INSOMNIA

Insomnie- tulburare a mecanismului de reglare a centrului nervos somn-veghe, care se

manifestă prin lipsă de somn sau prin reducerea duratei și a profunzimii somnului și care este
întâlnită în astenii, boli psihice, nevroze etc.

Insomnia afecteaza aproximativ 30% din populatia totala a lumii, un procent de 10% suferind
de o forma cronica a acesteia.

Insomnia, in sine, este un simptom si nu o boala sau un diagnostic de sine statator, este o
consecinta a unei probleme de ordin psihologic sau fiziologic.

Insomnia poate sa fie reprezentata fie printr-o proasta calitate a somnului, fie prin lipsa
acestuia in mod constant.
Insomnia trecatoare nu dureaza mai mult de o saptamana. Apoi este cea prelungita, care tine
cateva saptamani. Tot ce trece de 3 saptamani devine cronica.

Cauzele insomniei

- schimbari de fus orar;

- schimbari la locul de munca, cum ar fi lucratul pe schimburi;

- mutarea intr-o casa nou, in care nu esti inca obisnuit cu zgomotele de acolo;

- situatii stresante, precum o despartire, o perioada de examene, divort, lipsa unui loc de
munca;

- persoane dependente de alcool, tigari, droguri sau sedative, care se hotarasc sa renunte la
aceste vicii
- cauze psihologice: anxietate, depresie, stres, schizofrenie, manii, tulburari bipolare.

- probleme de ordin fizic: dureri cronice, sindromul oboselii cronice, probleme ale inimii,
reflux gastric, probleme de respiratie, apnee, astm

Semnele si simptomele insomniei

- Incapacitatea de a adormi, in ciuda oboselii fizice

- Dificultatea de a pastra starea de somn pe parcursul noptii, existand un numar de treziri

repetate

- Trezirea mult mai devreme fata de momentul cand aceasta ar fi trebuit sa se intample

Irascibilitate si lipsa de rabdare in interactiunile sociale

- Scaderea capacitatilor cognitive, precum memoria, atentia sau concentrarea

- Oboseala si randament scazut in activitatile de la serviciu si cele de invatare

Tipuri de insomnie si diagnosticarea lor

Exista doua tipuri de insomnie – primara si secundara. Prima dintre acestea consta in
dificultatea de a adormi sau de a avea un somn odihnitor pentru o perioada mai lunga de patru
saptamani, cu conditia ca ea sa fie direct legata de alte afectiuni psihologice.

Insomnia secundara, insa, este o consecinta a unor conditii fizice sau psihologice care
interfereaza cu buna desfasurarea a somnului.

Diagnosticarea insomniei se face printr-o vizita la psiholog, care va incerca sa determine tipul
acesteia si cauzele care au condus la aparitia ei. In urma sedintei de evaluare, psihologul va
incerca sa trateze nu doar acest simptom, ci si problema care a cauzat-o.

Prevenirea insomniei

Prevenirea insomniei se poate face prin adoptarea unui regim corect de somn şi a unei
alimentaţii echilibrate, bogate în legume şi fructe. Mesele extrem de bogate de dinaintea
somnului pot determina apariţia insomniei. Din acest motiv, este recomandată evitarea
abuzurilor alimentare şi a celor de alcool, cafea sau ţigări.

Tratamentul insomniei
Tratamentul insomniei poate fi recomandat numai de către un specialist. Din acest motiv, nu
este indicată administrarea unor medicamente fără prescripţie medicală deoarece acestea pot
avea numeroase efecte negative. În cazul unei insomnii tranzitorii sau de scurtă durată, este
recomandată adoptarea unui program corect de somn: ora de culcare să fie în jurul orelor 21,
22 iar numărul de ore dormite să fie minim 7. În unele situaţii, medicul poate recomanda
unele medicamente care induc/produc somnul.

Medicamentele utilizate în tratarea insomniilor se numesc hipnotice. Hipnoticele recomandate

pot fi benzodiazepinele sau nonbenzodiazepinicele. Medicul va stabili care sunt cele mai
potrivite, analizând gravitatea afecţiunii, ocurenţa altor boli şi principalele efecte secundare
care pot surveni. Atunci când insomnia însoţeşte depresia, medicul poate prescrie şi
unele antidepresive.