Sunteți pe pagina 1din 9

Pentru a realiza o manevrare corecta si in siguranta trebuie luate o serie de masuri

ce prevad protectia pacientului, a kinetoterapeutului, precum si folosirea adecvata si


corespunzatoare a echipamentului auxiliar.

Personalul de ingrijire trebuie sa tina cont de urmatoarele aspecte referitoare la


siguranta proprie, a pacientului si a colegilor din echipa :

 pozitionarea cat mai aproape de pacient


 picioarele indepartate pentru o baza cat mai larga de sustinere, calcaiele pe
sol, varfurile in directia de actiune
 genunchii flectati, coloana vertebrala mentinuta in pozitie neutra
 evitarea miscarilor combinate: flexie si rotatie sau extensie si rotatie
 apucarea manerelor dispozitivelor auxiliare cu palma orientata in sus (in
supinatie)
 in cazuri particulare( pacient bariatric, aparat gipsat, etc.) se poate apela la
realizarea manevrelor in echipa de doi sau mai multi terapeuti.

Pacientul trebuie sa fie evaluat complet, informat in legatura cu ceea ce i se va


face si cu ceea ce va avea de facut in cazul in care poate coopera si sa-si dea
consimtamantul.In acest sens se poate folosi fisa pacientului unde trebuie sa fie trecut
rezultatul evaluarii, tehnicile de manevrare folosite, echipamentul auxiliar si membrii
echipei.

Evaluarea pacientului inainte de manevrare urmareste urmatoarele aspecte:

 varsta, greutatea, inaltimea


 afectiunea principala si alte afectiuni coexistente
 status psihic: intelegerea, comunicarea, cooperarea
 status fizic: independent, partial dependent, dependent
 existenta conditiilor agravante care pot influenta manevrarea: durere, afectiuni
respiratorii, cardiovasculare, hipotensiune ortostatica, epilepsie, prezenta
escarelor, ranilor, edemelor, amputatiilor, protezelor, ortezelor, aparatelor
gipsate, redorilor articulare, osteoporoza avansata, pareze, paralizii, parestezii,
fragilitate vasculara, obezitate, incontinenta urinara, fecala, colostomie,
cicatrici operatorii, tuburi de dren.
 imbracamintea si incaltamintea corespunzatoare( talpa aderenta, etc.)
 verificarea prin inspectie si palpare a zonelor unde se vor aplica prizele si
contraprizele, respectiv echipamentul auxiliar( curele, hamuri, centuri)

Dispozitivele si echipamentul auxiliar trebuie verificate inainte de inceperea


manevrarii pacientului daca sunt integre, daca functioneaza si trebuie puse in pozitia
corespunzatoare: blocat/deblocat, inchis/deschis, pornit/oprit, etc.

2. Tehnici de transfer
Transferul este procedeul prin care pacientul i se modifica pozitia in spatiu sau se
muta de pe o suprafata pe alta. In sens mai larg notiunea include toate secventele de
miscare ce se impun atat inainte cat si dupa realizarea transferului propriu-zis:
pretransferul; mobilizarea in pat; pozitionarea in scaunul rulant (postransferul).

Clasificarea tipurilor de transfer se face in functie de posibilitatea si capacitatea

pacientului de a participa la actiune, de la dependent (in care practic pacientul nu


participa la transfer) pana la independent (in care terapeutul doar supravegheaza si
observa transferul) si de etapa de evolutie a bolii.

Exista trei tipuri de tehnici pentru transfer in functie de capacitatea pacientului de


a participa la actiune:

a. Transferurile independente in cazul realizarii lor de catre pacient, singur dupa


indicatiile prescrise si dupa o perioada de antrenament.

b. Transferurile asistate de una sau doua persoane care ajuta (intr-un mod anume) ca
pacientul sa se ridice din pat si sa se aseze in scaunul rulant sau de aici pe alte suprafete
(ex. cada de baie, saltea, etc.)

c. Transferurile prin liftare sau cu scripeti. Se utilizeaza instalatii mai simple sau mai
complexe pentru ridicarea pacientilor si reasezarea lor. Astfel de transferuri sunt pentru
pacientii care nu au nici un fel de participare la transfer, invaliditatea lor fiind totala.
Astfel de transferuri se realizeaza in sectiile de hidroterapie cand pacientul este liftat si
apoi lasat in bazin sau cada de kinetoterapie.

Tehnicile de transfer descrise isi propun sa fundamenteze cateva principii de baza,


urmand ca fiecare kinetoterapeut sa-si adapteze tehnica la nevoile specifice ale
bolnavului pe care il trateaza.

Cele mai comune tehnici de transfer sunt: pivot ortostatic (transfer prin pivotare
din pozitie ortostatica), transfer cu ajutorul scandurii de alunecare (scandurii de
transfer); pivot flectat (transfer prin pivotare cu genunchii flectati); transfer dependent
de 2 persoane.

Alegerea uneia sau alteia din tehnicile de transfer va urmarii realizarea transferului in
conditii de maxima securitate atat pentru pacient cat si pentru terapeut.

Transferul pacientilor asistat/independent


Acesta poate fi: din scaun rulant in pat si invers; din scaun rulant pe masa,
salteaua de tratament in sala de kinetoterapie; din scaun pe toaleta/vana; in bazinul trefla;
in bazine de reeducare a mersului; pe cadru de mers; la barele de mers; pe carje de
diferite tipuri.

Criteriile de selectie a tipului de transfer sunt urmatoarele: cunoasterea limitelor


fizice ale bolnavului; cunoasterea capacitatilor de comunicare si de intelegere a
instructiunilor pe care pacientul trebuie sa le urmeze in cursul transferului; cunoasterea de
catre terapeut a miscarilor corecte si a tehnicilor de lifting.

Principii de utilizare a unei mecanici corecte a corpului pentru kinetoterapeut in


timpul transferului: stai cat mai aproape de pacient; stai fata in fata in fata cu pacientul;
indoaie genunchii, foloseste MI nu spatele!; tine coloana vertebrala intr-o pozitie
neutra (nu flecta sau arcui coloana vertebrala)!; mentine o baza larga de sprijin,
calcaiele se mentin tot timpul pe sol; nu ridica mai mult decat poti, solicita ajutorul
cuiva; nu combina miscarile, evita rotatia in acelasi timp cu inclinarea inainte sau
inapoi.

a. Pregatiri in vederea transferului

Inainte de a incepe transferul se va tine cont de urmatoarele: ce contraindicatii de miscare


are pacientul; daca transferul se poate realiza de catre o singura persoana sau este nevoie
de ajutor; daca echipamentul din/sau in care pacientul urmeaza sa fie transferat este in
stare de functionare si in pozitie blocata; care este inaltimea patului/supafetei pe care se
va transfera in raport cu inaltimea scaunului rulant si daca inaltimea poate fi reglata.

Pregatirile in vederea transferului vor cuprinde: pozitionarea scaunului rulant (fata de


suprafata pe care se gaseste pacientul) si pregatirea lui (blocarea, indepartarea suportului
pentru brate, picioare, etc.); mobilizarea pacientului in pat ce cuprinde rostogolirea
(rularea pe o parte) si trecerea in asezat la marginea patului. Pozitionarea corporala
corecta a pacientului inainte de transfer va urmari:

● posturarea pelvisului

● aliniamentul trunchiului

● pozitionarea extremitatilor

b. Transferul prin pivotare ortostatica

Acest tip de transfer presupune ca pacientul sa fie capabil sa ajunga spre/in pozitie
ortostatica si sa pivoteze pe unul sau ambele MI. In general se poate aplica in:
hemiplegie/hemipareza; reducerea generalizata a fortei musculare; tulburari de echilibru.

C. TRANSFERUL CU AJUTORUL SCANDURII DE TRANSFER


Acest transfer se indica pentru acei pacienti care nu pot incarca MI, dar au o forta
si rezistenta suficienta la nivelul MS: amputatii ale membrelor inferioare; traumatisme
vertebromedulare (cu forta a membrelor superioare suficienta); hemiplegii (situatii
particulare).

d. Transferul prin pivotare cu genunchii flectati

Aceasta tehnica de transfer se aplica numai atunci cand pacientul este incapabil sa
initieze sau sa mentina pozitia ortostatica. Se prefera mentinerea genunchilor flectati
pentru a mentine o incarcare egala si a asigura un suport optim pentru extremitatea
inferioara si trunchi pentru pivotare.

TRANSFERUL PACIENTILOR CU GRAD CRESCUT DE DEPENDENTA

Se adreseaza pacientilor cu capacitate functionala minima (ex. traumatism


vertebromedular C4) sau se aplica la persoane cu disabilitati si greutate corporala mare.
Pentru aceaste categorii de pacienti posibilitatile includ:

a. Transferul cu ajutorul scandurii de transfer

Modul in care kinetoterapeutul abordeaza pacientul in timpul transferului (de la nivelul


scapular, talie sau fesier) depind de inaltimea kinetoterapeutului/pacientului, greutatea
pacientului si experienta kinetoterapeutului. Variantele includ plasarea ambelor antebrate
sau maini in jurul taliei, a trunchiului sau sub fese sau un antebrat axilar cealalta mana la
nivel fesier/cureaua pantalonilor.

Este contraindicata apucarea si tractionarea de la nivelul bratului/bratelor


paralizat, putand cauza datorita musculaturii slabite din jurul centurii scapulare, leziuni,
instabilitati, subluxatii etc.

b. Transferul asistat de 2 persoane

Acest transfer este utilizat pentru pacientii neurologici cu grad crescut de


dependenta sau in cazul in care transferul nu se poate realiza in siguranta pentru pacient
doar de catre o singura persoana. Un kinetoterapeut se plaseaza inaintea pacientului iar
celalalt inapoia acestuia.

c. Transferul la domiciliul pacientului

Transferul pe fotoliu sau sofa: este la fel ca transferul din scaunul rulant in pat cu
cateva specificari: fotoliul sau scaunul rulant sunt in general mai putin stabile. Este
riscant sa se sprijine pe spatarul sau suportul de brate cand se transfera pentru ca-l poate
dezechilibra; cand trece de pe scaun pe scaunul rulant pacientul poate folosi mana
sanatoasa pentru a se sprijini pe suprafata scaunului; asezarea pe un scaun este mai
dificila daca acesta este mai jos si perna este moale. In acest caz se ajusteaza
inaltimea scaunului prin adaugarea unei perne tari care inalta si asigura totodata o
suprafata ferma de transfer.

Transferul pe toaleta

Transferul din scaunul rulant pe toaleta este in general greu datorita spatiului redus si
neadecvat din cele mai multe bai. Scaunul rulant se va aseza intr-o pozitie cat mai
convenabila, chiar langa sau in unghi ascutit fata de toaleta.

Pentru a creste siguranta pacientului se pot adapta dispozitive de asistare cum ar fi bara
de sprijin.

Inaltimea vasului de toaleta trebuie ajustata prin aplicarea pe acesta a unor inaltatoare
speciale.

Transferul in vana trebuie insotit cu multa atentie intrucat vana este una din cele
mai periculoase zone din casa (datorita riscului de alunecare). Transferul direct din
scaunul de transfer pe fundul vanei este dificil de realizat si necesita o functie buna la
nivelul membrului superior. Exista in acest sens o banca sau un scaun care se fixeaza in
interiorul vanei cu doua dintre picioare. In acest caz pivotarea se realizeaza cu genunchii
flectati, pivotare ortostatica sau cu scandura de alunecare.