Sunteți pe pagina 1din 8

C4 Afetiunile intestinale

Boala inflamatorie a intestinului, colonul iritabil, rectocolita ulcerohemoragică, sidroamele


de malabsorbtie

1. Sindromul de colon iritabil

Sindromul de colon iritabil nu este o boală propriu-zisă, ci un amestec de simptome


digestive care presupun dureri abdominale, balonare şi motilitate anormală a insestinului gros.
Afecţiunea apare la 20% dintre adulţi şi este caracterizată de contracţii neregulate ale muşchilor
din pereţii colonului, care duc la strangularea haotică a diametrului şi conţinutului intestinal.
Astfel, apar episoade cu cantităţi mari de fluide în colon (diaree), care alternează cu momente de
lipsă a lichidelor din intestin (constipaţie).
Cauzele exacte ale apariţiei acestui sindrom sunt insuficient clarificate, singura certitudine
fiind alterarea sensibilităţii şi a motilităţii intestinale ca răspuns la stimulii digestivi sau de
mediu.
Persoanele cu colon iritabil reacţionează mai puternic decât indivizii obişnuiţi la: distensia
intestinală, alimentaţia dezechilibrată, factorii psiho-sociali

• Consumul excesiv de laxative


• Tratamentul cu antibiotic
• Cafeina din cafea, ceau sau băuturi tip cola
• Boli gastrointestinale în antecedente
• Hidratarea insuficientă
• Terenul alergic cu hipersensibilităţi la anumite alimente.

Simptome
Simptomele variază mult de la o persoană la alta şi cele mai frecvente sunt:
• Alternanţa episoadelor de diaree şi constipaţie, care poartă numele de colon spastic
• Durerea abdominală care dispare prin defecaţie
• Senzaţia de balonare, gaze
• Prezenţa mucusului în scaun
• Senzaţia de defecaţie incompletă
• Greaţă, cefalee
• Oboseală, anxietate, depresie.

Tratament

Sindromul de colon iritabil presupune o abordare complex din punct de vedere educaţional,
psihologic şi nutriţional. În funcţie de natura şi severitatea simptomelor, tratamentul poate consta
în: antispastice, antidiaretice, antidepresive etc.

Deoarece factorii alimentari şi stresul sunt principalii agenţi declanşatori, aceştia vor fi primii
evaluaţi şi ajustaţi pentru a obţine ameliorarea bolii

2 Bolile inflamatorii intestinale


Reprezinta un grup de boli localizate la nivelul colonului si intestinului subtire. Tipurile
principale sunt boala Crohn si colita ulcerativa, denumita si rectocolita ulcerohemoragica.
Principalele diferente intre ele sunt localizarea si natura modificarilor inflamatorii. Boala Crohn
poate afecta orice parte a tractului gastrointestinal, dar in special partea terminala a intestinului
subtire (ileonul terminal), pe cand rectocolita hemoragica este localizata la nivelul a intestinului
gros si rectului

2.1 Boala Chron


Boala Crohn este deseori intalnita la mai multi membrii ai aceleasi familii (transmitere
genetica). Nu se cunoaste exact de ce unele persoane devolta boala, insa exista studii medicale de
specialitate care au dovedit existenta anumitor factori declansatori (triggeri), ce pot declansa
boala prin diferite mecanisme imune.
S-a dovedit faptul ca boala poate fi declansata de aparitia unui raspuns imun anormal
impotriva bacteriilor intestinale saprofite (care se gasesc in mod normal la nivelul intestinului
gros) sau prin mecanisme imune complexe secundare unor infectii cu diferite bacterii sau virusi
(Mycobacterii tuberculoase, Yersinia enterolitica, E.coli, B. fragilis). Se stie, de asemenea, ca
factorii de mediu au un rol important in aparitia bolii. Fumatorii au un risc crescut de a dezvolta
boala.

Boala Crohn si colita ulcerativa (denumita si colita ulcerohemoragica, afecteaza colonul si


rectul) sunt bolile inflamatorii digestive cel mai frecvent intalnite.

Simptomelogie:
- dureri abdominale cronice si recidivante, descrise de pacient ca si crampe intense si
intermitente. Durerea abdominala poate varia de la un caz la altul, intre o durere difuza si mai
putin intensa, pana la o durere intensa si progresiva. Abdomenul pacientilor cu boala Crohn,
poate fi sensibil la palpare;
- diareea, cu un numar mare de scaune, de cele mai multe ori intre 10 si 20 de scaune moi,
mucoase, mai rar mucopurulente (in cazurile complicate). Uneori pacientul relateaza aparitia
unor scaune nocturne;
- scaderea apetitului alimentar, anorexie;
- febra, mai ales pe parcursul perioadelor de acutizare (datorate inflamatiei). Febra ridicata
poate semnifica aparitia unor complicatii, precum infectia ulceratiilor intestinale sau formarea de
abcese (colectii purulente);
- scaderea in greutate, datorata in special diareei si lipsei poftei de mancare;
- anemia (scaderea numarului de globule rosii-hematii din sange), care apare secundar
pierderilor de sange prin hemoragii intestinale (de la nivelul ulceratiilor) si inflamatiei
caracteristice bolii. Pacientii cu boala Crohn pot prezenta si urmatoarele simptome:
- usturimi la nivelul cavitatii bucale, asociate cu leziunile caracteristice din boala Crohn (in
cazuri mai rare, leziunile pot aparea si la nivelul mucoasei bucale);
- deficiente nutritionale, precum deficitul de vitamina B12, deficitul de acid folic si fier
precum si deficitul de vitamine liposolubile. Aceste deficiente apar secundar slabei absorbtii
intestinale de alimente, datorata inflamatiei si leziunilor intestinale;
- ocluzia intestinala (obstructia intestinului), o complicatie a bolii considerata o urgenta
medicala.

Simptomele bolii Crohn cu localizare la nivelul anusului includ:


- fistule (leziuni ale peretelui intestinal, cu formarea unor traiecte anormale intre intestin si
organele invecinate). Aceste fistule sunt cauzate de inflamatia si ulcerarea straturilor peretelui
intestinal. Fistulele se pot forma intre 2 portiuni diferite a intestinului (fistule entero-enterice) sau
intre intestin si organele invecinate (entero-vaginala, entero-rectala, entero-vezicala). In unele
cazuri, fistula poate fi primul semn clinic al bolii Crohn;
- abcese intestinale (colectii purulente);
- fisuri anale (rupturi mici ale mucoasei anale);
- formatiuni anale asemanatoare hemoroizilor, cauzate de inflamatia mucoasei anale. Boala

Boala Crohn poate cauza simptome si inafara tubului digestiv:


- artralgii (dureri ale articulatiilor), artrite migratorii (umflarea, inflamatia articulatiilor),
uneori independent de boala initiala, putand aparea artrita reumatoida
- irita, iridociclita, uveita, conjunctivita (afectiuni inflamatorii a ochiului), care pot cauza
tulburari vizuale grave
- rash cutanat (eruptii la nivelul pielii), eritem nodos, afte, ulcere la nivelul cavitatii bucale
- boli hepatice, precum colangita si pericolangita (inflamatia cailor biliare)
- tromboze (formarea de cheaguri), vasculite (inflamatia vaselor sanghine).

Trebuie sa mentionam ca toate aceste simptome au o etiologie (cauza) de natura imuna


Diagnosticul bolii Crohn se realizeaza pe baza anamnezei si examenului clinic general si este
confirmat de biopsia intestinala.

Diagnostic
Colonul si rectul pot fi examinate decat prin efectuarea unei colonoscopii sau
sigmoidoscopii.
-Colonoscopia este mai eficienta in acest caz, deoarece poate examina intreg intestinul gros
(colonul), rectosigmoidoscopia in schimb, poate examina doar portiunea terminala a tubului
digestiv (ultimii 60 de centimetri). Ambele metode permit efectuarea unei biopsii care este
necesara pentru confirmarea diagnosticului de boala Crohn. Examenele complementare precum
tranzitul baritat, computer tomografia (CT) sau rezonanta magnetica nucleara (RMN), pot fi
utilizate cu succes in diagnosticul unor complicatii a bolii Crohn, precum fistulele enterale.
- Testele coprocitologice (identifica celule anormale in scaun) sau examenul
coproparazitologic (identifica agenti patogeni in scaun) sunt utile in diagnosticul diferential al
bolii Crohn, deoarece exclude alte afectiuni intestinale cu simptome asemanatoare (sindromul
colonului iritabil). Prezenta leucocitelor in scaun indica inflamatia intestinului si o posibila
infectie cu aceasta localizare si exclude diagnosticul de colon iritabil. Sindromul colonului
iritabil este o afectiune de ordin functional si care are simptome mai putin grave decat boala
Crohn.
- Examenul scaunului se poate realiza ori de cate ori exista acutizari a bolii si poate fi
preluat si pe parcursul efectuarii colonoscopiei sau sigmodoscopiei

Alte examinari utile in diagnosticul bolii Crohn si al complicatiilor acesteia sunt


reprezentate de urmatoarele:
- radiografia abdominala, care poate oferi imagini ale intestinului si organelor invecinate.
Aceasta examinare este utila in diagnosticul unor complicatii grave ale bolii Crohn, precum
ocluzia intestinala;
- tranzitul baritat, care consta in administrarea orala a unei substante de contrast, urmand ca
apoi sa se efectueze mai multe radiografii, in functie de pasajul acesteia prin tubul digestiv
- endoscopia digestiva superioara, care consta in introducerea prin cavitatea bucala a unui tub
prevazut cu fibre optice, capabil sa redea imagini video ale esofagului, stomacului si primei parti
a duodenului;
- irigografia, care este o metoda de investigatie care consta in efectuarea unei clisme
baritate, ca apoi sa se realizeze radiografii care ofera imagini ale intestinului gros. Aceasta
tehnica permite investigarea colonului si rectului, fiind folosita frecvent in patologia intestinala;
- tomografia computerizata (CT), care poate reda imagini detaliate ale intestinului si
celorlalte organe abdominale;
- rezonanta magnetica nucleara (RMN), capabile sa ofere imagini ale tuturor organelor si
tesuturilor intraabdominale;
- videocapsula endoscopica, care este o tehnica noua si consta in inghitirea unei camere video
mici, capabile sa preia imagini din interiorul tractului digestiv, de pe tot traiectul acestuia.
Capsula parcurge intreg tractul digestiv in aproximativ 10-48 de ore si este apoi eliminata
lanivelul anusului. Imaginile inregistrate sunt apoi transferate intr-un calculator care poate
identifica diferite anomalii de la nivelul tubului digestiv.
-Testele sanguine standard si testele urinare pot identifica prezenta anemiei, inflamatiei sau
malnutritiei. In functie de simptomele prezente, se pot efectua anumite teste precum rata de
sedimentare a eritrocitelor (VSH) sau titrul proteinei C reactive (PCR), care pot semnala prezenta
unei infectii sau inflamatii.
- Biopsia este un alt test extrem de important in diagnosticul bolii Crohn. Aceasta se poate
efectua in timpul unei colonoscopii sau sigmoidoscopii, cand sunt preluate fragmente mici din
mucoasa intestinala si care sunt apoi analizate microscopic in cadrul laboratorului de anatomo-
patologie.
Biopsia intestinala este efectuata si atunci cand se suspicioneaza prezenta unui proces
neoplazic al intestinului (tumori intestinale). Persoanele cu boala Crohn cu o evolutie
indelungata (8-10 ani), trebuie sa fie integrate intr-un program de screening (depistare precoce) a
cancerului intestinal, datorita faptului ca pacientii cu aceasta afectiune au un risc mai mare de a
dezvolta astfel de complicatii. Trebuie sa mentionam ca biopsia intestinala este o procedura
nedureroasa (poate determina usor disconfort abdominal) si este extrem de importanta in
diagnosticul si urmarirea evolutiei bolii Crohn.
Tratament

Tratamentul initial al bolii Crohn se instituie dupa confirmarea diagnosticului. In cazul in


care tratamentul de prima linie este insuficient (persista simptomele sau chiar se agraveaza), este
necesara introducerea altor metode terapeutice suplimentare.
Formele usoare de boala Crohn raspund bine la medicatia antidiareica precum Loperamidul
(Imodium). Acest medicament amelioreaza spasmele intestinale (crampele), incetineste tranzitul
intestinal si scade numarul scaunelor diareice.
Formele medii de boala Crohn, cu simptome persistente, necesita administrarea unor
medicamente din linia a II-a, precum Sulfasalazina si Mesalazina (aminosalicilati). Aceste
medicamente sunt foarte eficiente in majoritatea cazurilor de boala Crohn, in special in cele cu
leziuni intestinale prezente la nivelul colonului si ariei ileocecale (zona care face legatura intre
intestinul subtire si cel gros).
Corticosteroizii (Hidrocortizon, Prednison), pot fi administrate oral pentru mai multe
saptamani in scopul reducerii inflamatiei intestinale
Formele grave ale bolii Crohn cu simptome grave, persistente si complicatii, necesita
administrarea medicatiei imunosupresive (care inhiba sistemul imun). Dintre imunosupresoarele
utilizate in boala Crohn, mentionam Azatioprina (AZT), 6-mercaptopurina (6-MP) si
Metotrexatul (MTX).
Formele grave de boala Crohn pot fi, de asemenea, tratate cu corticosteroizi cu administrare
injectabila. Un medicament relativ nou, folosit in tratamentul bolii Crohn este Infliximabul
(Remicade - anticorpi monoclonali). Acesta este introdus in schema de tratament atunci cand nu
se obtine ameliorarea simptomelor dupa utilizarea celorlalte tratamente medicamentoase, in
cazul pacientilor tineri sau in cazurile grave de boala Crohn.
3.Sindromul de malabsorbtie
Malabsorbţia intestinală – incapacitatea organismului de a absorbi complet nutrienţii de la
nivelul tractului digestiv – provoacă o serie de complicaţii şi are multiple cauze.
Mai mult decât o boală, malabsorbţia este un sindrom care însumează o serie de afecţiuni ce
împiedică absorbţia nutrienţilor la nivelul intestinului subţire. Pentru a preveni sau ameliora
simptomele acestei afecţiuni este util să ştim ce se întâmplă când aceasta se instalează

Tipuri de malabsorbţie
Există 3 categorii de malabsorbţie:
1.Selectivă – malabsorbţia de lactoză.
2.Parţială – ca în cazul celor care suferă de abetalipoproteinemie, o afecţiune moştenită ce
împiedică absorbţia grăsimilor, a colesterolului şi a vitaminelor liposolubile.
3.Totală – ca aceea cauzată de boala celiacă.

În cadrul acestor categorii există mai multe tipuri de malabsorbţie:


– Malabsorbţia zahărului: de obicei a lactozei (glucidele din lapte), cel mai frecvent tip de
malabsorbţie.
– Malabsorbţia grăsimilor: mai gravă decât malabsorbţia glucidelor, necesită evaluarea
canalelor biliare, a funcţionării pancreasului şi a intestinului subţire.
– Malabsorbţia vitaminelor şi a mineralelor: este cauzată de o serie de afecţiuni. De
exemplu, anemia (deficienţa de fier) poate fi cauzată de boala celiacă.

Cauze
Absorbţia intestinală a nutrienţilor poate fi diminuată din cauza unor afecţiuni care lezează
stratul de celule ce îmbracă intestinul subţire. Constituit din vili şi microvili intestinali, ţesutul
care îmbracă intestinul subţire la interior face ca suprafaţa de absorbţie să fie foarte mare.
Posibilele motive ale instalării afecţiunii pot fi:
• Îndepărtarea chirurgicală a unei părţi a intestinului subţire, care reduce aria de absorbţie
• Infecţiile virale, bacteriene sau parazitare
• Alcoolul și anumite antibiotice
• Boala celiacă sau boala Crohn
Cele 200 de cauze ale malaborbţiei intestinale pot fi grupate în:
Cauze care afectează mucoasa intestinală
– SIDA
– boala celiacă
– intoleranţa la laptele de vacă
– giardia
– tuberculoza intestinală
– intoleranţa la proteina din soia
Cauze asociate cavităţii intestinale
– pancreatita cronică
– fibroza chistică
– secreţia deficitară a bilei
– sindromul Zollinger-Ellison
Cauze structurale
– boala Crohn
– rezecţia stomacală (în tratamentul obezităţii)
– insuficienţa arterială mezenterică
– radioterapia
– diverticulita
Cauze care nu au legătură cu tractul intestinal
– sindromul Addison
– diabetul
– bolile de nutriţie
– hipertiroidismul
– hipotiroidismul
– malnutriţia
– bolile de piele
Alte cauze
– abetalipoproteinemia
– anumite medicamente (antiacide, antibiotice, medicamente folosite în tratamentul
obezităţii)
– cancere (cancerul limfatic, cancerul panctreatic, cancerul gastrointestinal)
– bolile cronice ale ficatului
– transportul deficitar al enzimelor
– intoleranţa la lactoză
– sindromul Shwachman-Diamond (boală genetică ce afectează pancreasul şi măduva
osoasă)
– malabsorbţia vitaminei B12

Simptomele malabsorbţiei
Semnele şi simptomele malabsorbţiei intestinale depind de problema specifică ce provoacă
această afecţiune. Absorbţia deficitară a proteinelor poate cauza, de exemplu, căderea părului,
uscarea pielii, apariţia umflăturilor, în timp ce malabsorbţia glucidelor poate provoca balonări
abdominale, diaree explozivă, flatulenţă severă. Malabsorbţia lipidelor poate duce la producerea
unui scaun de culoare deschisă, urât mirositor (steatoree).
În general, malabsorbţia intestinală include cel puţin unul dintre următoarele simptome:
durere abdominală, anemie, sângerări, balonări, scădere sau creştere în greutate, stagnarea în
greutate la copii, crampe abdominale, deshidratare, diaree, oboseală, flatulenţă, deficit de acid
folic (vitamina B9), anemie feriprivă, gaze, letargie, scaun cu un conţinut mare de grăsime,
atrofie musculară, schimbări la nivelul epidermei, prezenţa alimentelor nedigerate în scaun,
deficienţă de vitamina B12.
Boli asociate cu malaborbţia intestinală
Malaborbţia poate afecta creşterea şi dezvoltarea copiilor şi poate duce la instalarea
diferitelor afecţiuni: aciditate gastrică, infecţia cu candida, intoleranţa la gluten, indigestia şi
sindromul intestinului iritabil.
Pe termen lung, malabsorbţia intestinală poate cauza anemie, litiază renală, malnutriţie,
osteoporoză şi probleme cardiovasculare.
diagnostic
Malabsorbţia intestinală este mai greu de diagnosticat la persoanele în vârstă decât la tineri.
Persoanele care suferă de diaree cronică, deficienţe nutriţionale şi pierdere în greutate în ciuda
unei diete echilibrate pot suspecta că au malabsorbţie.
Teste de laborator:
-Analizele de sânge complete pot determina dacă anemia este cauza malabsorbţiei.
Vâscozitatea plasmei, nivelul de vitamina B12, acid folic, fier şi vitamina K sunt alţi markeri ai
acestei afecţiuni. În plus, anticorpii specifici pot demonstra existenţa bolii celiace.
-Nivelul electroliţilor serici poate determina anumite deficiențe de calciu, potasiu şi magneziu,
potenţiale cauze ale malabsorbţiei.
Pe lângă acestea se mai pot testa:
– capacitatea pancreasului de a secreta o cantitate suficientă de enzime digestive (amilaza,
lipaza şi tripsina)
– analiza compoziţiei scaunului
– testarea malabsorbţiei lactozei
Alte teste:
-Razele X în prezenţa bariului pot releva eventuale anormalităţi la nivelul intestinului
subţire.
-Tomografia computerizată poate determina existenţa unor afecţiuni ca pancreatita cronică
sau boala Whipple.
- Endoscopia, combinată cu utilizarea razelor X, poate evalua funcţionarea canalelor biliare
şi pancreatice.
-Endoscopia – pentru observarea problemelor existente la nivelul tractului gastrointestinal.
- Biopsia – pentru identificarea eventualelor anormalităţi de la nivelul mucoasei care
înveleşte intestinul.

Tratamentul malabsorbţiei
În mod firesc, tratamentul depinde de cauza care a provocat malabsorbţia. Totuşi, îmbunătăţiri
semnificative ale stării de sănătate şi scăderea riscului dezvoltării altor afecţiuni pot fi obţinute
prin modificarea stilului de viaţă.
Regulile general valabile sunt următoarele:
– Tratarea infecţiilor intestinale
– Evitarea alimentelor greu digerabile
– Evitarea alimentelore cu lactoză sau gluten dacă esti alergic
–Suplimente cu enzime digestive cu vitamine şi minerale
– Consumă probiotice!