Poliartrita reumatoida

Zamfir Doris-Adelina
IIA AMG

1
 Poliartrita reumatoida este o boala inflamatorie care afecteaza articulatiile
mainilor si picioarelor, de unde rezulta tumefactii, dureri si distructie articulara.
Incidenta poliartritei reumatoide este mai mare in randul femeilor decat in
randul barbatilor, iar statisticile arata ca se instaleaza intre 25 si 50 de ani.
Poate sa apara si la copii, iar atunci vorbim despre poliartrita reumatoida
juvenila, insa simptomatologia si prognosticul sunt usor diferite fata de adulti.
Cauza precisa nu se stie cu exactitate, dar este cunoscut faptul ca un rol destul
de important este jucat de factorii genetici. Deducem din frecventa de aparitie
mai ridicata la femei ca exista un rol al factorilor endocrini in determinarea
aparitiei bolii.

De asemenea nu se cunoaste intru-totul mecanismul de aparitie al bolii.

Poliartrita reumatoida debuteaza, avand drept catalizator o predispozitie
genetica, prin actiunea unui agent declansator. Regresia leziunilor este intalnita
foarte rar, iar un raspuns imun celular slab contribuie la evolutia bolii.
Membrana sinoviala sufera unele modificari in urma actiunii bolii, astfel tesutul
se ingroasa, practic hipertrofiandu-se iar vascularizatia locala creste , afectand
articulatia in partea externa si determinand leziuni la nivelul de intersectie a
cartilajului cu osul. Acest tesut va distruge articulatia datorita unor enzime care
sunt secretate.

Lichidul intraarticular se poate colecta in articulatia, provocand crestera

consecutiva a presiunii, care in timp se poate manifesta prin necroze tisulare
precum si prin corpi straini in articulatie. Dupa trecerea unui timp mai
indelungat de la aparitia poliartritei reumatoide, inflamatia in proces acut se
amelioreaza, formandu-se un tesut de tip fibros, care are drept consecinta
finala anchiloza prin restrangerea libertatii miscarilor articulare, indeosebi
atunci cand calcificarea intervine la nivelul proceselor fibroase.

Factorul reumatoid este un element cu o importanta mare, la nivelul

articulatiei, de aparitie si progresia a bolii.

2
Caracterul cronic al poliartritei reumatoide alterneaza cu momente de
acutizare a maladiei. Pe langa afectarea articulara, se pot evidentia complicatii
extraarticulare, adesea reprezentate de nodulii reumatoizi. Aparitia lor este
determinata de modificari vasculare determinate de acumularea exagerata a
complexelor imune circulante. Localizarea nodulilor reumatoizi este in special
periarticulara (adesea fiind afectata articulatia cotului), dar si in unele
compartimente seroase precum pericardul sau pleura, in tesutul pulmonar sau
cord.

Manifestari clinice ale poliartritei reumatoide. Factorii declansatori sunt

stressul, frigul, traumatismele. Initial afectiunea intereseaza o articulatie
urmand sa afecteze ulterior si altele. Simptomatologia de debut intereseaza
articulatia, apoi apar simptomele sistemice precum:

Tumefactia articulatiei
Slabiciune fizica insotita de o stare de oboseala
Scadere in greutate
Intepenirea unei articulatii
Dureri la nivel articular
Dureri musculare

Poliartrita reumatoida are un caracter progresiv necesitand cativa ani, uneori,

pana sa se instaleze complet. Un element de insemnatate mare este caracterul
simetric al artritei, precum si faptul ca articulatiile interfalangiene distale nu
sunt afectate. Sunt afectate indeosebi articulatiile de calibru mare care au o
solicitare mecanica mai mare. Sunt afectate mai des articulatia mainii,
genunchiul, piciorul si articulatia radiocarpiana, insa acest lucru nu cruta
celelalte articulatii. Cartilajul este distrus progresiv in evolutia bolii, osul sufera
modificari, capsula si tendoanele se inflameaza , producand in timp deformari
osteoarticulare.
Un semn distictiv la nivelul articulatiei mainii este interesarea articulatiei
proximale interfalangiene ce apare dupa o evolutie de aproximativ un an a

3
maladiei. O imagine caracteristica este afisata in urma afectarii articulatiilor
mainii, asociata cu o deviatie spre ulna a degetelor. Soldul nu este la fel de
frecvent afectat, dar boala odata instalata determina aparitia coxartrozei.
Genunchii sunt foarte frecvent afectati, poliartrita determinand la acest nivel
aparitia gonartrozei cu o simptomatologie foarte zgomotoasa. La nivelul
piciorului sunt afectate mai ales articulatiile metatarsofalangiene. Aceste
leziuni determina deformari articulare, cu afectarea mersului, prin durere.

Diagnosticul poliartritei reumatoide. Examinarea paraclinica de tip biologica

evidentiaza in majoritatea cazurilor un sindrom inflamator prezent, care se
caracterizeaza prin marirea VSH-ului si a fibrinogenului.

La circa 25% dintre bolnavi se poate regasi o forma de anemie cauzata de

inflamatia cronica, ce duce la incapacitatea utilizarii fierului pentru formarea de
eritrocite. Dozarea factorului reumatoid in ser este una necesara si utila vizavi
de diagnosticul acestei boli. Acesta poate fi prezent la o proportie de pana la
80% la cei suferinzi de poliartrita reumatoida.

Examinarea radiografica a articulatiilor are o utilitate insemnata pentru

diagnostic, care poate evidentia scaderea densitatii tesutului osos, deformare
articulara, ingustare a spatiului articular si/sau eroziuni marginale. Aceste
elemente sunt intalnite mai des la nivelul articulatiilor mici ale piciorului si

4
mainii, dar si la nivelul soldului sau al genunchiului. Simetria este caracteristica
de baza a leziunilor. Artroscopia este o investigatie folosita pentru a evalua
extinderea leziunilor, dar isi gaseste foarte rar aceasta intrebuintare.

Criteriile AAR sunt folosite in scop diagnostic (daca 4 sunt prezente atunci
diagnosticul este pozitiv):
1. Mai mult de o ora de redoare matinala a articulatiei
2. Cel putin 3 arii articulare afectate simultan de artrita notate de medic
3. Articulatiile mainii care sunt afectate de artrita intereseaza articulatiile
proximale interfalangiene si cele metacarpofalangiene
4. Simetrie a artritei ce intereseaza in acelasi timp, in ambele parti ale corpului
aceeasi articulatie
5. Noduli reumatoizi notate de medic la examen obiectiv
6. Elemente radiologice caracteristice bolii: eroziuni, decalcificari
juxtaarticulare

Tratamentul poliartritei reumatoide

Tratamentul bolii urmareste scaderea inflamatiei si ameliorarea durerilor
articulare, precum si stoparea progresiei modificarilor de distructie ale osului si
ale cartilajului. Tratamentul este de mai multe tipuri: tip medicamentos, tip
fizioterapic, tip radioterapic si ortopedic.

Tratamentul de tip medicamentos foloseste antiinflamatoare (stero- si non-

steroidiene), analgezice, imunosupresoare (metotrexat, azatioprina,
ciclofosfamida) ori medicamente cu actiune remitiva (penicilamina,
antipaludice de sinteza, saruri de aur). Cele mai utilizate sunt AINS-urile cu o
varietate foarte mare de medicamente (Indometacin, Arcoxia, Voltaren,
Diclofenac, Ketoprofen,etc), putand fi utilizate oricare dintre ele, pastrand o
variabilitate a eficientei. Riscul unui ulcer sa a unei hemoragii in zona gastrica
se incadreaza ca si reactii secundare ale acestor medicamente astfel ca ele
trebuie asociate cu protectoare ale mucoasei gastrice atunci cand se decide
administrarea lor.

5
Terapia cu corticosteroizi are o eficacitate crescuta de imbunatatire a
simptomelor clinice si biologice insa nu are efect si pe firul evolutiv al
poliartritei reumatoide. O folosim indeosebi pentru a trata vasculita sau pe
termen scurt pana la momentul de aparitie al efectului AINS-urilor. Mai sunt
eficiente si pentru puseele acute ale bolii, manifestarile sistemice sau
tratamentul reactiilor adverse ale altor medicamente.

Sarurile de aur au o eficienta crescuta cand se folosesc la debutul bolii. Este

necesara o perioada de 2 luni pentru ca o ameliorare clinica sa poate fi
observata. In jur de 25 % dintre bolnavi pot intra in remisiune completa dupa
utilizarea lor.

Penicilamina se poate folosi daca sarurile de aur nu sunt eficiente. Au reactii

adeverse la nivel cutanat, renal sau digestiv.

Antipaludicele de sinteza cu reprezentatntul de departe cel mai folosit

Hidroxiclorochina. Aceste medicamente necesita follow-up destul de des in
sfera oftalmologica deoarece pot cauza retinopatie ce poate duce la cecitate
ireversibila.

Imunosupresoare dintre care cel mai utilizat este metotrexatul deoarece este
foarte eficient si este bine tolerat de cei mai multi bolnavi. Ca si efect secundar
des acuzat notam anemia.

Tratamentul local ce presupune administrare la nivelul articulatiei interesate a

unor produse de tip cortizonic sau scleroza/radioterapia localizata cu scopul de
a elimina panusul articular profuz. Poliartrita cu punct de localizare
preponderent la nivelul articulatiei genunchiului, poate fi tratata cu succes prin
infiltratii cu solutii vascoelastice intraarticulare. Procedura este simpla si consta
in 3 injectii, una pe saptamana, iar ulterior se repeta dupa 6 luni. Injectiile sunt
nedureroase, cu riscuri minime si cu beneficii mari. Va recomandam Neovisc,

6
un preparat cu o solutie de 1% hialuronat de sodiu obtinut prin biofermentatie,
ambalat in seringi pre-umplute sub vid, sterilizate prin autoclavare.

Fizioterapia are rolul de a reduce din inflamatie, de a relaxa musculatura, de a

ameliora din durere si de a scadea redoarea matinala.

Gimnastica de tip medical este foarte importanta in evolutia bolii, deoarece

previne redoarea articulara determinata de poliartrita reumatoida.