TEHNOLOGIA DE EXECUTARE A INSTALAŢIILOR DE

GAZE COMBUSTIBILE

Gaze combustibile

Gazele care sunt folosite în practică pentru obţinerea căldurii prin

combinarea lor activă cu oxigenul din aerul atmosferic se numesc gaze
combustibile.
Ele pot fi gaze simple (de exemplu metanul) sau amestecuri de mai
multe gaze simple (de exemplu gazul de sondă, gazul petrolier lichefiat).
În afară de gazele combustibile mai există şi alte gaze care se pot
combina cu oxigenul atmosferic, adică pot arde, dar care nu se pot
considera combustibili, deoarece nu se folosesc în mod obişnuit la
realizarea căldurii; în această categorie intra:
- hidrogenul, care nu se poate folosi drept combustibil din cauza vitezei
prea mari de ardere (pericol de explozie);
- oxidul de carbon, care este foarte otrăvitor;
- hidrogenul sulfurat, care atacă foarte activ metalele şi în special fierul;
- acetilena, din cauza capacităţii ei de autoexplozie când este comprimată
la peste 15 - 20 kgf/cm2 etc.
Totuşi aceste gaze intra în mod obişnuit în compoziţia gazelor combustibile
care constau din amestecuri. Totdeauna, însă, aceste gaze sunt amestecate şi cu
gaze care nu ard şi care le reduc în măsură apreciabilă dezavantajele arătate la
fiecare dintre ele.
Gazele combustibile pot da căldură prin ardere datorită conţinutului lor în
carbon şi hidrogen. Un gaz combustibil emană maximul de căldură atunci când
carbonul pe care îl conţine se transformă în bioxid de carbon şi de asemenea tot
hidrogenul se transformă în vapori de apă, adică gazul arde complet.
Cel mai răspândit gaz combustibil la noi în ţară este metanul natural. În
pământ gazul metan este închis, la presiuni de 200 – 300 kgf/cm 2 de către apele
de zăcământ, în straturi de nisip sau de roci poroase, de unde prin sonde este
extras astfel încât să nu ia cu el nisipul sau să rupă din roca în care se găseşte.
După ce este trecut printr-un separator, în care rămân apa sau nisipul
eventual antrenate, gazul este măsurat şi apoi este adunat de la mai multe sonde
într-o conductă colectoare, prin care gazul trece cu presiunea de 40 – 50 kgf/cm 2
într-o conductă subterană de transport şi este condus spre oraşele în care se va
distribui.
La intrarea în oraşe, la staţiile de primire, presiunea gazului este redusă la 1-
2 kgf/cm2, presiune cu care gazul metan natural se distribuie la consumatori tot
prin conducte subterane, la care sunt racordate instalaţiile din imobile.
 Metanul natural din zăcămintele de gaz de la noi din ţară este aproape metan
curat (98-99,8%) astfel încât în practică, se consideră că are aceleaşi proprietăţi
cu ale metanului chimic curat.
Metanul este un gaz fără miros, invizibil. Pentru a putea fi sesizat, metanul
se odorizează cu o substanţă rău mirositoare (etil mercaptanul) care să se poată
percepe în cantităţi cât mai mici.
Există şi alte gaze combustibile, utilizate în România cum ar fi:
- gazul de sondă;
- gazul petrolier lichefiat (propan+butan);
- gaz de cocserie;
- gazul cu gazogen – care se obţine prin suflarea unui curent de aer, de
abur, cu oxigen sau de amestecuri ale acestora, printr-un strat cu cărbune
(natural sau cocs) încălzit la temperatura de 1000 – 1200 oC;
- gazul de furnal.

Clasificarea instalaţiilor de gaze

După scopul în care sunt construite instalaţiile de gaze se clasifică după
cum urmează:
- instalaţii de colectare şi de transport a gazelor;
- instalaţii de distribuţie a gazelor;
- instalaţii de utilizare a gazelor.
În toate aceste categorii de instalaţii pot să fie prezente următoarele tipuri
de elemente:
- conducte subterane şi lucrări de traversare;
- conducte aeriene pe lucrări de construcţii speciale;
- conducte în clădiri sau ataşate clădirilor;
- staţii cu aparate (de odorizare, de reglare sau de măsurare);
- aparate pentru măsurarea consumului gazelor;
Caracteristicile tehnice specifice fiecărei categorii de instalaţii impun
materialelor calităţii diferite, iar execuţiei anumite condiţii specifice.

Tehnologia de realizare a instalaţiilor de colectare şi transport a gazelor

Gazele colectate de la sondele de petrol sunt, în general, gaze bogate,

adică gaze care au un conţinut de gazolină mai mare cu 50g/Nm 3, deoarece,
chiar după trecerea prin separatoare, mai conţin încă produse petroliere
lichefiabile, care la un loc alcătuiesc gazolina.
Gazele bogate trec la staţii de dezbenzinare şi dezgazolinizare rezultând
gaze sărace, care, de aici, cu ajutorul unor staţii de compresoare, pot fi trimise la
staţia de intrare în conducta de transport.
În cazul sondelor de gaz metan, conductele colectoare sunt legate direct la
staţia de intrare a gazelor în conducta de transport.
La staţia de intrare în conducta de transport se execută următoarele
operaţii:
 - se măsoară cantităţile de gaze primite prin fiecare conductă colectoare;
- se reglează presiunea de intrare în conducta de transport;
- se măsoară cantităţile de gaze care intra în conducta de transport;
- se odorizează gazele.
Conductele de legătură ale sondelor, conductele colectoare şi conductele de
transport sunt toate subterane. Separatoarele şi staţiile de măsurare a gazelor la
sonde se pot instala în aer liber, protejate corespunzător, sau în barăci metalice
de şantier.
Staţia de intrare în conductele de transport, precum şi staţiile de măsurare
în anumite puncte ale conductei de transport se instalează în clădiri de zid
corespunzătoare.
Traseul conductelor de transport va fi descris cât mai detaliat în proiectul de
execuţie a lucrării, şi vor trebui respectate o serie de indicaţii şi restricţii
tehnologice printre care se pot menţiona:
- toate porţiunile de traseu aflate la distanţă mai mică de 20 m de clădiri
locuite vor fi prevăzute cu drenaj din piatră de râu. Stratul de piatră se
va acoperi cu carton gudronat şi va fi pus în comunicaţie cu atmosfera
prin răsuflători cu capac la 15 – 20 m distanţa între ele.
- Porţiunile care se apropie de clădiri locuite la mai puţin de 3 m, vor fi
instalate în tuburi de protecţie etanşe între ele şi aerisite prin răsuflătoare
cu capac la extremităţi.
- În pământ traseul conductelor nu se va apropia la mai puţin de 1 m de
orice altă reţea de canalizare subterană.
- La traversarea liniilor ferate sau a şoselelor, conductele se montează în
tuburi de protecţie ermetice, a căror lungime trebuie să depăşească
marginile căii sau şoselei cu cel puţin 10 m, distanţa la care se va monta
câte un robinet de închidere.
- Traversările de râuri, şosele şi căi ferate nu se pot face la distanţa mai
mică de 200 m de poduri, viaducte, treceri cu nivel etc.
- Pe conducta de transport se vor monta robinete de închidere la distanţa
de maximum 5 km unul de altul.Lângă fiecare robinet se montează în
partea de unde vine gazul câte un refulator (robinet cu refulare), care
sunt protejate în cămine de beton.
- Traversările aeriene se montează pe suporţi speciali (când porţiunea
aeriană este mai lungă decât 40 m, conducta se va izola termic).
- Pentru compensarea dilataţiilor se montează manşoane de dilatare.
Înainte de intrarea în exploatare se execută următoarele încercări:
- Proba de rezistenţă a conductei complet montate se face la presiunea de
proba P = 1,5p, timp de 30 min. (P > 12kgf/cm 2), unde p reprezintă
presiunea de lucru.
- Proba de etanşeitate se face timp de 24 ore la presiunea de regim care
este presiunea maxima de la intrarea gazelor.
 Tehnologia de realizare a instalaţiilor de distribuţie a gazelor

Distribuţia se face printr-un ansamblu de instalaţii care începe cu

conductele de ieşire a gazului din staţia de predare şi se termină cu conductele
prin care gazul este livrat fiecărui consumator la presiunea de utilizare.
Instalaţiile de distribuţie constau din:
- Sistemul de conducte, care poate cuprinde fie o reţea de presiune medie
(2 - 6 kgf/cm2) care alimentează o reţea de presiune redusă (0,5 -
6kgf/cm2), fie o reţea de presiune medie care alimentează o reţea de
presiune joasă (0,02 - 0,05 kgf/cm2 sau 200 - 500 mm H2O), fie o reţea
de presiune redusă care alimentează o reţea de presiune joasă.
- Staţiile de sector, în care se face trecerea gazelor dintr-o reţea înaltă şi în
care are loc măsurarea cantităţilor şi reglarea presiunii potrivit reţelei
alimentate (de presiune redusă sau joasă);
- Branşamentele – legăturile alcătuite din conducte şi aparate prin care
cantitatea de gaz necesară consumatorului este luată din reţeaua de
distribuţie şi predată consumatorului la presiunea de utilizare.

Tehnologia de realizare a sistemului de conducte a instalaţiilor de

distribuţie

Conductele se instalează subteran la adâncime de cel puţin 0,9 m, măsurată

de la partea superioară a conductei, la cel puţin 1 – 1,5 m de la bordura
trotuarului, la 2 m de imobile şi de partea opusă amplasamentului conductelor de
alimentare cu apă.
Conductele se construiesc din ţevi de oţel carbon sudate electric sau
oxiacetilenic. Îmbinarea ţevilor între ele se face numai prin sudură.
Conductele vor fi protejate contra coroziunii exterioare prin instalaţie cu
bitum şi acolo unde este nevoie şi catodic.
Izolaţia cu bitum poate fi:
- normală – 6 mm grosime;
- întărită – 8 mm grosime;
- specială – 12 mm grosime.
În centrele urbane aglomerate, cu canalizări subterane dese, sau unde există
pericol mare de coroziune se recomandă montarea răsuflătorilor la fiecare
sudură.
În localităţi cu canalizări reduse sau fără canalizare, conductele se pot drena
cu pietriş de râu (de 7cm) într-un strat gros de 10-15 cm, cu răsuflători la
distanţe de 15-20 m în lungul conductei. În oraşe cu tramvaie se face protecţie
catodică.
Nu se admite montarea conductelor cu distribuţie a gazelor în canale de
evacuare a apelor sau în canale împreună cu alte conducte sau instalaţii.
Realizarea staţiilor de sector

Încăperea în care sunt instalate aparatele trebuie să aibă asigurată ventilaţia

naturală. Se interzice folosirea geamurilor din sticla armată.
Conductele de evacuare a gazelor din dispozitivele de siguranţă se
prelungesc până deasupra acoperişului.
La distanţa de cel puţin 5 m de clădirea staţiei se instalează pe conductele de
intrare şi de ieşire robinete de închidere, iar în faţa acestor robinete se montează
o conductă de “by-pass”.
Staţiile de sector cuprind aparate de masură pentru:
- presiunea de intrare;
- presiunea de ieşire;
- debitul de gaz.
După montarea echipamentelor şi înainte de punerea în funcţiune a staţiilor
de sector se fac următoarele încercări:
- încercări la presiune, cu aer la de două ori presiunea de regim a reţelei;
- încercări de funcţionare a fiecărui aparat, când încercările se fac cu gaz
la sarcina minimă de funcţionare a aparatelor;

Tehnologia de realizare a branşamentelor

Când un consumator de gaze la presiune joasă este alimentat dintr-o reţea

sau conductă de presiune redusă, atunci, în locul robinetului, branşamentul va
cuprinde unul sau mai multe regulatoare de casă pentru reducerea presiunii.
Consumatorii care au un consum instalat de cel puţin 400 m 3/h pot fi
alimentaţi direct din reţeaua de presiune medie sau redusă care alimentează
staţiile de sector.
Staţiile de reglare care deservesc consumatorii se amplasează cât mai
aproape de locul de consum maxim (de obicei centrala termică) sau de centrul
de greutate al consumului (în industrii cu mari cuptoare metalurgice, de forjă sau
tratamente termice, etc).
Un imobil sau un grup de imobile formând o singură unitate imobiliara
(acelaşi număr) va fi alimentat cu gaz numai printr-un singur branşament.
Pentru motive de siguranţă (prevenirea accidentelor şi uşurarea
intervenţiilor de supraveghere şi de control al defectelor) şi administrative nu
sunt admise derivaţii dintr-un branşament.
Legătura branşamentului la conducta de distribuţie, până la diametre de 80
mm pentru conducta branşamentului se face cu piese speciale sudate la conducta
de distribuţie.
Pentru diametre mai mari, conducta branşamentului se leagă la conducta de
distribuţie lateral printr-un robinet cu sertar montat pe un stuţ sudat la conducta
de distribuţie.
Branşamentele sunt controlate, supravegheate şi întreţinute de
întreprinderea distribuitoare şi ele trebuie să fie permanent şi în întregime
accesibile personalului acestei întreprinderi.
 La executarea firidelor nu este permisă atacarea fundaţiilor sau a stâlpilor
cu rezistenţă şi nici amplasarea firidelor lângă rezervoare de combustibili.
La contactul conductei branşamentului de peretele clădirii se va monta o
ţeavă de aerisire (răsuflătoare), depăşind cu 15 – 20 cm suprafaţa solului, care să
fie prevăzută cu capac şi orificii laterale. Probele de presiune la care se supun
branşamentele sunt identice cu cele pentru conductele de distribuţie.

Tehnologia de realizare a instalaţiilor de utilizare a gazelor

Instalaţia interioară este partea din instalaţia de utilizare din interiorul

clădirilor, cuprinsă între robinetul de branşament şi aparatele de utilizare,
inclusiv coşul de evacuare a gazelor de ardere.
Pentru utilizarea gazelor combustibile naturale în interiorul clădirilor sunt
introduce o serie de restricţii obligatorii:
- volumul încăperii în care se monteaază instalaţii de gaze trebuie să fie
cel puţin 18 m3, iar bucătăriile, băile şi orificiile vor avea min. 7,5 m 3
pentru a se asigura aerul necesar arderii;
- Arzătoarele cu flacăra liberă în instalaţiile industriale sunt admise numai
dacă nu prezintă pericol de incendiu sau de explozie şi dacă se asigură
cantitatea minimă de aer necesară arderii;
- În instalaţii de utilizare industrială se folosesc numai aparate racordate la
coş, excepţie fac bucătăriile, laboratoarele şi oficiile din instituţii unde
se admit aparate cu flacără liberă;
- Încăperile sunt prevăzute cu ferestre exterioare cu o suprafaţă de 0,05 m 2
pentru fiecare m3 de volum al încăperii.

Tehnologia de realizare a instalaţiilor interioare de utilizare neindustrială a

gazelor naturale

În aceste instalaţii se utilizează gaze naturale la presiune intermediară sau

joasă.
Instalaţia interioară de utilizare menajeră a gazelor dintr-o clădire de locuit
se compune din:
- coloana de alimentare a instalaţiei interioare şi a contoarelor de gaze;
- reţeaua interioară de distribuţie a gazelor;
- arzătoare şi aparate de utilizare;
- aparate de măsurare, siguranţă şi control;
Pentru aceste instalaţii se folosesc ţevi din oţel fără sudură laminate la cald,
ţevi sudate longitudinal şi ţevi trase la rece.
Pentru îmbinări filetate se vor folosi fitinguri din fontă maleabilă;
Pentru îmbinări demontabile se vor folosi flanşe cu garniture de clingherit.
 Schema de principiu pentru instalaţia interioară

În figura de mai sus este prezentată schema de principiu pentru instalaţia

interioară, conectată la branşament.
Coloana de alimentare (1) alimentată cu gazul la presiune joasă din postul de
reglare (2) prin conducta exterioară (3) pe care se montează robinetul de
incendiu (4). La coloana (1) se montează reţeaua instalaţiei interioare.
Între coloana (1) şi reţeaua de alimentare se montează contorul (5) pentru
măsurarea şi înregistrarea debitului de gaze prevăzut cu robinetul de contor (6).
Din contorul (5) gazul trece prin conducta de distribuţie (7) şi prin conductele
de derivaţie (8) la aparatele de utilizare cu flacără liberă (9) sau aparatele (10)
racordate la coşul de fum (11).
Fiecare aparat este prevăzut cu două robinete montate pe conducta de record
(8) şi anume, un robinet de siguranţă (12) şi celălalt de manevră (13).
În instalaţiile interioare de gaze se folosesc robinete cu cap prevăzute cu filet
interior pentru record.
Traseele conductelor instalaţiilor interioare de gaze urmăresc pe cât posibil,
stîlpii şi grinzile, la alegerea acestor trasee, condiţiile de siguranţă au prioritate
faţă de cele estetice.

Montarea coloanei de alimentare a instalaţiei interioare

 Coloana de alimentare, a unui imobil, începe de la ieşirea din firidă şi se
termină la intrările contoarelor de apartament sau de deservire comună.
La unităţi imobiliare cuprinzînd mai multe clădiri, coloanele de alimentare
încep de la staţia de reglare şi se termină cu robinetele de intrare în fiecare
clădire.
Coloana de alimentare a instalaţiei interioare se execută aparent utilizînd ţevi
din oţel negre.
Acestea se îmbină fie prin fitinguri, fie prin sudură în cazul în care
conductelor având dimensiuni mai mari de ¾”.
În cazul unei coloane care alimentează mai multe clădiri ale aceluiaşi
consumator, la fiecare clădire, coloana iese din pământ în exterior, pentru a
împiedica infiltrarea gazelor în clădire.

Intrarea conductei direct din pământ în subsolul clădirii nu este permisă. În

cazuri deosebite când nu se poate evita aceasta din cauza dificultăţilor de
montare (în special la conductele cu diametru mare) se poate racorda conducta
direct în subsol prin intermediul unui cămin de vane cu răsuflatoare spre
exterior.

Când de la staţia de reglare pleacă mai multe coloane, pe fiecare dintre ele,
după ieşirea din staţie, se va monta un robinet de închidere.

Când ramificaţiile de la coloană spre clădiri sunt scurte (sub 15 - 20m) atunci,
pe aceste ramificaţii se montează un robinet de închidere în clădire, iar când
aceste ramificaţii sunt lungi, este recomandabil să se monteze un robinet de
închidere şi la legătura ramificaţiei cu coloana.

Se interzice trecerea coloanei de alimentare prin:

- apartamente sau încăperi – umede;

- fără ventilaţie;

- cu temperatură mai mare de 30 oC;

- cu degajări de vapori corozivi;

- pentru depozitarea combustibililor;

După ieşirea din firida branşamentului şi înainte de principala ramificaţie,

pe coloană se va monta un robinet de incendiu.

Montarea aparatelor de măsurare şi înregistrare a debitului de gaz.

 Cantităţile de gaz consumate în clădirile civile sau industriale se
măsoară cu ajutorul contoarelor.

După modul de înregistrare acestea pot fi:

- volumetrice – cu înregistrare directă, la care măsurarea are loc prin

umplerea şi golirea succesivă a unor compartimente cu volum
determinat.

- diferenţiale - cu înregistrare indirectă, determinându-se diferenţele de

presiune între cele două secţiuni din amonte şi avalul unei diafragme de
diametru cunoscut şi calculîndu-se apoi debitul de gaz în funcţie de
diferenţele de presiune măsurate.

Contorul de gaze volumetrice se montează pe o plăcuţă din fontă (2) cu

dimensiuni standardizate care asigură etanşenitatea îmbinării şi îl
protejează de eforturi (fig.8.2).

La intrarea gazului în contor se montează un robinet cu cep (3) numit

robinet de contor.

Înălţimea de montare (1,5 - 2m de la pardoseală) trebuie să asigure

citirea indicatorului şi protejarea contorului în timpul exploatării.

Dacă între robinetul de incendiu prevăzut obligatoriu la intrarea

conductei de gaz în clădire şi cel pentru contor, distanţa este mai mică de
5 m, robinetul de incendiu ţine loc şi de robinet de contor.
 Montare contor

Montarea reţelei interioare de distribuţie

Traseele conductelor trebuie să fie rectilinii, conductele fiind montate

în spaţii bine ventilate.

Robinetele de închidere se curăţă şi se şlefuiesc înainte de montarea

în instalaţie.

Fixarea ţevilor pe pereţi se face cu brăţări metalice, dispuse de

preferinţă la schimbările de direcţie sau lângă robinetul de manevră.

Distanţa maximă între două brăţări este de 2 m.

Pe traseele comune conductele de gaze se aşează deasupra celor de

alimentare cu apă.

La montare pe fiecare ţeavă care traversează un planşeu sau un perete

se petrece o conductă protectoare din oţel sau PVC având diametrul
interior mai mare cu 5 - 10mm decât diametrul exterior al ţevii protejate.

Acolo unde este cazul, la ocolirea grinzilor, se montează dopuri pentru

descărcarea condensului înmagazinat în timpul funcţiunii.
 Ocolirea grinzilor cu reteaua de conducte

Montarea arzătoarelor şi a aparatelor de utilizare

Arzătoarele sunt dispozitive care servesc la realizarea amestecului aer-gaz

şi la introducerea lui în spaţiul de ardere numit focar, pentru o ardere completă şi
în deplină siguranţă.

Aparatele de utilizare şi arzătoarele trebuie să fie omologate.

Fiecare aparat de utilizare este prevăzut cu două robinete de închidere, unul

de manevră şi altul de siguranţă, aşezate la distanţă convenabilă pentru a fi
manevrate.

Dacă aparatul de consum este racordat rigid la reţea şi are robinet propriu
de manevră, se poate instala pe o conductă numai un robinet de siguranţă.

În general, arzătoarele şi aparatele de consum se racordează rigid la reţea,

excepţie fac aparatele cu flacără liberă la care sunt premise legături cu furtun de
cauciuc de tip standardizat de maximum 1,1 m lungime.

După montarea arzătoarelor se face proba funcţionării lor.

Flacăra arzătorului trebuie să aibă culoarea albastră.

În cazul în care culoarea flăcării este galbenă, luminoasă, arderea nu se face

complet şi trebuie reglată fie cantitatea de aer primar, fie orificiul de ieşire
pentru gazul combustibil.
Probarea şi recepţia instalaţiilor interioare de gaze naturale
combustibile.

Punerea în funcţiune şi exploatarea oricărei instalaţii de distribuţie şi

utilizare a gazelor se face numai după probare şi recepţie.

Presiunea la care se supune instalaţia în timpul probării şi durata probei

depind de regimul de presiune la care va funcţiona instalaţia respectivă.

Instalaţia de joasă presiune se verifică în urmatoarele etape:

A - Proba de casă (încercarea preliminară) care se face cu aer comprimat

la p = 1bar.

Se probează întreaga reţea de conducte, fără armăturile punctelor de

utilizare, unde se montează provizoriu dopuri.

Îmbinările conductelor se verifică cu apă şi săpun.

Nu se admit pierderi de presiuni.

B - Încercarea de rezistenţă a conductelor care se execută, de asemenea,

fără armături la p= 1 bar.

Proba se execută cu aer comprimat introdus în reţeaua de conducte cu

ajutorul unor pompe manuale.

Capetele conductelor se acoperă cu dopuri metalice filetate în

punctele de racordare a robinetelor aparatelor de utilizare.

Încercarea se consideră începută după minim 30 minute, necesare

pentru a egaliza temperaturile aerului comprimat din conducte şi a aerului
din mediul înconjurător.

În timpul probei trebuie ca presiunea să rămână constantă în reţeaua de

conducte.

C - Încercarea de etanşeitate, în cursul căreia se probează instalaţia cu

toate robinetele de siguranţă şi manevră montate.Proba de etanşeitate se
face la presiunea de regim a instalaţiei.

După racordarea consumatorilor şi legarea instalaţiilor interioare la

reţeaua exterioară se mai face o ultimă verficare a îmbinărilor astfel:

- se verifică etanşeitatea robinetelor;

- a racordului contorului;

- a mufelor;
 - a coturilor şi teurilor;

- a racordurilor cu o emulsie de apă şi săpun.

Instalaţiile se pun în funcţiune numai după ce s-a evacuat tot aerul din
conducte, lăsându-se să treacă prin ele o cantitate de gaz de 2-3 ori mai mare
decât volumul conductelor.

Presiunea la arzătoare în regim de funcţionare se verifică cu toate

arzătoarele în funcţiune la consum maxim.

Conducte de gaz din polietilenă de înaltă densitate

Siguranţa în funcţionare a acestor conducte le face utilizabile şi la construcţia

reţelelor de distribuţie a gazului metan.
Transportul, distribuirea, depozitarea şi folosirea gazului natural (cu densitate nu
mai mare de 0,8) prin astfel de conducte, au fost omologate după experienţe
laborioase şi de lungă durată, realizate în ultimii 25 de ani în toată Europa.
Astfel de reţele prezintă unele avantaje:
- realizare uşoară;
- uşurinţă în utilizare
- sigaranţa în funcţionare pe termen lung;
- întreţinere uşoară;
Aceste avantaje au determinat marile societăţi de distribuţie a gazului să opteze
pentru alegerea acestui material.
O tubulatură special realizată pentru folosirea în sectorul distribuţiei gazului
metan este tubulatura de PEHD tip 316 produsă de firma VALROM. Aceste
tuburi sunt identificate după marcarea tip UNI 4437.
Folosirea tuburilor menţionate mai sus este prezentată în tabelul 1.

Tabelul 1
Tipul conductei Presiunea de lucru [bar] Diam. maxim
(clasa) Min Max admis
4a 1,5 4 160
5a 0,5 1,5 315
6a 0,04 0,5 630
7a - 0,04 630

Schema de amplasare a conductelor este cea din figura 1.

Adâncimile de împământare sunt indicate în tabelul 2.

 Tabelul 2
Adâncime minimă de împământare
Clasa conductei
Tip de teren 4a 5a 6a 7a
Normal 0,9 0,9 0,6 0,6
De tara 0,5 0,5 0,5 0,5
Gropi 0,5 0,5 0,5 0,5
Pietros 0,4 0,4 0,4 0,4

Fig. 1 Schema de amplasare a conductelor

Adâncimi inferioare ale valorilor indicate cer o protecţie suplimentară.

La amplasarea conductelor de gaz metan în apropierea clădirilor, trebuie

respectate anumite distanţe faţă de acestea (tabel 3).

Tabelul 3
Conducte Categoria de amplasare (pozare)
clasa
A B C D
Distanţa L [m]
4a 3,0 2,0 2,0 1,0
5a 3,0 2,0 2,0 1,0
6a 1,5 1,0 1,0 0,8
7a 0,8 0,8 0,8 0,5

A – teren cu strat superficial impermeabil (asfalt, plăci de piatră, ciment etc.);

B – teren fără manta superficială impermeabilă cu lăţime ≥ 2m deasupra
conductei;
C – teren de tip A cu „aditivare” pentru creşterea permeabilităţii şi prezenţa
aerisirilor;
D – prefabricate speciale de protecţie pentru aerisiri.
În cazul în care conductele de gaz metan sunt aplasate în apropierea unor linii
ale altor servicii, distanţele faţă de acestea sunt prezentate în tabelul 4.

Tabelul 4
Conducte Paralelism [m] Traversare [m]
clasa
4a 1,0 ≥ 0,5
5a 0,8 ≥ 0,5
6a 0,5 ≥ 0,5
7a 0,2 ≥ 0,5

Este de menţionat faptul că sau făcut diferite calcule de către firmele care
montează astfel de conducte, pentru a compara costurile de amplasare în cazul
conductelor din PEHD şi ale celor din oţel îmbrăcat. S-au luat în considerare
următorii factori care înfluenţează costurile:
- costul tubului;
- uşurinţa/dificultatea transportului;
- desfăşurarea tuburilor în poziţia pentru asamblare;
- piesele speciale necesare;
- costurile sudurii;
- situaţiile neprevăzute;
- protecţia catodocă.

Au fost avute în vedere diametre ale tuburilor între 100 şi 400 mm. În toate
cazurile, costurile de realizare a instalaţiilor din PEHD s-au situat la aproximativ
2/3 din costurile instalaţiilor din oţel.

Instalaţii de gaze naturale combustibile

Gazele naturale sunt amestecuri de hidrocarburi saturate în proporţie de 90-95%
(metan, etan, propan, butan) şi impurităţi (dioxid de sulf, CO 2). Ele se captează
din zăcămintele subterane şi se utilizează în instalaţiile de ardere din clădirile de
locuit, social culturale.
procese
1. captare cu ajutorul sondelor
2. tratare
3. comprimare cu ajutorul compresoarelor
4. sistem de transport
5. distribuţie
Stări de referinţă.
- starea normală (N) - temp normală tN=0°C=273,15K
- pres nominală pN=101325 N/m2
- starea standard (S) - tS=15°C=288,15K
- pS=1,033 ata (atmosferă tehnică absolută)
tS=15°C deoarece s-a considerat această valoare ca fiind temp medie anuală la
care trec gazele prin contoare şi instalaţii de utilizare.
 Trepte de presiune utilizate
- treapta de pres înaltă p > 6 bar
- treapta de pres medie 2 – 6 bar pt conducte de OL
2 – 4 bar pt conducte de polietilenă PE
- treapta de pres scăzută 0,05 – 2 bar
- treapta de pres joasă p < 0,05 bar
Curgerea fluidelor este compresibilă la presiune joasă
Proprietăţi fizice
m p pN p N T N
  
- densitatea V ; T  N T N pNT ;

 
- densitatea relativă  aer ;


- vâscozitatea  (în funcţiede temperatură)
Arderea – reacţie de oxidare a substanţelor combustibile cu degajare de căldură
După viteza de ardere
- deflagraţia v < 30 m/s
- detonaţia 30 < v < 200 m/s
- explozia v > 200 m/s
Arderea are două stadii
- aprinderea ta=460°C pt butan; ta=650°C pt metan
- arderea propriu-zisă
Limitele de amestec pentru explozia sunt: limita inferioară de explozie
(LIE), şi limita superioară de explozie (LSE)
Viteza de ardere – viteza la care un volum relativ mic de gaz aduce în
stare de ardere amestecul din vecinătatea lui.
Temp de autoaprindere – aprinderea are loc fără o sursă exterioară de
căldură.
Arderea completă – când toate elem combust şi compuşii lor care ard s-au
oxidat complet. Arderea este cu atât mai completă cu cât procentul de CO2 este
maxim iar cel de CO este minim
Materiale şi aparate pt IGNC
1. ţevi şi fitinguri metalice
a) - ţevi OL fără sudură - trase la rece
- laminate la cald
- ţevi OL laminate pt ind petrolieră
- ţevi sudate longitudinal pt conducte supraterane
- ţevi sudate elicoidal
Ø = 10…400 mm
b) ţevi din PE de înaltă densitate – presiunea de lucru până la 4 bari
Ø = 16…630 mm
2. Armături – se ia din tabel tipul de armătură în funcţie de armătura din sistem
La instalaţiile de joasă presiune se folosesc robinete cu cep şi sertar drept
La instalaţiile cu presiuni mai mari se folosesc robinete cu sertar pană, robinete
cu ventil, cu sferă, sau tip fluture.
În general se montează două robinete, unul de manevră şi unul de siguranţă.
3. Arzătoare – se utilizează pentru realizarea amestecului gaz-aer
- arzător de uz casnic (tip A, tip B)
- arzător de uz industrial (TD2, TD3)
- arzător cu amestec prealabil
- arzător fără amestec prealabil
- arzător cu aer aspirat
- arzător cu aer insuflat
Presiuni de admisie a gazelor
3 20 – 50 mbar
4 50 – 200 mbar
5 200 – 500 mbar
6 > 500 mbar
4. detectoarele de gaze – pt a face gazul detectabil se odorizează cu etil
mercaptan
- electrice;
- bazate pe principiul difuziei gazului;
- bazate pe principiul diferenţei de greutate specifică
Condiţii minime de calitate pentru gazele naturale
1. Punctul de rouă maxim trebuie să fie -5°C
2. C1 – metan minim 75%
C2 – etan maxim 10%
C3 – propan maxim 3,5%
C4 – butan maxim 1,5%
CO2 maxim 8%
N2 maxim 10%
Etil mercaptan - maxim 8mg/m3
Sulf maxim 100mg/m3
3. temperatura maximă admisă 50°C
4. conţinutul de impurităţi – 0,05g/m3 (maxim)
5. puterea calorifică inferioară raportată la volum (minim 7415 Kcal/m3)
Gazele naturale nu sunt gaze ideale şi se aplică pV=νRTZ
Z – coeficientul de compresibilitate
Branşamentul
Conducta de gaze naturale nemăsurate care face legătura de la sistemul de
distribuţie până la robinetul de branşament, postul de reglare.
Pot fi alimentate cu gaze naturale numai imobile situate pe străzi care au
conductă de distribuţie în dreptul proprietăţii.
Dacă proprietatea este delimitată de două străzi pe care se află conducte
de GN, branşamentul se poate face pe oricare din laturile respective.
 Alimentarea cu GNC se face prin:
- branşament separat pentru fiecare imobil
- branşament comun pentru cel mult 2 imobile vecine cu acordul furnizorului în
următoarele cazuri:
1- imobile situate pe aceeaşi stradă racordate la conductă cu regulator de
presiune comun
2- imobile situate pe aceeaşi stradă racordate la conductă cu regulator de
presiune separat
3- imobile ce sunt situate pe aceeaşi stradă dar care fac parte din acelaşi
corp de clădire
4- branşament ramificat la blocul de locuinţe cu mai multe scări
5- branşament ramificat pentru alimentarea mai multor imobile cu o
singură traversare a drumului naţional.
OBS!!!
Nu se admite branşament pe traseu în lungul străzii.
Conducta de branşament se pozează până la limita de proprietate a
consumatorului, iar in cazul prezenţei unei împrejmuiri daca e posibil conducta
traversează împrejmuirea, iar răsuflătoarele se montează pe trotuarul public.
De regulă traseul conductei de branşament, racordul acesteia se realizează
perpendicular pe conducta de care se leagă cu excepţia unor cazuri obligat la
care unghiul nu va fi mai mic de 600.
Este interzisă intrarea conductei de branşament in firida de branşament şi
direct în construcţie.
Consumatorii industriali, blocurile de locuinţe cu mai multe scări şi
obiectivele de cult şi sociale pot fi alimentate cu mai multe branşamente cu
condiţia ca instalaţiile interioare să fie separate.
Reţeaua de distribuţie din ansamblurile urbane nu urmăreşte reţeaua
stradală, alimentarea imobilelor se face prin branşament la conducta cea mai
apropiată.

Norme tehnice pentru proiectarea şi executarea sistemului de alimentare cu

GNC
SR 3317 – Proiectarea şi executarea sistemului de alimentare cu GNC ce
respectă Legea 10/1995 (Legea Calităţii)
Aprobarea racordării:
- pentru persoane fizice pe baza unei cereri în care se precizează numărul
aparatelor de utilizare, debitul;
- pentru persoane juridice se face o cerere însoţită de o declaraţie justificativă.
Documentaţiile necesare:
- aviz tehnic de funcţionare;
- memoriu tehnic - soluţie de alimentare corelată cu necesarul de consum;
- condiţiile de executare a lucrărilor;
- date referitoare la respectarea condiţiilor impuse de avize;
- condiţii de încercare a conductelor, echipamentelor;
- breviar de calcul;
- plan de încadrare în zonă;
- plan de coordonare şi profile cu indicarea instalaţiei existente;
- planul lucrărilor proiectate cu toate elementele necesare execuţiilor;
- planul instalaţiilor pe fiecare nivel la scara 1:50 sau 1:100;
- schema izometrică de calcul;
- lista cantităţilor de lucrări;
- lista de materiale;
- caietul de sarcini;
- măsuri organizatorice pt executarea lucrărilor de înlocuire a conductelor în
funcţiune;
- avizele de la deţinătorii de instalaţii subterane şi de la administraţia drumurilor;
- certificatul de urbanism;
- datele de identificare a utilizatorului şi a instalatorului său autorizat;
- datele de identificare a executantului şi a instalatorului său autorizat;
Se face dosar în trei exemplare. Se semnează şi se ştampilează pe fiecare
planşă desenată.
Instalaţiile interioare de gaze
Instalaţia din incinta unui consumator ce se găsesc în aval de robinetul de
branşament inclusiv focarul şi coşul – este instalaţia de utilizare.
GNC se utilizează în clădiri în care nu există:
- pericol de incendiu prin aprinderea materialelor şi elementelor combustibile
prin radiaţie, conducţie sau convecţie;
- pericol de explozie;
- pericol de intoxicare sau asfixiere;
Condiţii tehnice:
- volumul minim 18m3 pentru încăperile curente;
7,5m3 pentru bucătării şi băi;
5m3 pentru bucătării în încăperi existente cu condiţia 15m3
încăpere pentru 1Nm3/h;
- trebuie să se asigure ventilare mecanică sau naturală;
- evacuarea totală a gazelor de ardere în exterior, deasupra acoperişului;
- existenţa suprafeţelor vitrate şi suprafeţelor pentru decompresie, toate spre
exterior;
- 0,03m2 de suprafaţă vitrată pentru 1m3 de încăpere dacă construcţia este din
beton;
- 0,05m2 de suprafaţă vitrată pentru 1m3 de încăpere dacă construcţia este din
cărămidă;
- volumul încăperii se consideră volumul net (din volumul încăperii se scade
volumul obiectelor în care nu se pot acumula gaze)
Instalaţia de utilizare interioară
Suprafeţe vitrate existente neapărat – 0,02m2 pentru 1m3 de volum net
dacă avem detectoare automate de gaze.
Cazuri unde nu sunt obligatorii condiţiile de suprafeţe vitrate
- biserici;
- hale industriale vitrate.
Încăperile cu volum mai mic decât cel limită admis se pot folosi aparate
de utilizare cu condiţiile:
- legarea la coş a aparatelor cu accesul aerului din coridor;
- folosirea unor aparate cu aprindere direct din exteriorul clădirii;
Dacă v < 18m3 nu sunt admise aparate pentru prepararea apei calde de
consum, instantaneu aparate de utilizare pentru încălzire.
Soluţii constructive şi scheme de realizare a instalaţiei interioare de utilizare
A. Clădiri civile (de locuit, social-culturale)
Alimentarea la presiune joasă
R.B. – robinet de branşament
R.P. – regulator de presiune
R.I. – robinet de incendiu
- în blocurile de locuinţe fiecare apartament are propriul contor
- se poate monta un singur contor pentru toţi consumatorii în blocurile cu
bucătării suprapuse pe aceeaşi verticală;
- dacă avem C.T. şi cazanul din C.T. este alimentat cu gaze naturale se pune
conductă separată de alimentare şi contor propriu, iar arzătoarele se montează
prin conducte cu 2 robinete;
B. Clădiri Industriale
A1, A2, A3 – agregate
C.T. – centrală termică
1 – reţea de repartiţie
2 – conducta de branşament
3 – staţie de reglare
4 – reţea exterioară
5 – agregate
6 – robinet de incendiu
7 – staţie de reglare alipită C.T.
8 – centrală termică
Soluţii pentru reţeaua interioară
Amplasarea conductelor
- conductele se montează aparent în spaţii uscate, ventilate, luminate şi circulate,
cu acces permanent – inclusiv în subsoluri;
- pe cât posibil pe elementele de rezistenţă;
- pe stâlpi metalici sau din beton montaţi special în acest scop;
- pentru construcţii cu grad mare de finisare conductele se pot monta îngropat,
montate în canale vizitabile şi ventilate;
- pentru alimentarea GN a punctelor de consum care nu sunt lângă pereţi se pot
monta conducte în canale cu capace perforate, uşor demontabile, uscate, aerisite,
trasee cât mai scurte;
- la trecerile prin pereţi se montează tuburi de protecţie;
Este interzisă trecerea onductelor prin:
- încăperi neventilate;
- cămări cu alimente;
 - subsoluri şi canale tehnice;
- poduri;
- ghene;
- locuri greu accesibile.
Nu este admisa:
- treceera conductelor unui apartament prin alt apartament
- montarea conductelor pt alte instalatii in canalelede gaze naturale
- intersectarea conductelor de G.N. cu canale pt alte instalatii
La Hale industriale – conductele trebuie protejate impotriza trepidatiilor,
lovirilor directe, contactului prelungit cu apasau expuse la radiatii

Montarea robinetelor de inchidere

- pe fiecare ramificatie importantas
- inaintea fiecarui contor
- la baza fiecarei coloane, in cladiri cu P+5
- pe fiecare conduct ace alimenteaza instalatia interioara pt grupuri de arzatoare
de la laboratoare
Inaintea fiacarui arzator se pun 2 robinete daca arzatorul nu are robinet propriu
de manevra
Distantele minime intre conductele de G.N. si alte instalatii se gasesc in I7 si
Prescriptii Tehnice ISCIR

Aerul necesar arderii si evacuarea gazelor de ardere

Vi
 30
Qn unde Vi – volumul interior al incaperii in m 3 ; Qn – debitul
nominal instalat in incapere Nm3/h  aerul e sufficient pt ardere
Vi
 30
Daca Q n pt ca arderea sa aiba loc trebuie introdus aer prin goluri
practicate la partea inferioara a incaperii S= 0.0025Qi
Golul nu trebuie sa aiba dispozitiv de inchidere
Daca avem aparate cu flacara libera se utilizeaza canale de evacuare:
-sunt racordate la partea superioara a incaperii cat mai aproape de plafon, fara
dispozitiv de inchidere sau reglare
- pt constructii existente se practica la partea superioara a încăperii sau prin tocul
ferestrei.
- evacuarea gazelor se face forţat sau natural.
Daca avem mai multe aparate racordarea la cos se face la niveluri diferite a.i.
sectiunea cosului sa fie suficienta pt preluarea debitelor Q a gazelor de ardere
La tirej natural Hcos=2..4.5 m, sectiunea cosului 10x10…20x20-
dreptunghi/patrat; Φ5cm… Φ20 cm- circulara
La halele industriale ventilare mecanica/naturala
La centralele termice evacuarea gazelor de ardere respecta prevederile
normativului I 13.
Pt protectie impotriva incendiilor este interzis:
- trecerea burlanelor dintr-o incapere in alta (exceptie burlanele sudate)
- montarea dispozitivelor de inchidere la aparatele de consum individual
- evacuarea gazelor de ardere in padurile caselor
Dimensionarea Conductelor pt instalaţiile interioare de G.N.C.
Pt reteaua de repartitie cat si pt retelele de medie presiune sau presiune
redusa la stabilirea debitelor de calcul tinem cont de :
- nu de consumatori si debitele pt fiecare
- dezvoltarea de perspective a zonei (consum casni/industrial)
a)debite de calcul: se determina in functie de tipul instalatiei interioare de
utilizare:
- se dimensioneaza conductele pt alimentare aparatelor de utilizare amplasate in
bucatarii situate in cladiri cu instalatie de incalzire centrala
Qi   Qni * Fi
unde Qni – debitul fiecarui consummator indicat de
fabricant
Fi – factorul de simultaneitate in functie de nr de
apartamente
- pt instalatiile de utilizare pt incalzire centrala/individuala Qi   Qni
b)Caderea de presiune ΔP: diametrul Φ al conductelor rezulta din ΔP
ΔP = p1-p2 unde p1 – presiunea minimadisponibila la intrarea in conducta
(bar, mbar)
P2 – presiunea minima necesara la ieşirea gazului din
conducta
Dacă la intrarea în conductă avem regulator de presiune
P1= presiunea la ieşirea din regulator – abaterea maximă.
Daca la ieşirea din conducte avem un regulator de p 2 e presiunea minima
necesară pt funcţionarea regulatorului + 10% ptr compensarea unor factori
imprevizibili
Ptr instalaţiile interioare de utilizare de joasa presiune cu regulator pt debit mic
ΔP= 5mbar
Ptr. extinderi ale retelelor si instalatiilor care se alimenteaza direct la joasa
presiune fara regulator ΔP= fluctuatia maxima admisa la aparatul de utilizare
data in cartea tehnica 20-25%Pn a aparatului
Pt retelele de distributieinclusiv pt breansament ΔP=5mbar restul ΔP=5mbar pt
instalatia interioara
Daca cladirea are H>10m se tine cont de cresterea lui ΔP datorita fortei
ascensionale a G.N.
Dimensionarea conductelor de G.N. :
se folosesc ipoteze de calcul:
- gaze fluide compresibile
- se neglijeaza fortele masice
- se foloseste modewlul de miscare permanenta
- miscarea e turbulenta in regim subsonic
 - dilatare izoterma

GPL
Proprietati. Caracteristici
GPL – aragaz – denumire comerciala – amestec de butan (minim 90%) si propan
(9%)
Obtinerea GPL:
- gaze naturale propriuzise: se extrag din zacaminte si contin diferite cantitati de
metan, etan, propan, butan
- din gaze de sonda: din zacamintele de titei ce contin hidrocarburi gazoase si
hidrocarburi mai usoare
- din gaze de rafinarii: sunt instalatii de distilare atmosferica a
titeiului,prelucrarea distructiva sunt procese termice şi termocatalitice.
In Europa 90% din GPL se obtine din procedeul 3 (gaze de rafinarii), GPl
obtinut din gaze naturale si gaze de sonda contin si CO2, sulf, ele trebuie tratate
Ptr odorizare se folosesc compusii sulfului: mercaptani, sulfuri si disulfuri
GPL:
- incolor, inodor
- insolubil in apa dar solubil in eter, benzen
- vascozitatea mai mica decat apa, patrunde mai usor in pori si fisuri
- nu sunt toxici dar pot constitui amestecuri puternice
- stocate la presiunea : 3-4 bar in recipiente mobile; 17.7bar in recipiente fixe
Utilizate in instalatiile de ardere la obtinerea energiei termice, la autovehicule,
aparate casnice
- densitatea ρ=2.63Kg/Nm3
GPL în stare gazoasă au densitatea de 2 ori mai mare decât a aerului scăpările se
acumulează la partea inferioară a încăperilor, gurile de evacuare se realizează la
parte de jos a încăperilor.
- In stare lichida sunt de 2 ori mai usoare decat apa, particulele de apa se
depoziteaza la partea de jos a recipientului
Arderea GPL
- temperatura flacarii 1895 0C
- temperatura de aprindere 490 0C
Limile de explozie
- inferioara 1.77%
- superioara 8.6%
peste 8.5% amestecul gaz aer foarte inflamabil
a) presiunea de vapori
-depozitarea lichidului in recipienti  spatiul mort al recipientului  vapori
(presiune de vapori)
-trecerea din faza lichida in faza gazoasa se face prin incalzire (caldura din
exterior)
-moleculele exercita o presiune asupra recipientului  presiune de vaporizare
dp L
 T
dt vv  v L
b) densitatea relativa: se face densitatea GPL/densitatea aerului uscat
b) punctul de fierbere: timpul la care lichidul prin incalzire trece din faza
lichida in faza gazoasa. Puncte foarte joase (butan –0grad C, propan -44 grad C)
pericol in exploatare , răceşte pielea cauzând degerături ceea ce duce la
necesitate folosirii echipamentelor de protecţie.
b) limita de inflamabilitate in raport cu aerul:
-GPL + aer amestecuri explozive
-Propan + aer 2.4 – 9.5
-Butan +aer 1.8 – 8.4
La arderea butanului si propanului in aer rezulta apa si .......
e) dilatarea lichidului: absortie de caldura din exterior  rata de expansiune
mai mare
e) raport gaz/lichid : prin aplicarea unor presiuni vaporii de GPL, acestia
trec in faza lichida
1 l propan  275 l vapori propan
1 l butan  233 l vapori butan
Trepte de presiune in instalatiile de GPL
- inalta 2 – 18bari
- medii 0.05 – 2 bari
- joasa <0.05 bari
Utilizarea GPL
- instalatii de incalzire centrala si locala
- instalatii pt prepararea hranei
- laboratoare scolare, sanitare
- cladiri de productie si fluxuri tehnologice
Se monteaza instalatii de GPL in cladirile in care nu exista instalatii de gaze
naturale
Sisteme de alimentare:
- recipiente mobile (butelii 26 l – 100 l)
- recipiente fixe, individuale, sub forma de bateri
Recipientele sunt verificate ISCIR si presiunea e data de cartea tehnica
In instalatiile industriale pt cladiri fara proces tehnologic se admite toate treptele
de presiune pana la limita cladiri, in interior doar joasa presiune
Masurare
- fie la un singur consumator
- la mai multi consumatori (contor amplasat inainte de intrarea in cladire)
Dimensionarea instalatiilor de depozitare
- Vmax admis= 600 l
- Nr maxim de receptori 23
- Capacitatea maxima admisa a unei instalatii cu recipient fix de tip „mic vrac” e
de 30 000 l apa
Nr de recipiente: se stabileste pe baza urmatoarelor date:
- necesarul de combustibil pt incalzire, hrana, etc.
- frecventa alimentarii cu GPL
- capacitatea maxima de umplere a recipientului
 - perspectiva de marire a constructiei
Dimensionarea Conductelor
ΔP = p1-p2
Q – determinarea debitului se face in conditii standard iar ΔP=0.15 bar pt medie
presiune; ΔP=5mbar pentru joasa presiune;
ΔP – caderea maxima de presiune admisa la aparatele de utilizare20 – 25
presiunea nominala a aparatului
Se va utiliza ΔP disponibil pt fiecare din ramurile instalatiei tinand cont de wmax
= 20m/s (conducte supraterane) si 60 m/s pt conducte subterane
Instalatia interioara de utilizare – e permias utilizarea intr-o cladire de la un
singur sistem de alimentare de recipiente fixe sau mobile
GPL montare numai la P+1 sau P+2. Exceptie se poate face in demisol daca
avem detecţie automata a scurgerii de GPL si electrovană.
Aparatele de utilizare sunt legate la cos obligatoriu. Exceptie: aparatele de
utilizare cu flacara ce se pot utiliza in bucatarii
Vmin incapere= 18m3 ; in bai si bucatarii 17 m3
Nu se monteaza GPL in :
- medii cu pericol de explozii, incendii
- casa scarii, pod, garaj, pivnita
La consumatorii casnici maxim 2 butelii de 26 l intr-o singura incapere. Pt
asigurarea aerului necesar arderii se realizeaza in peretii exteriori prize de aer
care sa fie montate la partea inferioara la max 10 cm de pardoseala. Sa nu aiba
dispozitiv de inchidere si sa nu fie prevazute cu plasa din sarma. La fiecare canal
de fum se racordeaza un singur aparat de utilizare. Toate canalele de fum sunt
racordate la cosul de fum.
Burlanul se monteaza cu panta de minim 8% si distanta dintre aparat si perete 1
–5m
Burlanele se introduc unul in altul in sensul scurgerii gazelor, iar schimbarile de
directie nu se executa sub 900
Evacuarea gazelor de ardere din bucatarii la cladirile cu mai multe etaje se face
prin tiraj natural, tiraj fortat
Trasee si conditii tehnice: conditiile de siguranta au prioritate. Cand se monteaza
aparate pe pereti se fixeaza cu bratari metalice , acestea trecând obligatoriu prin
tuburi de protecţie.

Instalaţii cu GPL
Se interzice trecerea conductelor de GPL prin (Conform I 31) coşuri sau
canale de ventilaţie, încăperi neventilate, puţuri, încăperi cu mediu coroziv,
încăperi de depozitare a materialelor inflamabile, poduri, cămări, subsoluri,
locuri greu accesibile. Nu este permisă trecerea conductelor dintr-un apartament
prin alt apartament. Nu se face legarea la pământ prin instalatii.

La intrarea în clădiri avem: robinet de incendiu se montează la o înălţime

maximă de la 1,8 m;
-2 robinete- 1 de siguranţă şi 1 de manevră.
 Materiale şi echipamente:
-contoarele sunt volumetrice cu presiunea de lucru 30mbari-300 m H2O;
-ţevi negre din oţel fără sudură;
-materialele sunt STAS omologate, agrementate tehnic, certificat de
calitate;
-reductoare -de presiune medie – pint =2-18 bari;
pe=1,5 bari;
-de presiune joasă- pint = 0,2-1,5 bari;
Pe= 30mbari-0,003bari.
Măsuri PSI
Distanţe minime de siguranţă faţă de vecinătăţi. (Ex. Pentru un rezervor
cu volumul de 3ooo l distanţele sunt următoarele : faţă de clădiri de locuit 5m,
faţă de cale ferată 15m, limită proprietate 3m).
Distanţele din normativ sunt pentru construcţii supraterane, se pot micşora
până la 50% în următoarele condiţii: construcţiile sunt subterarne, sunt
despărţite de ziduri antifoc şi antiexplozie.
Aşezarea rezervoarelor subterane şi supraterane se face pe suprafaţă
orizontală şi teren stabil.
Rezervoare de G.P.L.
Rezervor suprateran este alcătuit din: 1-rezervor suprateran;
2-legatură la pământ;
3-platforma de beton;
4-plasă(sârmă);
5-borduri beton.
Obs:Împrejmuirea trebuie să fie acoperită. La fiecare grup mai mare de 2
rezervoare, la fiecare 2 rezervoare se pune un zid de separaţie din cărămidă sau
beton, un zid antifoc. Dacă avem 2 sau mai multe rezervoare în acceaşi incintă
axele acestora vor fi paralele. Dacă suma volumelor este mai mare de 20 000 l
apă trebuie prevăzută sursă de apă pentru răcire, cale de acces obligatorie.
Rezervor subteran este alcătuit din 1-recipient fix;
2-nisip;
3-cuvă beton;
4-suporţi;
5-legătură la pământ;
6-gard de plasă;
7-fundaţie gard;
8-bordura de protecţie;
9- acoperiş cuvă.
Instalaţii interioare de utilizare GPL
Clasificarea instalaţiilor interioare de utilizare :
a) din punct de vedere al utilizării :
- de uz casnic-în gospodării individuale max. 2 butelii/încăpere;
-de uz industrial – pe platforme industriale, în ateliere max. 6/palier sau max 3
butelii/ încăpere;
-în uz public –instituţii şi spaţii comerciale.
 b) din punct de vedere al consumului- din punct de vedere al mărimii
debitului avem instalaţii locale ( interior lângă consumator) şi instalaţii centrale.
c) din punct de vedere al modului de racordare avem:
-fixă cu conducte metalice;
-cu racord flexibil cu furtun de cauciuc cu inserţie metalică.
Instalaţiile interioare de utilizare a GPL cu ţevi din oţel se utilizează
când se alimentează consumatori cu GPL din rezervoare stabile sau când
numărul aparatelor de utilizare este mai mare decât numărul consumatorilor.
Racordul de la butelii sunt realizate cu furtun de cauciuc cu l=0,6 m.
Instalaţii de GPL pentru autovehicule
Tipul instalaţiei – SKID se compune din:
1-suport rezervor;
2-recipient GPL a) indicator de nivel;
b) supapă de siguranţă la 18 bari;
c) ventil umplere;
d) indicator presiune;
3-ventil închidere;
4-ventil sens unic;
5-ventil limitare exces debit;
6-filtru;
7-supapă de siguranţă la 18 bari;
8-pompă centrifugă; 9-motor electric anti-ex; 10-
supapă siguranţă;
11-ventil by-pass; 12-traseu recirculare; 13-pompă
distribuţie GPL;
14-tablou comandă în cutie anti-ex; 15-suport cadru metalic;
NP 037/99 normativ de proiectare, execuţie şi exploatare a sistemelor de
alimentare cu GPL a autoturismelor.
La rezervoarele GPL cu V ≤ 5000 l apă = V max admis volumul de
stocare este de maxim 80%.
Se amenajează în spaţii independente sau spaţii mixte, în comum pentru
alimentarea cu benzină sau motorină.
NP se foloseşte pentru sisteme de distribuţie cu instalaţii monobloc tip
SKID cu recipient:
14 supateran V= 5 t apă;
15 subterane V= 15 t apă.
Zonarea ex pentru prevenirea incendiilor şi limitarea propagării acestora:
- zona 0 – zona unde atmosfera explozivă este permanentă sau pe perioade
foarte lungi de timp t > 1000 ore/an sau pe perioade scurte de
timp dar cu frecvenţă mare.
Ex. Interiorul recipientului de GPL stocare, interiorul autocisternei de
transport GPL.
- zona 1 – zona unde atmosfera explozivă e intermitentă sau pe perioade scurte
de timp în condiţii normale de funcţionare 10-1000 ore/an.
 Ex. În jurul supapelor de siguranţă, interiorul carcasei de distribuţie, zona
punctului de alimentare a autocisternei, zona din jurul canalului de
ventilaţie a încăperii pompei centrifuge.
- zona 2 – zona unde atmosfera explozivă are apariţii accidentale ca urmare a
unui accident tehnic t<10 ore/an.
Ex. Spaţii din jurul instalaţiei SKID, spaţii din zona pompelor de
distribuţie.
Trebuie respectate distanţele de siguranţă intre instalaţiile SKID şi alte
instalaţii, cum ar fi 10 m până la cabina personalului de deservire, magazin de
piese auto sau rezervoare de carburanţi.
Există instalaţii de detectare a gazelor, sisteme de indicare şi semnalizare
optică-acustică la atingerea pragului de 20% limită inferioară de explozie şi 75%
limită superioară de explozie absolut necesare.
Dotarea cu instalaţii şi mijloace de stingere:
-instalaţii cu CO2 conform ID 49 la încăperile pompelor, sau cu gaze inerte.
Consumul de CO2 se stabileşte astfel încât V încăpere umplute cu O2, O2
scade sub 14%.
Dotarea: 1 SKID – 6 stingătoare P6, sau 6 x P6 = 1 stingător transportabil
pentru recipienţi subterani.
Măsuri în caz de incendiu la un rezervor GPL:
-se izolează zona recipientului prin izolare de la distanţă a ventilului de siguranţă
prevăzut la pompa centrifugă;
-se opreşte alimentarea cu energie electrică a pompei;
-se acţionează cu stingătoare din dotare cu pulbere, sau cu jeturi de apă pentru
răcirea rezervoarelor.
-se anunţă pompierii;
-se evacuează autovehiculele;
-se opreşte accesul către rezervor;
-se anunţă personalul ISCIR.

Recipient GPL fix (stabil) elemente componente:

1-indicator nivel;
2-supapă (cu arc);
3-prelevare GPL stare gazoasă;
4-prelevare GPL stare lichidă;
5-supapă umplere rezervor;
6-purjare;
7- legare la pământ;
8-rezervor OL;
Tipuri de rezervoare : V= 500 l , 1000 l, 1750 l, 3000 l, 5000 l.
Recipiente mobile : butelii de max. 26 l cu un grad de umplere de 0,48
kg/l cu o putere de 12,5 Kg/butelie.
Presiunea nominală a gazelor: 3-4 bari.
La temperatura de 200C pentru butelii debitul nominal este de 0,5 Kg/h.
Culorile buteliilor: galben sau albastru.
 Instalaţii de depozitare în recipiente stabile, acestea pot fi . supraterane
sau subterane.
Supraterane, având următoarele elemente componenete:
1-rezervor;
2-grup supape multiple, cu manometru de control;
3-conductă supraterană;
5-racord cu manometru;
6-racord olandez cu niplu filetat;
7-niplu filetat la ambele capete;
8-mufă filetată;
9-suport conductă;
10-îmbinare electroizolantă;
11-reductor de presiune cu manometru;
12-robinet de incendiu (cu ventil sferic);
13-contor;
14-nişă;
15-perete exterior;
16-racord la instalaţia de utilizare.