Sunteți pe pagina 1din 7

POLITICA REGIONALĂ A UE

- este o politică de investiții strategice, care își propune să stimuleze creșterea economică a
tuturor regiunilor și orașelor din UE și să amelioreze calitatea vieții cetățenilor. De asemenea,
este o expresie a solidarității, deoarece pune accent pe sprijinirea regiunilor mai puțin
dezvoltate;
- este principala politică de investiţii a Europei pentru creştere şi pentru locuri de muncă;
- beneficiază de cea mai mare parte din bugetul UE pentru perioada 2014-2020 (351,8 miliarde
de euro dintr-un total de 1 082 de miliarde de euro) și este, prin urmare, principalul instrument

de investiții al Uniunii; 32.51% din bugetul UE;


- aceste resurse sunt utilizate pentru a pentru a finanţa:
o infrastructuri strategice de transport şi comunicaţii;
o proiecte pentru tranziţia către o economie ecologică;
o proiecte care ajută IMM-urile să devină mai inovative şi mai competitive;
o proiecte care creează locuri de muncă noi şi durabile;
o proiecte pentru consolidarea şi modernizarea sistemelor de învăţământ;
o proiecte care vizează dezvoltarea unei societăţi a incluziunii.
- Reprezintă expresia solidarităţii dintre statele membre ale UE întrucât orientează cea mai
mare parte a fondurilor disponibile către regiunile mai puţin dezvoltate ale UE; se reduc astfel
disparităţile regionale existente la nivel european şi naţional; (de exemplu, ultimele cifre arată
ca PIB-ul in regiunile UE varia între 29% media UE în RO şi BU şi 321% în centrul Londrei; deci
este necesară o orientare eficientă a fondurilor alocate pentru politica regională care să ţină
cont de nevoile fiecărei regiuni)

Momente cheie în evoluţia politicii regionale

- 1957: este menţionată pentru prima dată în Tratatul de la Roma;


- 1958: este creat Fondul Social European (FSE);
- 1975: este creat Fondul European de Dezvoltare Regională;
- 1986: este stabilit temeiul juridic al politicii regionale în Actul Unic European;
- 1988: fondurile structurale sunt integrate într-o politică globală de coeziune, în vederea
adaptării la aderarea Greciei (1981), Spaniei şi Portugaliei (1986); 64 miliarde Ecu, ulterior Ecu
a devenit Euro;

1
- 1993: Tratatul de la Maastricht introduce Fondul de Coeziune, Comitetul Regiunilor şi
principiul subsidiarităţii (deciziile trebuie luate într-un mod cât mai descentralizat şi mai local
cu putinţă în aşa fel încât problemele să fie abordate cât mai eficient);
- 1994 – 1999: sunt dublate resursele pentru fondurile regionale, acestea ajungând la o treime
din bugetul UE;
- 1995: este adăugat un obiectiv pentru sprijinirea regiunilor mai puţin populate din Finlanda şi
Suedia (buget: 168 miliarde ECU);
- 2000 – 2004: instrumentele de preaderare le oferă asistenţă şi know – how ţărilor care doresc
să adere la UE;
- 2004: 10 ţări aderă la UE, populaţia UE creşte cu 20%, PIB-ul UE numai cu 5%; Buget: 213
miliarde Euro pentru UE15; 22 miliarde pentru noile state care au aderat (2004 – 2006);
- 2007 – 2013: Buget: 347 miliarde Euro (25% pentru cercetare – inovare; 30% pentru
infrastructura de mediu şi măsurile pentru combatere a modificărilor climatice);
- 2014 – 2020: Buget: 351 miliarde Euro, direcţionate pe 4 direcţii principale: 1) cercetare şi
inovare; 2) agenda digitală; 3) sprijin pentru IMM -uri pentru a deveni mai inovative şi mai
competitive; 4) economie bazată pe emisii reduse de carbon (eficienţă energetică şi energie
din surse regenerabile).

Politica regională în cifre (2007 – 2013):

- Au fost create 594000 locuri de muncă (262000 IMM-uri);


- S-au făcut investiţii străine în 198000 de IMM-uri;
- A sprijinit 77800 întreprinderi ou înfiinţate;
- S-au finanţat 61000 proiecte de cercetare;
- 1208 km de drumuri şi 1495 km de cale ferată;
- 3.2 milioane cetăţeni au beneficiat de proiecte transport durabil şi furnizare a apei ceea ce a
contribuit la îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele urbane.

+
2
- valoarea proiectelor selectate în zonele urbane s-a ridicat la cel puțin 100 de miliarde de euro
( 2̴ 0 % din această sumă a fost alocată unor proiecte integrate în materie de regenerare
urbană și rurală, educație, sănătate, îngrijire a copilului, locuințe sau alte infrastructuri
sociale).
- finanțarea pentru proiecte integrate privind regenerarea urbană s-a ridicat la 6,8 miliarde de
euro, în timp ce investițiile în infrastructura socială s-au cifrat la 11,4 miliarde de euro →
politica regională are un impact puternic în multe domenii și la niveluri diferite;
- este pe deplin complementară cu alte politici, cum ar fi cele din domeniul educației, ocupării
forței de muncă, energiei, mediului, pieței interne, cercetării și inovării.
- estimările arată că investițiile realizate prin politica regională au contribuit la creșterea
venitului în regiunile cele mai sărace: între 2007 și 2010, PIB-ul pe cap de locuitor a crescut în
aceste regiuni de la 60,5 % la 62,7 % din media UE-27. De asemenea, se preconizează că PIB-
ul celor 13 țări care au aderat la Uniune în sau după 2004 va crește cu aproximativ 2,4 % pe
an între 2007 și 2025.

Fonduri regionale

Fondul european de dezvoltare regională:

- investește în sectoare care încurajează creșterea, pentru a stimula competitivitatea și crearea


de locuri de muncă în toate regiunile și orașele UE;
- pune accent pe dezvoltarea urbană (se estimează că mai mult de 50% din FEDR în perioada
2014 – 2020 vor fi direcţionate către zonele urbane);
- acordă o atenţie specială zonelor cu o anumită specificitate (de ex. zonele cu populaţie
redusă);
- promovează și finanțează cooperarea transfrontalieră, transnațională și interregională (așa-
numita cooperare teritorială europeană), acoperind o gamă largă de aspecte, inclusiv
infrastructura comună de transport, inovarea și rețelele de comunicație, comerțul
transfrontalier, gestionarea comună a resurselor naturale și conectarea zonelor urbane și
rurale.

Fondul social european

- cel mai vechi fond structural (1958);


- scopul său este să ajute persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, oferindu-le acces la
o formare corespunzătoare în vederea îmbunătățirii capacității de inserție profesională și să

3
contribuie la reconversia profesională a lucrătorilor, ajutându-i să dobândească noi
competențe și să se adapteze la noi situații profesionale;
- aproximativ 15 milioane de persoane participă anual la proiecte cofinanţate prin FSE;
- sunt finanţate proiecte care au ca scop combaterea discriminării sau incluziunea socială a
persoanelor sau comunităţilor marginalizate;

Fondul de coeziune

- creat în 1994;
- investește în mediu și rețele de transport în țările din UE al căror PIB se situează sub 90 % din
media UE-28 (în special țări din Europa Centrală și de Est, precum și Grecia, Cipru, Malta și
Portugalia).
- promovează în mod activ creșterea economică ecologică, reducând în același timp
disparitățile economice și sociale prin îmbunătățirea accesibilității și conectivității regionale;
- sprijină în special Rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T), esențială pentru buna
funcționare a pieței interne și pentru facilitarea circulației terestre, maritime și aeriene a
persoanelor și mărfurilor.
- investește în adaptarea la schimbările climatice și prevenirea riscurilor, în sectoarele apei și
deșeurilor, precum și în mediul urban;
- poate investi în proiecte legate de eficiența energetică și de utilizarea energiei din surse
regenerabile în infrastructurile și companiile publice;
- o parte din acest fond este rezervată finanțării coridoarelor principale de transport și a altor
rețele, în baza mecanismului „Conectarea Europei”, un instrument strategic care investește în
infrastructuri de bandă largă și servicii publice online, precum și în infrastructuri rutiere, căi
ferate, rețele electrice și gazoducte;

Concluzii

- FEDR şi FSE: fonduri structurale deoarece sunt destinate restructurarii economice şi sociale,
contribuind astfel la reducerea disparităţilor dintre regiunile UE;
- FC: investeşe în reţelele de transport şi proiecte de mediu;
- FEADR (Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală): ajută zonele rurale să obţină un
sector ecologic mai solid şi mai inovator;
- FEPAM (Fondul european pentru pescuit si afaceri maritime): finanţează proiecte de pescuit
durabil şi competitiv în întreaga UE;

4
- FEDR, FSE, Fondul de coeziune (FC), Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR),
Fondul european pentru pescuit si afaceri maritime (FEPAM) = fondurile structurale şi de
investiţii ale UE;


- fiecare fond dintre cele mai sus menţionate contribuie fiecare la îndeplinirea obiectivelor
Strategiei Europa 2020 în ceea ce priveşte creşterea economică şi locurile de muncă;

Maximizarea impactului investiţiilor UE

- resursele UE sunt limitate, deci trebuie ca UE să obţină rezultate cât mai bune prin folosirea
acestor resurse;
- în perioada 2014 -2020, vor fi investite în total în regiunile UE peste 351,8 miliarde de euro.
- nivelul sprijinului și contribuția națională („rata de cofinanțare”) sunt adaptate la fiecare
regiune de dezvoltare economică:
o Regiuni mai puţin dezvoltate (PIB < 75% din media UE – 27) (datele sunt dinainte
aderării Croaţiei în iulie 2013);
o Regiuni de tranziţie (PIB între 75% şi 90% din media UE – 27);
o Regiuni mai dezvoltate (PIB > 90% din media UE – 27).
- politica regională este principalul instrument de investiții pentru îndeplinirea obiectivelor UE:
accelerarea creșterii și crearea de locuri de muncă prin inovare și sprijin pentru întreprinderile
mici, soluționarea problemelor legate de schimbările climatice și de dependența energetică și
reducerea sărăciei și a excluziunii sociale;
- ţările și regiunile din UE sunt obligate să indice, în cadrul acordurilor de parteneriat, ce

obiective urmăresc și ce rezultate intenționează să obțină cu resursele

disponibile. De asemenea, trebuie să determine cu precizie cum vor evalua


progresele înregistrate în vederea atingerii acestor obiective. Acest lucru

permite o dezbatere și o monitorizare periodică a modului în care sunt utilizate

5
fondurile, precum și recompensarea, către sfârșitul perioadei, a programelor de
succes (prin intermediul unei „rezerve de performanță”).

Cum sunt investite fondurile?

- Politica regională a UE este implementată de către organisme naționale și regionale, în


parteneriat cu Comisia Europeană, în cadrul unui sistem cunoscut sub numele de „gestiune
partajată”.
- Spre deosebire de bugetele naționale, care se stabilesc anual, bugetul pentru politică
regională este determinat pe o perioadă de șapte ani, devenind astfel o resursă valoroasă și
sigură pentru investiții private.
- Procesul cuprinde trei etape principale:
1) bugetul și normele privind utilizarea acestuia se stabilesc de către Parlamentul European
și Consiliul de Miniștri al UE (care reunește miniștrii naționali la nivel european), pe baza
unei propuneri a Comisiei.
2) Comisia colaborează cu țările UE în elaborarea „acordurilor de parteneriat”, care
ilustrează prioritățile de investiții și nevoile lor de dezvoltare. De asemenea, țările UE
prezintă proiectele de programe operaționale (PO), defalcând obiectivele pe domenii
concrete de acțiune. Acestea pot viza întreaga țară și/sau anumite regiuni și pot include
programe de cooperare între mai multe țări. Comisia negociază cu autoritățile naționale
pe marginea conținutului final al acestor planuri de investiții. Toate nivelurile de
guvernanță, inclusiv societatea civilă, ar trebui să fie consultate și implicate în
programarea și gestionarea programelor operaționale.
3) Programele sunt apoi implementate de țările UE și de regiunile acestora. În acest scop,
sunt selectate, monitorizate și evaluate sute de mii de proiecte. Această activitate este
organizată de autoritățile de gestionare din fiecare țară și/sau regiune. Gestionarea și
implementarea programelor cad, în mare măsură, în sarcina administrațiilor naționale și
subnaționale (regionale și locale). Țările UE trebuie să ofere Comisiei Europene garanția
că fondurile sunt cheltuite în mod eficient și în conformitate cu legislația UE. Pentru
aceasta, trebuie să pună la dispoziție sisteme corecte de gestionare, monitorizare și
raportare financiară și să identifice organismele responsabile și procedurile necesare
pentru a garanta existența unei piste de audit adecvate. Trebuie desemnată o autoritate
de audit pentru fiecare program operațional. Aceasta prezintă Comisiei o strategie de
audit, un aviz anual de audit și un raport anual de control, care ține cont de aspectele

6
identificate pe parcursul auditărilor realizate în cursul ultimelor 12 luni. Comisia nu
selectează și nu gestionează proiecte individuale, ci aprobă
programele generale care acoperă o gamă largă de proiecte
potențiale. De asemenea, este important de menționat că,
în timp ce Comisia face posibilă finanțarea globală, țărilor UE
le revine sarcina de a efectua plățile individuale către
beneficiari, prin intermediul agențiilor de plată acreditate la
nivel național și regional.

Direcționarea investițiilor UE

1) Comisia pune la dispoziție fondurile la începutul fiecărui an pentru a le permite țărilor UE să


investească în proiecte individuale.
2) Plățile, certificate de autoritățile naționale, sunt efectuate de către Comisie.
3) Programele naționale sunt monitorizate în mod constant, cu audituri și controale la fața
locului de către Comisie și țara în cauză.
4) Atât Comisia, cât și autoritățile naționale prezintă rapoarte strategice pe tot parcursul
perioadei bugetare de șapte ani.

Tema:

1) Exemplu de proiect finanţat printr-un fond al politicii regionale: ţară / regiune, buget,
obiective, rezultate (parţiale sau totale).
2) Înainte ca finanțarea să fie dirijată către regiuni și orașe, potențialii beneficiari trebuie să
îndeplinească o serie de condiții prealabile menite să garanteze că toate investițiile UE sunt
clar direcționate și eficiente. Care ar fi aceste condiţii?
3) Ce înseamnă regenerare urbană?

S-ar putea să vă placă și