Bucataria scandinava are multe elemente comune pentru tarile care

formeaza aceasta zona a nordului Europei: Suedia, Danemarca, Finlanda,

Norvegia, Islanda si Insulele Feroe.

Presupunand ca reprezinta o necunoscuta pentru cei mai multi dintre

noi, sper ca impreuna sa descoperim lucruri inedite despre cultura
gastronomica din aceasta parte a lumii.

Bucataria traditionala
Pastreaza inca multe caracteristici comune cu era vikingilor si este
rezultatul agriculturii si al diversitatii naturale: paduri, munti, lacuri,
rauri si bineinteles marea.

Scandinavii s-au adaptat limitelor impuse de conditiile climatice si au

dezvoltat in timp sisteme performante de conservare a alimentelor.
Metodele traditionale de preparare a mancarii sunt afumarea, fermentarea,
saramura, uscarea, marinarea si fierberea.
In trecut,bucataria traditionala suedeza depindea de sezon.
Vara era intotdeauna asociata cu placeri gustoase si senzualitate;
in celelalte anotimpuri, suedezii depindeau de mancarurile conservate.
Pana in urma cu cateva decenii, mancarea proaspata se gasea doar in
sezonul cald.
Primavara si inceputul verii erau asteptate cu mare bucurie, venind
impreuna cu bibani, cocosi, file de hering, sparanghel proaspat si primele
capsuni.
Primii cartofi gatiti cu mirodenii, inveliti in unt, erau tratati cu mare
respect.
In timpul verii, fructele si recoltele erau adunate pentru a fi consumate in
restul anului, iar suedezii supravietuiau numai pe baza acestor recolte.
Varza si cartofii erau tinuti in pivnite pe parcursul iernii, painea de secara
era uscata pentru a fi pastrata mai mult timp, in timp ce painea proaspata
era un rasfat pe care doar cei din clasele sociale inalte si-l puteau permite.
Fructele disponibile in timpul verii erau mult pretuite, indiferent de gust, iar
majoritatea lor erau folosite pentru a face gem, care era pastrat pentru iarna.
Din acelasi motiv, consumul de legume proaspete era considerat o risipa.
O camara plina era mandria fiecarui gospodar si garantia unei ierni
imbelsugate.
 Desi abunda in delicii culinare, hrana zilnica a nordicilor este in
general simpla. Bucataria traditionala scandinava nu poate fi comparata cu
sofisticatele bucatarii frantuzesti sau italienesti. Nu socheaza gustul,
neavand arome tari sau inedite.

Evita extremele si ramai autentic – asa poate suna un slogan al bucatariei

scandinave.

Bucataria moderna
Noua bucatarie suedeza a evoluat de la radacinile sale traditionale,
iar pe langa ingredientele de inalta calitate si gustul excelent, a devenit
faimoasa pentru creativitate si inovatie, design si jocul culorilor din
farfurie.
Imigrantii care au venit in tarile nordice in ultimii 20 de ani au
influentat si inca influenteaza cultura gastronomica. Amprenta cea mai
pregnanta si-au pus-o cei veniti din tari arabe sau asiatice. In prezent, o
shaorma sau un kebap pot fi comandate de la orice colt de strada in
Scandinavia, la fel cum restaurantele indiene prezente in orice oras mediu
sau mare din aceasta regiune. au devenit o parte inseparabila a culturii
tinere suedeze.
Practic, avantajul adus de imigranti consta in diversificarea aromelor
si condimentelor care au patruns pe piata suedeza.

Ingredientele culinare de baza

Gastronomia suedeza abunda in delicii culinare: peste,fructe de mare,

pasari de curte, miel, vita, vitel, vanat, lactate, ciuperci si fructe de padure.

Pestele
Atât lipsa plantelor cât şi dificultăţile legate de creşterea animalelor
au făcut ca peştele să devină baza bucătăriei scandinave.
Pe de alta parte pescuitul reprezinta o ocupaţie şi chiar o avuţie naţională.

Un proverb norvegian, legat de pescuit:

“Speranta exista atata timp cat firul unditei se afla in apa”.
 Dintre toţi peştii, somonul are cel mai nobil şi fin gust.
Se mai consuma in mod constant cod proaspat, hering si pastrav, adica
pesti de apa rece. Intalnim aici si asa-zisul “caviar ieftin”, facut din icrele
negre de lumpfish.
Pestele se consuma proaspat, conservat sau afumat.
Varietatea preparatelor din peşte şi din fructe de mare, condimentate
cu ierburi, cu piper şi cu sare, dar şi cremele obţinute din fructele de mare,
fac parte din dieta frecventă a scandinavilor.
Pentru a cunoaşte cu adevărat gustul şi aroma somonului merită
vizitată piaţa de peşte. În afară de somoni de crescătorie şi somoni sălbatici
pot fi cumpărate aici aproape toate speciile de peşte care trăiesc în râurile,
lacurile şi mările nordice (hering, păstrăv, cod, halibut, scrumbie şi chiar
carne de balenă).
Cel mai puternic şi aromat miros se degajă de la standurile cu peşte
uscat. Sunt peşti din familia Gadidae, din care face parte şi codul, peşti
uscaţi la soare. Încălzit de razele de soare, acest peşte capătă un gust
specific care, la fel ca şi mirosul lui, unora le gâdilă plăcut papilele
gustative iar altora li se pare insuportabil. Carnea dezhidratată nu numai că
îşi păstrează gustul şi toate valorile nutritive, dar îşi şi recapătă, prin
înmuiere în apă, forma, mirosul şi gustul de dinainte de uscare.
. O alta delicatesă o constituie somonul cufundat într-o oală de lut
plină de miere. Oala închisă ermetic se îngroapă pentru câteva luni sub
pământ, la rece. Carnea somonului capătă astfel o aromă deosebită şi un
gust specific. Se consumă cu felii de ceapă. Ideea s-a născut pe insulele
Åland ce aparţin Finlandei dar sunt locuite de suedezi.

Carnea
Chiar dacă în ţările cu climă rece frigul poate fi combătut cu ajutorul
unei alimentatii bogate în grăsimi in mod paradoxal, carnea este consumată
cu moderaţie de nordici. Scandinavii consumă adesea carne slabă de vacă,
de oaie şi de miel preparată cu varză sau cu legume sau sub formă de
tocană.
Carnea de vânat - ren sau elan, este consumată cu diferite sosuri bine
condimentate sau cu gemuri din fructe de pădure-afine, mure şi merişoare.
In decursul timpului, nordicii au dezvoltat metode ingenioase de prezervare
a carnii, atat prin metoda afumarii, dar si prin cea a conservarii cu sare.

Lactatele
Scandinavii sunt mari consumatori de produse lactate.
Laptele este una dintre bauturile de baza ale bucatariei nordice.
Finlandezii, de exemplu, nu concep sa nu aiba pe masa un pahar de lapte,
indiferent daca e micul dejun, pranzul sau cina.
Laptele este cumpărat în cutii de carton si nu este o coincidență faptul că
Tetra Pak, cel mai mare producator mondial de cutii de lapte, a fost fondată
în Suedia .
Brânzeturile tradiţionale din lapte de capră, de vacă sau de ren,
laptele bătut şi smântâna sunt aproape nelipsite de pe masa.

Cerealele
Painea este foarte folosita, aproape la fel de mult ca in Romania.
Cereala cel mai des folosita la fabricarea tipurilor de paine este secara; de
altfel, suedezii au devenit renumiti in intreaga lume pentru introducerea
feliilor de paine uscata, facuta din faina de secara.

Fructele
Deoarece predomină clima rece, mai multe luni pe an, iar verile sunt
de scurtă durată, nordicii consumă îndeosebi fructele sub formă uscată sau
conservate sub formă de gemuri şi de jeleuri.
Vara sunt preferate fructele proaspete, cum ar fi : merele, afinele,
murele, zmeura şi merişoarele de munte.
Fructele de padure – intalnite des in Suedia si Finlanda; se consuma
proaspete, se folosesc la dulciuri, ba chiar se fac si supe din ele.
Un gem special, desi destul de intalnit in bucataria suedeza, este gemul de
mure, servit in mod traditional la cina de gala a Premiilor Nobel.

Ciupercile
Padurile scandinave ofera o cantitate si diversitate uimitoare de
ciuperci comestibile, care sunt folosite atat ca garnitura, dar si sub forma de
sosuri.

Legumele
În ciuda iernilor lungi şi a verilor scurte, legumele nu lipsesc de pe
mesele scandinave, desi nu sunt atât de frecvente ca în ţările cu climă
călduroasă.
Varza, sfecla, mazărea se consumă alături de preparatele din peşte
sau din carne, fiind foarte bine asezonate cu condimente : anason, fenicul,
cardamon, chimen, cimbru sau mărar.
Cartofii acompaniaza majoritatea felurilor principale de mancare;
danezii in special au o gramada de specialitati pe baza de cartofi.
Există tradiţia veche a legumelor murate şi marinate, care reprezinta
principala sursă de vitamine în bucătăria scandinavă.
Cea mai populară legumă marinată este sfecla tăiată felii, în oţet cu zahăr şi
cuişoare Bineînţeles putem întâlni şi alte legume marinate
( morcovii, varza, dovleceii verzi, ardeii, castraveţii sau vinetele).
Specialitati traditionale suedeze

Köttbullar – reprezinta chiftelutele suedeze celebre in toata lumea; in multe

cazuri sunt servite alaturi de fructe de padure si de sos de ciuperci

Gravlax (gravad lax) – este o specialitate inventata de suedezi si consta din

felii subtiri de somon crud,marinat, presarate cu sare, zahar si marar si
servite ca si gustare, pe felii de paine.
Gravlax-ul este un preparat obişnuit pentru mesele festive. Odinioară,
primăvara, erau prinse cantităţi imense de somon, iar depozitarea lor
devenise o problemă. Sarea era scumpă, aşa că oamenii săpau o groapă în
care puneau peştele şi presărau sare cât să se asigure că nu se strică, ci
fermentează. Bucătării au descoperit apoi că, tratat cu sare, zahăr şi
condimente, somonul intră într-un proces prin care este eliminat gustul de
peşte crud, iar carnea nu se alterează.
Astăzi, gravlax-ul reprezintă una dintre contribuţiile Suediei la bucătăria
internaţională.

Surstromming - Daca incerci heringul de Baltica, sigur nu-l vei uita

niciodata.
Acesta este vandut in cutii si atunci cand le deschizi au un miros puternic
destul de ciudat, dar care dispare odata cu deschiderea cutiei, fiind
rezultatul unui proces de fermentatie.
Aceasta metoda de conservare a fost inventata cu mult timp in urma, cand
hrana la saramura a fost destul de scumpa din cauza costurilor cu sarea.
Surstromming este servit cu cartofi fierti si ceapa si, adesea impreuna cu o
felie de tunnbrod, un tip de paine subtire, nedospita. Desi multor oameni nu
le place acest fel de mancare, exista un nucleu de adepti surstromming, cei
mai multi aflandu-se in partea de nord a tarii.

Pytt i Panna - un hash de cubulete din carne prajita cu ceapa si cartofi.

Se serveste cu oua prajite si felii de sfecla murate.

Kaldolmar - sau sarmale, un fel de mancare adus acasa de catre Regele

Carol al XII, dupa o sedere involuntara in Turcia.

Janssons frestelse - un preparat din cartofi, usturoi, ansoa si smantana

Kroppkakor - galuste din cartofi umplute cu porc

Deserturile - în bucataria scandinavă sunt foarte variate, dar nu sunt foarte

dulci. Suedezii preferă produsele de patiserie, prăjiturile de casă, clătitele şi
plăcintele cu fructe din conservă.
Bauturile suedeze

Băuturi preferate: lapte, cafea, ceai, bere, vin alb, dar şi băuturi
tradiţionale. Alcoolul este foarte scump in Suedia.

Berea - este prezenta la fiecare masa, fiind preferata berea blonda

servita intotdeauna foarte rece.
Cafeaua - nordicii sunt printre cei mai mari consumatori de cafea.
Suedia este una din primele 10 tari din lume in ce priveste consumul de
cafea.
Suedezii prefera cafeaua tare servita cu fursecuri la micul dejun, dupa masa
de pranz sau in timpul pauzelor de cafea, dar exista, de asemenea, partide
speciale de cafea (Kafferep).
Blåbärssoppa - este o bautura servita rece sau calda, facuta din
afine, atotprezenta in Scandinavia.
Glogg - este o alta bautura speciala, servita de Craciun si facuta
dintr-un amestec de vin, brandy, fructe uscate si mirodenii.
Aquavit - este o bautura alcoolica deosebita, cu tarie de 40 de grade,
comuna tuturor tarilor scandinave, fiind facuta din cereale sau cartofi,
dublu distilata si aromatizata cu fructe sau seminte - anason, coriandru,
marar sau chiar fenicul; se serveste in paharele mici, exact ca whiskey-ul.
Suedia este cunoscută şi pentru snaps. Există o mulţime de tipuri,
unele condimentate, altele puţin dulci. Potrivit tradiţiei, primul pahar de
snaps se umple, iar al doilea doar pe jumătate (plinul şi jumătatea). Înainte
de a bea, suedezii cânta „snapsvisa”.
Punch-ul suedez pentru clatite, o bautura alcoolica, galbena si foarte
dulce servita de obicei rece ca gheata.

Scandinavii servesc de obicei trei sau patru mese pe zi, simple dar
consistente:
- micul dejun include cafea, paine integrala cu unt sau terci de ovaz, fructe,
oua, branzeturi, gem, miere
- pranzul (masa tip bufet) consta in felii de paine cu unt, insotite de bucati
de hering, somon afumat, carnati, chiftele la cuptor, cartofi fierti, branzeturi
si salate; de asemenea sunt servite supe, tocana sau mancaruri calde sau
reci din peste si carne, urmate de desert
- cina este masa principala a zilei si este servita in jurul orei 18, iar o cina
traditionala este alcatuita din peste, acompaniat de cartofi si legume fierte.
 Smörgåsbord – bufetul suedez

Asa cum Japonia a oferit lumii culinare conceptul de sushi, Italia a

devenit faimoasa prin pizza, Spania prin paella, Suedia a devenit cunoscut
in lumea gastronomiei gratie Smörgåsbord-ului.

Cuvantul "Smorgas" inseamna ceva de genul "sandwich deschis",

iar "bord" este cuvantul suedez pentru "masa", dar totusi nu inseamna
"o masa plina de sandwich-uri".
Practic, bufetul suedez inseamna o abundenta de produse servite pe farfurii
sau pe platouri, asezate pe o masa sau pe mai multe, unde servirea este
libera si fara restrictii.
Smörgåsbord și-a început „cariera“ ca idee în secolul al XVI-lea,
într-o formă și sub un nume diferit. Înainte de masă, negustorii nord-
europeni din Suedia sau Finlanda obișnuiau să bea câteva pahare de snaps
alături de gustări ușoare.
Exista si ipoteza ca desi este asociat peste tot cu bucătăria suedeză,
bufetul este pregătit totusi după modelul rusesc. Ruşii îşi începeau masa cu
câteva gustări şi câteva pahare de vodcă. Obiceiul a fost preluat de nobilii
suedezi în secolul al XVIII-lea, care l-au numit „masă de snaps”, dar la acel
moment era folosit ca un aperitiv inainte de felul principal.
Încet-încet, această masă s-a dezvoltat, ajungându-se la o mare
varietate de mâncăruri, calde sau reci: hering şi hering baltic, peşte şi
scoici, friptură rece de vacă, şuncă fiartă, coaste de porc, pate şi chifteluţe
din carne. Pentru acestea se pregătesc şi salate sau preparate vegetariene.
De asemenea, din meniu mai fac parte şi preparatele din ouă: omlete, ouă
coapte, garnituri perfecte pentru peşte afumat, cârnaţi sau răcituri. Gravlax-
ul (somn crud, marinat), aspicul şi salatele necesită anumite sosuri:
maioneză sau smântână. Pâinea şi untul sunt tradiţionale pentru
„smorgasbord” fiind preferate pâinea albă şi neagră, pâinea prăjită şi câteva
sortimente de brânză.
Lansarea internațională a conceptului a avut loc în 1939 la Târgul
Mondial din New York. Delegația Suediei a organizat un bufet tradițional
ca parte a târgului, iar americanii l-au preluat rapid și l-au răspândit în
întreaga lume sub numele mult mai accesibil de „bufet suedez“.

Bufetul suedez a devenit in prezent standard in serviciile hoteliere

civilizate.
 Chiar dacă bufetul suedez e considerat o masă mai relaxată datorită
absenței chelnerilor, există totusi câteva reguli de urmat atât din partea
celor care fac servirea cât si din partea persoanelor care consumă
preparatele.
- Masa este aranjată astfel încât coada care se formează lângă să curgă
usor fără ca persoanele să se incomodeze una pe alta.
- Sirul începe întotdeauna din punctul în care sunt asezate farfuriile si se
termină cu tacâmurile si paharele în capătul celălalt al mesei, astfel încât
invitații să nu fie nevoiti să le care în timp ce îsi aleg mâncarea.
- Fiecare trebuie să-si aseze pe farfurie doar atâta mâncare cât încape.
Suprapunerea preparatelor e considerată necivilizată, la fel si amestecul
între aperitive si mâncăruri calde
- Nu e nici o problemă în a face mai multe drumuri către masa cu
mâncare, de fiecare dată când se serveste un fel nou.
Daca mananci tot ce ai in farfurie, suedezii te vor considera o
persoana manierata. Motivul? Suedezii sunt umili si deloc risipitori.

Interesant este că nu există altă ţară în lume unde să se folosească

cuvântul mulţumesc atât de des ca în Suedia. Când eşti oaspete, la desert,
trebuie să onorezi gazda cu un discurs de mulţumire şi laudă pentru arta sa
culinară. Până să treacă o săptămână, oaspetele scrie o felicitare sau
telefonează spre a mulţumi gazdei pentru seara plăcută petrecută, iar când
se întâlnesc, primele cuvinte sunt „Mulţumesc pentru cină”.

Traditii suedeze

Mâncarea de joi
Este o tradiţie culinară suedeză inca din Evul Mediu.Atat in
gospodarii cat si in multe restaurante joia se serveşte supă de mazăre cu
carne de porc (ärtsoppa).
Deoarece slujnicele aveau jumătate din zi liberă si supa era usor de pregătit
în avans . Aceasta este o supă foarte groasa, de multe ori este servita cu
mustar si urmată de clătite subtiri.

Petrecerea racilor
Are loc de obicei, în luna august fiind una dintre cele mai importante
festivităţi ale Suediei.
 Oaspetii de onoare la aceasta petrecere sunt racii, care sunt devorati
in cantitati mari. Racii sunt fierti cu marar, zahar si sare si mancati cu
mainile. Carnea se gaseste in gheare si in coada animalului. Să mănânci
raci nu este simplu, deschiderea lor corectă este o artă în sine, iar pentru a o
stăpâni e nevoie de exerciţiu. Dar odată ce ai gustat carnea din interior, vei
realiza că a meritat efortul.
Aceasta traditie isi are originea la sfarsitul sec al XIX-lea, cand
exporturile abundente constituiau un pericol pentru speciile de raci din
Suedia.

Midsummer
Este, probabil, cel mai mare festival suedez, o sărbătoare în timpul
căreia se mănâncă şi se bea mult. Heringul, chiftelele si cartofii proaspeti
sunt feluri de mancare aproape obligatorii, si, de obicei, este servit alaturi
de o cantitate mare de snaps.

Craciunul
Masa cu cel mai pronunţat caracter tradiţional este cea de Crăciun. Atunci
se consumă cod fiert, care este delicios dacă e preparat imediat după ce a fost
prins. Este servit cu unt topit şi salată de castraveţi. Mulţi consumă friptură de
porc şi varză murată. Apoi se serveşte îngheţată sau budincă de orez cu
smântână şi sos de fructe. Tradiţionalul orez cu lapte « ris a la malta » se
serveşte în farfurii separate, cu un cub de unt în mijloc. Una din farfurii
conţine surpriza şi persoana care o ia primeşte un mic cadou (un porcuşor de
marţipan, care, potrivit tradiţiei, aduce noroc).

Banchetul Nobel
Este, fără îndoială, cel mai rafinat şi sofisticat eveniment anual din
Suedia. Are loc mereu pe 10 decembrie, ziua morţii lui Alfred Nobel şi
reuneşte în sala albastră a Primăriei din Stockholm, pe lângă laureaţii care
pot veni fiecare cu 15 invitaţi, membrii comitetelor care aleg câştigătorii,
ambasadori ai ţărilor de unde provin cei care primesc premiile, politicieni şi
capete încoronate.
Cât despre meniul banchetului... Dacă în primii ani supele de tip
"tortue claire" erau foarte frecvente, astăzi una dintre cerinţe este ca
preparatele servite la mese să aibă o influenţă scandinavă.
Concluzii

Lagom este cuvantul care defineste filozofia vietii suedezilor - moderatie.

Mancarea suedeza tinde sa fie simpla si sanatoasa.

Guvernele tarilor scandinave au reglementari stricte pentru industria

alimentara care urmaresc faptul ca ingredientele oferite vanzarii si
consumului uman trebuie sa fie cat mai proaspete si mai naturale. Practic,
adaosul de E-uri este unul dintre cele mai sarace din toate regiunile culinare
ale lumii.
Suedia – este cunoscuta drept tara care foloseste cel mai mult
mancarea organica/ecologica, avand si cel mai mare numar de tineri
vegetarieni.
Procentul persoanelor care sufera de obezitate in tarile scandinave este
printre cele mai scazute din lume.
Specialistii in gastronomie au apreciat ca Suedia se aseamana cel mai
mult cu Japonia in privinta stilului sanatos de a manca.
Aşa se explică faptul că în jurul dietei scandinave se adună tot mai mulţi
adepţi, preocupaţi atât de starea lor de sănătate, cât şi de siluetă.