Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pașcani - d. 19 octombrie 1961, București) a fost
un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Este considerat unul
dintre cei mai importanți prozatori români din prima jumătate a secolului XX. Sadoveanu a fost
unul din primii colaboratori ai revistei tradiționaliste Sămănătorul, înainte de a deveni un scriitor
realist și adept al curentului poporanist reprezentat de revista literară Viața Românească.

Personalitatea și experiența lui Sadoveanu au jucat un rol important în formarea stilului

său literar. După căsătoria din 1901, Mihail Sadoveanu a adoptat ceea ce Călinescu numea stilul
de viață „patriarhal”. Călinescu menționează că Sadoveanu și-a educat personal pe cei mai mulți
dintre copiii săi, folosing chiar și biciul. Un epicureist, scriitorul era gospodar, vânător înrăit,
pescar și amator de șah. Colegul său, epigramistul Păstorel Teodoreanu, spunea despre el că este
un om cu gusturi culinare rafinate, care ținea la bucătăria românească și vinul românesc. Stilul de
viață era în strânsă legătură cu interesele sale literare; personajele principale din romanele sale
duceau o viață retrasă și rudimentară (Călinescu face legătura cu dorința scriitorului pentru
„întoarcerea la vremurile patriarhale”).

Un alt element unificator în creația lui Sadoveanu este recurgerea la tipuri literare. Încă
din 1904, Maiorescu l-a lăudat pe tânărul povestitor pentru descrierea precisă a personajelor
conform perioadei istorice în care trăiau. Tudor Vianu a subliniat că, spre deosebire de mulți
dintre predecesorii săi realiști, Sadoveanu îl vedea pe țăranul român ca pe „un tip superor de om,
un om eroic”. El a mai adăugat că: „simplu, în sensul că acești oameni sunt mișcați de câteva
dispozitive [care] coincid cu instincte fundamentale ale omenirii, [ei] sunt, în general,
misterioși.” În aceeași notă, Sadoveanu creează, de asemenea, înțelepți populari, ale căror opinii
cu privire la viata sunt de o natură umanistă naturii, și de multe ori descris în contrast cu
principiile raționalismului raționalist ale culturii occidentale. Comentând pe baza acestui aspect,
prietenul lui Sadoveanu, George Topîrceanu, credea că opera lui Sadoveanu a depășit noțiunile
mai intelectuale [și] mai mult artificiale ale „tipologiilor”, și că "el creează [...] oameni.”[151]
Subiectul principal al operei sale ulterioare, susține Sandqvist, a fost „o lume arhaică în care
fermierii și proprietarii de pământ erau oameni liberi, cu drepturi egale” (sau, conform lui Simuț,
„o utopie a eroismului arhaic”)