Studiul sedimentării suspensiilor în curent orizontal

E2. STUDIUL SEDIMENTĂRII SUSPENSIILOR

ÎN CURENT ORIZONTAL

E2.1 OBIECTIVELE EXPERIMENTELOR

Experimentele au următoarele obiective:

- să permită studierea fenomenului de sedimentare a particulelor aflate în suspensie într-
un curent orizontal, utilizând un model de bazin longitudinal de sedimentare;
- în timpul experimentelor se va urmări procesul de curgere a unui curent de apă printr-un
bazin orizontal, utilizând o tehnică de punere în evidenţă a liniilor de curent pe bază de trasori,
precum şi sedimentarea suspensiilor în curentul orizontal de apă, prin luarea de probe de apă din
diferite puncte ale bazinului şi analizarea fotometrică a acestora în vederea aprecierii eficienţei
procesului de decantare;
- se va determina eficienţa procesului de limpezire prin decantarea unei suspensii de
carbonat de calciu în apă şi de asemenea se va aprecia influenţa introducerii unui deflector
vertical în zona de admisie a apei în bazinul de sedimentare.

E2.2 ASPECTE TEORETICE

Bazinele de sedimentare sunt echipamente în care sunt separate pe cale gravitaţională

particulele solide decantabile dintr-o suspensie, obţinându-se lichid clarificat care se evacuează
din bazin prin deversare pe la partea sa superioară şi un strat de sediment care se formează pe
radierul bazinului.
După direcţia de mişcare a suspensiei supuse procesului de limpezire prin bazinele de
decantare, acestea pot clasificate în: decantoare orizontale şi decantoare verticale.
Decantoarele orizontale sunt în general de forma unui canal orizontal, cu secţiune de
regulă dreptunghiulară, la care suspensia brută intră pe la un capăt şi pe la celălalt capăt iese
lichidul limpezit prin revărsare peste un deversor situat la oglinda apei, caz în care instalaţia
poartă numele de decantor longitudinal, sau de forma unui bazin circular, la care suspensia brută
este introdusă prin centrul bazinului de unde se deplasează pe direcţii radiale către periferia
acestuia, unde lichidul limpezit este evacuat de asemenea prin revărsare peste deversoare
periferice, situate de asemenea la oglinda apei, caz în care instalaţia poartă numele de decantor
radial.
Decantoarele verticale au în general formă cilindrică, conică sau cilindro-conică, în care
suspensia brută pătrunde pe la partea lor inferioară, iar lichidul limpezit este evacuat prin
deversare pe la partea lor superioară.

Fig E2.1 Analiza decantării particulelor solide dintr-un curent orizontal de suspensie

Analiza procesului de lucru dintr-un decantor orizontal se face (vezi figura E2.1)
considerându-se iniţial un curent orizontal de suspensie, care curge prin decantor cu viteza v
[m/s]. O particulă decantabilă oarecare din curentul de suspensie (având o anumită dimensiune şi
22
 Studiul sedimentării suspensiilor în curent orizontal
densitate şi fiind situată într-o anumită secţiune transversală a decantorului la înălţimea h * [m]
faţă de radierul bazinului) se va deplasa atât datorită acţiunii câmpului gravitaţional terestru, cu
viteza de sedimentare ws [m/s] (orientată pe direcţie verticală, cu sensul către radierul bazinului
şi cu valoare în funcţie de caracteristicile particulei, ale fluidului şi ale regimului de
sedimentare), cât şi datorită acţiunii de curgere a curentului de suspensie în care se găseşte cu
viteza v (orientată pe direcţie orizontală, în sensul de curgere). Mişcarea particulei în interiorul
decantorului va rezulta din compunerea celor două acţiuni, de sedimentare şi de curgere,
traiectoria particulei fiind liniară şi având direcţia vitezei rezultante din compunerea vectorială a
vitezelor ws şi v. După ce particula se va deplasa prin suspensie pe traiectoria descrisă anterior, la
un moment dat, va atinge radierul decantorului, va adera la acesta şi se va separa din curentul de
suspensie. Punctul în care particula s-a fixat pe radierul bazinului se găseşte la distanţa l [m],
măsurată pe direcţia longitudinală a bazinului faţă de secţiunea în care se găsea iniţial particula.
Logic, se înţelege că o particulă de aceeaşi dimensiune şi densitate, aflată în acelaşi curent de
suspensie în secţiunea transversală a decantorului, considerată iniţial, dar la o înălţime mai mică
decât h* va atinge şi se va fixa de radierul bazinului la o distanţă l’ [m] mai mică decât l, după
cum dacă înălţimea considerată este mai mare decât h*, atunci distanţa l’ [m] va fi mai mare decât
l. Similar, dacă se consideră o particulă aflată în aceeaşi poziţie iniţială dar având greutate mai
mare (adică fie dimensiune mai mare la aceeaşi densitate, fie densitate mai mare la aceeaşi
dimensiune, sau şi dimensiune şi densitate mai mari), atunci distanţa l” [m] până la punctul de
contact cu radierul va fi mai mică decât l, după cum dacă se consideră o particulă aflată în
aceeaşi poziţie iniţială dar având greutate mai mică, atunci distanţa l” [m] până la punctul de
contact cu radierul va fi mai mare decât l.
Se înţelege deci că într-un curent de suspensie aflat într-un decantor orizontal, particulele
din suspensie se vor deplasa după traiectorii liniare cu înclinaţii diferite în funcţie atât de
greutăţile lor cât şi de poziţiile lor în curentul de suspensie. De asemenea, se înţelege că un
anumit număr de particule vor atinge şi se vor fixa pe radierul decantorului, după cum vor fi şi
particule care nu vor ajunge să se sedimenteze pe radierul decantorului şi vor părăsi instalaţia în
curentul de lichid clarificat.
Pe bază raţionamentului prezentat, dimensionarea corespunzătoare a decantoarelor
orizontale se face prin determinarea lungimii Lmin nec [m] minimă necesară a decantorului, pentru
care toate particulele cu dimensiuni mai mari decât o valoare minimă impusă să se sedimenteze
şi să se separe în cadrul decantorului. Dimensionarea se face punând condiţia limită ca
particulele cu dimensiunea minimă impusă (care se sedimentează cu viteza ws lim min de
sedimentare limită minimă) care se găsesc la suprafaţa curentului de suspensie (adică la
înălţimea hmax [m] faţă de radier) în secţiunea de intrare în decantor să atingă şi să se fixeze de
radierul decantorului (adică să se sedimenteze şi să părăsească curentul) în secţiunea de ieşire din
decantor (vezi figura E2.2).
Se menţionează că noţiunea de viteză de sedimentare ws se foloseşte în modelele teoretice
în care particulele din suspensie sunt ideale, adică sunt de natură pur granuloasă, au forme
cvasisferice şi se deplasează prin suspensie independent şi nestânjenit unele faţă de altele.

Fig E2.2 Stabilirea lungimii minime necesare a unui decantor longitudinal

23
 Experimente
În acest caz, lungimea Lmin nec minimă necesară a decantorului se poate determina (vezi
figura E2.2) cu relaţia:
v
L min nec  h max  (E2.1)
w s lim min

Se menţionează faptul că în această situaţie în decantor se vor separa toate particulele cu

dimensiune mai mare decât dimensiunea limită, dar şi unele particule cu dimensiuni mai mici
decât aceasta, care se găsesc în curentul de suspensie mai jos de suprafaţă şi îndeplinesc
condiţiile de decantare (traiectoriile acestor particule intersectează radierul înainte de secţiunea
de ieşire din decantor).
Decantoarele orizontale sunt echipamente care lucrează continuu şi trebuie să fie
alimentate cu suspensie brută astfel încât procesul de sedimentare să aibă loc corespunzător.
Acest lucru are loc atunci când se respectă condiţia:
Q
us   w s lim min (E2.2)
A
în care: us [m3/m2 · h] – încărcarea superficială a decantorului;
Q [m3/h] – debitul de alimentare cu suspensie a decantorului;
A [m2] – aria decantorului la suprafaţa curentului de suspensie (în cazul unui
decantor orizontal longitudinal aceasta este lungimea decantorului
înmulţită cu lăţimea sa).
În cazul unui curent de suspensie cu particule obişnuite, adică particule care nu au natură
pur granuloasă şi nici forme cvasisferice, modul de calcul al lungimii L min nec minime necesare
este similar cu cel prezentat anterior, numai că în relaţia E2.1 se înlocuieşte viteza w s lim min de
sedimentare minimă limită cu viteza umin minimă de sedimentare (în cazul decantării suspensiilor
floculoase au loc fenomene de agregare a flocoanelor şi decantare stânjenită care fac ca viteza de
sedimentare să varieze pe durata procesului), care de regulă se determină pe cale experimentală
în anumite cazuri concrete din practică (vezi lucrarea Studiul sedimentării particulelor în
coloană staţionară).
v
L min nec  H  (E2.3)
u min

Pe baza consideraţiilor anterioare se modifică şi relaţia E2.2 astfel:

Q
us   u min (E2.4)
A
În general, în practică încărcarea superficială a decantoarelor variază între 0,8 – 1,6
m /m ·h, iar în cazul apelor cu suspensii fine se poate ajunge până la încărcări de 0,24 m3/m2·h.
3 2

Pe plan mondial s-au făcut numeroase studii de laborator asupra sedimentării pe modele
reduse de decantoare, în urma cărora s-a ajuns la concluzia că rezultatele obţinute în laborator nu
pot fi aplicate cu acurateţe în cazul decantoarelor reale din practică, deoarece este imposibil să
fie utilizate corespunzător legile hidraulice de similitudine, bazate pe criteriile lui Reynolds şi
Frôude, atât pentru modelele de laborator cât şi pentru decantoarele reale. Diferenţele dintre
acestea sunt foarte mari şi apar atât datorită diferenţelor majore dintre suspensiile procesate, cât
şi datorită faptului că decantoarele reale lucrează în condiţii de variaţie a cantităţii şi calităţii
debitelor de suspensii influente, dar şi a temperaturii şi a vântului.
Totuşi, utilizând un model simplu de decantor longitudinal, se pot face aprecieri mai ales
calitative asupra procesului de decantare în curent orizontal, dar şi unele aprecieri cantitative
asupra performanţelor hidraulice şi de sedimentare.
E2.3 APARATURA ŞI MATERIALELE UTILIZATE

24
 Studiul sedimentării suspensiilor în curent orizontal

- Model de bazin de sedimentare [6] (vezi figura E2.3);

- Balanţă electronică 0 – 5000 g;
- Fotometru (vezi Aparate A1);
- Cronometru;
- Pipetă de 50 ml;
- Colorant;
- Carbonat de calciu - pulbere;
- Apă de la reţeaua de alimentare urbană.

Fig E2.3 Model de bazin de sedimentare [6]

1. Ştuţ de conectare a furtunului de alimentare cu apă de la reţea;

2. Robinet de trecere;
3. Debitmetru pentru apa de alimentare;
4. Robinet de trecere;
5. Conductă pentru suspensie;
6. Debitmetru pentru suspensie;
7. Aparat pentru dozarea şi injecţia colorantului (vezi Aparate A2);
8. Racord pentru injectarea colorantului;
9. Deversor de admisie a influentului în decantor;
10. Deflector vertical reglabil;
11. Suport de fixare a pereţilor bazinului (2 bucăţi);
12. Bazinul decantorului;
13. Deversor de evacuare a efluentului din decantor;
14. Conductă de evacuare a efluentului la canalizare;
15. Robinet pentru preluarea probelor de efluent;
16. Robinet de golire a bazinului decantorului;
17. Robinet pentru preluarea probelor de influent;

25
 Experimente
18. Bazin de preparare a suspensiei;
19. Conductă pentru amestecarea hidraulică a suspensiei;
20. Robinet de trecere;
21. Cadrul standului;
22. Electropompă centrifugală;
23. Suport pentru rezervorul de colorant;
24. Rezervor de colorant.

E2.4 MODUL DE LUCRU

Pentru studiul sedimentării suspensiilor în curent orizontal se vor face două experimente
şi anume:

Experimentul 2.1 [6]

Fig E2.4 Schema de lucru pentru experimentul 2.1 [6]

- se măsoară dimensiunile bazinului 3 (vezi figura E2.4) al decantorului;

- se calculează volumul V [dm3] util al decantorului;
- se determină valoarea debitului Q [l/min] de alimentare cu apă de la reţea corespunzător
unui timp de retenţie a apei în decantor de 20 minute;
- se închide robinetul de golire 5 (vezi figura E2.4) a bazinului decantorului;
- se deschide la maxim robinetul de alimentare cu apă al instalaţiei şi se umple bazinul
decantorului cu apă;
- după ce s-a umplut bazinul, se reglează poziţia robinetului de alimentare cu apă a
instalaţiei astfel încât debitmetrul apei de alimentare (vezi figura E2.4) să indice valoarea
determinată anterior prin calcul;
- se prepară un litru soluţie de colorant pe bază de pigment şi apă distilată şi se umple
rezervorul injectorului cu aceasta;
- se scoate deflectorul vertical 2 deasupra oglinzii apei (vezi figura E2.4);
- se injectează o doză de colorant prin retragerea plunjerului injectorului şi se porneşte
cronometrul;
- se observă înaintarea în timp a frontului trasorilor de colorant atât de-a lungul bazinului
cât şi în adâncime şi se fac înregistrări ale poziţiilor frontului la intervale regulate de timp;
- atunci când frontul trasorilor de colorant se apropie de deversorul de evacuare 4 (vezi
figura E2.4) a efluentului, se iau probe de efluent din 2 în 2 minute în primele 10 minute şi din 5
în 5 minute în următoarele 50 de minute şi se determină concentraţiile acestora prin analiză cu
fotometrul (vezi Metodologii M1);
- se opreşte alimentarea cu apă a bazinului, se amestecă apă din bazin şi se ia o probă din
aceasta;

26
 Studiul sedimentării suspensiilor în curent orizontal
- se coboară în apă deflectorul vertical 2 (vezi figura E2.4) şi se fixează în zona imediată
din avalul deversorului de admisie a apei în bazinul decantorului, după care se repetă operaţiile
anterioare;
- se descrie care este influenţa deflectorului vertical asupra procesului din bazinul de
decantare;
- se vor trasa curbele de variaţie ale vitezei frontului de trasori de colorant în diverse
secţiuni ale bazinului de decantare;
- se vor trasa curbele de variaţie în timp ale concentraţiei efluentului.

Experimentul 2.2 [6]

Fig E2.5 Schema de lucru pentru experimentul 2.2 [6]

- se prepară o suspensie cu concentraţia masică de 10% de pulbere de carbonat de calciu

în apă astfel: mai întâi se introduc în bazinul 1 (vezi figura E2.5) de preparare a suspensiei 30 l
de apă; apoi într-un recipient se înmoaie 3 kg de pulbere de carbonat de calciu cu suficientă apă
astfel încât printr-o amestecare viguroasă să se obţină o suspensie vâscoasă, după care aceasta se
introduce în apa din bazinul de preparare a suspensiei. Se deschide robinetul de trecere 3 şi se
porneşte electropompa 2, amestecându-se hidraulic suspensia de carbonat de calciu până când
aceasta este complet omogenizată;
- se măsoară dimensiunile bazinului 10 al decantorului (vezi figura E2.5);
- se calculează volumul V [dm3] util al decantorului;
- se determină valoarea debitului Q [l/min] de alimentare cu apă de la reţea corespunzător
unui timp de retenţie a apei în decantor de 30 minute;
- se închide robinetul de golire 11 (vezi figura E2.5) a bazinului decantorului;
- se deschide robinetul de trecere 6 (vezi figura E2.5) şi se deschide la maxim robinetul
de alimentare cu apă al instalaţiei până când se umple bazinul decantorului cu apă;
- după ce s-a umplut bazinul, se reglează poziţia robinetul de alimentare cu apă al
instalaţiei astfel încât debitmetrul apei de alimentare (vezi figura E2.5) să indice jumătate din
valoarea debitului de alimentare determinată anterior prin calcul;
- se scoate deasupra oglinzii apei deflectorul vertical 9 (vezi figura E2.5);
- se deschide robinetul de trecere 4 (vezi figura E2.5), se reglează poziţia droselului
pentru dozarea suspensiei de carbonat de calciu până când debitmetrul de suspensie 5 (vezi
figura E2.5) indică, de asemenea, jumătate din valoarea debitului de alimentare determinată
anterior prin calcul;
- se porneşte cronometrul şi se înregistrează la intervale regulate de timp înaintarea în
timp a frontului de suspensie;
- cu ajutorul unei pipete se iau probe de suspensie în diferite secţiuni transversale şi la
diferite adâncimi de-a lungul bazinului de sedimentare;

27
 Experimente
- cu ajutorul fotometrului se măsoară concentraţiile de suspensii solide în probele
preluate (vezi Metodologii M1) şi se înregistrează;
- se coboară în apă deflectorul vertical 9 (vezi figura E2.5) şi se fixează în zona imediată
din avalul deversorului 8 de admisie a suspensiei în bazinul decantorului, după care se repetă
operaţiile anterioare;
- se descrie influenţa deflectorului vertical asupra procesului din bazinul de decantare;
- se vor trasa curbele de variaţie ale vitezei frontului de suspensie în diverse secţiuni ale
bazinului de decantare;
- se vor trasa curbele de variaţie ale concentraţiei de suspensii solide în diferite secţiuni
de-a lungul bazinului şi la diferite adâncimi.

E2.5 ÎNREGISTRAREA ŞI PRELUCRAREA DATELOR EXPERIMENTALE

Înregistrarea atât a datelor experimentale, cât şi a celor calculate se va face în următoarele

tabele, pe baza cărora se ridică curbele de variaţie indicate:

Tabelul E2.1
Secţiunea
Parametrul 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Spaţiul dintre secţiunile consecutive [m]
Momentul atingerii secţiunii [min]
Durata parcurgerii spaţiului dintre -
secţiunile consecutive [min]
Viteza de parcurgere a secţiunilor [m/h] -

Tabelul E2.2
Timpul Concentraţia de suspensii solide
[min] a probelor preluate [mg/l]
2
4
6
8
10
15
20
25
30
35
40
45
50

Notă: Concentraţia suspensiei din bazin după amestecare este:

Tabelul E2.3
Secţiunea
Parametrul 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Spaţiul dintre secţiunile consecutive [m]
Momentul atingerii secţiunii [min]
Durata parcurgerii spaţiului dintre -
secţiunile consecutive [min]
Viteza de parcurgere a secţiunilor [m/h] -

Tabelul E2.4

28
 Studiul sedimentării suspensiilor în curent orizontal
Concentraţia de suspensii din
bazinul decantorului în secţiuni 5 cm 10 cm 15 cm 20 cm
la diferite înălţimi
Secţiunea [mg/l]
0
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10

29