Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Beajan
Beajan
Aceasta metoda consta in prelucrarea suprafetelor uzate si apoi incarcarea cu un strat de material care sa
compenseze atat materialul indepartat prin uzare cat si cel indepartat prin prelucrare si apoi readucerea lui la
forma si dimensiunile initiale. Pentru incarcarea pieselor se foloseste unul din procedeele tehnologice cunoscute
cum ar fi : sudare, metalizare, incarcare galvanic sau deformare plastica (acolo unde este posibil).
Trebuie mentionat faptul ca cel mai frecvent se utilizeaza pentru incarcarea suprafetelor uzate, ca procedee
tehnologice :
a) Metalizarea (sau pulverizarea termica)
b) Sudarea
c) Acoperirile galvanice
Acoperiri galvanice (cu Cr, Fr, Ni, Cu, Cd, Zn, etc).
METODE SI PROCEDEE OPTIME DE RECONDITIONARE A PIESELOR
AUTOVEHICULELOR
ΦdRI = Φdn - iR
ΦdRII = Φdn - 2iR
⋮
ΦdRq = Φdn - qiR
___________________
q= – numarul cotelor de reconditionare
Intervalul de reconditionare iR, reprezinta grosimea totala a stratului de material indepartat atat prin
procesul de uzare, cat si prin prelucrare mecanica pentru a aduce piesa la cota (treapta sau dimensiunea) de
reparatie.
Diferenta dintre doua cote succesive la arbori este in general i R = 0,2 (0,25) mm.
Exemplu :
La motorul 810.99, fusul palier (P) si maneton (M) la arboreal cotit :
(P) → 𝜙46 , → 𝜙𝑑 → 𝜙45,75 ,
(M) → 𝜙43,98 , → 𝜙𝑑 → 𝜙43,73 ,
Concluzionam si spunem ca diametrul minim, minimorum ΦdRq pentru piesa de tip arbore este rezultat
(sau dictat) de conditia de rezistenta si rigiditate a piesei.
Pentru piesele de tip alezaj :
ΦDRI = ΦDn + iR
ΦDRII = ΦDn + 2iR
⋮
ΦDRq = ΦDn + qiR
___________________
q= - numarul maxim al cotelor de reconditionare pentru piesele de tip alezaj
ΦDRq – dimensiunea maxim maximorum stabilita de constructor pe baza criteriilor de rezistenta mecanica si
rigiditate (strivire a materialului – grosimea peretelui devine prea mica)
Aceasta metoda de reconditionare prezinta unele avantaje cum ar fi :
- disponibilitatea metodei;
- costul redus al alicarii metodei in comparatie cu celelalte metoede;
- utilizarea unor utilaje (SDV-uri) universale (in unele situatii se folosesc utilaje specializate);
- timpul de imobilizare al autovehiculului este mult mai redus;
- pregatirea de reparatie este mult mai simpla si mai ieftina;
- prelungirea duratei de viata a unor piese importante cu pondere insemnata in cadrul procesului.
Iar ca dezavantaje :
- aplicabilitatea metodei este limitata de atingerea cotelor limita (prevazute de constructor);
- nu se poate aplica decat la un procent limitat de piese (~ 20-25%);
- numarul de cote de reconditionare influenteaza negative rigiditatea si, respective, rezistenta mecanica
a piesei.
REGLEMENTĂRI ŞI STANDARDE INTERNAŢIONALE
Deşi industria europeană de autovehicule este una dintre cele mai reglementate, ea se confruntă cu
noi cerinţe din diverse domenii precum siguranţa, nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră, dependenţa
tot mai redusă de combustibili fosili importaţi şi responsabilitatea extinsă asupra produsului, concretizată
în măsuri eficiente de gestionare a autovehiculelor, de la proiectare până la scoaterea lor din uz.
Directiva 2000/53/CE referitoare la vehiculele aflate la sfârşitul vieţii prevede măsuri legate de produs sau
de sistem şi urmăreşte creşterea gradului de reutilizare, reciclare şi valorificare energetică a vehiculelor
scoase din uz, în scopul limitării acumulării deşeurilor neprocesabile, precum şi depozitarea acestora în
condiţii de siguranţă pentru mediu. De asemenea, directiva promovează eco-design-ul, utilizarea
materialelor reciclate şi îmbunătăţirea performanţelor în ceea ce priveşte protejarea mediului în cazul
tuturor agenţilor economici implicaţi în ciclul de viaţă al vehiculului.
Principalele idei care au rezultat în urma studiilor şi care au stat la baza elaborării Directivei
2000/53/CE sunt următoarele:
- Deşeurile trebuie reutilizate şi valorificate acordându-se întâietate reutilizării şi reciclării;
- Statele membre trebuie să se asigure că ultimul deţinător poate livra vehiculul uzat către o instalaţie de
tratare autorizată fără costuri, ca urmare a faptului că vehiculul nu are valoare sau în mare măsură
costurile punerii în aplicare ale acestei măsuri;
- Este important ca măsurile prevenite să se aplice cu începere din faza de proiectare a vehiculului;
- Cerinţele pentru dezmembrarea, refolosirea şi reciclarea vehiculelor uzate şi a componentelor acestora
trebuie integrate în etapele de proiectare şi producţie ale noilor vehicule;
- Trebuie încurajată dezvoltarea pieţelor de materiale reciclate;
- Este necesară introducerea unui certificat de distrugere pentru a condiţiona radierea vehiculelor coase
din uz;
- Agenţii economici care desfăşoară operaţiuni de colectare şi tratare a vehiculelor scoase din uz trebuie
să deţinăautorizaţii de mediu
- Stocarea temporară şi tratarea vehiculelor trebuie efectuate astfel încât să se prevină impactul negativ
asupra mediului şi afectarea concurenţei şi a schimburilor comerciale;
- Consumatorii trebuie să fie informaţi corespunzător de către agenţii economici relevanţi despre
gestionarea vehiculelor scoase din uz pentru a-şi adapta comportamentul şi atitudinea
În scopul prevenirii apariţiei deşeurilor, producătorii de vehicule, în considerare a posibilităţilor de
dezmembrare, reutilizare şi valorificare a componentelor şi materialelor acestora;
- Dezvoltarea utilizării materialelor reciclate la producerea de noi vehicule sau alte produse.
Persoanele fizice sau persoanele juridice deţinătoare de vehicule scoase din uz au următoarele
obligaţii:
- Să nu abandoneze vehiculele scoase din uz ori componentele solide şi/sau lichide ale acestora, pe sol,
în apele de suprafaţă şi ale mării teritoriale;
- Să predea vehiculele scoase din uz agenţilor economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de colectare
şi/sau tratare a vehiculelor scoase din uz.
Una dintre ţintele Directivei este aceea ca începând cu 2007 să se recupereze un procent de minim
85% greutate din masa unui autovehicul reciclat, inclusiv un procent de maxim 5% din energie, iar din
2015, un procent minim de 95% greutate, inclusiv un procent de maxim 10% energie.