Anemia

Anemia este definită ca o reducere a valorilor hemoglobinei şi a hematocritului sub

valori de referintă, raportate la grupe de vârstă.
Principalele cauze ale anemiei feriprive sunt: aport inadecvat de fier, absorbtie
scazuta a fierului datorita dietelor bogate in fitati sau componente fenolice, necesar crescut de
fier (crestere sau sarcina), hemoragii, menstruatia, infectii cu parazitii, infectii acute si cronice
(malaria, tuberculoza, cancer, HIV).
La nivel mondial, carenta de fier este cea mai comună formă de malnutritie, fiind
astfel o problema importanta de sanatate publica ce afecteaza atat tarile in curs de dezvoltare,
cat si cele dezvoltate, avand consecinte majore asupra sanatatii. Anemia poate aparea in toate
etapele vietii, dar prevalenta este mai mare la femeile insarcinate si la copii mici.
Se considera ca 50% din cazurile de anemie sunt datorate deficientei de fier, dar
proportia variaza in functie de grupurile populationale si de zona geografica, in conformitate
cu conditiile locale. În studiile populationale, prevalenta anemiei prin deficit de fier se
evaluează prin determinarea hemoglobinei, cu toate că există şi teste specifice care identifică
mai exact statusul fierului în organism şi anume feritina serică, sideremia, transferina,
saturatia transferinei, protoporfirina eritrocitară, receptorii transferinei serice, investigatii care
se utilizează optional mai ales în cercetare. Valoarea de referință pentru analiza hemoglobinei
sanguine este de 11 mg/100 ml. sânge, copiii cu valori inferioare referinței fiind considerați
anemici.

Aportul alimentar de fier

În primele 4 luni de viață, fierul este asigurat din lapte. Laptele matern conține 1,0 -
1,5 mg Fe/litru din care se absoarbe 50% spre deosebire de laptele de vacă nemodificat care
conţine 1 mg Fe/litru din care se absoarbe doar 10%.
Se consideră că un copilul născut la termen şi alăptat exclusiv este protejat de
instalarea anemiei feriprive până la vârsta de 5-6 luni de depozitele de fier prezente la naştere,
precum şi aportul de fier cu biodisponibilitate ridicată din laptele matern.
După această vârstă (6 luni) alăptarea exclusivă nu mai poate acoperi necesarul de fier
al sugarului născut normoponderal.
Se consideră că un sugar are un risc ridicat de a dezvolta anemie la vârsta de 6 - 12
luni dacă:
 întârzie peste 5-6 luni introducrea alimentelor complementare;
  nu se introduc în cadrul alimentaţiei complementare preponderent alimente bogate în
fier (carnea de vită sau pui, galbenuşul de ou, legumele verzi) sau cereale fortifiate cu
fier;
 este alimentat cu lapte de vacă, lapte praf standard sau cu cantităţi excesive de
făinoase (care au un conţinut scăzut de fier).

Consecinţele clinice şi biologice ale carenţei de fier

Din prespectivă clinică o dezvoltare lentă a anemiei permite acomodarea fiziologică a
organismului la valori foarte mici ale hemoglobinei, astfel că, în formele uşoare şi medii de
anemie produsă prin carenţă de fier (Hb 7-11 g/dl) paloarea tegumentelor şi mucoaselor este
deseori, singura manifestare clinică.
În majoritatea cazurilor simptomatologia este nespecifică, copiii fiind irascibili,
apatici, obosiţi şi cu o capacitate redusă de concentrare. Atenţia şi percepţia sunt diminuate,
compromiţând performanţele şcolare la copii mai mari.
În anemiile severe pot apare şi manifestări clinice datorate insuficienţei cardiace
(tahicardie, cardiomegalie, prezenţa suflurilor anemice) şi/sau a enteropatiei exsudative.
Chiar şi în absenţa anemiei, carenţa de fier odată instalată, are consecinţe negative
asupra dezvoltării copilului generând:
 diminuarea performanţele cognitive, afectarea comportamentului şi dezvoltarea
fizică a sugarilor, copiilor preşcolari şi şcolari. Se discută în lumea ştiinţifică
implicarea carenţei de fier în dezvoltarea ADHD.
 alterarea statusului imunitar şi influenţarea morbidităţii prin infecţii la toate
grupele de vârstă.
 afectarea consumului de energie la nivel muscular şi implicit a capacităţii
fizice, a performanţei de muncă a adolescenţilor.
Anemia feriprivă instalată în primii ani de viaţă are efecte şi pe termen lung. Sugarii
care au fost anemici la vârsta de un an, au întârziere în dezvoltarea psihomotorie, iar la vârsta
şcolară, au performanţe scăzute la abilităţile lingvistice, motorii şi de coordonare, precum şi
un coeficient de inteligenţă mai redus cu 5 -10 puncte.
Din literatura de specialitate reiese de asemenea, că anemia feriprivă poate influenţa
negativ statusul emoţional afectând interacţiunea socială, gradul de circumspecţie, favorizând
comportamentul ezitant şi afectele preşcolarilor.
 Efectele negative asupra sănătăţii pe termen scurt mediu şi lung, atrag atenţia asupra
necesităţii combaterii anemiei feriprive în copilăria timpurie şi justifică importanţa
implementării unui program de profilaxie a anemiei feriprive la sugar şi copilul mic.

Alimentațía complementară
Alimentațía complementară reprezintă introducerea unor alimente care fac trecerea de la
alimentația exclusiv lactată la alimentația consistentă; termenul înlocuiește pe cel de
alimentație diversificată. Este definită ca demararea procesului de adăugare a alimentelor
solide și lichide, împreună cu laptele matern, când acesta din urmă nu mai satisface suficient
nevoile nutriționale ale sugarului.
Instrumente standardizate (propuse de OMS) pentru evaluarea si corectarea practicilor
nutritionale individuale :
- chestionarul de observare si consiliere privind tehnica de alaptare
- chestionarul de evaluare a si consiliere a practicilor de alimentatie complementara

Indicatori

1. Introducerea alimentaţiei complementare - alimente solide, semisolide şi moi

Definiţie

Procentul copiilor 6 – 8,9 luni care primesc alimente solide semisolide şi moi în
ultimele 24 de ore. Indicatorul vizează doar un segment îngust de vârstă, de 3 luni, pentru a
surprinde introducerea adecvată (din punct de vedere al vârstei) a alimentaţiei complementare.
Introducerea alimentaţiei complementare este deosebit de importantă la această vârstă, pentru
acoperirea nevoilor energetice ale copiilor.

Pentru copii alăptaţi, în ţările în curs de dezvoltare, necesarul de energie din alimentele
complementare este de 200kcal/zi, la 6-8 luni, de 300 kcal/zi, 9-11 luni şi 550 kcal/ zi, la 12-
23 luni. În ţările industrializate, aceste estimări diferă (130kcal/zi la 6-8 luni, 310kcal/zi la 9-
11luni si 580 kcal/zi la 12-24 de luni), din cauza diferenţelor de aport energetic de la laptele
matern. La copii nealăptaţi nevoile energetice sunt de aproximativ 600 kcal pe zi, la vârsta de
6-8 luni, 700 kcal pe zi, la vârsta de 9-11 luni, şi 900 kcal pe zi, la 12-23 luni

2. Diversificarea dietei
Indicatorul propus de OMS pentru evaluarea diversităţii dietei este Dieta minimum
diversificată
Definiţie
Procentul copiilor cu vârste de la 6 la 23,9 luni care primesc alimente din cel puţin trei grupe
alimentare, în ultimele 24 de ore. Nu se prevede nicio cantitate minimumă de alimente,
considerându-se că orice cantitate de alimente dintr-un grup de alimente este suficientă pentru
a "conta" în alimentaţia copilului. În documentul OMS privind indicatorii de evaluare a
practicilor de diversificare şi metodologia de măsurare a lor se afirmă că dieta minimum
diversificată presupune consumul unor alimente din 4 grupe alimentare diferite, dintre cele 7
grupe de mai jos:
Acestea sunt :
1. cereale, rădăcinoase, tuberculi;
2. leguminoase, nuci;
3. produse lactate (lapte, iaurt, brânză);
4. carne, peşte, ficat de pasăre/carne de la alte organe;
5. ouă;
6. Legume şi fructe bogate în vitamina A;
7. alte fructe şi legume
3.Consumul de alimente bogate în fier
Definiţie
Procentul copiilor cu vârsta cuprinsă între 6-23,9 luni care au consumat alimente
bogate în fier sau îmbogăţite cu fier, pe parcursul ultimelor 24 de ore.
Alimentele incluse în această categorie au fost diferite tipuri de carne, ouă şi alimente precum:
formule de lapte, pulberi comercializate cu cereale, cereale fortificate cu fier şi destinate,
special, copiilor.

4. Frecvenţa meselor
Numărul adecvat de mese, pentru copiii 6-23,9 luni, pe parcursul unei zile, depinde de
densitatea energetică a alimentelor locale şi de totalitatea alimentelor consumate de copii, la
fiecare hrănire. În cazul în care densitatea energetică sau valoarea produselor alimentare sunt
scăzute, sau copilul nu mai este alăptat, mesele trebuie să fie mai frecvente. În plus faţă de
mesele principale, se recomandă gustări hrănitoare (cum ar fi o bucată de pâine, fructe sau
păine cu pastă cu nuci) de 1-2 ori pe zi.
Gustările sunt definite ca alimente consumate între mese, pe care copilul le mănâncă, de
regulă, singur şi care sunt uşor de pregătit.

6. Dieta minimum acceptabilă (indicatorul de sinteză pentru nutriţia copiilor până la 2

ani)
Acest indicator de sinteză reprezintă rezultatul mai multor ani de studii în diferite ţări
şi înglobează doi dintre indicatorii cei mai relevanţi pentru nutriţia copilului mic – diversitatea
şi frecvenţa meselor, specifice diferitelor segmente de vârstă din grupa 6-23,9 luni
Definiţie
Proporţia copiilor cu vârsta între 6-23,9 luni care au beneficiat o dietă minimum
acceptabilă (în afară de laptele matern). Acest indicator compozit va fi calculat separat pentru
copii alăptaţi şi nealăptaţi cumulând două condiţionări simultane: de a avea o dietă minimum
diversificată şi o frecvenţă minimă a meselor.

Datele disponibile arată că în România:

• 97% dintre copii alăptați și 100% dintre cei nealăptați au primit alimente complementare în
perioada de vârstă de 6-8 luni. (un lapte diferit de cel matern pentru cei alăptați, sau un
aliment diferit de lapte pentru nealăptați);

• la grupa de vârstă între 6-12 luni, 1/3 au o dietă minimum diversificată , cu valori mai mari
în mediul rural; la grupa de vârstă 12-18 luni, 18% dintre copii nu au o dietă minimum
diversificată; la grupa de vârstă 18-24 de luni, 15% dintre copii nu au o dietă minimum
diversificată;
• laptele de vacă, laptele formulă sau iaurtul cumpărat din magazine au constituit produsele
lactate oferite cel mai des copiilor, față de iaurtul și brânza de vaci preparate în casă care sunt
foarte rar utilizate în alimentația copiilor. Brânza, chiar și cea comercializată este foarte rar
prezentă în dieta copiilor. Acest comportament este întâlnit și în mediul rural și în mediul
urban;
• mai puțin de jumătate dintre copiii sub un an consumă alimente bogate în fier sau îmbogățite
cu fier (carne, ou, lapte formulă, produse comercializate: pulberi cu cereale, cereale fortificate
cu fier), procentul crescând la 65% peste 18 luni. S-au înregistrat diferențe între copii din
mediul urban față de rural cu 15 puncte în favoarea celor din urban;
În ceea ce privește alimentația complementară, s-au evidențiat numeroase greșeli
alimentare privind neintroducerea alimentelor solide și semisolide nici până la vârsta de 9
luni, diversificarea necorespunzătoare, în special în detrimentul cărnii, oului și legumelor și
preferarea bananei în locul mărului, ceea ce a făcut ca mai puțin de jumătate dintre copiii între
6 – 11.9 luni să aibă o dietă minimum acceptabilă. Diversificarea a fost puternic influențată de
factori economici, fiind în special deficitară la etnia roma, în mediul rural și la copiii
provenind din mame cu nivel scăzut de educație.
Apare necesară dezvoltarea unor acţiuni educative pentru familie, care să vizeze şi educaţia
nutriţională si care să fie iniţiate în maternitate şi să continue la nivelul cabinetelor medicilor
de familie. În cadrul asistenţei profilactice trebuie acordată o atenţie specială în continuare
grupelor de risc pentru anemie şi anume mamelor cu nivel redus de educație, celor din mediul
rural, adolescentelor, mamelor cu copii prematuri.