GESTIONAREA UNEI SITUAŢII DE

CRIZĂ EDUCAŢIONALĂ
(plan de intervenţie)

Nu puţine sunt situaţiile în care cadrul didactic se confruntă cu unele situaţii

aparent insolvabile care afectează prin obstaculare bunul mers al activităţilor din
clasă.

Criza poate fi definită ca un eveniment sau un complex de evenimente

inopinante, neaşteptate dar şi neplanificate, generatoare de periculozitate
pentru climatul, sănătatea ori siguranţa clasei respective şi a membrilor
acesteia.

Mecanismele de a prevedea, delimita, defini, controla şi soluţiona o situaţie

de criză presupun un efort mare, strategii de intervenţie ferme dar prudente, un
consum de energie nervoasă şi fizică sporit, cu şanse de a determina consecinţe greu
de evaluat în planul echilibrului psihic al persoanelor implicate.

Identificarea şi cunoaşterea situaţiilor de criză: L.C., 10 ani, se mută cu

familia în actualul oraş şi schimbă instituţia de învăţământ cu una similară, dar nu se
poate acomoda în actualul colectiv de elevi (nu reuşeşte să închege o relaţie
apropiată cu nicio colegă, nu participă la activităţile informale ale grupului, deşi ar
dori acest lucru, nu reuşeşte să găsească puntea de legătură către trăirile grupului),
fapt pentru care devine treptat tot mai emotivă, introvertită.

Etiologia situaţiei de criză: se constată că în colectivul de elevi grupul

fetelor se comportă ca o castă cu circuit închis care barează încercările fetei nou
venite de a se integra în grup. Fetele din clasă o percep pe L.C. ca un contracandidat
pertinent la conducerea formală a clasei. Aceasta este o fată foarte serioasă,
conştiicioasă, politicoasă, educată, deci întruneşte toate calităţile unui lider apreciat
de adulţii şcolii. Elevii din clasă o percep ca un intrus care le periclitează poziţia în
faţa profesorului. De aici o ură inexplicabilă, o competiţie fără substanţă, conflicte
latente între elevi şi fata nou- venită.

Decizia: Situaţia tensionată din clasă impune luarea unei decizii urgente. Se
discută cu elevii dacă se complac în această situaţie de disconfort pentru întregul
colectiv sau sunt hotărâţi să schimbe ceva pentru ca atmosfera din clasă să redevină
la normal.

Program de intervenţie : Realizarea activităţilor din clasă se vor face numai

împreună cu L.C., pe grupuri mici fiecare elev având sarcini proprii, reuşita
activităţii depinzând de reuşita fiecărui elev în parte. Elevii vor avea acţiuni comune
fără a se pune pe prim plan aspectul competiţional sau ierarhizarea elevilor în grup.

Aplicarea măsurilor: Se va urmări atent desfăşurarea acestor activităţi

comune, L.C. va fi ajutor de nădejde pentru elevii care se descurcă mai greu la
rezolvarea temelor, aceasta pentru a căpăta încrederea colectivului şi pentru a fi
apreciată de colegi, elevii vor fi consiliaţi pe tema interrelaţiilor din colectiv pentru
a conştientiza problema unităţii şi a sintalităţii colectivului de elevi.

Controlul : diversitatea procedurilor folosite, multe dintre ele fără o

pretestare anterioară, solicită o ajustare permanentă a lor din mers fără stagnări şi
pauze. Cursivitatea intervenţiilor, gradul de omogenitate şi coerenţă sunt verificate
şi optimizate prin intermediul controlului.

Evaluarea: are în vedere măsurarea şi aprecierea stării finale a clasei în urma

încheierii demersurilor rezolutive. E bine să fie configurate seturi de indicatori
relevanţi pentru a evita distorsiunile în apreciere şi pentru certificarea nivelului
final. Sunt evaluate permanent rezultatele obţinute şi relatate elevilor pentru a
încuraja bunele practici.
 Un obiectiv esenţial al etapei evaluative îl constituie concluziile obţinute în
urma impactului cu starea de criză şi angajarea tuturor celor implicaţi în acţiuni de
cunoaştere şi de prevenire a viitoarelor situaţii de acest gen.