POEZII 14 FEBRUARIE

"Fii iubitul meu: Ce inseamna asta?

Fiecare dintre noi trebuie singur sa treca prin viata,

Mult mai nefericiti decat am putea crede,

Tanjind dupa un adevar pe care nu l-am vazut niciodata.

Iubitii sunt dincolo de acest vis,

Sunt asemenea rasariutului de soare peste o lume impietrita.

Putem stii putin despre aceasta calatorie

Cu exceptia miracolelor ce pot interveni.

Nu exista alta cale de a da, decat prin iubire

Libertatea noastra de a ne darui altuia.

Intr-un asemenea sacrificiu continuu speram sa traim

Nemaifiind legati de vise pamantesti,

Chiar daca ne unim vietile impreuna."

"In fiecare zi zambetul tau devine Luceafarul meu.

Ma uit la tine si atunci sentimentele mele incep sa straluceasca.

De la tine am invatat de departe mai mult decat simple numere sau cuvinte:

Tu esti cartea care intr-o zi va fi a mea.

Tu esti acela in a carui iubire dragostea mea de invatatura

Intr-o zi isi va trasa linia sa ancestrala.

Prin toate mijloacele tu ma ajuti sa cresc in frumusete,

Te rog sa fii iubitul meu.

Imi lipsesti teribil in aceste zile de dragoste,

Imi lipsesti, iar rana lasata ma injunghie si ma doare.

Vad dragoste in jurul meu si imi trebuie

Atat de multa putere doar pentru a ma misca.

In curand, in curand, dragostea mea, aceasta asteptare va lua sfarsit,

Iar tu si cu mine vom avea ceea ce ne dorim.

In zile ca acestea vom sta langa foc,

Iar toata durerea indurata va fi de mult timp uitata."

"O dragoste puternica nu are nevoie de semne,

Iar pentru a simti profund nu ai nevoie de lumini:

Asa ca vrei sa fii iubitul meu?

Dragostea iubeste zilele insorite,

Cand cuvintele aduc in suflete noaptea linistita.

O dragoste puternica nu are nevoie de semne,

Nici noi nu ne putem diviniza singuri sufletele

Fara muzica placerii:

Asa ca vrei sa fii iubitul meu?

Ai vrea sa te lasi sa fii al meu

Asa cum eu sunt a ta, plina de dorinta si de dor?

O dragoste puternica nu are nevoie de semne,

Nici gresit nu este sa trasezi o linie

Si sa ai cu disperare nevoie sa fii rasplatit:

Asa ca vrei sa fii iubitul meu?

Pentru ca dragostea creste asa cum vinul devine in timp mai bun
Aceasta dulcete face diminetile mai luminoase.

O dragoste puternica nu are nevoie de semne:

Asa ca vrei sa fii iubitul meu?"

"Zilele dragostei au nevoie de companie,

Dar in tot acest timp eu sunt singura.

Cuvinte dulci pline de afectiune imi umplu diminetile

Asemenea clopotelor ce bat in geamurile ferestrei mele.

Nu stiu de ce nu am pe nimeni langa mine.

Am iubit si am fost iubita in axcesti ani nelinistiti.

Misterul dragostei il port in mine

Este un intuneric nedezvaluit inca de catre luna si de stele.

Si inca simt mai multa dragoste in mine decat

Am simtit vreodata in cercul sarutului.

Dragostea nu are nevoie sa fie pasiune sau febra,

Nici nu are nevoie de maini pentru a putea dezmierda.

Dragostea nu necesita companie.

Nu are nevoie de un obiect sau de o casa.

Ea zboara deasupra extazului diminetii

Si aduce in camera mea Universul!"

"De acesta sarbatoare as vrea sa fii cu mine.

Ma simt mai singura decat in majoritatea zilelor,

Ma simt singura chiar si atunci cand reusim la telefon

Sa ne atingem cu cuvintele fata pe care nu ne-o puteam vedea.

Fiind departe de mine imi esti mult mai drag

Asa ca, oricare dintre noi ar fi putut sa ramana acasa.

Dragostea mea este prin locurile prin care tu ai ratacit

Fiind cu tine unde nu pot eu sa fiu.

Nu ne alegem obiectele pasiunii noastre,

Dar asteptam pasivi focul divin

Care ne distruge trecutul si ne lumineaza soarta,

Rasucindu-se printre aleile dorintei.

Asa ca sunt a ta si voi astepta multumita,

Lasand dragostea sa-mi modeleze viata si vointa.

Valentine pentru iubiti si pentru prietene.

Dragostea mea merge spre tine in ziua asta!

Iubirea este ceva diferit de dorinta:

Asa cum cerul este linistit si impacat,

Nici dragostea nu este interesata de lucruri marunte si de meschinarii.

Nu exista nevoi egoiste care sa fie cantarite

In loc, singura plenitudinea iubirii inspira,

Neavand nevoie nici de cauza nici de motiv.

In fiecare zi incantate gandurile mele stau alaturi de tine."

"Vrei sa fii iubitul meu?

Stiu ca sunt a ta.

Esti asemenea unei mari involburate

Iar eu sunt stancile pe care le mangai.

Esti ca un val nesfarsit

Iar eu sunt nisipul tau care te asteapta sa-l dezmierzi.

Si te voi astepta vesnic

Sa vii si sa-mi acoperi mana.

Voi astepta intotdeauna, caci

Esti o parte din mine.

Te tin in bratele mele in timp ce tu

Vii la nesfarsit spre mine.

Vrei sa fii iubitul meu?

Stiu ca sunt a ta.

Te iubesc, iar dragostea mea tanjeste

Sa fie tarmurile tale aurite."

"Cuvintele pot spune ceea ce inimile divinizeaza

Acest moment romantic al anului:

Asa ca vrei sa fii iubitul meu?

Voi fi a ta daca vei fi al meu

Pana cand luna aurita se va intalni cu mohoratul miez de noapte.

Pentru ca cuvintele pot spune ceea ce inimile divinizeaza.

Cand aerul va fi parfum iar apa vin,

Si Eros va sopti la urechile noastre:

Vrei sa fii iubitul meu?

Si cand vom indrazni sa ne marturisim sentimentele

In acele zile ingerii vor astepta sa ne inveseleasca:

Asa ca vrei sa fii iubitul meu?

Oh, iubire! Lasa dragostea in aceasta zi sa straluceasca

In bogatie de fantezie si de pasiuni absolute!

Caci cuvintele pot sa spuna ceea ce dragostea divinizeaza:

Asa ca vrei sa fii iubitul meu?"

"In aceste zile de dragoste imi iau un legamant

Sa te iubesc etern,

De-a lungul cailor lungi si intortocheate ale vietii.

Dar te voi iubi oricum.

Aceste cuvinte prevestesc dorinta mea de neclintit

De a iubi in ciuda durerii trecatoare,

Furie, placere, teama, liniste, rusine:

Dar si fara cuvinte te voi iubi.

Un juramant de dragoste este pecetea finala

Asupra unei ordonante pe deplin decretate

Nici nu-i transforma sensul,

Nici nu se adauga dragostei pe care o simtim;

Si e asemenea unui vaslasi, ce-si pune greutatea

Impotriva curentului puternic si iute

Ce-i poarta fragila barca de-a lungul sau

Spre locul in care isi va intalni ursita mult visata.

Deci, de ce un legamant de Sfantul Valentin?

Asemenea oricarui juramant, sa ma lege

De orice imi este destinat:

De cuvintele purtate de vantul mut."

"Acest sentiment de dragoste pe care il am pentru tine,

Un sentiment atat de puternic, atat de special, atat de nou.

Imi dai in fiecare zi darul fericirii,

Nu am stiut niciodata ca ar putea fi asa.

Mi-ai dat dragoastea ta indiferent de pretul platit,

Cu inima mea in grija ta, nu ma voi pierde niciodata.

Sau nu ma voi intreba niciodata ce inseamna da fapt dragostea,

Pentru ca acum stiu ca inseamna atat de multe lucruri:

Intelegere si depasire a tuturor momentelor bune sau rele,

Impartirea emotiilor, indiferent daca sunt triste sau fericite.

Sa fii aici unul pentru altul si la tristete si la bucurie,

Unul langa altul pentru tot restul zilelor.

Singura mea dorinta este sa fiu cu tine, dragostea mea,

Pentru fiecare zi ma rog cerului,

Ca sa-ti amintesti mereu de sentimentele mele pentru tine.

Un sentiment atat de puternic, atat de special, atat de nou."

"Ti-ai inchis vreodata ochii si ai visat

La felul in care ai vrea sa fi iubit?

Ti-ai imaginat vreodata ce de amintiri ai avea?

Eu fac asta tot timpul si si ma vad pe mine impreuna cu tine

Nu pot sa-mi imaginez nimic mai dulce decat sa stau langa tine.

Nu este nimic altceva ce as prefera sa fac decat sa ma pierd in tine.

De cate ori imi pun o dorinta, jur

Ma gandesc la tine

Si multumesc cerului

Pentru ca mi-a trimis dragostea ta."

"Noi stim ca unu ori unu fac unu,

dar un inorog ori o para

nu stim c�t face.

Stim ca cinci fara patru fac unu,

dar un nor fara o corabie

nu stim c�t face.

Stim, noi stim ca opt

impartit la opt fac unu,

dar un munte impartit la o capra

nu stim c�t face.

Stim ca unu plus unu fac doi,

dar eu si cu tine,

nu stim, vai, nu stim c�t facem.

Ah, dar o plapuma

inmultita cu un iepure

face o roscovana, desigur,

o varza impartita la un steag

fac un porc,

un cal fara un tramvai

face un inger,

o conopida plus un ou,

face un astragal...

Numai tu si cu mine

inmultiti si impartiti

adunati si scazuti

ramanem aceiasi...

Pieri din mintea mea !

Revino-mi �n inima ! "

"E o �nt�mplare a fiintei mele

si atunci fericirea dinlauntrul meu

e mai puternica dec�t mine, dec�t oasele mele,

pe care mi le scrasnesti intr-o imbratisare

mereu dureroasa, minunata mereu.

Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte

lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart

fluviul rece �n delta fierbinte,

ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-ma, fericire, �n sus, si izbeste-mi

tampla de stele, p�na c�nd

lumea mea prelunga si �n nesfarsire

se face coloana sau altceva

mult mai inalt si mult mai cur�nd.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!

Doua c�ntece diferite, lovindu-se amestecandu-se,

doua culori ce nu s-au vazut niciodata,

una foarte de jos, intoarsa spre pam�nt,

una foarte de sus, aproape rupta

�n infrigurata, neasemuita lupta

a minunii ca esti, a-ntamplarii ca sunt."

"Ma culcasem l�nga glasul tau.

Era tare bine acolo si sanii tai calzi �mi pastrau

tamplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce c�ntai.

Poate ceva despre crengile si apele care ti-au cutreierat

noptile.

Sau poate copilaria ta care a murit

undeva, sub cuvinte.

Nici nu-mi mai amintesc ce c�ntai.

Ma jucam cu palmile �n zulufii tai.

Erau tare indaratnici

si tu nu ma mai bagai de seama.

Nici nu-mi mai amintesc de ce pl�ngeai.

Poate doar asa, de tristetea amurgurilor.

Ori poate de drag

si de blandete.

Nu-mi mai amintesc de ce pl�ngeai.

Ma culcasem l�nga glasul tau si te iubeam."

"De mult negru ma albisem

De mult soare ma-nnoptasem

De mult viu mai mult murisem

Din visare ma aflasem

Vino tu cu tine toata

Ca sa-ntruchipam o roata

Vino tu fara de tine

Ca sa fiu cu mine, mine

O rasai, rasai, rasai

Pe infernul meu, un rai

O ramai, ramai, ramai

Palma bate-mi-o in cui

Pe crucea de carne

Cind lumea adoarme."

"C�nd ne-am zarit, aerul dintre noi

si-a aruncat dintr-o data

imaginea copacilor, indiferenti si goi,

pe care-o lasa sa-l strabata.

Oh, ne-am zvarlit, strigandu-ne pe nume,

unul spre celalalt, si-atat de iute,

ca timpul se turti-ntre piepturile noastre,

si ora, lovita, se sparse-n minute.

As fi vrut sa te pastrez �n brate

asa cum tin trupul copilariei, in trecut,

cu mortile-i nerepetate.

Si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut."

"N-ai sa vii si n-ai sa morti

N-ai sa sapte intre sorti

N-ai sa iarna, primavara

N-ai sa doamna, domnisoara.

Pe fundalul cel albastru

din al ochiului meu vast

meteor ai fost si astru

si incest ai fost, prea cast.

Uite-asa ramanem orbi

surzi si ciungi de un cuvant.

Soarbe-ma de poti sa sorbi

"S" e rece azi din sunt."

"Pe urma ne vedeam din ce �n ce mai des.

Eu stateam la o margine-a orei,

tu - la cealalta,

ca doua toarte de amfora.

Numai cuvintele zburau intre noi,

inainte si inapoi.

Vartejul lor putea fi aproape zarit,

si deodata,

�mi lasam un genunchi,

iar cotul mi-infigeam �n pam�nt,

numai ca sa privesc iarba-nclinata

de caderea vreunui cuvant,

ca pe sub laba unui leu alergand.

Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,

inainte si inapoi,

si cu c�t te iubeam mai mult, cu at�t

repetau, intr-un virtej aproape vazut,

structura materiei, de la-nceput."

"Si vine toamna iar

ca dup-un psalm aminul.

Doi suntem gata sa gustam

cu miere-amestecat veninul.

Doi suntem gata s-ajutam

brandusile ardorii

sa infloreasca iar �n noi

si-n toamna-aceasta de apoi.

Doi suntem, c�nd cu umbra lor

ne impresoara-n lume norii.

Ce ganduri are soarele cu noi -

nu stim, dar suntem doi."

"Setos iti beau mirasma si-ti cuprind obrajii

cu palmele-amandoua, cum cuprinzi

�n suflet o minune.

Ne arde-apropierea, ochi �n ochi cum stam.

Si totusi tu-mi soptesti: "Mi-asa de dor de tine!"

Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi

pribeag pe-un alt pam�nt.

Femeie,

ce mare porti �n inima si cine esti?

Mai c�nta-mi inc-o data dorul tau,

sa te ascult

si clipele sa-mi para niste muguri plini,

din care infloresc aievea - vesnicii"

"Iubesti - c�nd ulciorul de-arama

se umple pe r�nd, de la sine

aproape, de flori si de toamna,

de foc, de-anotimpul din vine.

Iubesti - c�nd suava icoana

ce-ti faci �n durere prin veac

o tii �nramata ca-n rana

stravechiului verde copac.

Iubesti - c�nd sub timpuri prin sumbre

v�ltori, unde nu ajung sorii,

te-av�nti sa culegi printre umbre

balaiul sur�s al comorii.

Iubesti - c�nd simtiri se desteapta

ca-n lume doar inima este,

ca-n drumuri la capat te-asteapta

nu moartea, ci alta poveste.

Iubesti - c�nd �ntreaga faptura,

cu schimbul, odihna, furtuna

�ti este-n aceeasi masura

si lava patrunsa de luna."

"Frumoaso,

ti-s ochii-asa de negri incat seara

c�nd stau culcat cu capu-n poala ta

�mi pare

ca ochii tai, adanci, sunt izvorul

din care tainic curge noaptea peste vai

si peste munti si peste sesuri

acoperand pamantul

c-o mare de-ntuneric.

Asa-s de negri ochii tai,

lumina mea."

"Intelepciunea unui mag mi-a povestit odata

de-un val prin care nu putem strabate cu privirea,

paienjenis ce-ascunde pretutindeni firea,

de nu vedem nimic din ce-i aievea.

Si-acum, c�nd tu-mi ineci obrajii, ochii

�n parul tau,

eu, ametit de valurile-i negre si bogate

visez

ca valul ce preface-n mister

tot largul lumii e urzit

din parul tau -

si strig,

si strig,

si-ntaia oara simt

intreaga vraja ce-a cuprins-o magul �n povestea lui."

"Ce simplu mi-ai fi, daca nu te-as iubi

Altceva nu-i nimic

Si mereu ma complic

Si ce simplu mi-ar fi,

Daca nu te-as iubi.

Daca m-as lua dupa pretexte,

daca-as trage unde e usor,

nici nu trebuia s-aud de tine

si-mi era mai de folos sa mor.

M-am bagat de buna voie sluga,

dragostei morale ce ti-o port,

dar pricep ca mi-ar fi fost rentabil

sa privesc destinul ca pe-un sport.

Nu-i o simpla incapatanare,

pentru un ambitios pariu,

dar aleg o cale complicata,

tocmai din motivul ca sunt viu.

Eu detest relatia burgheza,

decorata circumstantial,

ma inchin la legile naturii

si salut iubirea, ca scandal.

Mama ei de viata prefacuta,

tatal ei de soarta la mezat,

te iubesc in felul unui traznet,

te prefer asa cum s-a-ntamplat.

Greu imi e si greu iti e si tie

cu acest fel de a trai al meu,

totusi, vreau sa stii ca, din pacate,

dragostea e o dificultate,

fara care-ar fi cu mult mai greu."

"Cad grabite pe aleea

Parcului cu flori albastre

Frunze moarte, vorba ceea,

Ca iluziile noastre.

Prin lumina estompata

De matasa unui nor,

Visatoare trece-o fata

C-un plutonier-major.

Rumen de timiditate

El se uita-n jos posac.

Ea striveste foi uscate

Sub pantofii mici de lac.

Si-ntr-o fina descordanta

Cu privelistea sonora,

Merg asa, cam la distanta,

El major si ea minora..."

"Atat de frageda, te-asemeni

Cu floarea alba de cires,

Si ca un inger dintre oameni

In calea vietii mele esti.

Abia atingi covorul moale,

Matasa suna sub picior,

Si de la crestet pana-n poale

Plutesti ca visul de usor.

Din incretirea lungii rochii

Rasari ca marmura in loc ...

Si-atarna sufletu-mi de ochii

Cei plini de lacrimi si noroc.

O vis ferice de iubire,

Mireasa blanda din povesti,

Nu mai zambi! A ta zambire

Mi-arata cat de dulce esti.

Cat poti cu-a farmecului noapte

Sa-ntuneci ochii mei pe veci,

Cu-a gurii tale calde soapte,

Cu imbratisari de brate reci.

De-odata trece-o cugetare,

Un val pe ochii tei fierbinti:

E-ntunecoasa renuntare,

E umbra dulcilor dorinti.

Te duci; si-am inteles prea bine,

Sa nu ma tin de pasul tau,

Pierduta vesnic pentru mine,

Mireasa sufletului meu!

Ca te-am zarit e a mea vina,

Si vesinic n-o sa mi-o mai iert,

Spasi-voi visul de lumina

Tinzandu-mi dreapta in desert."