
realiza. Începutul fazei A – X se poate alege într-una din crestăturile 1,
2, 3, 4; în figura 5.2 începutul înfăşurării marcat cu litera A s-a
considerat în crestătura 3.
Cele două semigrupe de bobine ale aceleiaşi faze pot fi conectate
în serie, rezultând astfel o cale de curent, sau în paralel pentru a obţine
o înfăşurare cu două căi de curent.
Faza B – Y are începutul decalat faţă de faza A – X cu pasul yf = 8,
adică în crestătura 3 + 8 = 11; capetele de bobină ale acestei înfăşurări
au fost aşezate în etajul următor.
Faza C – Z are începutul decalat faţă de faza B – Y cu pasul yf = 8,
adică în crestătura 11 + 8 = 19.
146
Fig. 5.2. Înfăşurare trifazată în trei etaje.
5.4.2. Înfăşurări trifazate în două etaje.

Capetele de bobină ale înfăşură-
rilor de fază sunt aşezate după două
suprafeţe de revoluţie, în acelaşi etaj
fiind aşezate capete de bobină din fie-
care fază (figura 5.3.).
O condiţie pentru realizarea aces-
tui tip de înfăşurare este aceea că numă-
rul de grupe de bobine trebuie să se Fig. .5.3. Capetele de bobină la
dividă cu 2 (numărul de etaje): înfăşurări în două etaje.
1 1  Z  mp
N gb      număr întreg; (5.6)
2 2  2q  2
sau, în trifazat:
3
p  număr întreg. (5.6.a)
2
Aplicaţie.
Să se construiască schema desfăşurată pentru o înfăşurare trifazată
tetrapolară, în două etaje cu o cale de curent şi având q = 2 crestături pe
pol şi fază.
147
Rezolvare.
Z 24
2 2
Z 24
2m 2  3
Z 24
Pasul diametral al înfăşurării: y d    6.
2p 2  2
Pasul începuturilor înfăşurărilor de fază:
yf = 2q + 6kq; k = 0, 1, 2, … ; yf = 2q = 4, pentru k = 0.
Înfăşurarea este reprezentată în figura 5.4. Dacă începutul fazei A
– X se află în crestătura 1, începutul fazei B – Y se află în crestătura 1 +
4 = 5, iar începutul fazei C – Z în crestătura 5 + 4 = 9.
Fig. 5.4. Înfăşurare într-un strat, în două etaje.
Din schema desfăşurată rezultă că înfăşurarea este simetrică în

raport cu fazele; fiecare fază este compusă din bobine care se închid
atât în etajul 1, cât şi în etajul 2.
5.4.3. Înfăşurări cu capetele de bobină dispuse în coroană.

Se pot realiza cu capetele de bobină dispuse în coroană de bobine
sau cu bobine îmbrăţişate, având capetele de bobină dispuse în coroană
de grupe de bobină.
148
Acest tip de înfăşurare prezintă avantajul unei răciri mai bune,

având spaţii libere mai mari în zona capetelor de bobină.
Aplicaţie.
Să se construiască schema desfăşurată pentru o înfăşurare trifazată
într-un strat, tetrapolară, având q = 2 crestături pe pol şi fază, cu cape-
tele de bobină dispuse în coroană.
Rezolvare.
Z 24
2 2
Z 24
2m 2  3
Z 24
Pasul înfăşurării: y d    6 crest.
2p 2  2
Pasul începuturilor înfăşurărilor de fază: yf = 2q + 6kq = 4 crest.
(k = 0).
Schema desfăşurată a înfăşurării este reprezentată în figura 5.5.
Fig. 5.5. Înfăşurare în coroană de grupe de bobine.
5.4.4. Înfăşurări într-un strat cu intercalarea fazelor.

Intercalarea fazelor se efectuează în vederea reducerii armonicilor
din curba tensiunii magnetice, respectiv din curba t.e.m. induse în
înfăşurare.
149
Aplicaţie.
Să se construiască schema desfăşurată a unei înfăşurări trifazate
într-un strat, cu capetele bobinelor dispuse în coroană şi cu intercalarea
bilaterală a fazelor, pentru p = 1 şi q = 4.
Rezolvare.
Z 24
2 2
Z 24
2m 2  3
Z 24
Pasul diametral al înfăşurării: y d    12 crest.
2p 2  1
Schema desfăşurată a înfăşurării este reprezentată în figura 5.6.b.
În figura 5.6.a este reprezentată schema desfăşurată a înfăşurării
normale, cu bobine egale.
a)
b)
Fig. 5.6. Schema desfăşurată a înfăşurării trifazate bipolare
într-un strat, având q = 4: a) înfăşurare normală;
b) înfăşurare cu intercalarea bilaterală a fazelor.
150
În cazul înfăşurării cu intercalarea fazelor se observă că deschi-

derea bobinelor este mai mică (9 crestături) decât la înfăşurarea
normală (10 crestături).
5.5. Înfăşurări într-un strat, cu număr fracţionar de crestături

pe pol şi fază.
Înfăşurările într-un strat se pot executa şi cu număr fracţionar de

crestături pe pol şi fază, cu condiţia ca numărul de bobine pe fază să fie
un număr întreg: Nbf = pq = număr întreg.
Această condiţie este îndeplinită dacă numitorul părţii fracţionare,
, lui q este unul din divizorii lui p.
Înfăşurarea se poate construi astfel încât tensiunile electromotoare
2
induse pe fază să fie defazate între ele cu defazajul , dacă numărul
m
de raze distincte din steaua crestăturilor este divizibil cu numărul de
Z
faze. Numărul de raze distincte fiind (în care t este cel mai mare
t
divizor comun al numărului de crestături, q, şi al numărului de perechi
de poli, p), rezultă condiţia:
Z 2pq
 = număr întreg. (5.7)
mt t
Pasul legăturilor frontale, y f  2q  6kq , la înfăşurările trifazate
b
simetrice trebuie să fie un număr întreg. Notând q  a  unde a, b, c
c
sunt numere întregi, rezultă:
2  6k
y f  2a  6ka  b = număr întreg. (5.8)
c
Se observă, de exemplu, că pentru c = multiplu de 3, această
condiţie nu poate fi îndeplinită.
151
5.6. Înfăşurări în două straturi cu număr întreg de crestături
pe pol şi fază.
Capetele de bobină se dispun în coroană de bobine. Înfăşurările în

două straturi se execută cu bobine identice, în fiecare crestătură fiind
aşezate două laturi de bobină: o latură de ducere a unei bobine şi o
latură de întoarcere a altei bobine.
Bobinele cu mai multe spire au aspectul unor bucle, de aceea
înfăşurarea formată din astfel de bobine se mai numeşte şi înfăşurare
buclată, în timp ce înfăşurările cu o singură spiră pe bobină, realizate
de obicei din bare, se numesc înfăşurări ondulate. Acestea din urmă se
execută după scheme care permit scurtarea şi, în parte, evitarea legă-
turilor frontale între diferitele bobine aparţinând aceleiaşi faze.
Numărul total de bobine: Nb = Z.
Z
Numărul de bobine pe fază: N bf   număr întreg.
m
Înfăşurările în două straturi se pot executa cu una sau mai multe
căi de curent în paralel. Procesul tehnologic de execuţie a acestor
înfăşurări este mai simplu şi posibilităţile de micşorare a armonicilor
cresc.
La înfăşurările în două straturi cu bobine egale, steaua crestăturilor
este chiar diagrama de fazori a tensiunilor electromotoare induse în
bobine.
5.6.1. Înfăşurarea cu pas diametral.

Grupele de bobine ale unei faze se pot conecta în serie – înfăşurări
cu o singură cale de curent, sau în paralel – înfăşurări cu mai multe căi
de curent.
La înfăşurările cu o cale de curent, efectuate pentru mai multe
perechi de poli, grupele de bobine care se succed pe circumferinţa
armăturii şi aparţin aceleiaşi faze sunt situate la un pas polar şi se
152
conectează în circuitul înfăşurării în opoziţie, pentru a se însuma

solenaţiile în crestătură, respectiv sub acelaşi pol.
Pasul înfăşurării:
Z 2mpq
y   mq  număr întreg; (5.9)
2p 2p
în trifazat: y = 3q;
Aplicaţie.
Să se construiască schema desfăşurată a unei înfăşurări trifazate în
două straturi, cu pas diametral, executată din bare conductoare, pentru p
= 2 şi q = 2.
Rezolvare.
Numărul total de bobine: Nb = Z = 24 bobine.
Z 24
m 3
Z 24
Pasul diametral al înfăşurării: y d    6 crest. În cazul
2p 2  2
înfăşurării ondulate acesta poartă denumirea de primul pas al înfăşură-
rii sau pas de întoarcere.
În figura 5.7 s-a reprezentat schema desfăşurată pentru o fază.
Fig. 5.7. Înfăşurarea ondulată diametrală: p = 2, q = 2.
153
Bobina 1 – 7, a fazei A – X, se conectează în serie cu bobina 13 –
19, situată la dublul pasului polar faţă de prima, apoi cu bobinele 2 – 8
şi 14 – 20; borna de sfârşit a bobinei de capăt s-a marcat cu “S”. Se
efectuează apoi o legătură de întoarcere S – S’, pentru înserierea
circuitului A – S cu circuitul S’ – X, format din bobinele 7 – 13, 19 – 1,
8 – 14 şi 20 –2.
5.6.2. Înfăşurarea cu pas scurtat.

Scurtarea pasului se practică pentru reducerea armonicilor, îndeo-
sebi a armonicilor 5 şi 7 din unda tensiunii magnetice. S-a constatat că
scurtarea optimă, pentru obţinerea acestui deziderat, este dată de
raportul:
y
 0,82....0,83. (5.10)
yd
Pentru realizarea acestui raport favorabil, numărul de crestături pe
pol şi fază poate să aibă numai anumite valori.
De exemplu, pentru q = 2 şi m = 3, pasul diametral este yd = mq =
6; prin alegerea pasului bobinelor y = 5, rezultă un raport y/yd favorabil:
y 5
  0,833 .
yd 6
Dacă q = 3 şi m = 3, obţinem un pas diametral yd = 9. Paşii
posibili ai înfăşurării fiind y = 8 sau y = 7, obţinem pentru raportul de
scurtare valorile:
y 8 y 7
  0,889 ; sau,   0,778 .
yd 9 yd 9
Prin urmare, în această situaţie, înfăşurarea nu se poate executa cu
un pas favorabil reducerii simultane a armonicilor 5 şi 7.
Utilizarea înfăşurărilor cu pas scurtat, prin reducerea lungimii
capetelor de bobine, ar implica o scădere corespunzătoare a consumului
de material conductor. Pe de altă parte însă, trebuie crescut numărul de
spire pentru compensarea scăderii de tensiune datorită micşorării
154
Fig. 5.8. Înfăşurare trifazată cu pas scurtat, cu patru căi de curent: p =2, q = 4.
155
factorului de înfăşurare. De aici apare problema găsirii unei scurtări
optime şi în ceea ce priveşte consumul de material.
Aplicaţie.
Să se construiască schema desfăşurată a unei înfăşurări trifazate, în
două straturi, cu pas scurtat, având p = 2 şi q = 4.
Rezolvare.
Z 48
m 3
Z 48
2p 2  2
y = (0,82  0,83)yd = (0,82  0,83)12 = 9,84  9,96.
y
Alegem y = 10 crest.   0,833 .
yd
În figura 5.8 s-a reprezentat schema desfăşurată a înfăşurării, cu 4
căi de curent. În unele crestături sunt aşezate, la fel ca în cazul înfăşu-
rării cu pas diametral, laturi de bobină aparţinând aceleiaşi faze (cres-
tăturile 1, 2, 5, 6, 9, 10, …), în altele găsim laturi de bobine din faze
diferite (crestăturile 3, 4, 7, 8, 11, 12, …).
5.6.3. Înfăşurarea cu intercalarea fazelor.

La înfăşurările în două straturi se poate realiza uşor intercalarea
unilaterală sau bilaterală a fazelor, chiar menţinând neschimbată des-
chiderea bobinelor.
Aplicaţie.
Să se construiască schema desfăşurată a unei înfăşurări trifazate, în
două straturi, cu pas scurtat şi intercalarea fazelor, având p = 1 şi q = 4.
156
Rezolvare.
Z 24
m 3
Z 24
2p 2  1
y = (0,82  0,83)12 = 9,84  9,96  10 crest.
(k = 0).
În figura 5.9 s-a reprezentat schema desfăşurată a unei înfăşurări
cu intercalarea bilaterală a fazelor. În faza A – X sunt conectate în serie
bobinele 24 – 10, 2 – 12, 3 – 13 şi 5 – 15, formându-se prima grupă de
bobine; a doua grupă de bobine este aşezată în crestăturile 12 – 22, 14 –
24, 15 – 1 şi 17 – 3.
Fig. 5.9. Înfăşurare trifazată cu intercalarea bilaterală a fazelor.
5.6.4. Înfăşurări cu extinderea zonelor.

La înfăşurările în două straturi, bobinele celei de a doua grupe, sub
aceeaşi pereche de poli, se pot aşeza parţial, sau total, în crestături
157
alăturate primei grupe de la înfăşurarea normală; se obţine astfel o
înfăşurare cu extinderea parţială sau totală a zonelor. Înfăşurarea cu
extindere totală a zonelor este o înfăşurare cu trei zone.
Înfăşurările cu extinderea zonelor au alţi factori de înfăşurare decât
înfăşurările normale. Factorul de repartizare la înfăşurarea cu extindere
totală a zonelor se poate determina pe baza relaţiei:
sin q
k q1  (5.11)

2q sin
2
5.7. Înfăşurări în două straturi, cu număr fracţionar de

crestături pe pol şi fază.
Numărul de bobine pe fază:

Z 2mpq
N bf    2pq  număr întreg.
m m
Condiţia este îndeplinită dacă numitorul părţii fracţionare a lui q
este divizor al lui 2p.
O condiţie suplimentară pentru ca acest tip de înfăşurare să poată fi
realizat astfel încât, între tensiunile electromotoare induse pe fază să
existe un defazaj de 2/m, este aceea că numărul de raze distincte din
steaua crestăturilor trebuie să fie divizibil cu numărul de faze.
Numărul de raze distincte este:
Z 2mpq
  2mq  număr întreg. (5.12)
p p
158
Maşina asincronă
6. MAŞINA ASINCRONĂ.
Maşina asincronă este utilizată pe scară largă în acţionările elec-

trice, cu precădere în regim de motor trifazat, în majoritatea sectoarelor
industriale: acţionarea maşinilor unelte, a pompelor, a compresoarelor,
a podurilor rulante, a elevatoarelor, etc. De remarcat, în ultimul timp,
pătrunderea agresivă a maşinii asincrone în domeniul tracţiunii
electrice, mai cu seamă de când, alimentarea motoarelor de curent
alternativ prin invertoare cu modulare în lăţime a impulsurilor nu mai
constituie un impediment, din punct de vedere a eficienţei economice.
Trebuie amintită aici şi utilizarea maşinii asincrone ca generator, în
centralele electrice de mică putere, de tip hidro sau eolian.
Motoarele asincrone se construiesc într-o gamă foarte largă de
puteri (de la unităţi de watt până la ordinul zecilor de MW) şi având
turaţia sincronă, la frecvenţa de 50 Hz, egală în mod uzual cu 500, 600,
750, 1000, 1500 sau 3000 rot/min, în funcţie de numărul de perechi de
poli. Motoarele asincrone prezintă o construcţie relativ simplă şi
robustă în funcţionare.
6.1. Construcţia şi principiul de funcţionare.
În construcţie clasică, maşina asincronă se compune dintr-un stator

şi un rotor, concentric cu statorul şi dispus în interiorul acestuia.
a) Statorul - constituie partea imobilă a maşinii fiind format din
miezul feromagnetic pe care se dispune înfăşurarea trifazată. Miezul
este aşezat într-o carcasă cu rol de protecţie şi consolidare.
Miezul feromagnetic are formă cilindrică şi se execută din tole
ştanţate din tablă silicioasă normal aliată, de 0,5 mm grosime (de
obicei) laminată la cald sau la rece; tolele sunt izolate între ele cu o
peliculă de lac izolant sau printr-un strat de oxizi ceramici. În tole, spre
159
întrefier, se ştanţează crestăturile, repartizate uniform, în care se aşează
înfăşurarea. Tolele se împachetează în interiorul carcasei.
Înfăşurarea statorică, la maşinile asincrone, este repartizată şi se
conectează la reţeaua electrică de curent alternativ cu care maşina efec-
tuează schimbul principal de putere electrică. Înfăşurarea se execută din
conductor de cupru izolat cu email, bumbac, hârtie, fibre de sticlă, etc.;
la maşinile de puteri mici, înfăşurarea se mai execută şi din conductor
de aluminiu izolat cu email. La maşina asincronă trifazată înfăşurarea
statorului se conectează în stea sau triunghi. La maşinile de puteri mici
şi mijlocii, înfăşurarea trifazată are toate capetele înfăşurărilor de fază
scoase la cutia de borne pentru a face posibilă conectarea acestora în
stea sau triunghi, după necesităţi. Fiecare înfăşurare de fază este
bobinată pentru acelaşi număr de poli.
Carcasa - se execută prin turnare, din aluminiu sau fontă sau prin
sudare, din tablă de oţel. Carcasa poartă tălpile de fixare ale maşinii,
inelul de ridicare, cutia de borne, plăcuţa indicatoare şi scuturile
frontale. În scuturi se montează lagărele pe care se sprijină axul
rotorului.
b) Rotorul - constituie partea mobilă a maşinii asincrone şi se
compune din miezul feromagnetic, de formă cilindrică, la periferia
căruia (spre întrefier) sunt prevăzute crestăturile în care se aşează o
înfăşurare polifazată. Miezul este montat pe axul maşinii.
Axul se roteşte în lagărele fixate pe scuturi, pe el fiind prevăzut de
obicei şi un ventilator. La maşinile care permit o legătură galvanică
între înfăşurarea indusului (rotorul) şi circuitul electric exterior, pe ax
se montează inelele de contact pe care calcă periile (fixe faţă de stator).
Miezul feromagnetic al rotorului se realizează din tole de 0,5 mm
grosime, din acelaşi material ca şi statorul, dar tolele nu se izolează
între ele. La periferia exterioară a acestora se ştanţează crestăturile în
160
Maşina asincronă
care se aşează înfăşurarea rotorică. Pachetul de tole rotoric se

consolidează pe axul maşinii.
Înfăşurarea rotorului, la maşina asincronă de construcţie normală,
se realizează cu acelaşi număr de poli ca înfăşurarea statorică şi se
construieşte fie ca înfăşurare trifazată (bobinată), fie ca înfăşurare
polifazată (sub formă de colivie). Înfăşurarea bobinată se execută din
conductor de Cu sau Al izolat, iar înfăşurarea în colivie (sau în
scurtcircuit) din bare de Cu, Al sau alamă; colivia din Al se execută
prin turnare. Înfăşurarea în colivie nu este izolată faţă de miezul
feromagnetic al rotorului. Înfăşurările bobinate se execută ca înfăşurări
trifazate şi se conectează în stea sau triunghi, iar capetele libere ale
celor trei înfăşurări de fază se conectează la inelele de contact.
Înfăşurările în colivie sunt înfăşurări polifazate, barele coliviei
fiind scurtcircuitate frontal prin inele conductoare.
Întrefierul - este spaţiul liber rămas între miezul feromagnetic al
rotorului şi miezul statorului. Lărgimea întrefierului la maşina
asincronă este practic constantă (dacă neglijăm deschiderea
crestăturilor) şi are o valoare foarte mică (0,1  2 mm) în vederea
obţinerii unui curent de magnetizare cât mai mic, respectiv a unui factor
de putere ridicat.
Se consideră o maşină electrică rotativă formată din două armături
cilindrice, concentrice, de construcţie normală, a cărei înfăşurare
statorică este conectată la o reţea trifazată simetrică de alimentare, de
frecvenţă f1. Circuitul rotoric se consideră scurtcircuitat sau închis pe un
reostat simetric.
Înfăşurarea statorică, inductorul, parcursă de un sistem trifazat
simetric de curenţi având frecvenţa f1, generează în circuitul magnetic
al maşinii un câmp magnetic învârtitor. Viteza unghiulară a câmpului
învârtitor 1, numită viteză de sincronism, este determinată de pulsaţia
161
ω1 = 2·π·f1, a curenţilor şi de numărul de perechi de poli, p, realizaţi de
înfăşurare, pe o fază:
Ω1 = ω1/p [rad/s]. (6.1)
Din această relaţie se obţine turaţia de sincronism, n1 , a câmpului
magnetic învârtitor:
f1 60  f1
n1  [rot/s] sau, n 1  [rot/min] . (6.2)
p p
Câmpul magnetic învârtitor intersectează bobinele rotorice în ordi-
nea succesiunii lor, astfel încât, în aceste înfăşurări, se induc tensiuni
electromotoare formând un sistem trifazat simetric. Întrucât circuitele
rotorice sunt închise, de-a lungul lor se stabileşte un sistem trifazat (ro-
tor bobinat) sau polifazat (rotor în scurtcircuit) de curenţi electrici.
Din interacţiunea câmp magnetic inductor - curenţi rotorici, rezul-
tă forţe care acţionează tangenţial la rotor, generând faţă de arborele
maşinii un cuplu electromagnetic.
Rotorul este pus în mişcare cu o viteză unghiulară , căreia îi
corespunde o turaţie n, în sensul câmpului magnetic învârtitor.
Fenomenul de inducţie electromagnetică fiind condiţionat de exis-
tenţa unei mişcări relative a câmpului învârtitor faţă de rotor, e necesar
ca viteza unghiulară a rotorului să difere de viteza de sincronism, deci,
 ≠  1.
Mişcarea relativă a rotorului faţă de câmpul învârtitor este descrisă
de mărimea numită alunecare, s, definită astfel:
Ω  Ω n1  n
s 1  . (6.3)
Ω1 n1
Pe baza relaţiei de definiţie a alunecării se pot evidenţia regimurile
de funcţionare ale maşinii asincrone - figura 6.1.
Generator Motor Frână
-∞ - - 0 0 + + 11 + + +∞ s
+∞ + + n1 n1 + +
162 0 0 - - -∞ n
Maşina asincronă
Fig. 6.1. Regimurile de funcţionare a maşinii asincrone.
În regim de motor, pentru ca maşina să dezvolte cuplu electromag-

netic, trebuie îndeplinită condiţia: 0 ≤   1; alunecarea este cuprinsă
în domeniul 0  s  1. Alunecarea s = 1, corespunde momentului
pornirii, când rotorul este imobil, iar valoarea s = 0, corespunde
mersului în gol ideal al motorului.
Deoarece interacţiunea dintre înfăşurarea rotorică şi câmpul
învârti-tor, inductor, este dependentă de alunecare, frecvenţa curenţilor
rotorici este diferită de frecvenţa curenţilor statorici. Viteza unghiulară
a câmpu-lui magnetic învârtitor faţă de rotorul aflat în mişcare fiind 1
- , pulsaţia mărimilor electrice rotorice este:
ω 2  p(Ω1  Ω) (6.4)
şi utilizând relaţiile (6.1) şi (6.3), se obţine:
ω 2  s  ω1 , sau f 2  s  f1 . (6.5)
Înfăşurarea rotorică, parcursă de curenţi electrici cu frecvenţa f2,
produce la rândul ei un câmp magnetic învârtitor, câmp magnetic de
reacţie, care se deplasează, faţă de rotor, cu turaţia:
f s  f1
n2  2   s  n1 . (6.6)
p p
Turaţia câmpului rotoric, faţă de stator, se obţine însumând turaţia
acestuia faţă de rotor, n2, cu turaţia rotorului, n:
n 2  n  s  n1  n  s  n1  n1 (1  s)  n1 . (6.7)
Se observă că, turaţia câmpului de reacţie este egală cu cea a
câmpului statoric.
Prin compunerea câmpului inductor cu câmpul de reacţie, în între-
fier se obţine un flux magnetic rezultant, generator de cuplu
163
electromag-netic şi care, induce în înfăşurările statorice tensiuni
electromotoare având frecvenţa egală cu cea a reţelei de alimentare.
Din principiul de funcţionare se constată o asemănare fenomeno-
logică între maşina asincronă şi transformatorul electric trifazat, de
aceea se poate spune că, maşina asincronă, numită şi maşină de
inducţie, se comportă ca un transformator dinamic, generalizat.
6.2. Ecuaţiile tensiunilor şi curenţilor la maşina asincronă

ideală.
Se consideră o maşină trifazată simetrică, alimentată în stator de la

I1 o sursă trifazată simetrică, de
Φt1 frecvenţă f1. Se presupune că
U1 φσ1
maşina funcţionează într-un re-
R1, Lσ1
gim electromagnetic staţionar,
nu are pierderi în miezul fero-
I2
Φt2 magnetic, circuitul magnetic
φσ2 R2, Lσ2 este liniar, iar înfăşurările sunt
repartizate sinusoidal, astfel
încât curba câmpului magnetic
din întrefier este o undă sinu-
soidală. Circuitul rotoric se
Fig. 6.2. Explicativă pentru scrierea consideră scurtcircuitat sau în-
ecuaţiilor de funcţionare. chis (figura 6.2).
Presupunem că rotorul se învârteşte cu o turaţie constantă n < n1 în
sensul câmpului învârtitor (maşina în regim de motor).
Se fac următoarele notaţii:
 u1  U 1 2 sinω1t - tensiunea la bornele unei faze statorice;
 i1 - curentul printr-o fază (oarecare) din primar;
 i2 - curentul pe fază în secundar (rotor);
164
Maşina asincronă
 R1, R2 - rezistenţele pe fază ale celor două circuite, primar,

respectiv secundar. În valoarea rezistenţei R2 se include şi rezistenţa pe
fază a reostatului din circuitul rotorului.
 X1 = 2f1L1 - reactanţa de dispersie pe fază a circuitului
statoric, corespunzătoare inductivităţii de dispersie L1;
 X2 = 2f2L2 - reactanţa de dispersie pe fază a circuitului
rotoric, corespunzătoare inductivităţii de dispersie L2.
L1 şi L2 sunt presupuse constante, iar reactanţele X1, X2 sunt
considerate la frecvenţa f1 a curentului din circuitul primar.
Se presupune că rotorul are turaţia n, corespunzătoare unei
alunecări s.
Sensurile tensiunilor şi curenţilor în circuitul primar au fost
stabilite după convenţia de la receptoare. Sensul pozitiv pentru curentul
secundar se alege astfel încât solenaţia secundarului să magnetizeze
miezul feromagnetic în acelaşi sens cu solenaţia primară.
Se pot scrie următoarele ecuaţii pentru o fază a circuitului statoric,
respectiv rotoric:
u1  R1i1  e1 ; (6.8)
u 2  R 2i 2  e2  0 ; (6.9)
(circuitul rotoric este scurtcircuitat sau închis)
dΦ
Conform legii inducţiei electromagnetice e   , urmând a
dt
pune în evidenţă fluxurile prin înfăşurările de fază statorice, respectiv
rotorice:
di d1t
u1  R1i1  L1 1  (6.10)
dt dt
di d 2 t
0  R 2i 2  L  2 2  (6.11)
dt dt
165
di1 di
Lσ1 , Lσ2 2 reprezintă variaţia fluxurilor de scăpări statorice şi
dt dt
rotorice.
La maşina cu circuitul magnetic liniar, fluxurile totale ale
câmpului magnetic rezultant într-o înfăşurare de fază (1 - stator; 2 -
rotor), sunt:
1t  11  12

 ;
 2 t   22   21
11 - fluxul produs de câmpul învârtitor creat de înfăşurarea prima-
ră care înlănţuie spirele unei faze statorice, de pulsaţie 1.
12 - fluxul care înlănţuie spirele unei faze statorice dar produs de
câmpul învârtitor rotoric - faţă de statorul fix acesta va avea tot pulsaţia
1, deoarece fundamentala câmpului învârtitor produs de înfăşurarea
rotorică are faţă de stator turaţia n+n2 = n1 (am văzut aceasta anterior),
iar între pulsaţie şi turaţie există relaţia:
  2 f  2 f  p  n ;
22 - fluxul produs de câmpul învârtitor creat de înfăşurarea
rotorică parcursă de curenţii respectivi care înlănţuie spirele unei faze
rotorice - fundamentala sa va avea faţă de rotor pulsaţia 2.
21 - fluxul care înlănţuie spirele unei faze rotorice dar produs de
câmpul învârtitor creat de curenţii statorici; pulsaţia fundamentalei
acestuia faţă de rotor va fi 2, deoarece câmpul învârtitor produs de
stator are faţă de rotor (aflat în mişcare cu turaţia n) turaţia:
n 2  n1  n  p  n 2  f 2  2f 2  2 .
Observăm că mărimile electrice din ecuaţia (6.10),
corespunzătoare circuitului primar, au pulsaţia 1, iar cele din ecuaţia
(6.11), corespunză-toare secundarului au pulsaţia 2. Aplicând
transformarea în complex simplificată obţinem:
166
Maşina asincronă
U1  R1 I1  j1L1 I1  j1 1t

 (6.12)
0  R 2 I 2  j2 L 2 I 2  j2  2 t
Deoarece 12, planurile complexe în care sunt reprezentate cele
două ecuaţii sunt diferite.
Înlocuind în (6.12) 2 = s1 (f2 = sf1  2f2 = s2f1  2 = s1),
obţinem sistemul:
U1  R1 I1  j1L1 I1  j1 1t

 R2 (6.13)
0  I  j L  I  j 

2 1 2 2 1 2 t
s
Aceste ecuaţii corespund unei maşini asincrone echivalente, care ar
avea rotorul fix faţă de stator (în această situaţie n=0  s=1  2=1)
R
iar în circuitul secundar ar fi conectată rezistenţa Rs  2  R2 , deoare-
s
ce, spre deosebire de (6.12), în care intervine rezistenţa pe fază, R2, în
sistemul (6.13) apare rezistenţa R2/s.
Fluxurile magnetice Φ 1t şi Φ 2t se pot exprima în funcţie de fluxul
fascicular util Φ u :
 1t  w 1 k w 1  u
 2t  w 2 k w 2  u
u 
1
L 11 I1  L 12 I 2   1 L 22 I 2  L 21 I1 
w 1 k w1 w 2k w2
 L11, L22 - inductivităţile ciclice proprii ale înfăşurării statorului,
respectiv rotorului
 L12, L21 - inductivităţile ciclice mutuale, între o înfăşurare de
fază a armăturii statorice şi cele m2 înfăşurări de fază de pe armătura
rotorică şi invers.
Obţinem:
167
U1  R 1 I1  j1 L 1 I1  j1 w 1 k w1  u

 R2 . (6.14)
 0  I  j L
1 2 2I  j w k 

2 1 2 w2 u
s
1L1  X1; 1L 2  X 2 (6.15)
Ue1   j1w1k w1  u (6.16)
Ue 2   j1w 2 k w 2  u (6.17)
şi introducând şi mărimea numită curent de magnetizare:
m w k
I1m  I1  2 2 w 2 I 2 , (6.18)
m 1 w 1 k w1
putem exprima fluxul util u şi ecuaţiile (6.14) sub următoarea formă:
L 11
u  I1m (6.19)
w 1 k w1
U1  R1 I1  jX 1 I1  Ue1 (6.20)
R2
0 I 2  jX  2 I 2  U e 2 (6.21)
s
În ecuaţiile (6.16), (6.17), (6.18), (6.19), (6.20), şi (6.21) intervin
necunoscutele I 1 , I 2 , I 1m , U e1 , U e2 , Φ u şi s. Considerând alunecarea s
drept parametru, sistemul format de cele 6 ecuaţii determină cele 6
mărimi necunoscute.
Observaţii.
Comparând ecuaţiile tensiunilor şi curenţilor scrise pentru maşina
asincronă echivalentă, cu ecuaţiile transformatorului, rezultă:
 înfăşurarea primară a unui motor asincron se comportă la fel ca
înfăşurarea primară a unui transformator, cu deosebirea că, la transfor-
mator tensiunea electromotoare pe fază este indusă de fluxul câmpului
magnetic alternativ prin coloană, în timp ce la maşina asincronă tensi-
unea electromotoare pe fază este indusă de fluxul câmpului magnetic
învârtitor din întrefierul maşinii;
168
Maşina asincronă
 înfăşurarea secundară (rotorică) a unui motor asincron se com-

portă la fel ca înfăşurarea secundară a unui transformator care funcţio-
nează cu sarcină rezistivă, rezistenţa circuitului receptor fiind:
R 1 s
Rs  2  R2  R2 ;
s s
(vezi ecuaţiile (6.12) şi (6.21)).
Presupunem schema echi-
Xσ2 R2 I2 2 valentă a înfăşurării secundare
a unui transformator (figura
Rs 6.3.), având X2 şi R2 identice
-Ue2
cu ale înfăşurării secundare a
maşinii asincrone, la bornele
2’
Fig. 6.3. Explicativă pentru căreia conectăm rezistenţa de
deducerea lui Rs. sarcină Rs. Pentru a obţine o
rezistenţă R2/s în secundar, cum
avem de fapt în (6.21), rezultă:
R R
R2  Rs  2  Rs  2  R2 .
s s
Se observă că rezistenţa echivalentă a sarcinii variază în funcţie de
alunecare.
6.2.1. Schema electrică echivalentă şi diagrama de fazori a maşinii

asincrone ideale.
Pe baza ecuaţiilor de funcţionare a maşinii asincrone în regim staţi-
onar, practic (6.20) şi (6.21), putem construi schema echivalentă din
figura 6.4.
R '2
I1 R1 Xσ1 I2 Xσ2 s
U1 -Ue1 -Ue2
169
Fig. 6.4. Schema echivalentă a maşinii asincrone ideale.
Sensurile lui U1 şi I1 se aleg conform convenţiei de la receptoare,

iar sensul lui I2 astfel încât acest curent să magnetizeze miezul în
acelaşi sens cu I1;
X σ1  ω1 Lσ1 ; X σ2  ω1 Lσ2 sunt reactanţele de dispersie ale înfăşu-
rărilor primară, respectiv secundară, la frecvenţa f1 a tensiunii de
alimentare.
Schema electrică echivalentă cuprinde două circuite electrice dis-
tincte cuplate magnetic.
Diagrama de fazori corespunzătoare funcţionării maşinii asincrone
în regim de motor, construită pe baza ecuaţiilor (6.16), ..., (6.21), este
reprezentată în figura 6.5.
11
U1 jXσ1I1
10
12 R1I1
9
m w k
-Ue1 I1  2 2 w 2 I 2
m 1 w 1 k w1
8
I1m 7 5
I2 6 u
1
4
R2
I2
s -Ue2
2
3
jXσ2I2
170
Maşina asincronă
Fig. 6.5. Diagrama de fazori a maşinii asincrone cu parametrii neraportaţi.
Explicaţie:
(1). - se reprezintă I2, considerat cunoscut;
R2
(2). - fiind dată alunecarea s, se poate construi fazorul I 2 , în fază cu
s
primul (R2 cunoscută);
(3). - defazat cu /2 înaintea lui I2 va fi fazorul jX2I2, fazor pe care-l
reprezentăm în prelungirea lui (2);
(4). - ecuaţia (14) permite construirea fazorului -Ue2 (sumă vectorială);
(5). - conform relaţiei (10) u este defazat în urma lui -Ue2 cu /2;
(6). - conform relaţiei (6.19) I1m este în fază cu u;
m wk
(7). - reprezentăm fazorul  2 2 w2 I 2 , cu originea în vârful lui I1m;
m1 w1 k w1
(8). - suma fazorilor (6) şi (7) este tocmai fazorul I1, - relaţia (6.18);
(9). - reprezentăm fazorul -Ue1 în fază cu -Ue2 (relaţiile (6.16) şi (6.17));
(10). - fazorul R1I1 va fi în fază cu I1;
(11). - fazorul jX1I1 va fi defazat înaintea lui I1 cu /2;
(12). - obţinem fazorul U1, ca sumă a fazorilor (9), (10), (11), conform
ecuaţiei (6.20).
Observaţii.
 din diagrama fazorială se obţin defazajele dintre diferitele
mărimi reprezentate (de exemplu, cu  am notat defazajul curentului I1,
absorbit de motor, faţă de tensiunea de alimentare a acestuia, U1);
 curentul I2 a fost reprezentat în cadranul III pentru a obţine o
diagramă mai sugestivă în privinţa defazajelor dintre diverşii fazori.
6.2.2. Raportarea înfăşurărilor.
171
Pentru a se putea compara între ele mărimile electrice primare cu
cele secundare este necesară raportarea înfăşurărilor. La fel ca în cazul
transformatorului raportarea poate fi făcută la primar, la secundar sau la
un număr de spire, un număr de faze şi un factor de înfăşurare alese
arbitrar. Odată cu raportarea înfăşurărilor se menţin neschimbate
pierde-rile şi solenaţia de magnetizare.
Dacă se raportează secundarul la primar se efectuează următoarea
substituţie de variabile:
m2 w 2k w2 
I2  
'
I2 
m 1 w 1 k w1 

wk 
U e 2  1 w1 U e 2  U e1
'
 (6.22)
w 2k w2 
m1 w 1 k w1 
2
m1 w 1 k w1 
2 
R2 
'
R 2 ; X 2 
'
X 2 
m 2 w 2 k w 2  m 2 w 2 k w 2  
2 2
Ecuaţiile maşinii asincrone raportate se obţin din ecuaţiile (6.16)

.... (6.21), făcând aceste substituţii:
U1  R 1 I1  jX 1 I1  U e1
 '
0  R 2 I '  jX ' I '  U
2 2 2 e1
 s (6.23)
U e1   j1 w 1 k w1  u

I1m  I1  I '2
Observaţii.
 întrucât la maşina asincronă înfăşurările sunt repartizate în
crestături, numărul de spire w1 sau w2 este “conectat” întotdeauna prin
kw1, respectiv kw2 (factorul de înfăşurare corespunzător);
172
Maşina asincronă
 se ţine cont şi de faptul că, la maşina asincronă numărul de

faze al înfăşurării primare poate diferi de cel al înfăşurării secundare
(m1m2);
 pentru rotorul în scurtcircuit avem: m2=Z2, w2=1/2, kw2=1.
Pe baza ecuaţiilor (6.23) se poate construi schema echivalentă a
maşinii asincrone raportate (figura 6.6.). Ţinând cont de faptul că tensi-
unea electromotoare indusă în primar este egală cu tensiunea
electromo-toare indusă în secundar, cele două circuite ale maşinii
(primar şi secundar) se pot conecta galvanic la bornele a – b, între care
avem tensiunea -Ue1. X1m este reactanţa utilă (sau de magnetizare) a
maşinii, corespunzătoare unei inductivităţi utile Lu prin care ar trece u.
R '2
I1 R1 Xσ1 a I2’ X’σ2 s
I1m
U1 -Ue1 X1m
b
Fig. 6.6. Schema echivalentă a maşinii asincrone raportate.
Se poate construi şi diagrama de fazori a maşinii asincrone rapor-
tate la primar, pe baza ecuaţiei (6.23). Construcţia diagramei se începe
cu fazorul I2’urmându-se succesiunea indicată cu cifre în figura 6.7.
10
jXσ1I1
U1 9 R1I1
3 '
11 jX ' 2 I 2
4
-Ue1 R '2 '
2 I2
s
1 I2’
φ 8 7
I1 I2’
173
6 u 5
I1m
Fig. 6.7. Diagrama fazorială a maşinii asincrone raportate.
6.2.3. Scheme electrice echivalente ale maşinii asincrone cu pierderi

în miezul feromagnetic.
Pierderile în miezul feromagnetic al primarului, Pm, sunt proporţi-
onale cu pătratul inducţiei magnetice. Deoarece inducţia magnetică este
proporţională cu fluxul magnetic util, respectiv cu tensiunea elec-
tromotoare indusă de fluxul rezultant, se poate scrie:
U e21
Pm  m1 , (6.24)
R 1m
în care R1m este o rezistenţă echivalentă, aproximativ constantă, conec-
tată în schema echivalentă a maşinii asincrone la bornele reactanţei X1m;
la bornele sale se aplică tensiunea -Ue1.
Se obţine schema echivalentă a maşinii asincrone, cu considerarea
pierderilor în miezul feromagnetic, reprezentată în figura 6.8.
'
R '2
I1 R1 Xσ1 I
' X 2 s
2
U1 -Ue1 R1m X1m
Fig. 6.8. Schema electrică echivalentă când se iau în

considerare pierderile în miez.
Diagrama fazorială corespunzătoare este reprezentată în figura 6.9.
174
Maşina asincronă
12
jXσ1I1
U1
11 R1I1
3 '
13 jX ' 2 I 2
4
R '2 '
-Ue1 I2
s
2 I1 10
2- 1 I2’ 9
- φ1 I2’
I10
I10a 7
8
I1m 6 5 u
Fig. 6.9. Diagrama fazorială a maşinii asincrone când
se iau în considerare pierderile în miez.
În diagrama de fazori a maşinii asincrone cu considerarea pierde-

rilor în miez, apare componenta curentului I1 notată cu I10a, care
reprezintă curentul prin rezistenţa R1m.
Suma componentelor I10a şi I1m, corespunzătoare circuitului de
magnetizare, s-a notat cu I10:
I10  I10a  I1m .
Curentul prin circuitul primar este dat de relaţia:
I1  I10  I 2 .
'
O variantă oarecum simplificată a schemei echivalente din figura

6.8. este cea reprezentată în figura 6.10.
' '
I1 Z1 I2 Z2
U1 Zm
175
Fig. 6.10. Variantă a schemei echivalente a maşinii asincrone.
În schema din figura 6.10. s-au folosit următoarele notaţii:

Z1  R 1  jX 1
R '2
Z   jX ' 2
'
2 (6.25)
s
R 1m X 1m
Zm  j
R 1m  jX 1m
Cele două scheme echivalente ale maşinii asincrone cu pierderi în
miez, sunt cunoscute sub numele de scheme “ în T “.
Schema electrică “ în T ”poate fi transfigurată într-o schemă cu
circuitul de magnetizare scos la bornele primare, aşa numita schemă “
în  ”.
Curentul I 1 se calculează direct din această schemă:
U1
I1  '
; (6.26)
Z2 Zm
Z1  '
Z2  Zm
expresia de mai sus a curentului se mai poate scrie, astfel:
I1 
U1 

'

U1 Z 2  Z m


U1 

Z1  Z m  Z1 Z 2  Z1 Z m  Z 2 Z m Z1  Z m 
' '
U1 U1
  . (6.26.a)
Z1  Z m  Z1  
2
Z1  '
1   Z1  1   Z 2
 Zm   Zm 
Prin urmare:
I1  I10  I 2 ,
"
(6.27)
în care, s-au făcut notaţiile:
U1 U1
I10  şi I 2 
"
; (6.28.a,b)
Z1  Z m c1 Z1  c1 Z 2
2 '
176
Maşina asincronă
componenta I 10 reprezintă curentul prin circuitul primar al maşinii

asincrone la funcţionarea în gol ideal (corespunzător alunecării s = 0).
Acest regim se poate stabili antrenând din exterior rotorul maşinii
asincrone la turaţia sincronă.
"
În expresia componentei I 2 s-a notat cu:
Z1
c1  1  ; (6.29)
Zm
modulul acestui factor complex poate fi scris aproximativ astfel:
X 1
c1  1  ; (6.29.a)
Xm
c1 reprezintă, în acest caz, coeficientul total de dispersie; la maşinile
normale valoarea acestui factor este: c1 = 1,04 … 1,08.
Pe baza relaţiilor (6.27) şi (6.28) se poate construi schema electrică
echivalentă “ în  ”, prezentată în figura 6.11, în care circuitul de mag-
netizare este scos la borne.
'
Din schema echivalentă “ în T ”, rezultă curentul I 2 prin circuitul
secundar al maşinii asincrone:
 
 
 U  1 U1
I 2   U1  Z1  ' 
' 1
;
 Z 2 Z  1  Z1  '
'
 Z Z
Z1  ' 2 m  Z  Z 2
 Z2  Zm  1
   m 
sau:
U1
I2 
'
. (6.30)
Z1  c1 Z 2
'
Din relaţiile (6.28.b) şi (6.30), rezultă:

'
I2
"
 c1 . (6.31)
I2
177
" 2 '
I1 I2 c1Z1 c1 Z2
U1 I10 Z1
Zm
Fig. 6.11. Schema echivalentă “în ” a maşinii asincrone.
Transfigurarea schemei electrice echivalente de mai sus menţine

neschimbate pierderile în circuitul secundar, adică:
m1 I 2 c1 R '2  m1 I 2 R '2 ,
"2 2 '2
(6.32)
deoarece, după cum rezultă din relaţia (6.31), între modulele compo-
" '
nentelor I 2 şi I 2 există relaţia:
I '2  c1I"2 .
Pentru simplificare, impedanţele din latura derivaţie a schemei
elec-trice “ în  ” se notează în mod uzual cu litere mici:
z1  c1 Z1 ;
z 2  c1 Z 2 ;
' 2 '
şi corespunzător cazului în care c 1 este aproximat prin modulul său,

rezultă:
r1  c1R 1 ; x 1  c1X 1 ;
r2'  c 21 R '2 ; x ' 2  c 21 X ' 2 .
În continuare se notează mărimile secundare din schema în gama
cu literă mare şi indice superior “’’”.
Aplicaţie.
178
Maşina asincronă
Un motor asincron având Pn = 2,2 kW, U1n = 380 V, f = 50 Hz, n

= 0,79, cosn = 0,7, are rezistenţele pe fază R1 = R’2 = 1 şi reactanţele
de dispersie pe fază X1 = X’2 = 5. Pierderile la mers în gol sunt P10
= 150 W. iar curentul de mers în gol I10 = 0,4 I1n. Înfăşurarea statorului
este conectată în stea.
Să se determine parametrii schemei electrice echivalente “în T”.
Rezolvare.
Pentru determinarea schemei echivalente a motorului este necesar
să se calculeze rezistenţa şi reactanţa circuitului de magnetizare.
Curentul nominal are valoarea efectivă:
Pn 2200
I1n    6,04 A
3U1n  n cos  n 3  380  0,79  0,7
Curentul de mers în gol este:
I10 = 0,4 I1n = 0,46,04 = 2,416 A
Factorul de putere la funcţionarea în gol este:
P10 150
cos  0    0,0945
3U1n I10 3  380  2,416
Componenta activă a curentului de mers în gol este:
I10a = I10cos0 = 2,4160,0945 = 0,288 A,
iar componenta reactivă are valoarea:
I10r  I10
2
 I10
2
a  2,416 2  0,288 2  2,402 A
Din diagrama de fazori reprezentată în figura
jX1I10
alăturată se calculează tensiunea electromotoare la U1
mersul în gol: R1I10
2 2 B A
U e  OB  AB
OB  U  R 1I10 cos0 X 1I10 sin 0 -Ue
10
I10
O
179
AB  R 1I10 sin 0  X 1I10 cos 0
I10cos0 = I10a; I10sin0 = I10r
Ue  220  1  0,228  5  2,4022  1  2,402  5  0,2282  208,25 V

Rezistenţa Rm corespunzătoare pierderilor în fier are valoarea:
U 208,25
Rm  e   914 
I10a 0,228
iar reactanţa din circuitul de magnetizare:
U 208,15
Xm  e   86,7 
I10r 2,402
6.3. Bilanţul puterilor maşinii asincrone.

Pentru determinarea bilanţului puterilor maşinii asincrone se poate
proceda la fel ca în cazul transformatorului. Deoarece la maşina asin-
cronă normală nu are loc un schimb de putere reactivă pe la bornele
secundare, interesează în special circulaţia puterilor active.

Înmulţind ecuaţiile tensiunilor maşinii asincrone (6.23) cu m1 I 1
'
(prima ecuaţie), respectiv cu m1 I 2 (cea de-a doua ecuaţie), obţinem:
m1 U1 I1*  m1 R 1 I1* I1  jm 1 X 1 I1* I1  m1 U e1 I1*

 R '2 '* ' '
, (6.33)
  
' '*

'
0 m I I jm X I I
2 2 2 m U I

1 2 2 1 1 e1 2
s
* '
în care, cu I 1 şi I 2 s-au notat conjugatele complexe ale fazorilor I 1 ,
'
respectiv I 2 .
*
Dacă în produsul m1U e1 I 1 exprimăm curentul I 1 prin relaţia,
I 1  I 10  I 2 , obţinem:
'
180
Maşina asincronă
m1 U1 I1  m1 R 1 I12  jm 1 X 1 I12  m1 U e1 I10 '

 m1 U e1 I 2

 R '2 '2 '
; (6.33.a)
0  m1 I 2  jm 1 X ' 2 I '22  m1 U e1 I 2
 s
m1 U1 I1 cos 1  jm 1 U1 I1 sin 1  m1 R 1 I12  jm 1 X 1 I12 
 m1 U e1 I10 cos   jm 1 U e1 I10 sin   m1 U e1 I '2 cos  2 
 jm 1 U e1 I '2 sin  2 ;
1  s ' '2
0  m1 R '2 I '22  m1 R 2 I 2  jm 1 X ' 2 I '22 
s (6.33.b)
 m1 U e1 I '2 cos  2  jm 1 U e1 I '2 sin  2 .
S-a avut în vedere că:
a) 1  U1 ; I1  ;
b)   U e1 ; I10  ;

c)  2   U e1 ; I 2 ;
'

a se vedea figura 6.9, cu aplicarea regulilor trigonometrice de reducere
la primul cadran;
R '2 1 s '
d)  1 R2 ;
s s
Dacă din relaţia (6.33.b) reţinem numai partea reală, avem:
m1 U1 I1 cos 1  m1 R 1 I12  m1 U e1 I10a  m1 U e1 I '2 cos 2

 1  s ' '2 . (6.34)
0  m R ' '2
I  m U I '
cos   m R I

1 2 2 1 e1 2 2 1 2 2
s
1. La motorul asincron s  (0,1], iar defazajul 1  (0; /2). O
parte din puterea absorbită de motor, P1 = m1U1I1cos1, este transfor-
mată în pierderi Joule în circuitul primar, PJ1  m1 R1 I 12 şi în pierderi în
miezul feromagnetic PFe1 = m1Ue1I10a (I10cos = I10a); cea mai mare
parte însă, Pem  m1U e1 I 2' cosψ 2 , este transmisă pe cale
electromagnetică rotorului; se poate scrie:
181
P1  PJ1  PFe1  Pem . (6.35)
Din cea de-a doua ecuaţie (6.34), se observă că o parte din puterea
primită pe cale electromagnetică de secundar (rotor) se pierde în înfăşu-
rarea rotorică prin efect Joule,
PJ 2  m1R '22 I '22 , (6.36)
iar diferenţa:
1  s ' '2 1  s
Pmec  m1 R 2I2  PJ 2 (6.37)
s s
este transformată în puterea mecanică transmisă “efectiv” secundarului.
Prin urmare:
Pem  PJ 2  Pmec ; (6.38)
pierderile în miezul feromagnetic al secundarului se pot neglija deoare-
ce frecvenţa mărimilor electrice din înfăşurarea acestuia, f2 = sf1, este
mică (f2 < 5 Hz).
Din puterea mecanică, o parte se transformă în pierderi de frecare
şi ventilaţie Pf,v, o parte acoperă pierderile suplimentare care apar în
miez în regimul de funcţionare, PsFe, iar diferenţa se transmite axului
sub formă de putere utilă, Pax:
Pmec  PsFe  Pf ,v  Pax . (6.39)
În figura 6.12 s-a reprezentat grafic bilanţul puterilor active pentru
regimul de motor.
2. La generatorul asincron s < 0, iar 1  (/2; ); relaţiile între
puteri, scrise în valori absolute şi ţinând seama de faptul că P1 = - Pg,
1  s ' '2
Pmec  m1 R2 I 2   Pmec,g , P em   Pem,g , sunt:
s
Pax ,g  Pf,v  Pmec ,g ;
Pmec ,g  PJ 2  PsFe  Pem ,g ; (6.40)
Pem ,g  PJ1  PFe1  Pg .
182
Maşina asincronă
Unde: Pax,g - puterea primită la arbore; Pf,v - pierderile mecanice

(de frecare şi ventilaţie); Pmec,g - puterea mecanică transmisă efectiv
rotorului; PJ2 - pierderile în înfăşurarea rotorică; PsFe - pierderile
suplimentare în fier; Pem,g - puterea electromagnetică transmisă de la
rotor către stator; PJ1 - pierderile în înfăşurarea statorică; PFe1 -
pierderile în miezul statorului; Pg - puterea activă dată în reţea.
În figura 6.13 s-a reprezentat grafic bilanţul puterilor pentru regi-
mul de generator.
Fig. 6.12. Repartiţia puterilor active la motorul asincron.
Fig. 6.13. Repartiţia puterilor active la generatorul asincron.

3. Când maşina asincronă funcţionează în regim de frână, s > 1,
respectiv 1  (0; /2); relaţiile între puteri, scrise în valori absolute şi
observând că,
183
1  s ' '2
Pmec  m1 R 2 I 2  Pmec ,f  0,
s
sunt:
P1,f  PJ1  PFe1  Pem ,f ;
Pax ,f  Pf , v  PsFe  Pmec ,f ; (6.41)
Pem ,f  Pmec ,f  PJ 2 ;
s-a notat cu Pax,f, puterea primită pe la ax, la funcţionarea maşinii în
regim de frână. În figura 6.14 s-a reprezentat grafic bilanţul puterilor.
De remarcat că, în acest regim de funcţionare maşina primeşte simultan
atât putere electrică, pe la bornele statorice, cât şi putere mecanică, pe la
ax, puteri care sunt disipate, în cea mai mare parte, în rezistenţa
rotorică.
Fig. 6.14. Repartiţia puterilor active la maşina asincronă

în regim de frână.
S-a văzut că, în cazul maşinii asincrone, puterea electromagnetică,

1 s
Pem, are două componente: Pem  Pmec  PJ2 ; cum Pmec  PJ2 , se
s
poate scrie:
PJ 2  s  Pem ; respectiv, Pmec  1  s   Pem (6.42.a,b)
Amintind că randamentul oricărei maşini este definit ca raportul
dintre “puterea utilă” şi “puterea consumată”, în urma efectuării
bilanţului puterilor maşinii asincrone se ajunge la concluzia că, maşina
184
Maşina asincronă
asincronă reuşeşte o conversie electromecanică cu atât mai eficientă cu

cât alunecarea este mai mică.
Aplicaţie.
Un motor asincron trifazat tetrapolar are următoarele date: Pn = 5
kW; Un = 380/220 V; frecvenţa fn = 50 Hz; In = 10 A; randamentul n =
0,842; factorul de putere cosn = 0,9; rezistenţa înfăşurării statorice
legată în stea, pe fază, R1 = 0,85 ; pierderile suplimentare 1%.
Ştiind că pierderile la mers în gol sunt P10 = 377 W, să se efectueze
bilanţul puterilor maşinii şi să se calculeze alunecarea nominală.
Rezolvare.
Repartiţia puterilor în maşina asincronă şi calculul acestora se face
pe baza figurii 6.12.
Puterea absorbită de motor este:
P1 = 3UfIfcos = 3·220·10·0,9 = 5940 W
Puterea utilă are valoarea:
Pax = P1 = 0,842·5940 = 5000 W
Pierderile totale din maşină sint:
P  P 1  Pax  5940  5000  940 W,
1  1  0,842
sau, P  
Pax 
0,842
5000  938,2 W
Pierderile în înfăşurarea statorică:

PJ1  3R 1I12n  3  0,85  10 2  255 W
Pierderile suplimentare:
PsFe = 0,015000 = 50 W
Pierderile în înfăşurarea rotorică:
PJ 2   P  PJ1  PFe1  Pf , v  PsFe  
 940  255  377  50  258 W
Pierderile mecanice şi în miez:
185
Pf,v + PFe,1 = P10 = 377 W
Se poate considera că Pf,v  PFe,1  377/2 = 188,5.
Puterea electromagnetică:
Pem = Pax + Ps,Fe + Pf,v + PJ2 = 5000 + 50 + 188,5 + 258 = 5496,5 W
Alunecarea nominală:
P 258
s n  J2   0,047
Pem 5496,5
6.4. Cuplurile motoare ale maşinii asincrone.
În regim permanent, motorul asincron echilibrează cuplul de sar-

cină format din cuplul rezistent la mers în gol, M0, şi cuplul rezistent
util Mu. Cuplul electromagnetic, Mem, dezvoltat în rotorul motorului,
dacă acesta se roteşte cu rotaţie constantă, este constituit din două
compo-nente, fiecare din acestea fiind în echilibru cu componentele
corespon-dente ale cuplului de sarcină:
Mem = M0 + Mu. (6.43)
În care:
Pf , v  Ps Pf , v  Ps
M0   ; (6.44)
Ω 2πn
P P
Mu  u  u ; (6.45)
 2n
 Pu - este puterea mecanică utilă, dezvoltată de motor;
 n - turaţia.
Puterea mecanică totală, corespunzătoare cuplului electromagnetic
Mem, se determină prin relaţia:
Pmec = Mem = Mem2n; (6.46)
P P
de unde, M em  mec  mec .
 2n
186
Maşina asincronă
Cuplul Mem apare ca urmare a interacţiunii dintre fluxul învârtitor

rezultant, u, şi curentul I2, care parcurge înfăşurarea rotorului. Deoa-
rece fluxul u se roteşte în spaţiu cu viteza unghiulară 1 = 2n1,
puterea dezvoltată de acesta este tocmai puterea electromagnetică a
motorului, Pem: Pem = Mem1. De unde,
Pem P
M em   em . (6.47)
1 2n 1
De aici rezultă confirmarea relaţiei dintre puterea mecanică şi
puterea electromagnetică:
Pmec  Pem  1  s Pem ;

n
n1
sau, introducând pierderile în înfăşurările rotorice:
PJ2 =sPem.
Astfel, se poate spune că puterea electromagnetică Pem este reparti-
zată în două componente, Pmec şi PJ2, determinate în funcţie de alune-
care.
P
Introducând Pem  J2 în relaţia (6.47), obţinem:
s
PJ 2 P
M em   J2 . (6.48)
s1 2n 1s
Deşi s-a considerat că maşina asincronă funcţionează în regim de
motor, relaţiile deduse în acest paragraf sunt valabile pentru toate valo-
rile alunecării, adică pentru toate regimurile de funcţionare ale maşinii.
6.4.1. Cuplul electromagnetic al maşinii asincrone.

După cum s-a mai amintit, cuplul electromagnetic apare ca urmare
a interacţiunii dintre conductoarele parcurse de curent, ale înfăşurării
rotorice şi fundamentala fluxului magnetic învârtitor. Presupunem că
înfăşurarea este de tip colivie. Unda sinusoidală principală, a câmpului
187
magnetic învârtitor, rezultant, induce în fiecare conductor o tensiune
electromotoare ue1, a cărei valoare variază sinusoidal după coordonata
spaţială, . În caz general, curentul prin fiecare conductor, separat, i1,
este defazat în urma tensiunii electromotoare cu un unghi 2, după
sensul de rotaţie a câmpului învârtitor. Unda ue1 este în fază cu unda
inducţiei B1, în timp ce unda curenţilor va fi decalată în sens opus
celui de mişcare a undei inducţiei, cu acelaşi unghi, 2 (figura 6.15).
Fig. 6.15. Inducţia magnetică, tensiunea electromotoare şi curenţii

rotorici în întrefier.
Câmpul magnetic, de inducţie B1, care se roteşte urmărind

circum-ferinţa rotorului şi curentul i1, din conductor, creează o forţă
elemen-tară:
f1 = B1i1l, (6.49)
unde l este lungimea activă a miezului rotorului.
Cuplul motor creat de un conductor parcurs de curent este:
D D
m 1  f 1  B 1i 1l , (6.50)
2 2
unde D reprezintă diametrul rotorului.
188
Maşina asincronă
Numărul de conductoare cuprinse în elementul de unghi spaţial,

N
d, pe circumferinţa rotorului, este d . Întrucât B1 şi i1 variază
2
sinusoidal în lungul coordonatei spaţiale, după relaţiile:
B1  Bmax sin  p , respectiv i 1  I 2 max sin p  2  ,
se poate scrie:
B1i 1  Bmax I 2 max sin  p  sin p  2  . (6.51)
Cuplul motor total, al tuturor conductoarelor rotorului situate pe un
pas polar, va fi:
2
B max sin  p  I 2 max sin  p  2   l  D  N

2p
M 0
2  2
d . (6.52)
Valoarea medie a cuplului rezultant, creat de conductoarele de pe

toţi polii rotorului, este:

2p  B max  I 2 max  l  D  N
p
M med  2pM 
2  2 0 sin  p  sin p  2 d  

2p  B max  I 2 max  l  D  N 1  cos 2 sin 2 p  2  p
   p   
2  2 p 2 4 0
2p  B max  I 2 max  l  D  N  B  l  D  I 2 max  N
  cos 2  max  cos 2
2  2 2p 4
Deoarece:
 2p 
I 2 max  I 2 2 ; B max  B med  ; D ;
2 
obţinem,
B max  l  D
 B med  l     max ;
p
iar cuplul mediu, dacă ţinem cont că N = 2 w2m2, va fi:
189
1 1
M med  p max I 2 N cos 2  m 2 pw2  max I 2 cos 2 . (6.53)
2 2 2
Această expresie este valabilă în cazul în care rotorul este în
scurtcircuit, când factorul de înfăşurare este unitar: kw2 = 1. Dacă
rotorul este bobinat, înfăşurarea sa este echivalentă cu o colivie pentru
care numărul de spire este w2 kw2. În acest caz, cuplul mediu al maşinii
asincrone va avea următoarea expresie:
1
M med  m 2  p  w 2  k w 2   max  I 2  cos 2 . (6.53.a)
2
Cuplul electromagnetic mediu se poate obţine şi din expresia
puterii electromagnetice, Pem, transmisă de la stator către rotor:
2 f 1
Pem  m 2  U e 2  I 2  cos 2  M med  1  M med ;
p
de unde,
m 2 U e 2 I 2 cos 2 p m 2  2  max w 2 k w 2 f1 I 2 cos 2
M med   
2 f 1 2 f 1
p
1
 m 2  p  w 2  k w 2   max  I 2  cos 2 .
2
Ţinând cont de schemele echivalente ale maşinii asincrone cu
pierderi în miez (“ în T ” şi “ în  ”), expresia puterii electromagnetice
poate fi scrisă sub forma următoare:
R2 R' R"
Pem  m 2 I 22  m1 I '22 2  m1 I "22 2 . (6.54)
s s s
Introducând în relaţia (6.54) curentul I 2" , prin relaţia:
U1
I "2  ,
2
 
 
"
R
 R 1    X 1  X " 2
2 2
 s 
190
Maşina asincronă
se obţine puterea electromagnetică în funcţie de tensiunea de alimentare

a maşinii, U1, de alunecare, s şi de parametrii maşinii:
R "s
m1  U12
Pem  s . (6.55)
2
 
R"
 R 1  2 
  X 1  X " 2 
2
 s 
Cuplul electromagnetic este:
R "2
p  m1  U12
M em  s . (6.56)
 
2

R"
2 f1  R 1  2 
  X 1  X " 2
2
 
 s  
În figura (6.16) este reprezentată variaţia cuplului electromagnetic
în funcţie de alunecare, Mem = f(s), pentru U1 = const.. Pentru valori
mari ale alunecării, Mem scade, în pofida creşterii lui I2 deoarece, în
această situaţie, cos2 scade rapid.
Fig. 6.16. Curba M em = f(s), pentru U1 = const. şi f = const.
6.4.2. Cuplul electromagnetic maxim şi puterea maximă.

Expresiile (6.55) şi (6.56) obţinute pe baza schemelor echivalente,
permit găsirea expresiilor cuplului electromagnetic maxim, Mem,max şi a
puterii maxime, Pem,max.
191
Pentru a găsi alunecarea, s = sm, care corespunde puterii maxime,
derivăm relaţia (6.55) în funcţie de alunecare şi o egalăm cu zero:
  
2

 R"
  R
"
m1 U   R 1  2   X 1  X " 2
2 2 2
1
   s
2
dPem s 
 
ds  R "2 
2

 R 1 
s 
 
 X 1  X " 2 
2

 
R "2  R"  R "2 

2 R 1  2  2 
s  s  s 
 
 
2

R"
 R 1  2 
  X 1  X " 2  2

 s  
 R "22 
m1 U12
R "2
s2
2

 R 1  X 1  X  2
"
2

s2 

   0.
2
 
2

R"
 R 1  2 
  X 1  X " 2 2

 s  
dPem
Derivata se anulează dacă:
ds

 R 12  X 1  X " 2 2

R "22
 0;
s2
de unde,
R "2
sm   . (6.57)

R 12  X 1  X " 2 
2
Semnul “+” corespunde funcţionării maşinii asincrone ca motor,

iar semnul “-“ funcţionării maşinii în regim de generator asincron.
La maşinile asincrone normale valoarea lui R1 este mult inferioară
valorii X σ1  X σ2
"
, fapt pentru care R12 poate fi neglijată în expresia
alunecării sm:
192
Maşina asincronă
R "2
sm  . (6.58)
X 1  X " 2
Introducând expresia (6.57), obţinută pentru alunecare, în relaţia
(6.55), găsim expresia puterii electromagnetice maxime:
Pem ,max  
m1 U12 R 12  X 1  X " 2  2

R 1  R  X 1  X
2
1  "
2
2
  X 1 X "
2
2



m1 U12 R 12  X 1  X " 2 2


2 R 1 R 12  X 1  X " 2 2
R 2
 X 1 X "
2
2
 


1
m1 U12
 ; (6.59)
 2 " 2 
2 R 1  R 1  X 1  X  2   
 
unde semnul “+” corespunde de asemenea funcţionării în regim de
motor, iar semnul “-“ regimului de generator.
Neglijând în expresia (6.59) valoarea lui R12 , deoarece
X σ1  X σ2
''

2
 R12 , ajungem la expresia aproximativă a puterii
electromagnetice maxime:
m1  U12
Pem ,max   . (6.60)

2  R 1  X 1  X " 2 
Pentru cuplul electromagnetic maxim găsim expresiile:
p  m1  U12
M max   ; (6.61)
2  2 f1  R 1  R 12  X 1  X " 2 
2
 
 
sau, aproximativ:
m1  U12
M max   . (6.62)

2  1  R1  X1  X" 2 
193
Observaţii.
a) Pentru o maşină dată, la frecvenţă constantă, cuplul electro-
magnetic maxim este proporţional cu pătratul tensiunii de alimentare;
b) Cuplul electromagnetic maxim nu depinde de rezistenţa circui-
tului rotoric;
c) Cuplul maxim se obţine pentru o alunecare, sm, care este cu
R2"
atât mai mare cu cât raportul este mai mare, în particular,
X  1  X " 2
pentru o alunecare care este cu atât mai mare, cu cât rezistenţa
circuitului rotoric este mai mare;
d) Pentru o frecvenţă dată, cuplul este aproximativ invers
proporţional cu suma reactanţelor X  1  X " 2 , cu alte cuvinte, cuplul
este cu atât mai mic, cu cât reactanţele de dispersie ale circuitelor
maşinii sunt mai mari.
Valoarea cuplului Mmax are o importanţă deosebită în cazul în care
maşina funcţionează ca motor. Cuplul maxim al maşinii asincrone mai
este numit şi cuplu reversibil.
M
Raportul k m  max se numeşte coeficient de supraîncărcare a
Mn
motorului asincron.
6.4.3. Cuplul de pornire al motorului asincron.

Cuplul de pornire, Mp, ca şi cuplul maxim, este una dintre carac-
teristicile cele mai importante ale motorului. Valoarea cuplului de
porni-re se obţine din relaţia (6.56), pentru s = 1:
p  m1 U12 R '2'
Mp 
 
(6.63)
2  f1  R 1  R   X
'' 2 2
2 1 X ''
2
Dacă dorim un cuplu de pornire cât mai mare trebuie, după cum
rezultă din expresia (6.57), să avem:
194
Maşina asincronă
R "22  R 12  X 1  X " 2  .
2
(6.64)
Observaţii.
a) Pentru o frecvenţă dată, f1, şi parametrii motorului daţi, cuplul
de pornire este proporţional cu pătratul tensiunii de alimentare;
b) Cuplul de pornire atinge valoarea maximă dacă rezistenţa
circuitului rotoric este egală cu reactanţa de dispersie a maşinii;
Cuplul de pornire, Mp, se exprimă în general prin raportul:
Mp
kp  . (6.65)
Mn
6.4.4. Caracteristica mecanică a motorului asincron.

Pentru studiul calitativ al dependenţei cuplului electromagnetic de
alunecare, se utilizează o expresie a cuplului simplificată, valabilă în
cazul motoarelor asincrone de putere (formula Kloss):
2  M max
M , (6.66)
s sm

sm s
unde, Mmax reprezintă valoarea maximă a cuplului, iar sm alunecarea
corespunzătoare acestui cuplu. Dependenţa acestor mărimi de
parametrii motorului trifazat, este dată, în formă simplificată, de
relaţiile (6.62) şi (6.58).
În figura 6.17.a, s-a reprezentat grafic variaţia cuplului în funcţie
de alunecare, în conformitate cu relaţia (6.66).
Funcţionarea stabilă a motorului este posibilă numai pe ramura “0
– K” a caracteristicii, deci pentru alunecări cuprinse între 0 şi sm şi
cupluri cuprinse între 0 şi Mmax.
Pe caracteristică sunt evidenţiate punctele definitorii pentru
funcţio-narea unui motor asincron:
195
 punctul P, corespunzător pornirii, caracterizat prin alunecarea
s = 1, deci n = 0 şi cuplul de pornire Mp, a cărui expresie se obţine din
relaţia (6.66), pentru s = 1:
2  M max
Mp  ; (6.67)
1
 sm
sm
 punctul critic de funcţionare, K, corespunzător alunecării sm
(numită şi alunecare critică) şi cuplului maxim, Mmax;
 punctul nominal de funcţionare, N, caracterizat prin alunecarea
nominală, sn şi cuplul nominal, Mn;
 punctul corespunzător mersului în gol ideal, caracterizat prin s
= 0, deci n = n1 şi M = 0.
Fig. 6.17. a) Caracteristica “cuplu – alunecare” a motorului asincron.

b) Caracteristica mecanică, n = f(M).
Caracteristica mecanică reprezintă dependenţa turaţiei de cuplu,

n = f(M).
Ecuaţia ei se obţine din relaţia (6.66), prin înlocuirea alunecării cu
turaţia corespunzătoare, conform relaţiei de definiţie a acesteia. Forma
caracteristicii mecanice este reprezentată în figura 6.17.b.
196
Maşina asincronă
Dependenţa n = f(M), obţinută în cazul alimentării motorului cu

tensiune nominală, la frecvenţă nominală, circuitele rotorice exterioare
având rezistenţa nulă (în cazul maşinii cu rotorul bobinat), se numeşte
caracteristică mecanică naturală.
Caracteristicile obţinute prin modificarea tensiunilor de fază, a
frecvenţei sau rezistenţei rotorice exterioare, se numesc caracteristici
mecanice artificiale.
Aplicaţie.
Calculaţi puterile şi cuplurile unui motor asincron trifazat cu rotor
în scurtcircuit, având următoarele date nominale: Pn = 250 kW, F = 50
Hz, Un = 3000 / 1730 V, In = 35 / 60 A, I10,n = 17,5 A, randamentul n =
90%, cosn = 0,89, cos0 = 0,118; parametrii schemei echivalente ai
motorului sunt cunoscuţi: R1 = 0,68 , R2’ = 0,75 , X1 = 2,78 ,
X2’ = 2,8 , cos2 = 0,985. Se consideră pierderile mecanice, Pf,v =
0,007 P1, pierderile suplimentare PsFe = 0,005P1.
Rezolvare.
Puterea absorbită de la reţea:
P 250
P1  n   278 kW
 0,9
Pierderile mecanice:
Pf,v = 0.007278  2 kW
Pierderile suplimentare:
PsFe = 0,005278 = 1,4 kW
Puterea mecanică totală:
Pmec = Pn + Pf,v + PsFe = 250 + 2 + 1,4  253 kW
Componenta activă a curentului secundar din schema echivalentă
“în T”:
I1n cos  n  I10,n cos  0 60  0,89  17,5  0,118
I '2 n    52 A
cos  2 0,985
197
Pierderile în înfăşurarea statorică:
PJ1  3  I1'2n  R 1  3  60 2  0,68  7350 W  7,4 kW
Pierderile în înfăşurarea rotorică:
PJ 2  3  I '22n R '2  3  52 2  0,75  6100 W  6 kW
Puterea electromagnetică la sarcină nominală:
Pem = Pmec + PJ2 = 253 + 6 = 259 kW
Alunecarea nominală:
P 6
s n  J2   0,023
Pem 259
Turaţia nominală:
nn = n1(1 – sn) = 1000 (1 – 0,023) = 977 rot/min
Cuplul nominal al motorului:
Pn 250000
Mn    2445 Nm
nn 977
2 2
60 60
Cuplul la mers în gol:
Pf , v  PsFe 2000  1400
M0    33 Nm
nn 977
2 2
60 60
Cuplul electromagnetic, la sarcină nominală:
Mem,n = Mn + M0 = 2445 + 33 = 2478 Nm
Cuplul maxim:
p  m1  U12 3  3  1730 2
M max    6852 Nm
 
4f1 R 1  X 1  X " 2 4  500,68  2,78  2,8
La acest cuplu maxim avem un coeficient de încărcare de:
M 6852
k m  max   2,8
Mn 2445
198
Maşina asincronă
6.5. Încercările maşinii asincrone.
6.5.1. Încercarea la funcţionarea în gol.

La funcţionarea în gol a maşinii asincrone, puterea primară, P10,
absorbită de aceasta de la reţeaua de alimentare, se transformă în
pierderi în înfăşurarea primară, PJ10, pierderi în miezul feromagnetic,
PFe, şi în pierderi mecanice, de frecare şi de ventilaţie, Pf,v; se neglijează
pierderile în înfăşurarea secundară.
Separarea pierderilor, la funcţionarea în gol, se poate realiza după
algoritmul propus în continuare.
Se calculează pierderile în înfăşurarea statorică:
PJ10  3  R 1  I10
2
,
R1 fiind rezistenţa măsurată, pe fază, a înfăşurării statorice.
Se reprezintă grafic pierderile P10 – PJ10 = PFe + Pf,v, în funcţie de
tensiunea la borne. Pierderile de frecare şi ventilaţie sunt independente
de tensiunea la borne.
În ipoteza că turaţia maşinii rămâne practic constantă în timpul
probei, se poate considera că şi pierderile mecanice sunt constante;
valoarea acestora se determină prin extrapolarea curbei PFe + Pf,v, până
la intersecţia axei ordonatelor. Tensiunea de alimentare fiind nulă în
acest punct, U1 = 0, şi pierderile din miezul feromagnetic, PFe, vor fi
nule (figura 6.18).
La tensiune nominală, se determină pierderile în fier nominale,
PFe,n.
Curentul de mers în gol ideal este aproximativ egal cu valoarea
curentului I10, măsurată la tensiunea nominală, iar factorul de putere la
mersul în gol ideal, cosφ10,i, se calculează cu relaţia:
PFe,n  PJ10
cos10,i  ,
3 U1  I10
în care U1 şi I10 sunt valorile efective ale mărimilor de linie.
199
Factorul de putere la mers în gol “real” este dat de relaţia:
P10
cos10  .
3 U1  I10
Fig. 6.18. Separarea pierderilor la mersul în gol.
Rezistenţa corespunzătoare pierderilor în miez este:

PFe,n
Rm  ,
3  I10f
2
iar reactanţa de magnetizare se poate determina aproximativ, din

relaţia:
U
X m  1f ,
I10f
în care U1f şi I10f sunt valorile efective ale mărimilor de fază.
Alunecarea, s0, se determină cu relaţia:
n  n0
s0  1 ,
n1
unde n1 este turaţia de sincronism, iar n0 turaţia maşinii măsurată la
funcţionarea în gol.
Aplicaţie.
La încercarea la mers în gol a unui motor asincron cu puterea
nominală Pn = 2736∙ 3 W, tensiunea nominală U1n = 380 V, frecvenţa
200
Maşina asincronă
nominală f1 = 50 Hz şi înfăşurarea statorului conectată în stea, s-au

determinat pierderile la mers în gol P10 = 190∙ 3 W şi curentul de mers
în gol I10 = 0.5∙I1n. Ştiind că randamentul nominal al maşinii este ηn =
80% şi factorul de putere nominal cosφn = 0.9, să se determine factorul
de putere la mers în gol, cosφ0.
Rezolvare.
Din formula pierderilor de putere la mers în gol, se poate obţine
factorul de putere, pentru acest regim de funcţionare:
P10 = 3 U1n I10 cosφ10;
P0
cosφ10 = .
3U1n I10
Randamentul maşinii asincrone este dat de relaţia:
P Pn
n  n  .
P1 3U1n I1n cos  n
Curentul nominal pe fază:
Pn 2736 3
I1n    10A .
3U1n  n cos  n 3  380  0,8  0,9
Factorul de putere la mers în gol:
P0 P0 190  3
cos  0     0,1 .
3U1n I10 3U1n 0,5  I1n 3  380  0,5  10
6.5.2. Încercarea la funcţionarea în scurtcircuit.

Pentru aducerea maşinii asincrone în acest regim de funcţionare
(atipic), se scurtcircuitează înfăşurarea rotorică (în cazul maşinii cu
rotorul bobinat) şi se blochează rotorul (faţă de stator). Încercarea la
funcţionarea în scurtcircuit se efectuează într-un interval de timp scurt
(sub 10 s), deoarece există pericolul supraîncălzirii înfăşurărilor. Toto-
dată, încercările se fac la tensiuni mici, astfel încât curentul în rotorul
201
blocat să nu depăşească valoarea nominală. În consecinţă, se pot neglija
pierderile în fier.
În acest regim de funcţionare, puterea P1sc, primită de maşină de la
reţea, reprezintă în principal pierderile în înfăşurări:
P1sc  3  (R 1  R '2 )  I1sc,
2
f,
în care R1 şi R2' sunt rezistenţele pe fază ale înfăşurărilor maşinii,

raportate la primar.
Se calculează rezistenţa echivalentă, pe fază, a maşinii:
P
R 1sc  R 1  R '2  1sc
3  I1sc,
2
f
şi factorul de putere la scurtcircuit:

P1sc
cos1sc  ,
3  U1sc  I1sc
în care U1sc şi I1sc sunt mărimi de linie.
Întrucât încercările se fac la tensiuni mai mici decât valoarea
nominală, curentul de scurtcircuit, la tensiunea nominală, se calculează
pe baza relaţiei:
U1n  U1sc'
I1sc,n   I1sc,max , în care: (6.68)
U1sc,max  U1sc
'
 I1sc,max este curentul măsurat la tensiunea de alimentare maxi-

mă la care se ajunge în timpul încercării, U1sc,max;
 tensiunea U1'sc se determină grafic, la intersecţia tangentei la
curbă (construită, aproximativ, în zona în care se calculează curentul
I1sc,n) cu axa absciselor (vezi figura 6.19).
Relaţia (6.68) se aplică şi în cazul în care curentul de scurtcircuit
nu variază direct proporţional cu tensiunea de alimentare (cazul maşinii
asincrone cu crestături semiînchise sau închise).
Se mai pot determina:
 impedanţa echivalentă de scurtcircuit:
202
Maşina asincronă
U1sc,f
Z sc  ;
I1sc,f
 reactanţa de scurtcircuit pe fază:
X sc  Z sc2  R sc2 ;
 valoarea rezistenţei rotorice pe fază, R2' , raportată la stator:
R '2  R sc  R 1 ,
unde R1 este rezistenţa măsurată a unei faze statorice;
 reactanţele de scăpări, pentru cele două înfăşurări, pe fază:
X
X σ1  X 'σ2  sc .
2
Fig. 6.19. Determinarea valorii curentului de scurtcircuit la

tensiunea nominală.
Astfel, din încercările în gol şi scurtcircuit, se pot determina toţi

parametrii schemei echivalente a motorului asincron.
Pierderile în înfăşurări se calculează cu relaţiile:
PJ1  3  I1sc,
2
f  R1 ;
PJ2  P1sc  PJ1 .
6.5.3. Diagrama cercului – variantă simplificată.
203
În cazul unei maşini asincrone trifazate simetrice, conectată la o
reţea cu tensiunea şi frecvenţa constante, fazorul curentului primar
variază în funcţie de alunecare. În ipoteza că parametrii maşinii sunt
constanţi şi funcţii univoce de alunecare, se poate demonstra că locul
geometric descris de extremitatea fazorului curentului din primar, I1, în
cazul în care variază alunecarea, este un cerc.
Din schema “ în  “, I 1  I 10  I 2 . Deoarece vârful fazorului I10
"
reprezintă un punct fix pe cercul descris de I1 (punctul corespunzător

funcţionării în gol a maşinii), înseamnă că şi fazorul curentului
"
secundar raportat, I 2 , va descrie acelaşi cerc, în funcţie de alunecare,
"
ca şi I1. Diametrul cercului se obţine pentru alunecarea la care I 2 atinge
valoarea maximă.
Pentru maşinile asincrone mijlocii şi mari se poate considera că
centrul cercului se află pe paralela dusă la axa absciselor, prin P0
(figura 6.20).
Cercul descris de fazorul curentului primar (cât şi de cel al curen-
tului secundar raportat), reprezentat într-un sistem de axe convenabil şi
având evidenţiate pe el punctele şi caracteristicile reprezentative pentru
funcţionarea unei maşini asincrone, este cunoscut sub denumirea de
diagramă a cercului.
Cu ajutorul diagramei cercului se pot predetermina, cu o precizie
acceptabilă, caracteristicile de funcţionare şi performanţele unei maşini
asincrone, fie în funcţie de curentul primar, fie în funcţie de alunecare.
Astfel se pot determina prin măsurări grafice, mărimile: puterea prima-
ră, P1; pierderile în fier şi pierderile în înfăşurarea statorică, la mersul în
gol ideal, PFe  m1 R1 I 10
2
; pierderile în înfăşurări, PJ1 şi PJ2, produse de
"
curentul I 2 ; puterea electromagnetică, Pem; cuplul electromagnetic,
Mem, cuplul de pornire, Mp şi cuplul maxim, Mmax; puterea mecanică,
Pmec; alunecarea s; randamentul, ; factorul de putere, cos1.
204
Maşina asincronă
În continuare este propus un algoritm pe baza căruia se poate

construi, relativ simplu, diagrama cercului pentru o maşină asincronă
dată.
Având datele a trei puncte de funcţionare – pornire (scurtcircuit),
mers în gol, datele nominale ale maşinii - se poate construi diagrama
cercului.
În acest scop se alege o scară convenabilă a curenţilor: I 1n 
I 1n
 k i  OP (vezi figura 6.20). Rezultă: OP  .
ki
Se reprezintă fazorul I1n, egal în modul cu lungimea segmentului
OP şi defazat faţă de ordonată cu unghiul φ1n. Se obţine astfel punctul
P care se află pe cerc.
La fel se determină punctul P0: I10  k i  OP0 , deci,
I 10,mas *
OP0  (mas* = măsurat).
ki
Fazorul I10 este defazat faţă de ordonată, deci faţă de U1, cu
unghiul φ10.
I 1p,mas *
Punctul Psc ≡ Pp: OP p  ,
ki
iar curentul I1p este defazat faţă de U1 cu unghiul φ1p.
Se construiesc segmentele P0 P şi P0 Pp , care reprezintă de fapt pe
'' "
I 2n , la sn, respectiv pe I 2 la s = 1 (curenţii rotorici raportaţi la stator,
din schema echivalentă “ în  ”, a maşinii asincrone).
La intersecţia mediatoarelor celor două segmente se află centrul
cercului descris de fazorul curentului primar, în funcţie de alunecare.
Se construieşte apoi segmentul P0 P max , care este tocmai diametrul
''
cercului, paralel cu abscisa şi reprezintă fazorul I 2 max , la s = smax.
205
Ştiind că I ''2 are expresia simplificată:
U1
I2 
''
,
R '2
R1   j  X sc
s
(se consideră c1  c1;  = 0 – schema echivalentă “ în  ”), se poate
localiza pe cerc şi punctul P, corespunzător alunecării s  . Punctul
P se va afla la intersecţia semidreptei, care are originea în punctul P0
şi face unghiul  cu verticala, cu cercul construit;
X
   arctg sc .
R1
(||dr. M)
P’
U1 Psc≡Pp (dr.Pmec)
P I1sc=I1p
I1n
φ1n
P∞ (dr. M)
φ1p C1
φ∞ (dr.Pem)
φ10 D C1’
C
Pmax
B B1 B2 (dr. P1)
0 I10 A A1 A2 Ai
P0
Fig. 6.20. Figură explicativă pentru construcţia diagramei cercului.
206
Maşina asincronă
Segmentul P0 P  reprezintă fazorul I ''2 , corespunzător alunecării s

= .
Dreapta 0Ai este dreapta puterilor primare, P1; distanţa PA de la
un punct de pe cerc la această dreaptă (care coincide de fapt, cu axa
absciselor), este proporţională cu puterea primară, constanta de propor-
ţionalitate fiind kp = m1·U1·ki (m1 = 3, reprezintă numărul de faze).
Deci,
P1  k p  PA .
Pierderile în miezul feromagnetic şi pierderile în înfăşurarea
primară, la mersul în gol:
PFe  m1  R 1  I10
2
 k p  AB .
Pierderile în înfăşurarea primară:
PJ1  k p  BC .
Pierderile în înfăşurarea secundară:
PJ2  k p  DC .
Puterea electromagnetică activă, Pem:
Pem  k p  PC .
Dreapta P0P se numeşte dreapta puterilor electromagnetice sau
dreapta cuplurilor electromagnetice, deoarece distanţa de la un punct
de pe cerc la această dreaptă, este proporţională cu puterea
electromagnetică a maşinii, respectiv cu cuplul electromagnetic.
Puterea mecanică, la funcţionarea în regim de motor:
Pmec  k p PD .
Dreapta P0Psc se numeşte dreapta puterilor mecanice, deoarece
distanţa de la un punct de pe cerc la această dreaptă, este proporţională
cu puterea mecanică a maşinii.
207
Pentru determinarea cuplului electromagnetic maxim se constru-
ieşte tangenta la cerc paralelă cu dreapta cuplurilor electromagnetice;
fie P’ punctul de tangenţă. Cuplul electromagnetic maxim este:
M max  k m  P ' C1' ,
în care km este factorul de scară al cuplurilor:
60
km   kp ; n1, în [rot/min].
2  π  n1
Cuplul de pornire se determină corespunzător punctului Pp  Psc,
la alunecarea s = 1:
M p  k m  Psc C1 .
Alunecarea se determină din raportul dintre pierderile în înfăşu-
rarea secundară şi puterea electromagnetică:
PJ2 DC
s  .
Pem PC
Folosind diagrama cercului, se pot trasa caracteristicile M = f(s) şi
n = f(M) - caracteristica mecanică.
Aplicaţie.
Un motor asincron trifazat având Pn = 3 kW, Un = 380/220 V, are
rezistenţele pe fază ale înfăşurărilor R1 = R’2 = 1 şi reactanţele de
dispersie pe fază X1 = X’2 = 4. Randamentul nominal al motorului
este n = 0,82, factorul de putere nominal cosn = 0,75, pierderile
nominale la funcţionarea în gol P10,n = 150 W şi curentul de mers în gol
I10,n = 0,45I1n.
Să se calculeze mărimile necesare construirii diagramei cercului.
Rezolvare.
Curentul nominal pe fază :
208
Maşina asincronă
Pn 3000
I1n    7,41 A.
 n 3U n cos  n 0,82 3  380  0,75
Curentul de mers în gol:
I10,n = 0,45I1n = 0,457,41 = 3,34 A.
Factorul de putere la funcţionarea în gol:
P10,n 150
cos  0    0,0682 .
3U n I10,n 3  380  3,34
Curentul de scurtcircuit:
U n ,f 220
I1,sc    26,6 A.
 2
 
R 1  R '2  X 1  X ' 2  2
1  12  4  42
Factorul de putere la scurtcircuit:
R R 1  R '2
cos  sc  sc  
Z sc R 1  R2
'
  X
2
1  X  2
'

2
11
  0,242
1  12  4  42
Diagrama cercului se construieşte cu ajutorul celor trei puncte:
1) punctul de mers în gol P0
U1
I0 = 3,34 A; 0 = 86o5’,
φp
2) punctul nominal Pn φsc Pn P1sc
In = 7,41 A, n = 41 18’,
o
φ0
3) punctul de scurtcircuit Psc P0
Isc = 26,6 A, sc = 76 o
Diagrama cercului este

reprezentată în figura alăturată.
6.6. Generatorul asincron.
209
Să presupunem o maşină asincronă conectată la o reţea de tensiune
U1 şi frecvenţă f1 constante, funcţionând în regim de motor, deci n < n1.
La funcţionarea în gol, motorul dezvoltă numai cuplul electromagnetic
necesar echilibrării cuplului rezistent corespunzător frecărilor mecanice
din lagăre şi ventilaţiei. Punctul P0 de pe diagrama cercului (figura
6.21) reprezintă punctul limită pentru regimul de motor electric. În
acest caz, maşina absoarbe de la reţea puterea activă necesară
compensării pierde-rilor de natură electromagnetică (în înfăşurări şi în
miezul feromagnetic) şi pierderilor mecanice (de frecare şi de
ventilaţie) şi puterea reactivă necesară magnetizării (producerii
câmpului magnetic inductor).
U1 motor
s=1
frână
s>0
s=±∞
P0
I10
I10i P0i ; s = 0
Pm
I1m
I1,g Pg
s<0
generator
Fig. 6.21. Modificarea punctului de funcţionare a maşinii asincrone

la trecerea în regim de generator.
Dacă se creşte turaţia rotorului maşinii asincrone cu ajutorul unui

motor suplimentar, cuplat la ax cu acesta, până la turaţia de sincronism,
n1, maşina nu mai dezvoltă cuplu electromagnetic deoarece tensiunea
electromotoare indusă în înfăşurarea rotorică, Ue2, se anulează:
U e 2  2π  p  n1  n   w 2  k w 2  Φ  cos2π  p  n1  n   t  , (6.69)
210
Maşina asincronă
 Ue2 = 0;
relaţia cuplului electromagnetic este:
m  U e 2  I 2  cos  2
M 2 = 0. (6.70)
s  Ω1
Punctul de funcţionare pe diagrama cercului este P0i. În această
situaţie, puterea activă absorbită de maşină de la reţea este necesară
compensării pierderilor în înfăşurarea statorului şi în miez, iar puterea
reactivă pentru magnetizarea circuitului magnetic. În acelaşi timp,
maşi-na primeşte putere la arbore, pentru compensarea pierderilor
mecanice.
Dacă creştem în continuare turaţia rotorului maşinii asincrone,
turaţia n va deveni superioară lui n1 şi alunecarea, s, va deveni negativă.
În acest moment, se poate spune că maşina asincronă intră într-un regim
de “pseudo-generator” – arcul P0iPm pe diagrama cercului. Câmpul
magnetic învârtitor din întrefierul maşinii, rămânând practic constant în
mărime, continuă să se rotească în spaţiu cu turaţia n1, dar sensul
rotaţiei sale este opus acum sensului de rotaţie a rotorului. Existând o
viteză relativă între rotor şi câmpul magnetic învârtitor (inductor), se
induc tensiuni electromotoare şi apar curenţi în înfăşurarea rotorică, de
această dată însă, cu semn schimbat. Între cele două armături ale
maşinii apare un cuplu electromagnetic negativ, deci un cuplu rezistent:
în relaţia (2), s < 0, cos 2 = cos (Ue2 , I2)  0. În acest regim de
funcţionare, maşina asincronă absoarbe de la reţea o parte din puterea
activă necesară acoperirii pierderilor din înfăşurări şi din miez şi putere
reactivă, necesară magnetizării. Motorul de antrenare completează
necesarul de putere pentru acoperirea totală a pierderilor
electromagnetice din interiorul maşinii şi compensează pierderile
mecanice ale acesteia.
Există o valoare a alunecării pentru care maşina asincronă primeşte
de la motorul de antrenare puterea necesară compensării tuturor
211
pierderilor din maşină, de la reţea absorbind numai puterea reactivă
necesară producerii câmpului magnetic învârtitor (punctul Pm de pe
cerc).
Mărind cuplul activ dezvoltat de motorul de antrenare, astfel încât
să ducem rotorul maşinii asincrone la turaţii superioare celei
corespunzătoare punctului Pm, odată cu turaţia va creşte şi viteza
relativă dintre rotor şi câmpul magnetic învârtitor, a cărui turaţie este
n1. Acest lucru conduce la creşterea lui Ue2, relaţia (1), implicit a lui I2
şi, în consecinţă, a cuplului electromagnetic, relaţia (2). Maşina
funcţionează în regim de generator “real”, debitând putere activă în
reţeaua la care este cuplată (punctul Pg din figura 6.21).
Bilanţul puterilor active, în cazul maşinii asincrone care funcţio-
nează în regim de generator, a fost prezentat grafic în figura 6.13.
Trebuie subliniat că, în regim de generator, maşina asincronă con-
tinuă să primească energia de magnetizare de la reţeaua la care este
cuplată, energie fără de care nu ar putea funcţiona.
Câmpul magnetic inductor (câmpul învârtitor) este produs în ge-
neratorul asincron de curentul de magnetizare I1m. Din acest motiv,
generatoarele asincrone, debitând într-o reţea exterioară, se utilizează în
paralel cu cele sincrone. Întrucât curentul I1m are o valoare de 25 ÷ 45
% din curentul nominal, în momentul în care generatorul asincron este
conectat la tensiunea reţelei, şi puterea de excitaţie reprezintă acelaşi
procentaj din puterea generatorului. Altfel spus, dacă într-o centrală
sunt instalate 4 generatoare asincrone de putere identică, pentru
excitarea lor trebuie să se utilizeze cel puţin un generator sincron având
aceeaşi putere cu unul dintre acestea. Amintind că puterea necesară
excitării unui generator sincron de mare putere este sub 1% din puterea
sa, trebuie menţionat că, diferenţa dintre puterile de excitaţie ale celor
două tipuri de generatoare este un mare handicap pentru generatorul de
tip asincron. În plus, curentul I1m este defazat în urma tensiunii cu
212
Maşina asincronă
aproape 90o. În consecinţă, funcţionarea în paralel a generatoarelor

asincrone cu cele sincrone provoacă o scădere considerabilă a factorului
de putere al acestora din urmă, chiar dacă sarcina exterioară este pur
rezistivă.
Conectarea generatoarelor asincrone la reţea nu prezintă dificultăţi.
Dacă rotorul maşinii este învârtit la o turaţie cât mai apropiată de aceea
de sincronism şi în sensul de rotaţie a fluxului, conectarea generatorului
la reţea este însoţită de aceleaşi fenomene care se produc la cuplarea
transformatoarelor sau a motoarelor asincrone. Variaţia puterii active
furnizată de generator reţelei se obţine, ca şi în cazul generatoarelor
sincrone, prin variaţia puterii mecanice furnizată la axul generatorului.
În practică, generatoarele asincrone se utilizează în centralele de
mică putere, de tip hidro sau eoliene şi în centrale hidroelectrice auto-
matizate.
Dacă generatorul asincron trebuie să debiteze independent (auto-
nom) într-o reţea exterioară, curentul de magnetizare poate fi obţinut
prin autoexcitarea generatorului. În acest scop, se conectează la bornele
statorului o baterie de condensatoare, convenabil aleasă şi se învârteşte
rotorul maşinii cu turaţia necesară (figura 6.22.a). Prezenţa unui flux
magnetic remanent în miezul rotorului este indispensabilă autoexcitării
generatorului asincron. Circuitul exterior al statorului fiind deschis,
fluxul magnetic remanent, Φr, creează în înfăşurarea statorică o
tensiune electromotoare, Uer, care determină apariţia unui curent
capacitiv, IC, prin condensatoare şi prin înfăşurarea statorică (figura
6.22.b). Acest curent devansează tensiunea Uer şi produce un flux de
reacţie, Φa, de acelaşi sens cu fluxul inductor. Vom obţine, în maşină,
un flux inductor Φr + Φa, care va duce la creşterea tensiunii
electromotoare induse deci, implicit, a curentului IC. Procesul se repetă
în continuare, până la amorsarea generatorului, situaţie în care,
tensiunea la bornele acestuia va avea o valoare determinată de
213
capacitatea condensatoarelor utilizate. Capacitatea acestora se alege
astfel încât, la tensiunea nominală, curen-tul de magnetizare să nu
depăşească valoarea de 25 ÷ 45 % din curentul nominal al maşinii
asincrone.



































a) b)
Fig. 6.22. Generatorul asincron autoexcitat.
214
Motorul asincron alimentat prin invertor MLI.
7. MOTORUL ASINCRON ALIMENTAT PRIN

INVERTOR MLI.
Amploarea pe care au luat-o în ultimul timp acţionările electrice

bazate pe motoare asincrone alimentate prin intermediul invertoarelor
de tip MLI, impune prezentarea caracteristicilor pe care trebuie să le
aibă un motor asincron pentru o compatibilitate optimă cu un astfel de
invertor precum şi a unor repere de care trebuie să se ţină seama în
proiectarea acestor motoare. În acest scop sunt amintite unele dintre
principiile pe care se bazează funcţionarea invertoarelor MLI şi a
particularităţilor acestora, cu precădere a acelora care influenţează în
mod direct comportamentul motoarelor asincrone.
7.1. Principiul de funcţionare a invertoarelor MLI.
Invertoarele MLI (modularea lăţimii impulsurilor) sau PWM

(pulse width modulation) au o largă răspândire în acţionările cu motoa-
re de curent alternativ, mai ales în domeniul puterilor medii, unde
invertoarele cu tranzistoare (în special acelea cu IGBT-uri) dau satis-
facţie deplină prin prisma performanţelor, a fiabilităţii şi a preţului de
cost.
Fără a intra în detalii constructive, în figura 7.1 este prezentată o
posibilă schemă a circuitului de forţă al unui invertor MLI.
Reglajul tensiunii este realizat în invertor, prin modularea formei
de undă a tensiunii de ieşire, din această cauză ne mai fiind necesară, în
circuitul de alimentare a invertorului, o tensiune continuă reglabilă.
Reglajul frecvenţei de ieşire se face de regulă prin varierea perioa-
dei de comutaţie a elementelor semiconductoare din invertor. Astfel,
tensiunea şi frecvenţa de ieşire se pot modifica rapid, invertoarele MLI
având răspunsuri la comenzi superioare altor tipuri de invertoare.
213
Fig. 7.1. Schema circuitului de forţă a unui invertor MLI cu tranzistoare IGBT.
În funcţie de strategia adoptată pentru modularea semnalului, se

pot elimina armonicile de ordin mic din curentul de ieşire al inver-
torului, eliminându-se astfel oscilaţiile de cuplu, la turaţii mici, ale
motorului alimentat. Un inconvenient aparent al invertoarelor MLI este
acela că, frecvenţa de comutaţie fiind considerabil mai mare decât cea a
unui invertor obişnuit, pierderile de comutaţie din invertor pot atinge
valori mari.
Invertorul trifazat trebuie să furnizeze tensiuni de fază identice,
care să formeze un sistem trifazat simetric şi echilibrat. De aceea este
esenţial ca semnalele de amorsare a semiconductoarelor de pe cele trei
braţe ale punţii să fie identice şi să aibă între ele un defazaj de 1200. În
general, tensiunile de ieşire de fază sunt replica formei de undă a sem-
nalelor de amorsare. În mod obişnuit, formele de undă ale acestor
semnale sunt produse prin compararea unei unde purtătoare triunghiu-
lare, de mare frecvenţă, cu o undă de frecvenţă joasă, numită undă de
modulare, care poate fi pătrată, trapezoidală sau sinusoidală.
Pentru ca tensiunea de ieşire a invertorului să fie cât mai apropiată
de o sinusoidă, în cazul alimentării motoarelor de curent alternativ, se
preferă ca undele de referinţă (de modulare) să fie sinusoidale. În acest
caz, invertorul se cheamă MLI sinusoidal.
214
Fiecare fază a invertorului are un comparator, alimentat cu tensi-

unea de referinţă pentru faza respectivă şi o undă purtătoare, triun-
ghiulară, simetrică, care este comună pentru toate cele trei faze (figura
7.2.a). Pentru a asigura tensiuni de fază identice, raportul dintre frec-
venţa purtătoarei şi frecvenţa undei modulatoare, numit simplu,
raportul purtătoarei, trebuie să fie multiplu de 3. Purtătoarea triun-
ghiulară are o amplitudine fixă, iar raportul dintre amplitudinea undei
de referinţă, sinusoidală şi amplitudinea purtătoarei se numeşte index
de modulare, M.
Fig. 7.2. Forme de undă în invertorul MLI: a) undele modulatoare pe cele 3 faze
şi purtătoarea; b), c), d) tensiunile de ieşire pe cele 3 faze;
e) tensiune de linie la ieşirea invertorului.
215
Reglajul tensiunii de ieşire se face variind amplitudinea undei
sinusoidale. Această variaţie influenţează lăţimea impulsurilor din ten-
siunea de ieşire a invertorului, dar păstrează forma sinusoidală a undei
modulatoare. În figura 7.2, raportul purtătoarei este 9, iar indexul de
modulare este aproape 1. În figura 7.2.b, c, d, sunt reprezentate tensi-
unile de fază ale invertorului, UA0, UB0, UC0, iar în figura 7.2.e, tensi-
unea de linie UAB.
Funcţionarea unui invertor MLI sinusoidal cu frecvenţă variabilă
impune generarea unui set trifazat de tensiuni sinusoidale de referinţă,
cu amplitudine şi frecvenţă reglabile. Dacă motorul alimentat de un
astfel de invertor lucrează la turaţie foarte mică, oscilatorul de referinţă
trebuie să permită obţinerea unei frecvenţe corespunzătoare, foarte
mici, fapt greu de realizat cu un circuit tradiţional analog. Aceasta
impune utilizarea circuitelor digitale, eventual de tip LSI (large scale
integrated circuit).
Pentru un raport al purtătoarei mare, invertorul MLI sinusoidal
furnizează tensiuni de ieşire de mare calitate, în care armonicile domi-
nante sunt de ordin mare, fiind concentrate în jurul frecvenţei purtătoa-
rei. Armonicile de ordin mic sunt eliminate, obţinându-se rotaţii ale
motorului alimentat printr-un astfel de invertor fără trepidaţii, chiar la
turaţii foarte mici.
7.2. Analiza armonicilor tensiunilor de ieşire.
Raportul purtătoarei, notat p, determină ordinul armonicilor predo-

minante din tensiunile de fază. Tehnici analitice, bazate pe metoda
seriilor Fourier, permit exprimarea în limbaj matematic a spectrului de
armonici ale tensiunilor de ieşire din invertor, dar expresia rezultantă
este foarte complicată. Studiile arată că armonicile apar ca benzi
laterale ale frecvenţei purtătoarei şi a multiplilor acesteia şi, în general,
ordinul armonicii  este dat de relaţia:  = np  m, unde m este
numărul benzii laterale pentru armonica n a purtătoarei.
216
Pentru valori pare ale lui n există un spectru impar al benzii

laterale deoarece nu există armonici când, atât n, cât şi m, sunt numere
pare. De exemplu, pentru n = 2, în tensiunile de fază ale invertorului
există armonici de ordinul 2p  1, 2p  3, 2p  5 ..., dar amplitudinea
armonicii scade rapid cu creşterea valorilor lui m. S-a mai observat că,
valorile impare ale lui n prezintă un spectru par al benzii laterale,
deoarece armonicile sunt inexistente în cazul în care, atât m, cât şi n,
sunt impare. Astfel, pentru n = 1, tensiunile de fază ale invertorului
conţin armonici de ordinul p  2, p  4, ... . În aceste tensiuni sunt de
asemenea prezente armonici mari, pentru multiplii impari ai lui p dar,
cum p este multiplu de 3, aceste armonici ale purtătoarei, ca şi armo-
nicile de ordin 2p  3, fiind multiple de 3, nu apar în sarcina trifazată
conectată la ieşirea invertorului.
O analiză detaliată a armonicilor arată că, amplitudinile acestora
sunt independente de raportul purtătoarei p, dacă acesta este mai mare
decât 9. Dependenţa amplitudinilor armonicilor majore de indicele de
modulaţie, M, este ilustrată în figura 7.3. În figura 7.3.a, amplitudinea
armonicii de ordin k, Vk, este raportată la valoarea maximă a ampli-
tudinii fundamentalei tensiunii, V1max, iar în figura 7.3.b, Vk este rapor-
tată la valoarea instantanee a amplitudinii fundamentalei, V1. Indicele
M variază între 0 şi 1.
Din figura 7.3.a se observă că, între amplitudinea fundamentalei
tensiunii şi indicele de modulaţie există o relaţie liniară. Analiza armo-
nică demonstrează că această relaţie de liniaritate este adevărată pentru
p > 3.
Amplitudinea fundamentalei tensiunii de fază, pentru o sarcină co-
nectată în stea, este dată de relaţia:
V1 = MUd / 2, (7.1.)
pentru 0  M  1; Ud este valoarea tensiunii continue de la intrarea
invertorului. Din figura 7.3 se observă că armonicile de ordin 2p  1
sunt dominante pe aproape întregul domeniu de valori a lui M, dar şi
217
armonicile de ordin p  2 au o pondere însemnată. În general, armonica
cea mai joasă, cu o amplitudine apreciabilă, este de ordinul p - 2.
Fig. 7.3. Dependenţa amplitudinilor armonicilor de indicele de modulaţie.
7.3. Utilizarea tensiunii continue de intrare.
Fundamentala tensiunii de ieşire a invertorului MLI sinusoidal este

adusă la valoarea sa maximă prin creşterea indicelui de modulaţie la
valoarea “1”. În această situaţie este evident că, forma de undă a tensi-
218
unii de ieşire modulate are o arie redusă pe o jumătate de perioadă, în

planul tensiune-timp, comparativ cu tensiunea de ieşire nemodulată a
unui invertor cu şase pulsuri. Aceasta înseamnă că, în cazul unui inver-
tor MLI sinusoidal, fundamentala maximă a tensiunii de ieşire este mai
mică decât a unui invertor cu şase pulsuri.
Pentru o tensiune continuă de intrare în invertor, Ud şi un indice de
modulaţie unitar, amplitudinea fundamentalei tensiunii pe o fază a unei
sarcini trifazate conectate în stea, alimentată de invertor, conform rela-
ţiei (7.1) va fi Ud / 2. Pentru un invertor cu şase pulsuri, aceeaşi ampli-
tudine va fi 2Ud /  sau, 0,636Ud. Valoarea efectivă a fundamentalei
tensiunii de linie corespunzătoare va fi 0,61Ud, pentru un invertor MLI
sinusoidal, respectiv 0,78Ud, pentru un invertor cu şase pulsuri. Deci,
pentru o tensiune continuă, Ud, impusă, invertorul MLI sinusoidal va
furniza o tensiune (fundamentala) care reprezintă numai 78 % din cea a
unui invertor cu şase pulsuri.
O utilizare mai bună a tensiunii continue disponibile poate fi reali-
zată, într-un invertor MLI sinusoidal, prin creşterea indicelui M peste
unitate. Acest procedeu este cunoscut sub numele de supramodulaţie
(figura 7.4).
Fig. 7.4. Procedeul de supramodulaţie.
219
Pentru M > 1, unele puncte de intersecţie dintre tensiunea
modulatoare şi purtătoare se pierd, rezultatul fiind mărirea lăţimii
impulsurilor din tensiunea de ieşire a invertorului. Pentru valori mari
ale lui M, singurele puncte de intersecţie dintre cele două unde sunt
punctele de anulare a sinusoidei. Ca urmare, tensiunea de ieşire va fi
dreptunghiulară, nemodulată, invertorul trecând din modul de lucru
MLI în cel al unui invertor cu undă plină, fapt care permite atingerea
valorii maxime posibile pentru fundamentala tensiunii de ieşire.
Dezavantajul adoptării supramodulaţiei este acela că, abandonându-se
strategia de modulare sinusoidală, vor reapare armonicile de ordin
inferior în tensiunea de ieşire.
Există şi alte metode de sporire a capacităţii invertorului în utili-
zarea tensiunii continue disponibile, cum ar fi folosirea unei tensiuni de
referinţă de formă trapezoidală, sau prin adăugarea unei componente
armonice de ordinul 3 în unda sinusoidală de referinţă, în vederea
aplatisării vârfurilor sinusoidei.
7.4. Modul de lucru sub raport U/f constant.
Invertoarele MLI sinusoidale permit alimentarea motoarelor de

curent alternativ sub raport U/f = constant, condiţie necesară pentru
obţinerea unui cuplu constant la axul motorului.
Pentru a obţine o fundamentală a tensiunii de ieşire proporţională
cu frecvenţa, indexul de modulaţie este variat liniar cu frecvenţa undei
de referinţă. Raportul purtătoarei poate fi redus la frecvenţele mari de
ieşire, pentru a limita frecvenţa de comutaţie a invertorului şi, implicit,
pierderile asociate comutaţiei.
O valoare mare a raportului purtătoarei îmbunătăţeşte calitatea for-
melor de undă la ieşirea invertorului, prin ridicarea ordinului armoni-
cilor principale. La frecvenţe joase ale fundamentalei, sunt disponibile
valori foarte mari ale raportului purtătoarei iar curenţii obţinuţi la ieşi-
rea invertorului sunt aproape sinusoidali; acesta este de fapt unul dintre
220
punctele forte ale invertorului MLI sinusoidal. Dacă frecvenţa funda-

mentalei tensiunii de ieşire este redusă, raportul purtătoarei este crescut
prin valori întregi, discrete, corespunzător frecvenţelor de ieşire impu-
se. În mod normal, aceste schimbări ale raportului purtătoarei sunt
gândite astfel încât frecvenţa de comutaţie a invertorului să se situeze
între limite prestabilite, una inferioară şi alta superioară: limita superi-
oară diminuează pierderile de comutaţie iar cea inferioară păstrează
calitatea corespunzătoare a semnalelor de ieşire, fără ondulări excesive
ale curentului. Trebuie acordată însă o deosebită grijă acestor schimbări
ale raportului purtătoarei, în vederea minimizării curenţilor tranzitorii
care pot apare în timpul acestor procese.
După cum s-a mai amintit, raportul purtătoarei este un întreg,
multiplu de trei, iar unda de referinţă este sincronizată în fază cu unda
purtătoare (figura 7.2.a). Totuşi, pentru valori mari ale raportului purtă-
toarei, calitatea formelor de undă la ieşire nu este afectată dacă se adop-
tă o strategie “asincronă”, în care unda de referinţă să nu mai fie sincro-
nizată cu purtătoarea. Astfel, se poate stabili o purtătoare cu frecvenţă
fixă, a cărei valoare este de obicei limitată de frecvenţa de comutaţie a
elementelor invertorului. Aceasta este comparată cu o undă sinusoidală
de frecvenţă variabilă, care urmăreşte valoarea frecvenţei cerute la ieşi-
re, fără ca cele două unde să fie sincronizate în fază. Tehnica asincronă
permite atingerea unui raport mare al purtătoarei, la viteze joase ale
motorului, fără a mai fi necesară modificarea valorii acestui raport şi
menţinând o frecvenţă de comutaţie constantă pentru invertor.
Dacă frecvenţa de referinţă creşte, valoarea raportului purtătoarei
scade şi, nesincronizarea purtătoarei cu unda de referinţă duce la apari-
ţia armonicilor de joasă frecvenţă în tensiunea de ieşire a invertorului.
Acestea apar din cauză că raportul dintre frecvenţa purtătoarei şi frec-
venţa undei de referinţă poate avea o valoare diferită de un număr
întreg şi, în consecinţă, formele de undă ale tensiunii de ieşire pot fi
uşor diferite de la o perioadă la alta. Pentru valori mari ale raportului
221
purtătoarei, efectul acestor subarmonici este neglijabil dar, pentru p <
9, efectul lor se manifestă prin pulsaţii de joasă frecvenţă ale curentului,
ale cuplului şi turaţiei, intolerabile pentru motor. În consecinţă, dacă
frecvenţa la ieşire este crescută într-atât încât p < 9, invertorul MLI
trebuie trecut într-un mod de operare sincronizat (cu p multiplu de 3).
În proiectarea şi realizarea circuitelor de comandă a semicon-
ductoarelor de putere ale invertorului trebuie să se asigure o trecere cât
mai uşoară între modurile de lucru asincron - sincron şi invers, pentru
minimizarea fenomenelor tranzitorii de comutaţie.
Dacă frecvenţa de lucru este crescută în continuare, se aplică
supramodularea sau diferite strategii de trecere a invertorului din modul
de lucru MLI în cel cu şase pulsuri. Avantajele invertorului MLI sunt
astfel combinate cu cele ale invertorului cu şase pulsuri: sub o anumită
frecvenţă, considerată de bază, se utilizează tehnici MLI pentru obţine-
rea unei variaţii liniare a raportului U/f, cerinţa funcţionării la cuplu
constant a motorului, iar la frecvenţe peste cea de bază, invertorul este
trecut în modul de lucru cu şase pulsuri, cu o amplitudine constantă a
tensiunii de ieşire, fapt care permite motorului lucrul la putere constan-
tă, cu un cuplu descrescător cu turaţia.
Progresele recente înregistrate în domeniul tehnologiei invertoa-
relor MLI au avut ca rezultat, în primul rând, crearea posibilităţii de
generare de forme de undă controlate digital, în timp real, cu ajutorul
microprocesoarelor sau a FPGA-urilor (Field Programming Gate
Array). Strategia clasică de modulare sinusoidală este cunoscută sub
numele de modulare a lăţimii impulsurilor prin eşantionare naturală.
Pentru sistemele bazate pe microprocesoare se aplică o strategie de
modulare modificată, aşa numita modulare a lăţimii impulsurilor prin
eşantionare uniformă.
În cazul acestor sisteme, unda sinusoidală de referinţă poate fi
stocată sub formă tabelară într-o memorie ROM, valorile sinusoidei
fiind accesate cu o rată necesară frecvenţei fundamentalei. Un numă-
222
rător sus - jos generează o undă purtătoare triunghiulară, iar cele două
forme de undă sunt analizate de un comparator digital.
La un invertor MLI controlat prin microprocesor lăţimile impulsu-
rilor unei unde eşantionate natural sunt greu de calculat deoarece, aces-
tea nu pot fi definite printr-o expresie analitică. Este posibilă simularea
procesului de eşantionare naturală printr-un soft adecvat, dar această
tehnică nu este aplicabilă efectiv, încă.
7.5. Invertoare MLI cu eşantionare uniformă.
O alternativă la abordarea problemei mai sus amintite, adecvată

sistemelor cu microprocesor, este ilustrată în figura 7.5.
Unda sinusoidală de referinţă este eşantionată la intervale regulate,
corespunzătoare vârfurilor pozitive sau, atât celor pozitive cât şi celor
negative, ale purtătoarei, cele două unde fiind sincronizate. Un aşa
numit circuit de eşantionare - menţinere păstrează un nivel constant,
până la modificarea undei de referinţă. Rezultatul acestei operaţiuni
este de fapt modularea în amplitudine a undei de referinţă sau o undă de
referinţă în trepte. Această undă de referinţă în trepte este comparată
din nou cu purtătoarea, punctele de intersecţie dintre cele două unde
determinând momentele de comutaţie ale invertorului. Noua undă mo-
dulatoare, în trepte, are o amplitudine constantă pentru fiecare treaptă,
lăţimea unui impuls fiind proporţională cu înălţimea treptei. Centrele
impulsurilor apar la timpi uniform plasaţi. Aceasta este tehnica care stă
la baza modulării lăţimii impulsurilor prin eşantionare regulată. Imple-
mentarea acestei strategii necesită o cantitate mult mai mică de
memorie ROM, în comparaţie cu cea necesară implementării strategiei
de eşantionare naturală.
Din figura 7.5 se observă că numărul de valori ale sinusoidei,
necesare definirii complete a unei perioade a undei de referinţă în
trepte, este egal cu raportul purtătoarei.
223
Fig. 7.5. MLI cu eşantionare uniformă: a) semnal sinusoidal modulator şi
semnal de eşantionare; b) tensiuni de intrare în comparator; c) tensiunea
de ieşire din comparator.
Apariţia circuitelor LSI a avut ca rezultat punerea la punct a unor

modulatoare comerciale MLI, digitale, bazate pe eşantionarea unifor-
mă, înglobate într-un singur “chip” şi care sunt capabile să acopere
întreg domeniul de frecvenţă necesar unui motor de c. a., într-o acţio-
nare electrică. Circuitul integrat are patru intrări de tact care definesc
frecvenţa motorului, raportul U/f, frecvenţa de comutaţie a invertorului
şi lăţimea minimă a unui impuls. La frecvenţe de ieşire joase, raportul
purtătoarei are o valoare de 168, asigurând un cuplu fără şocuri la
turaţii mici. Dacă frecvenţa fundamentalei creşte, raportul purtătoarei
este fixat la valori întregi, pas cu pas, în puncte discrete ale domeniului
224
de frecvenţe. La apropierea de 50 Hz raportul purtătoarei este redus la

15, iar la frecvenţe superioare impulsurile sunt astfel aranjate încât, să
se menţină simetria undei pe sferturi de perioadă, până în momentul
adoptării strategiei de funcţionare în şase pulsuri.
Cu ajutorul unui microprocesor metoda devine şi mai eficientă.
Acesta este utilizat la calculul direct al formelor de undă, deoarece
durata lăţimii unui impuls poate fi definită prin următoarea expresie
analitică:
t i   1  M  sin ω m  Tk  ,
T
(7.2)
2
unde T este intervalul de eşantionare, Tk este momentul eşantionului în
timp, iar Msin(t) este semnalul sinusoidal de modulare din figura
7.5.a.
Tehnica adoptată în mod uzual pentru implementarea modulării în
lăţime a impulsurilor implică stocarea informaţiei de comutaţie, precal-
culată pentru un număr de valori ale fundamentalei tensiunii, sub formă
tabelară, într-o memorie ROM şi accesarea acestei informaţii prin
logică digitală sau microprocesor.
Necesarul de memorie este impus de numărul de nivele discrete
ale tensiunii de ieşire a invertorului. O metodă foloseşte cuvinte de 8
sau 16 biţi, din care 3 biţi sunt folosiţi pentru stocarea informaţiei
despre starea polarităţii (sus - jos) celor trei terminale de ieşire ale
invertorului. Biţii rămaşi specifică schimbării următoare numărul de
întreruperi. Întreruperile sunt generate la intervale uniforme, prin peri-
oada curentului alternativ, iar numărul întreruperilor până la comutaţia
următoare, din cuvântul binar, este scăzut cu “1”, la fiecare întrerupere,
până când citirea lui “zero” indică faptul că a avut loc schimbarea
modului de comutaţie.
O alternativă la această tehnică foloseşte ca date pentru fiecare
întrerupere (sub formă tabelară), stările de polaritate ale celor trei ter-
minale de ieşire ale invertorului. Informaţia referitoare la un sfert de
225
perioadă este suficientă ca să permită dezvoltarea modului de comutaţie
pe întreaga perioadă. Este ales primul sfert de perioadă a fazei A, iar
informaţia referitoare la stările fazelor A, B şi C este stocată pentru
acest interval de 90 grade. Al doilea sfert de perioadă este generat prin
citirea datelor stocate în ordine inversă, interschimbând stările fazelor B
şi C. În continuare unda este generată pe întreaga perioadă, prin citirea
datelor din memoria ROM în sens direct şi invers, ca înainte, comple-
tându-se semnalul de ieşire. Au fost realizate de asemenea controller-e
pentru o modulare MLI optimă, bazate pe microprocesoare, care reali-
zează, în timp real, controlul continuu al amplitudinii fundamentalei
tensiunii, pe baza unor algoritmi de interpolare.
7.6. Avantajele invertoarelor MLI.
Dintre avantajele utilizării invertoarelor MLI le amintim pe acelea

care au făcut ca aceste acţionări să capete o largă răspândire, în mod
special în domeniul tracţiunii electrice.
Invertorul MLI permite o funcţionare îmbunătăţită a motorului la
turaţii scăzute, cu o bună stabilitate.
Timpii de răspuns la reglaje sunt foarte mici, în comparaţie cu alte
tipuri de invertoare, întrucât atât controlul tensiunii cât şi al frecvenţei
se face în invertor.
Filtrele circuitului intermediar pentru astfel de invertoare sunt mai
mici şi, în consecinţă, mai ieftine.
Faptul că invertoarele MLI utilizează o tensiune continuă de
valoare constantă implică de asemenea o serie de avantaje, cel mai
important fiind acela că această tensiune continuă, din circuitul inter-
mediar, poate fi produsă de o punte cu diode, punte care prezintă reţelei
de curent alternativ de alimentare un factor de putere ridicat, indepen-
dent de factorul de putere al motorului acţionat; totodată, de la acelaşi
redresor se pot alimenta mai multe invertoare MLI cu funcţionare
independentă.
226
Aplicaţie.
Pentru ilustrarea performanţelor la care s-a ajuns în domeniul
acţionărilor electrice bazate pe sisteme invertor MLI – motor asincron,
este prezentată în continuare o aplicaţie a unui astfel de sistem în dome-
niul tracţiunii electrice, mai exact, în acţionarea unui vehicul electric
[M].
Sistemul de acţionare are la bază un motor asincron de 20 kW cu
randament crescut şi turaţie ridicată comandat de un invertor trifazat de
tip MLI cu tranzistoare IGBT, controlat de un microcomputer.
Frecvenţa maximă a invertorului este de 500 Hz, corespunzătoare
turaţiei de 15.000 rot/min a motorului. Pentru reducerea zgomotului
audio, fără a scădea randamentul, frecvenţa purtătoarei invertorului a
fost stabilită la 10 kHz. Comanda este realizată prin intermediul a două
microprocesoare care controlează motorul pe baza unui algoritm de
control vectorial.
Schema de principiu a invertorului cu IGBT-uri este prezentată în
figura 7.6.
Fig. 7.6. Schema de principiu a invertorului cu IGBT-uri.
Controlul fundamental se bazează pe controlul reglajului automat

al turaţiei (RAT) şi, pentru obţinerea unei mari eficienţe, pe reglajul
227
automat al curentului (RAC). Metoda modulării în lăţime a impul-
surilor a fost adoptată pentru menţinerea factorului de distorsiune a
curentului absorbit de motor sub 15%.
Schema bloc prin care se face controlul vectorial al motorului este
prezentată în figura 7.7.
Fig. 7.7. Schema bloc de control vectorial.
Idea acestei metode de control este aceea de a micşora curentul

absorbit de motor, prin calculul componentei vectoriale de cuplu a
acestuia şi a aceleia de magnetizare.
Vectorul curent statoric, IS, este astfel controlat încât unghiul
dintre componenta sa de cuplu IM şi
cea de magnetizare Im, să fie în per-
IM IS
manenţă de 90. (vezi figura 7.8).
Comenzile pentru curent, IU* şi IV*, în
figura 7.7, sunt unde sinusoidale, obţi-
Im
nute prin calcularea lui Im şi IM şi a
Fig. 7.8. Vectorul curent frecvenţei statorice.
statoric. Frecvenţa statorică se calculează adu-
nând la frecvenţa de rotaţie a motorului frecvenţa de alunecare. Curen-
tul de magnetizare, Im, se calculează ţinând cont de metoda slăbirii
fluxului, în funcţie de cuplu şi turaţie. Componenta de cuplu, IM, este
calculată prin RAT, în funcţie de cuplul dezvoltat de motor.
228
Caracteristicile IGBT-urilor folosite în invertor sunt date în tabelul

7.1.
Tabelul 7.1.
Mărime Simbol Valoare
Tensiune colector-emitor VCE0 600 V
Tensiune poartă-emitor VCG0  20 V
Curent de colector IC 300 A
Tensiune colector-emitor la saturaţie
VCE(sat) 2,7 V
(300 A)
Timp intrare în conducţie tr 0,4 s
Timp de blocare toff 0,7 s
7.7. Comportarea motoarelor asincrone alimentate prin inver-

toare. Particularităţi în proiectare.
Caracteristica cuplu - turaţie a unui motor asincron alimentat de la

un invertor de tensiune MLI este determinată de caracteristica de ieşire
tensiune - frecvenţă a invertorului. Motorul poate lucra până la turaţia
nominală sub un raport tensiune/frecvenţă constant, fapt ce determină o
densitate de flux în întrefier aproximativ constantă, aproape de nivelul
de saturaţie a miezului.
Crescând liniar tensiunea de alimentare a motorului împreună cu
frecvenţa, se poate ajunge la turaţia nominală a acestuia. Pentru a creşte
turaţia peste valoarea ei nominală se creşte în continuare frecvenţa
tensiunii de alimentare dar, atât tensiunea cât şi curentul absorbit de
motor trebuie menţinute constante în acest domeniu al turaţiilor. Prin
urmare, la turaţii mai mari decât cea nominală, obţinute prin creşterea
frecvenţei, la tensiune constantă, motorul asincron intră în regim de
slăbire de flux, deci cuplul dezvoltat va scădea în timp ce puterea
motorului rămâne constantă. Acest mod de reglare a turaţiei motorului
asincron permite parcurgerea unui domeniu larg de turaţii, iar carac-
229
teristicile cuplu-turaţie, respectiv putere-turaţie ale motorului corespund
pe deplin cerinţelor tracţiunii electrice.
Într-o acţionare cu un invertor de curent, motorul asincron poate fi
de asemenea comandat să dezvolte un cuplu constant, menţinând con-
stantă densitatea de flux din întrefier, prin reglarea curentului statoric şi
a alunecării rotorului. În domeniul turaţiilor situate peste turaţia nomi-
nală, se poate obţine o regiune de putere constantă, la flux slăbit.
Caracteristicile unui motor asincron alimentat printr-un invertor de
curent, sunt aproape analoage cu cele ale motorului alimentat în ten-
siune.
Pentru a obţine performanţe optime de la un motor alimentat prin
invertor, se impun pentru proiectarea motorului unele măsuri speciale,
parametrii de proiectare ai acestor maşini fiind de multe ori diferiţi de
aceia ai unui motor standard, prevăzut să funcţioneze la tensiune şi
frecvenţă constante şi alimentat cu o tensiune sinusoidală.
Într-o acţionare a motorului asincron prin invertor, acesta este
accelerat din poziţia de repaus prin creşterea treptată a tensiunii şi
frecvenţei de alimentare, de aceea în proiectare se pot neglija condiţiile
de pornire prin cuplare directă, condiţii cu mare influenţă asupra para-
metrilor motorului. Reactanţa de scăpări a coliviei rotorice şi înclinarea
crestăturilor nu mai sunt impuse de cerinţele unei porniri performante.
Inductanţa de scăpări a unui motor asincron obişnuit trebuie să aibă o
valoare de compromis, care să limiteze curentul de pornire dar, în
acelaşi timp, să permită dezvoltarea unui cuplu de pornire corespun-
zător şi o valoare acceptabilă pentru cuplul maxim. Pentru un cuplu de
pornire performant, la aceeaşi valoare a alunecării de funcţionare,
rotoarele motoarelor convenţionale sunt prevăzute cu o colivie dublă
sau cu o colivie cu bare înalte.
Condiţiile de pornire nu mai sunt importante în cazul unui motor
asincron alimentat prin invertor, prin urmare reactanţele de scăpări ale
motorului pot fi impuse astfel încât să satisfacă condiţiile optime pentru
230
invertor. Dacă motorul este alimentat printr-un invertor de tensiune se

recomandă ca aceste reactanţe să aibă valori mari, pentru limitarea
armonicilor curentului şi prin urmare reducerea pierderilor provocate de
acestea, a cuplurilor de pulsaţie şi a vârfurilor de curent. În cazul
alimentării printr-un invertor de curent, sunt de dorit valori mici ale
reactanţelor de scăpări, pentru limitarea vârfurilor din tensiunea de
ieşire a invertorului datorate comutaţiei.
Pentru motoarele asincrone alimentate prin invertoare se folosesc
colivii simple, în vederea reducerii efectului de refulare şi a celui
pelicular şi implicit a creşterii rezistenţei rotorice la armonicile de
frecvenţă. Pierderile prin efect Joule datorate armonicilor, în rotor, sunt
de cele mai multe ori dominante în cadrul pierderilor de armonici din
motor, minimizarea efectului de refulare şi a efectului pelicular în
colivia rotorică având din acest motiv o mare importanţă, mai ales în
acţionările cu invertoare MLI unde apar armonici de mare frecvenţă şi
mare amplitudine. O rezistenţă rotorică mai mică decât în mod obişnuit
contribuie şi la obţinerea unei scăderi reduse a turaţiei de la gol la
sarcină, în cazul alimentării de la invertoare de tensiune.
Înclinarea crestăturilor rotorice se foloseşte la motoarele asincrone
standard pentru eliminarea cuplurilor parazite la viteze mici. În cazul
unui motor alimentat prin invertor, fluxul de scăpări datorat înclinării
crestăturilor poate contribui substanţial la mărirea pierderilor în miez
cauzate de armonicile de timp ale tensiunii magnetice, de aceea nu se
vor folosi rotoare cu crestături înclinate.
Un motor proiectat special pentru o acţionare cu invertor va trebui
să aibă de asemenea, un sistem de răcire îmbunătăţit precum şi o
izolaţie superioară a înfăşurărilor statorice. Pierderile suplimentare din
motor, datorate armonicilor, trebuie luate în considerare în cazul
alimentării nesinusoidale a acestuia: pierderile în cazul alimentării de la
un invertor cu şase pulsuri cresc cu aproximativ 20%, în plină sarcină.
Dacă alimentarea se face de la un invertor MLI, în funcţie de strategia
231
de modulare folosită, aceste pierderi pot fi mai mari sau mai mici. În
înfăşurările statorice efectul pelicular nu are mare influenţă dar,
supraîncălzirea acestor înfăşurări duce la scurtarea vieţii motorului.
Încălzirea statorului se datorează în primul rând pierderilor prin efect
Joule în înfăşurări, fiind determinată de valoarea efectivă totală a
curentului statoric, inclusiv a armonicilor. La motoarele de construcţie
închisă, pierderile din rotor au de asemenea o mare contribuţie la
ridicarea temperaturii înfăşurării statorice. Limitarea supraîncălzirii
provoacă uneori reducerea performanţelor motorului prin faptul că,
pierderile de armonici sunt compensate prin scăderea pierderilor
datorate fundamentalei. Pentru a evita acest lucru se poate recurge la
răcirea forţată a motorului.
232

Masini Electrice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Masini Electrice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MAȘINI ELECTRICE

Prof.dr. ing. Mihai Panu

1. LEGILE FENOMENELOR ELECTROMAGNETICE.

1.1. Legea conservării sarcinii electrice.

1.1.1. Forma integrală.

1.1.2. Forma locală.

produsă şi de ieşirea corpurilor încărcate din suprafaţă, ca urmare a

Obţinem forma dezvoltată a legii conservării sarcinii:

Viteza de scădere a sarcinii electrice din interiorul unei suprafeţe

1.2. Legea legăturii între D, E şi P .

În orice moment şi în orice punct din spaţiu, inducţia electrică este

1.3. Legea polarizaţiei electrice temporare.

Legea polarizaţiei electrice temporare exprimă dependenţa locală

Materiale liniare şi izotrope.

2. Materiale cu polarizaţie permanentă.

1.4. Legea fluxului electric.

Fluxul electric instantaneu,  care trece prin orice suprafaţă

Prin aplicarea teoremei Gauss-Ostrogradski şi separarea diferitelor

1.5. Legea fluxului magnetic.

1.5.1. Forma integrală a legii.

1.5.2. Forma locală a legii.

V , volumul mărginit de suprafaţa , fiind arbitrar, rezultă:

1.6. Legea legăturii dintre B , H şi M .

În orice moment şi în orice punct din spaţiu, inducţia magnetică

1.7. Legea magnetizaţiei temporare.

1.8. Teorema lui Ampère.

1.8.1. Forma integrală.

Tensiunea magnetomotoare (t.m.m.)

Se utilizează termenul de “solenaţie” în loc de intensitatea curen-

1.8.2. Forma locală.

Cum S este o suprafaţă arbitrară, obţinem:

1.9. Legea circuitului magnetic.

1.9.1. Forma integrală.

Dacă se alege un sens pozitiv pentru solenaţie prin suprafaţa

3) Se numeşte regim cvasistaţionar, regimul variabil în care se

regim staţionar, legea circuitului magnetic se reduce la teorema lui

1.9.2. Forma locală (valabilă numai pentru sisteme de corpuri imo-

1.10. Legea inducţiei electromagnetice.

1.10.1. Forma integrală.

ds (adică sensul lui ds  n  ds )

De aici rezultă caracterul potenţial al câmpului electric staţionar.

1.10.2. Forma integrală dezvoltată a legii.

Aplicând teorema lui Stokes ultimului termen al relaţiei (1.29),

Formele locale ale legii.

Pentru corpurile imobile (v = 0), se obţine:

1.11. Legea conducţiei electrice (legea lui Ohm).

1.11.1. Forma locală.

1.11.2. Forma integrală a legii.

 (E E i )dl  u12f  e12i 

Teorema potenţialului electric staţionar. Legea lui Ohm.

şi în consecinţă, tensiunea nu depinde de curba în lungul căreia se

în care, ub este tensiunea între bornele “1” şi “2”ale conductorului.

1.12. Legea transformării energiei în conductori (legea Joule -

1.12.1. Forma locală.

Pentru conductorii neomogeni, E i  0 ; din legea conducţiei elec-

Primul termen al relaţiei (1.46), p R  ρ  J 2  0, este întotdeauna

1.12.2. Forma integrală.

Ţinând cont de caracterul

S-a considerat că E este constant pe suprafaţa S a conductorului şi

În curent continuu, pentru circuite pasive, tensiunea în lungul firu-

2.1.1. Flux fascicular , flux total, definiţia inductivităţii.

2.1.2. Inductivităţi proprii şi mutuale.

Stabilirea semnului inductivităţii mutuale.