CANCERUL DE PROSTATA

1. Definiţie
- este o afecţiune malignă în care celulele prostatice se modifică, se înmulţesc necontrolat şi vor
creşte foarte repede dând naştere unei mase tumorale la nivelul prostatei

Etiologia:
- cancerul de prostata afectează in special barbaţi in vârsta. Patru din cinci cazuri sunt
diagnosticate la barbaţii cu vârsta peste 65 de ani, iar mai puţin de 1% au vârsta sub 50 de ani.
Deşi rar, cancerul de prostata poate fi întâlnit si la pacienţi de 30-40 de ani.

Factori de risc:
- factorul genetic
- barbaţii care consuma cantitaţi mari de grăsimi – in special carne roşie si alte surse de grăsime
animala – au un risc mai mare de a dezvolta cancer prostatic
- un nivel crescut de testosteron influenţează, de asemeni, instalarea cancerului de prostata
- au fost descoperiţi si alţi factori de risc: fabricanţii de baterii, lucrătorii in industria cauciucului
si cei are sunt frecvent expuşi la cadmiu par sa fie mult mai vulnerabili la cancerul de prostata.

Tablou clinic
• Polakiuria - mai ales spre dimineaţă, de intensitate variabilă şi nelegată direct de volumul
tumorii prostatice.
• Disuria
• Hematuria - nu este caracteristica, dar poate apărea prin invazie tumoralâ
• Retenţia incompletă de urină, iniţial fără distensie vezicală, ulterior cu distensie vezicală
• Retenţia completă de urină reprezintă cea mai redutabilă complicaţie obstructivă ce apare ca
urmare a obstrucţiei tumorale cervico-prostatice.
• Durerea loco-regională - se datorează extensiei tumorale cu stimularea sensibilităţii loco-
regionale.
• Durerile osoase - sunt caracteristice fazelor avansate, cu extensie metastatică osoasă
Diagnosticul paraclinic:
Tuşeul rectal - este primul examen care se efectuează şi cel mai orientativ la primul contact cu
pacientul.
Ecografia - se poate efectua pe cale abdominală, perineală, transuretrală, dar cel mai informativ,
transrectală
- reprezintă o metodă de diagnostic, stadializare, poate fi completată prin puncţie-biopsie şi are
marele avantaj că este inofensivă şi repetabilă
- ecografia prostatică transrectală este mai informativă decât tuşeul rectal, şi mult mai ieftină şi
mai neinvazivă decât CT, RMN şi urografia
Tomografia computererizata se adresează regiunii pelvine pentru tumora primitivă şi
adenopatiei locoregionale secundare şi abdomenului, toracelui şi cutiei craniene pentru
detectarea metastazelor. CT este inferioară ecografiei transrectale şi RMN transrectale pentru
diagnosticul tumorii prostatice.
Rezonanţa magnetică nucleară permite studiul anatomiei intraprostatice pentru că diferenţiază
bine structurile tisulare moi.
-> RMN transrectală a intrat ca metodă de primă linie în stadializarea cancerelor de prostată în
clinicile care au acces la metodă, şi stabileşte cu acurateţe extensia locală a tumorii şi invazia
structurilor de vecinătate.
Limfadenectomia pelvină rămâne tehnica cea mai sigură pentru aprecierea adenopatiei
neoplazice pelvine în cancerul prostatic.
Radiografia reno-vezicală simplă nu este utilă în diagnosticul cancerului de prostată, dar este
definitorie pentru depistarea metastazelor osoase. Acestea sunt în 80% din cazuri
osteocondensante şi interesează în ordine oasele bazinului, vertebrele, coastele şi craniul.
Radiografia toracică este de asemenea utilă în obiectivarea metastaselor costale, vertebrale,
pulmonare sau în evidenţierea adenopatiei mediastinale.
Radiografiile de craniu, şi ale oaselor lungi sunt şi ele importante pentru detectarea depozitelor
secundare osoase
Radiografia reno-vezicala simpla (RRVS) poate arăta litiaza urinară, vezicala sau a aparatului
urinar superior, şi litiaza prostatică, întregind astfel diagnosticul.
Urografia intravenoasă, nu are valoare în fazele incipiente ale bolii, în fazele tardive
evidenţiază obstrucţia prostatocervicală care poate determina distensia suprajacentă.
Puncţia bioptică osoasă reprezintă o metodă mai rar folosită în ultimul timp, dar deosebit de
informativă.
Cistoscopia reprezintă o etapă obligatorie în diagnosticul şi stadializarea cancerului de prostată
(în stadiile avansate).
Marcheri tumorali
• PSA - antigenul specific prostatic, secretat de citoplasmă celulelor rostatice.
- valorile normale - 0 şi 4ng/ml
Evolutia
Cancerul de prostata netratat evoluează rapid ducând la deces in 8-9 luni. Cele mai frecvente
metastaze se produc in sistemul osos ( bazin, sacru, femur, coaste ) urmând apoi plămânii, pleura
si ficatul.
Tratamentul
Este cu atât mai eficace cu cat este instituit mai precoce.
In tratamentul cancerului de prostata este indicat tratamentul medicamentos, agenţii fizici si
tratamentul chirurgical.
Dacă stadiul bolii este avansat şi nu permite o intervenţie radicală, curativă sau boala este în
stadiu metastatic, baza tratamentului o constituie hormonoterapia, care este capabilă, cel puţin
iniţial, să oprească boala în stadiul în care a fost diagnosticată.
Chimioterapia se foloseşte astăzi mult in tratamentul cancerului de prostata cu rezultatele
încurajatoare.
Agentii fizici se folosesc sub diferite forme:
- Radiu implantat pe cale transvezicala
- Radioterapia care este mai puţin eficace
- Telecobalteria aplicata recent permite folosirea unor doze mai mari cu rezultate mai bune.
Tratamentul chirurgical – poate fi radical sau paleativ. Acesta este singurul capabil sa vindece
afecţiunea cu condiţia efectuării sale in timp util.