Patogenitatea este capacitatea unui microorganism de a

produce boală în organismul gazdă. Pe baza acestui

criteriu microorganismele sunt divizate în 3 grupe:
 - microorganisme patogene care produc
îmbolnăvirea gazdei;
 -microorganisme patogene oportuniste care
produc îmbolnăvirea, dacă sistemul de apărare al
organismului gazdă este diminuat în mod semnificativ;
 -microorganisme nepatogene care nu produc
sau produc extrem de rar îmbolnăvirea gazdei (ex.
Lactobacillus acidophilus este nepatogen pt om. Totuși
statutul său se poate modifica prin adaptabilitatea
bacteriei și în urma radioterapiei, chimioterapiei,
imunoterapiei, când rezistența organismului este
compromisă).
 Factorii de patogenitate ai bacteriilor sunt codificaţi
de gene cromozomale, plasmidice, genomul
baceriofagilor integraţi sau gene localizate pe
transpozoni.
 Numeroase gene care codifică factorii de patogenitate
(adezine, invazine, exotoxine etc.) sunt localizate într-
o zonă a cromozomului numită ,, pathogenicity
island),, insula patogenității. Aceste insule au
dimensiuni cuprinse între 10-200KB și pot fi
transferate orizontal de la o bacterie la alta. Acestea
pot fi vizualizate la microscopul optic printr-o metodă
specială de colorare Feulgen (specifică pentru ADN).
Bazele genetice ale factorilor de patogenitate ale bacteriilor
patogene(După Baron S. Medical Microbiology Edition 4th )
Gene localizate pe Bacteria patogenă
Cromozom Vibrio cholerae
Salmonella typhimurium
Shigella spp
Aeromonas hydrophila
Pseodomonas aeruginosa
Yersinia enterocolitica
Yersinia pseudotuberculosis
Escherichia coli
Plasmide Shigella spp
Escherichia coli
Staphylococcus aureus
Bacillus anthracis
Genomul fagic Corynebacterium diphteriae
Streptococcus pyogenes
Escherichia coli
Clostridium botulinum
Transpozoni Escherichia coli
Factorii de patogenitate
Enterotoxina
Enterotoxina, factori de
invazivitate
Enterotoxina, factori de
invazivitate
Enterotoxină, aerolizină
Exotoxina A
Factori de invazivitate
Factori de invazivitate
Enterotoxina LT II
Factori de invazivitate
Factori de invazivitate,
colonizarea şi LT I
Toxina exfoliantă
Antrax toxina
Toxina difterică
Toxina eritrogenă
Enterotoxina Shiga-like
Toxina botulinică (C,D)
Enterotoxinele STA şi STB,
hemolizina
 Capacitatea speciilor de Shigella de a invada celule
organismului gazdă este codificată de o plasmidă de
140 megadaltoni sau enterotoxina termolabilă (LT I)
de Escherichia coli este codificată de o plasmidă, în
timp ce toxina termolabilă (LT II) este codifăcată de
cromozom. Factorii de virulenţă pot fi codificaţi de
genomul bacteriofagic integrat în cromozomul
bacterian prin lizogenie.
 Fagii temperaţi stau deseori la baza elaborării de
toxine de către bacteriile patogene. Ex. toxina
difterică produsă de Corynebacterium diphteriae,
toxina eritrogenă produsă de Streptococcus
pyogenes, toxina Shiga-like sintetizată de
Escherichia coli şi toxina botulinică elaborată de
Clostridium botulinum tipurile C şi D. Alţi factori de
virulenţă sunt codificaţi de cromozomul bacterian
(toxina holerică, enerotoxina la Salmonella şi
factorii de invazivitate la Yersinia).
 -Conțin gene de virulență (V1-V4);
 -Ocupă regiuni extinse distincte din cromozom (10-200Kb)
 -Genele PAI sunt inserate adiacent genelor ARNt
 Genele mobilității ca integrazele sunt localizate la începutul
insulei, foarte aproape de locusul ARNt
 -Sunt asociate frecvent cu elemente genetice mobile (DR=direct
repeats, integraze criptice sau funcționale sau transpozaze,
elemente de inserție= IS, transpozoni, plasmide sau fagi
integrați în cromozom);
 -Instabilitate genetică;
 -Limitele PAI sunt flancate frecvent de secvențe repetitive=DR
(direct repeats) de 16-20 până la 130 bp) care sunt utilizate
pentru procese de inserție și deleție;
 Conținutul G+C al PAI, diferă de cel al restului genomului și se
utilizează pentru identificarea PAI.
 -PAI apare ca o structură mozaicată datorită achizițiilor
anterioare de elemente genetice.
 Capsula
 Peretele
 Toxinele
 Flagelii
 Bacteriocinele
 Adezinele
 Factorii de invazivitate
 Capsula bacteriană la speciile capsulogene
reprezintă un important factor de patogenitate prin
efectul său antifagocitar.
Ex. bacterii capsulogene
◦ Bacillus anthracis,
◦ Streptecoccus pneumoniae (pneumococul),
◦ Pasteurella multocida
◦ Klebsiella pneumoniae
◦ Pseudomonas aeruginosa
◦ Neisseria meningitidis (meningococul), etc.
 Peretele bacteriilor conține componente toxice care sunt
implicate în patogeneza șocului septic bacterian. Spre
deosebire de exotoxine, componentele toxice ale peretelui
bacterian sunt componente structurale care nu sunt eliberate
în mediu extracelular, decât după moartea celulei și liza
acesteia. Se consideră că atât bacteriile Gram pozitive, cât și
cele Gram negative pot activa unele evenimente (citochine,
componentele complementului și a factorilor coagulării care
conduc la șocul septic.
 La bacteriile Gram negative, Lipidul A, cu funcții
de endotoxină al complexului LPS determină:
◦ eliberarea unor citochine proinflamatorii,
◦ activează cascada complementului și coagularea.
 Bacteriile Gram pozitive deși nu conțin endotoxine,
pot induce șocul septic prin intermediul unor
fragmente ale peptidiglicanului și acizii teichoici.
 Bacteriile frecvent implicate în șocul septic sunt
bacterii Gram negative ca:
 Escherichia coli,
 Pseudomonas aeruginosa
 sau Gram pozitive cum ar fi:
 Staphylococus aureus,
 Streptococcus etc.
 Toxinele sunt molecule proteice sau neproteice produse de
bacterii cu acțiune distructivă față de celulele
organismului gazdă.
◦ Toxinele de NATURĂ NEPROTEICĂ sunt LPS
(endotoxinele bacteriilor Gram negative și acizii
teichoici ai bacteriilor Gram pozitive.
◦ Toxinele de NATURĂ PROTEICĂ (EXOTOXINE) sunt în
general enzime care sunt eliberate de bacterii în mediul
extracelular, cu diferite mecanisme de acțiune:
 Toxinele A-B;
 Toxine proteolitice;
 Toxine formatoare de pori
 Alte toxine.
Caracterul Exotoxine Endotoxine
Proprietăți Proteine secretate de bacterii Complexul
chimice Gram pozitive și Gram negative, lipopolizaharidic din
în general termolabile membrana externă a
(Enterotoxina stafilococică este bacteriilor Gram negative,
termostabilă) produce liza celulelor și
este termostabil
Acțiune/ Specifică fie citotoxică, Febră, diaree, vomă
simptome enterotoxică sau neurotoxică
Toxicitate Crescută, adesea fatală Scăzută, rareori fatală
Imunogeni Inaltă, induc sinteza de anticorpi Slab imunogene, RI nu
tate neutralizanți duce la neutralizarea
toxinei
Potențialul Tratarea toxinei cu formaldehidă Nu
toxoid inactivează toxina, dar toxoidul
(anatoxină) este imunogen
Efect Nu Adesea
pirogen
• Toxinele A-B sunt produse de bacterii ca: Pseudomonas
aeruginosa, Escherihia coli, Vibrio cholerae,
Corynebacterium diphtheriae și Bordetella pertusis.
• Toxinele A-B sunt alcătuite din două componente:
• subunitatea A cu acțiune enzimatică și
• subunitatea B care este responsabilă de eliberarea
și legarea toxinei de celula gazdă.
• Activitatea enzimatică a subunității A poate fi
activitate proteolitică până la activitate de ADP -
ribozilare (legarea ADP-ribozei la o proteină) ca în
cazul: Vibrio cholerae, Bordetella pertusis,
Corynebacterium diphtheriae și Pseudomonas
aeruginosa (exotoxina A ).
• Toate toxinele A-B conțin un fragment conservat
nicotinamid-adenin-dinucleotidic a subunității A ceea
ce sugerează că acesta poate fi un ancestor comun.
◦ Toxinele proteolitice descompun anumite structuri
proteice specifice ale gazdei. Ex:
 toxinele produse de Clostridium tetani (tetanospasmina) și
 Clostridium botulinum (toxina botulinică),
 Pseudomonas aeruginosa (elastaza și proteaza IV).
Țintele pentru toxinele produse de Clostridium tetani și
Clostridium botulinum sunt sinapto-brevinele (proteine
integrate din membrana veziculelor secretoare) și previn
eliberarea neurotransmițătorilor conducând la diferite tipuri
de paralizii (flasce la nivelul nervilor periferici în botulism
sau spastice la nivelul SNC).
Elastaza și proteaza IV eliberate de Pseudomonas aeruginosa
acționează asupra proteinelor din matricea celulară,
asigurând diseminarea infecției.
 formează orificii în membrana celulei gazdă,
producând liza celulei.
 Dintre acestea amintim familia RTX
(denummirea provine de la unitățile de arginină R
și treonină T repetitive) întâlnită la multe bacterii
Gram negative patogene.
 Toxinele RTX au un mecanism comun de
eliberare (tipul secretor I). Numeroase bacterii
Gram pozitive conțin o citolizină sufhidril
activată (ex. listeriolizina O care asigură
eliberarea Listeria monocitogenes din fagozom.
◦ În categoria ,,alte toxine,, sunt încadrate IgA proteaze,
toxinele termostabile care activează guanilat-ciclaza și
toxinele care acționează asupra citoscheletului celulei
gazdă.
◦ IgA proteazele sunt enzime sintetizate de bacterii Gram
negative (Neisseria gonorrhoeae, Neisseria meningitidis,
Haemophilus influenzae) și bacterii Gram pozitive
(Streptococcus pneumoniae), care clivează IgA și permite
bacteriilor respective să adere la mucoase.
 BACTERIA
TOXINA ACTIVITATEA
IMPLICATĂ
Antrax- Factor edematos (EF) este o adenilat- ciclază care produce creşterea
Bacillus
Toxina nivelului AMP ciclic intracelular în fagocite şi formează pori permeabili
anthracis
(EF) pentru ioni în membrane (hemoliză)
Toxina Acţionează local şi produce creşterea nivelului AMP ciclic intracelular
Bordetella
Adenilat- în fagocite şi formează pori permeabili pentru ioni în membrane
pertussis
ciclază (hemoliză)
Enterotox
Vibrio Stimulează adenilat ciclaza şi determină creşterea AMPc în celulele
ina
cholerae tractului gastrointestinal, determinând pierdea apei şi electroliţilor
holerică

E. coli LT Escherichia
Similar toxinei holerice
toxina coli

Shiga Shigella Clivează enzimatic ARNr resultând inhibarea sintezei proteice în

toxin dysenteriae celulele sensibile

O protează dependentă de Zn++ care blochează transmiterea influxului

Toxina Clostridium
nervos la nivelul plăcii neuromusculare, cu producere de paralizii
botulinică botulinum
flasce

Toxina Clostridium O protează dependentă de Zn++ care blochează transmiterea influxului

tetanică tetani nervos la nivelul sinapselor inhibitorii producând paralizii spastice
FACTOR Bacteria implicată Activitatea
Streptococcus,
Hialuronidaza Staphylococcus Descompunerea acidului hialuronic
Clostridium

Colagenaza Clostridium spp Degradarea colagenului muscular

Vibrio cholerae
Neuraminidaza Degradarea acidului neuraminic din mucoasa intestinală
Shigella dysenteriae

Coagulaza Staphylococcus aureus Transformarea fibrinogenului în fibrină

Staphylococcus
Kinaza Transformarea plasminogenului în plasmină cu digestia fibrinei
Streptococcus
Degradează membrane neutrofilelor şi produce eliberarea
Leukocidina Staphylococcus aureus
lizozomilor
Streptococcus Degradează membrane fagocitelor şi produce eliberarea
Streptolizina
pyogenes lizozomilor
Streptococcus,
Fosfolipaze şi lecitinazecare distrug hematiile şi alte cellule prin
Hemolizinele Staphylococcus
liză
Clostridium
Lecitinaza Clostridium perfringens Degradează lecitina din membrane

Fosfolipaza Clostridium perfringens Degradează fosfolipidele din membrane

Factorul edematos este o adenilat ciclază care induce creşterea

Anthrax EF Bacillus anthracis
nivelului intracelular de AMPc
 Bacteriocinele sunt peptide sau proteine cu greutatea de
30-89KD codificate de gene plasmidice sau cromozomale
ale bacteriilor producătoare cu acțiune antibacteriană față
de alte bacterii.
◦ Sunt 3 clase de bacteriocine:
◦ Clasa I cuprinde bacteriocine reprezentate de peptide
cu structură modificată post translație,
lantibiotice.
◦ Clasa aIIa conține bacteriocine reprezentate de
peptide nemodificate, non-lantibiotice.
◦ Clasa a IIIa încadrează bacteriocinele reprezentate de
proteine mari.
 Clasa I -lantibiotice cu mai puţin de 28 a.a. cu masa
moleculară mică (sub 5 KD), peptide liniare sau
globulare, care conţin lantionină, beta- metillantionină
şi aminoacizi deshidrataţi.
◦ Sunt 2 tipuri de lantibiotice:
 peptide liniare: Nisina A (Lactococcus lactis subsp. lactis)
 peptide circulare: Mersacidina (Bacillus sp.)
◦ Clasa II de bacteriocine, peptide nemodificate, non- lantibiotice
care conţin 30-60 a.a. sunt în general termorezistente,
◦ Clasa II este subdivizata în 5 subclase (după Cotter, 2013):
 Subclasa IIa peptide liniare active fata de Listeria cu o secvenţă de a.a.
ZGNGVXaaC la capătul N-terminal,, şi includ pediocina PA-1 şi
carnobacteriocina X.
 Subclasa IIb sunt bacteriocine alcătuite din 2 peptide (2 subunități)
care formează un complex ca lactacin F şi ABP-118.
 Subclasa IIc sunt peptide circulare rezultate în urma legării covalente
a capetelor N și C-terminal cum ar fi carnociclina A şi enterocina AS-
48.
 Subclasa IId sunt bacteriocine liniare, non-pediocin like, formate
dintr-o singură peptidă, cum ar fi epidermicina NI01 şi lactococina A.
 Subclasa IIe sunt bacteriocine non ribozomale de tipul sideroforilor
ca microcina E492., produsă de Klebsiella pneumoniae şi de aceea în
această subclasa se încadrează bactericinele produse de becteriile
Gram negative.
◦ Clasa aIIIa conţine bacteriocine cu greutate moleculară
mare peste 30KD, proteine termolabile. Poate fi
divizată în două grupe:
◦ -grupa A ce conţine bacteriocine litice (enzime
bacteriolitice) care lizează celulele bacteriene
sensibile, ca enterolizina A şi
◦ -grupa B cu proteine non-litice cum ar fi cazeicina 80 şi
helveticina J.
 După eliberare de către bacteria
bacteriocinogenă,bacteriocina se cuplează cu
receptorul de pe suprafața celulei bacteriene
sensibile.
 Mecanismele bactericide ale bacteriocinelor
sunt:
 - formare de pori in membrane
 - nucleaza cu funcția DNază și RNază, și
 - Peptidoglicanaza acționează asupra
peretelui celular.
Caracteristica Bacteriocine Antibiotice
Aplicații Alimente /clinică Clinică
Sinteză Ribozomi Metaboliți secundari
Spectru de activitate îngust larg
Active la nivel
Active la nivel micro-mili
Intensitatea activității nano-micro
molar
molar
Sensibilitate la enzime
Mare Moderată sau absentă
proteolitice
Stabilitate termică Ridicată Scăzută
Activitate în limite de pH Largi Înguste
Culoare, gust, miros Nu Da
Adaptare prin Determinant genetic
Posibilitatea celulei țintă
modificarea transferabil care inactivează
de a dezvolta rezistență
membranei compuși activi
Formare de pori
în membrană și
Membrana celulară și ținte
Mod de actiune inhibarea
intracelulare
biosintezei
peretelui
Toxicitate față de celula
◦ Microorganismele patogene exprimă anumiți factori numiți
adezine care permit aderarea și legarea prin intermediul
unor molecule de la suprafața celulelor gazdei.
◦ Adezinele sunt de natură polipeptidică sau polizaharidică.
Adezinele proteice pot fi divizate în fimbrii și nonfimbrii.
 Fimbriile sunt filamente proteice la suprafața celulelor
bacteriene mai ales Gram negative (Escherichia coli, Vibrio
cholerae, Pseudomonas aeruginosa, Neisseria spp.) care se leagă
la anumiți receptori de pe celula gazdă.
 Adezinele nonfimbrii sunt proteine care servesc ca factori de
aderență, dar nu formează structuri polimerice lungi.
 Acestea asigură un contact mai strâns cu celula gazdă și se
întâlnesc la bacterii Gram negative (Yersinia pseudotuberculosis,
Escherichia coli enteroparogen, Neisseria spp.), dar și
 Gram pozitive (Staphylococcus spp., Streptococcus spp.,
micobacteriile patogene).
◦ Adezinele de natură polizaharidică sunt componente ale
membranei celulare, peretelui sau capsulei bacteriene.
 Acizii theicoici ai bacteriilor Gram pozitive servesc ca adezine pentru
Staphylococcus spp., Streptococcus spp.
 Polizaharidele din capsula micobacteriilor (glucan și manan) sunt
recunoscute de receptorii celulei gazdă (receprorul pentru
componentul3 al complementului sau receptorul pentru manoză).
◦ Moleculele care servesc ca receptori ai celulei gazdă pentru
microorganisme pot fi
 proteine de membrană,
 imunoglobuline de suprafață,
 glicolipide, glicoproteine și proteine ale matricei extracelulare
(fibronectina și colagenul).
 Unele microorganisme, ca Escherichia coli enteroparogen injectează
 propriul receptor proteic în celula gazdă.
◦ Invazivitatea este proprietatea unui microorganism de a difuza în
diferitele compartimente ale organismului și prezintă două
aspecte: invazivitate extracelulară și intracelulară.
◦ Invazivitatea extracelulară reprezintă depășirea barierelor
naturale de către microorganismele patogene , care difuzează în
țesuturi dar rămân în afara celulelor organismului gazdă și
reprezintă o strategie folosită de Staphylococcus aureus,
streptococii beta-hemolitici din grupul A. Aceste microorganisme
sintetizează numeroase enzime ca:
 hialuronidaza,
streptokinaza,
stafilokinaza,
 lipaza și
nucleaza.
◦ Hemolizinele secretate de aceste microorganisme lizează nu
numai eritrocitele, ci și alte tipuri de celule și contribuie la
disperasare germenilor în țesuturi.
◦ Elastaza secretată de Pseudomonas aeruginosa reprezintă un alt
exemplu de factor de invazivitate extracelulară.
◦ Invazivitatea intracelulară reprezintă penetrarea celulelor
gazdă de către germenii patogeni, care supraviețuiesc în acest
mediu.
◦ Unele microorganisme patogene sunt obligat intracelulare ca:
Rickettsia spp., Chlamidia spp. , Mycobacterium leprae.
◦ Alți patogeni sunt facultativ intracelulari care pătrund în
celule se multiplică și sunt diseminați în organism.
Există trei nișe intracelulare în care patogenii pot supraviețui:
◦ -în vacuolele fagolizozomale cu mediu acid și condiții hidrolitice poate
supraaviețui și multiplica Coxiella burnetti;
◦ -în vacuole care nu au fuzionat cu lizozomii pot fi întâlnite
Mycobacterium spp., Salmonella spp., Legionella pneumophila și Chlamydia
trachomatis;
◦ -în citosolul celulei gazdă pot supraviețui și replica Shigella flexneri,
Listeria monocytogenes ,Rickettsia rickettsii ,Yersinia și Brucella.
◦ Bacteriile care supraviețuiesc intracelular se replică și pot
difuza la celulele vecine sau pot migra în alte zone ale
organismului. Și mai mult, Shigella și Listeria utilizează o cale
de transmitere de la o celulă la alta prin intermediul unei
prelungiri ale celulei gazdă spre celula adiacentă, care
formează o invaginare a membranei celulare, astfel bacteria
este inclusă într-o vacuolă intracitoplasmatică în celula
adiacentă.
◦ Macrofagele și neutrofilele, în care supraviețuiesc bacterii,
reprezintă vectori pentru aceste microorganisme, asigurând
diseminarea lor prin sistemul circulator sanguin sau limfatic.
 1.Aderarea la suprafaţa celulelor epiteliale ale org. gazdă
L.m. aderă la suprafaţa celulelor epiteliale gazdă prin
interacţiunea proteinelor de suprafaţă proprii cu suprafaţa
celulei gazdă.
Internalina A este o proteină de suprafaţă la Listeria
monocytogenes necesară pătrunderii bacteriei în celulele
nefagocitare- celulele epiteliale.
Internalina A de la suprafaţa L.m. se leagă de o
proteină (caderina E) de la suprafaţa celulelor epiteliale
ale organismului gazdă.
Această interacţiune pare să stimuleze fagocitoza L.m.

Internalina B are rol în invadarea hepatocitelor.

Proteină de suprafaţă p 104 intervine în aderarea bacteriei
la celulele intestinale
2. Internalizarea

După internalizare L.m.

este captată în vacuola
fagocitară.
Supravieţuirea bcteriei
în vacuola fagocitară
este asigurată de
LLO,

Superoxiddismutaza

Catalaza
3. Eliberarea din vacuola fagocitară

Liza membranei vacuolei

fagocitare este asigurată de
LLO şi fosfolipazele C.
Celulele se replică

pH –ul crescut şi prezenţa Fe

inactivarea LLO.
Act A determină acumularea
de actină în jurul bacteriilor
4. Polimerizarea monomerilor de actină
Proteina Act A declanşează polimerizarea actinei sub forma unei
,,comete cu coadă,,
După eliberarea L.m. din vacuole, bacteriile încep să se replice
în citoplasmă.
Proteina de suprafaţă Act A induce polimerizarea moleculelor de
actină cu formarea unor filamente de actină (40μ). Celulele
bacteriene se deplasează prin intermediul acestor filamente
către membrana celulară (1,4μ/s) Astfel, bacteriile sunt
diseminate la celulele adiacente, evitând contactul cu anticorpii
sau alte molecule imunoactive.
5.Interacţiunea cu celula vecină

LISTERIOPOD

L.m. pe baza motilităţii conferite de

formaţiunea rezultată prin polimerizarea
actinei,, realizează o protuzie a
membranei celulare LISTERIOPOD care
permite interacţiunea cu celula vecină
6. Diseminarea la celulele vecine

L.m. internalizată în
celula vecină este
conţinută de o vacuolă
cu membrană dublă.