Sunteți pe pagina 1din 7

Inovatie şi design

Conf. univ. dr. Emilia Pascu

Cerinţele disciplinei

• Test parţial din manual

• Lucrare personală la alegere din teme propuse

• Examen final = 25 grile/o variantă din 4

• Pentru test parţial + lucrare personală = fiecare min. 7 nu se mai susţine examen final

Promovarea identităţii vizuale a unei organizatii prin design şi estetică

• Orice organizaţie are o imagine, indiferent dacă s-a folosit sau nu proiectarea sistematică
şi coerentă a acesteia.

• Adesea, o companie promovează mai multe imagini de marcă şi există, de asemenea


cazuri de mărci împrăştiate de mai multe companii

Faţa publică a unei organizaţii şi a mărcilor sale

• se exprimă printr-o varietate de elemente de identitate: ştampile cu însemnele corporaţiei


şi certificatele de acţiuni, cărţile de vizită şi facturile, antetele şi comunicatele de presă,
uniformele angajaţilor şi vehiculele, atelierele şi sălile de lucru, vitrinele şi site-urile de
pe Internet, reclamele tipărite şi TV, produsele şi serviciile în sine, ambalajele şi
prezentările de la locul vânzării ş.a.
AXIOME

• Imaginea globală a COMPANIEI care se obţine, de regulă, prin aplicarea designului


reprezintă exprimarea în plan vizual a identităţii acesteia.

• Identitatea companiei este dată în primul rând de ceea ce “văd” clienţii: publicitate,
logouri, uniforme, clădiri, produse şi servicii care contribuie la perceperea realităţii
companiei.

• Identitatea corporaţiei înseamnă mai mult decât designul unui logotip

• Designul NU este un produs cosmetic scump, menit să ascundă faţa urâtă a unei afaceri

• Companiile şi-au creat identităţi – şi în cadrul acestora – simboluri şi logotipuri care le


exprimă personalitatea şi calităţile, iar din această perspectivă, designul şi estetica ocupă
un loc central, fiind modul prin care scopul şi politica corporaţiei devin vizibile.

• Designul nu este un ingredient adăugat sau opţional, este o forţă vitală prin intermediul
căreia percepţia asupra companiei devine inteligibilă.

Achiziţia şi consumul sunt experienţe multisenzoriale

• Organizaţiile tradiţionale vând atribute

• Organizaţiile orientate spre client vând beneficii

• Organizaţiile ultraperformante vând experienţe

Implicarea simţurilor

• Simţul văzului – lumina şi culoarea, forme, linii şi caractere de literă

• Simţul auzului – sunetul şi muzica

• Simţul tactil – materiale diferite


• Simţul gustului şi al mirosului

• Sinestezia: “a percepe împreună”

Într-o lume în care majoritatea clienţilor au nevoile de bază satisfăcute, valoarea este
asigurată cu uşurinţă prin satisfacerea nevoilor lor de experimentare, a nevoilor lor estetice.
Orice formă de produs al corporaţiei este percepută ca având potenţial de a conferi
valoare estetică şi satisfacţie, adică potenţial de diferenţiere a companiei .

• Peisajul vizual este invadat de o diversitate de mărci în domeniul serviciilor turistice,


imagini ce reflectă specificul şi personalitatea companiilor
• Nevoia companiilor româneşti de a-şi face cunoscute afacerile au stimulat interesul
managerilor faţă de imaginea firmei lor. Stabilirea unei imagini este o condiţie
obligatorie a succesului unei companii, mai ales pe piaţa serviciilor turistice

ESTETICA GENERALĂ ŞI ESTETICA INDUSTRIALĂ


- DELIMITĂRI CONCEPTUALE

• Estetica este disciplina ce studiază esenţa, legităţile, categoriile şi structura acelei


atitudini umane faţă de realitate, denumită atitudine estetică.
• Atitudinea estetică este deschiderea receptivă faţă de aspectele expresive ale realităţii
naturale şi sociale sesizabile prin intermediul datelor senzorialităţii

Atitudinea estetică se regăseşte la cea mai mare densitate în creaţia şi acceptarea artei.
Categoria fundamentală a esteticii este frumosul de aceea estetica este definită şi ca:
• teoria frumosului, a frumuseţii şi a sentimentului pe care îl face să se nască în noi;
• „ştiinţă a cunoaşterii senzoriale”;
• ştiinţa care studiază arta ca forma de creare şi de acceptare a frumosului
• Estetica s-a constituit ca disciplină filozofică specifică în sec. al XVIII-lea, când
A.G.Baumgarten îi dă această denumire în lucrarea sa intitulată Aesthetica (1750).
• În a doua jumătate a sec.XIX şi în sec.XX estetica ia o amploare deosebită, numele de
esteticieni fiind foarte numeroase.

Repere istorice în evoluţia gândirii estetice româneşti

• Primele invocări ale conceptelor estetice: Dosoftei, Miron Costin, Dimitrie Cantemir,
Petru Maior, Ghe. Şincai, Molnar Pinariu, Ienăchiţă Văcărescu, Ion Budai Deleanu, Ion
Eliade Rădulescu au elogiat frumosul cu intenţia formării şi dezvoltării limbii literare.
• 1848 - M. Kogălniceanu, A. Russo, Cezar Boliac, Simion Bărnuţiu, Vasile Alecsandri -
accent pe coordonatele sociale şi naţionale ale artei, dintr-o perspectivă educativă.
• Preocupari ale marilor scriitori - Mihail Eminescu, I. L. Caragiale - idei progresiste
despre umanitatea artei, despre frumos şi despre raporturile artei cu viaţa.
• cursul special de estetică al lui Simion Bărnuţiu, primul în cultura românescă.
• Ulterior un curs de estetică a fost publicat de Ion Slavici, urmat de analize şi aprecieri ale
mai multor scriitori şi artişti, asupra complexităţiii fenomenului artistic.

Estetica românescă s-a dezvoltat prin curente, concepţii şi principii care abordează
modalităţi de afirmare a esteticului în afara artei, constituindu-se ca domenii ale esteticii
generale:
• estetica cotidiană,
• estetica existenţială,
• estetica informaţională şi de comunicaţie,
• estetica industrială (industrial design).

Estetica generală şi estetica industrială

Estetica industrială - apărută la sfârşitul secolului al XIX-lea - contribuie la satisfacerea


cerinţelor de frumos în întreaga viaţă cotidiană
• Estetica industrială - atitudinea estetică faţă de realitate se manifestă în afara Artei.
• Estetica industrială - se manifestă prin intervenţia metodică asupra obiectului tehnic,
determinand o unitate armonioasă între realizarea funcţiei utile şi forma vizuală a
acestuia, în condiţii de eficienţă şi economicitate.
• Estetica industrială a cunoscut mai multe concepţii teoretice precum cea a funcţionalităţii
şi cea a „artei redusă la căutarea de forme”.
• Conceptul de frumuseţe funcţională - în a doua jumătate a secolului XIX .
• Etienne Souriau - „nu poate exista conflict între frumos şi util” şi „frumuseţea se află în
perfecţiunea evidentă: orice lucru este perfect când este conform cu scopul său”.
• concepţia funcţionalităţii a fost accentuată excesiv apoi respinsă datorită simplismului
său, prin reducerea ei la pură funcţionalitate practică şi tehnică.
• Deosebirile şi asemănările dintre opera de artă şi obiectul industrial solicită definirea
noţiunilor de „artistic” şi „estetic”.
Denumirea de „artistic” - creaţiilor din domeniile artei, executate cu talent prin mijloace
de expresie specifice picturii, literaturii, teatrului, muzicii, etc
• Unele obiecte industriale sunt considerate „rezonatori” în stare să trezească emoţii
puternice ce depăşesc uneori obiectul în cauză; existenţa unei astfel de stări este un
indiciu al autenticităţii artistice a obiectelor respective.
• Existenţa acestor stări este atribuită ordinei, armoniei, echilibrului obiectului. Dintre
aceste trei elemente, armonia, reprezintă nivelul minimal corespunzător, la care se poate
produce ceea ce numim „experienţă estetică” sau „atitudine estetică”.
• Estetica industrială este prin urmare în strânsă relaţie cu armonia.
• Estetica industrială este o nouă disiplină ce foloseşte noi metode, fiind inspirată de o nouă
realitate înconjurătoare şi care provine dintr-un nou sens pe care îl capătă industria în
ansamblul său.

Relaţia estetică industrială – design

• Termenul de „industrial design” a fost utilizat o vreme ca fiind sinonim cu termenul de


„estetica industrială” propus de J. Viennot,
• „Designul” este un domeniu de activitate creatoare practică, tehnico-artistică ce preia
doar teoria esteticii industriale.
Definirea design-ului
• Termenul „design” a apărut între 1849-1851 fiind legat de realitatea complicată a
producţiei industriale, în documente fiind folosit abia în 1913.
În Dicţionarul de estetică generală:
• design-ul industrial -„teorie şi practică a intervenţiei metodice asupra obiectului tehnic,
menită să determine o unitate armonioasă între realizarea superioară a funcţiei utile şi
forma vizuală a obiectului tehnic, în urma căreia frumosul şi utilul fac corp comun
indivizibil”.

• Conform definiţiei date de Consiliul Internaţional al Societăţilor de design industrial


(International Council of Societies of Industrial Design-ICSID) „designul este factorul
major de umanizare inovativă a tehnologiilor şi un factor determinant al schimburilor
culturale şi economice”.

• Rezultă că designul este acel domeniu al esteticii reprezentat printr-un proces de


proiectare creativă, inventivă şi metodică prin care se optimizează funcţia şi valoarea
estetică a produselor realizate industrial prin producţia de serie, contribuind la
îmbunătăţirea calităţii acestora şi la satisfacerea necesităţilor utilizatorilor.

DESIGNUL ŞI ESTETICA MĂRFURILOR –

• Componentele esteticii mărfurilor reprezintă rezultate ale activităţii creative a


designerilor. Aceasta explică alăturarea celor două componente ale denumirii disciplinei:
designul ca activitate inovativă creatoare, estetica mărfurilor ca teoriea şi practica
studierii şi evaluării caracteristicilor estetice ale mărfurilor dobândite prin design.

• Designul şi estetica mărfurilor studiază esenţa, legităţile şi mijloacele fundamentale ale


creaţiei şi proiectării în producţia industrială şi reflectarea lor în caracteristicile estetice
ale mărfurilor corelate în mod raţional cu cele tehnice ergonomice şi economice

Relaţia dintre design - estetică şi studiul mărfurilor


• Ansamblul de caracteristici între care există o strânsă corelaţie, se constituie într-un
sistem închegat în care sunt incluse grupe de caracteristici cum sunt: caracteristicile
tehnico-funcţionale, economice, estetice, ergonomice şi ecologice.

• S-a desprins din studiul mărfurilor ca parte dedicată indicatorilor estetici şi studierii lor,
denumită “Estetica mărfurilor” iar apoi datorită disciplina a fost denumită “Design şi
estetica mărfurilor”.

Frumosul - fenomen estetic de bază şi categorie


centrală a esteticii

• „Frumosul” este o categorie fundamentală a esteticii generale care prezintă o valoare


considerabilă în domenii de estetică aplicată precum estetica industrială şi designul.

• frumosul este singura noţiune pur estetică, celelalte (sublim, tragic, comic), nu sunt pur
estetice.

• „sublimul este cea mai etică dintre toate categoriile estetice”

Studiu de caz

• Premiul Red Dot

• Hotelul Puerta America