80 2.

Elemente de mecanică newtoniană

PROBLEME REZOLVATE

2.1. Două particule se mişcă pe direcţia Ox conform ecuaţiilor:

1
x1 ( t ) = x0 + v1t , x 2 ( t ) = v 2 t + at 2
2
a) Să se reprezinte grafic x1 ( t ) , şi x 2 ( t ) .
b) Să se exprime distanţa dintre particule ca funcţie de timp.
c) Este posibilă întâlnirea particulelor?
d) Să se stabilească momentul când distanţa dintre particule este minimă, precum
şi valoarea acesteia.
Se consideră: x0 = 1m;v1 = 1m / s;v 2 = 2m / s;a = −1m / s2 .

Rezolvare:
1 2
a) x1 ( t ) = 1 + t; x 2 ( t ) = 2t − t
2

⎛ 1 ⎞
b) D= D = x1 ( t ) − x 2 ( t ) = ⎜ 1 − t + t 2 ⎟
⎝ 2 ⎠
c) Nu, deoarece ecuaţia D=0 are rădăcini imaginare.
dD
d) = 0 conduce la t=1s. La acest moment de timp distanţa dintre particule
dt
este minimă.
D(1)=1/2 m

2.2. Să se stabilească traiectoria punctului material care se deplasează în planul

xOy conform ecuaţiilor:
2. Elemente de mecanică newtoniană 81

a) x = x0 + v x t; y = y0 + v y t
1 2
b) x = x0 + v x t; y = y0 + v y t + at
2
1
c) x = x0 + v x t + at 2 ; y = y0 + v y t
2
d) x = A cos ωt; y = A sin ωt .

Să se recunoască natura geometrică a curbelor obţinute; x0 ,y0 ,A,v x ,v y ,a,ω sunt

constante.

Rezolvare:
Pentru a afla traiectoriile se elimină timpul între cele două ecuaţii în
fiecare caz în parte. Astfel, rezultă:
vy
a) y = y0 + ( x − x0 ) , dreaptă
vx
vy a
b) y = y0 + ( x − x0 ) + 2 ( x − x0 ) , parabolă
vx 2v x
v a
c) x = x0 + x ( y − y0 ) + ( y − y0 ) , parabolă
vy 2v 2y
d) x 2 + y 2 = r 2 , cerc.

2.3. Legea de mişcare a unui punct material este dată de relaţia:

r uur uur 1 uur
r = 1x v x t + 1y (v y t + at 2 ) + 1z z0 cos ωt
2
Să se calculeze:
a) Viteza şi acceleraţia
b) Aplicaţia numerică pentru t=0 şi t=1s, ştiind că:
v x = v y = 1m / s,a = 1m / s2 ,z = 1m şi ω = πs−1 .

Rezolvare:
r r uur uur uur
r d r r&
a) Se ştie că: v = = r . Astfel: v = 1x v x + 1y (v y + at) − 1z z0 ω sin ωt , de
dt
unde rezultă componentele vitezei: v x (t) = v x ; v y (t) = v y + at ;
v z (t) = −z0 ω sin ωt .
Deci, v(t) va fi:
 82 2. Elemente de mecanică newtoniană

v(t)= v x 2 + (v y + at)2 + z02ω2 sin2 ωt

Ştiind că
r
r d 2 r r& r r
a= = v = 1y a − 1z z 0 ω 2 cos ωt ,
dt 2
componentele acceleraţiei vor fi:
⎧a (t) = 0
⎪⎪ x
⎨a y (t) = a
⎪ 2
⎪⎩az (t) = − z0 ω cos ωt
Atunci a(t) va fi:
a(t) = a2 + z02ω4 cos2 ωt .

b) v(0) ≅ 1,41m / s
a(0) = 1 + π4 ≅ 9,9m / s2
v(1) = 5 ≅ 2,2m / s

a(1) = 1 + π4 ≅ 9,9m / s2

2.4. Să se găsească viteza şi poziţia unui corp la momentul de timp t=1s, dacă
acceleraţia acestuia are componentele: a x = a0 ; a y = a0 cos ωt; az = kt .
π
Aplicaţie numerică: k = 2ms−3 ; ω = s−1;a0 = 50cm / s2 .
2
Se ştie că la momentul de timp t=0, corpul se află în originea sistemului de
referinţă, şi în repaus.

Rezolvare:
Ştiind că :
dv x dv y dv
ax = , ay = , az = z ,
dt dt dt
vom calcula componentele vitezei:

∫ ∫ ∫
v x = a x dt ; v y = a y dt ; v z = az dt .
Prin integrare obţinem:
2. Elemente de mecanică newtoniană 83

⎧
⎪v x = v 0x + a0 t
⎪
⎪ a0
⎨v y = v 0y + sin ωt
⎪ ω
⎪ 1 2
⎪⎩v z = v 0z + 2 Kt
Din condiţiile iniţiale, rezultă că:
a0 = 0,5m / s2 ;x0 = y0 = z0 = 0;v Ox = v Oy = v Oz = 0 ,
şi atunci:
2 2
( a0 t )2 + ⎛⎜ 0 sin ωt ⎞⎟ + ⎛⎜ Kt2 ⎞⎟
a 1
v = v 2x +v 2y +v 2z =
⎝ ω ⎠ ⎝2 ⎠
dx dy dz
Deoarece v x = , vy = , vz = , vom obţine coordonatele x, y, z prin
dt dt dt
integrarea vitezelor. La modul general, acestea sunt:

1
∫
x = v x dt = v 0 x t +
2
a0 t 2

a0
∫
y = v y dt = v 0y t −
ω2
cos ωt

1
∫
z = v z dt =v 0z t + Kt3 .
6

Vectorul de poziţie: r uur uur uur

r(t) = 1x ⋅ x(t) + 1y ⋅ y(t) + 1z ⋅ z(t)
are modulul:
r(t) = x 2 + y 2 + z2 .

Ţinând seama de condiţiile iniţiale, la momentul t=1s se obţin:

1
v x = 0,5m / s;v y = m / s;v z = 1m / s;v = 1,16m / s
π
x = 0,25m;y = 0m;z = 1/ 3m;r = 0,46m .

2.5. Considerând două puncte materiale aflate în mişcare, pentru care se cunosc
a1(t) = t + t 2 şi a& 2 (t) = −2t 2 , să se găsească r21 = r21(t) dacă la t=0 se ştie că
a2,0 = 0,v1,0 = v 2,0 = 0 şi r1,0 = r2,0 = 0 .
 84 2. Elemente de mecanică newtoniană

Rezolvare:
Pentru primul corp avem:
t 2 t3
∫
v1 = a1dt = + + C1
2 3
t 2 t3
Dar v1,0 = 0 ⇒ C1 = 0 astfel că v1(t) = + . Atunci
2 3
t3 t 4
∫
r1 = v1dt = +
6 12
+ C2

Deoarece r1,0 = 0 ⇒ C2 = 0 .
Pentru cel de-al doilea corp, obţinem:
2
∫
a2 = a& 2dt = − t3 + C3.
3
2
Deoarece a2,0 = 0 rezultă că C3 = 0 astel că a2 = − t3 .
3
4
t
∫
Atunci: v 2 = a2dt = − + C4 , unde din aceleaşi considerente C4 = 0 şi
6
atunci:
1 5
∫
r2 = v 2dt = −
30
t + C5 , iar C5 = 0 .

Astfel
1 5 1 4 t3
r21 = r2 − r1 = − t − t − .
30 12 6

2.6. Pentru un punct material aflat în mişcare accelerată se cunosc: a(t) && = 1 t şi
2
a& ( 0 ) = 1,a(0) = 2,v(0) = 3 . Să se calculeze spaţiul parcurs de punctul material în
prima secundă de la începutul mişcării.

Rezolvare:
2
&& = t + C1;a(0)
∫
a& = adt
4
& = 1 ⇒ C1 = 1

t2
Deci: a& = + 1
4
t3
&
∫
Astfel: a = adt =
12
+ t + C2
2. Elemente de mecanică newtoniană 85

t3
Deoarece a(0) = 2 rezultă că C2 = 2 şi a = + t +2.
12
t4 t2
∫
Atunci: v = adt = + + 2t + C3 , unde C3 = 3 . Astfel s ( t ) va fi:
48 2
t5 t3
∫
s(t) = vdt =
240 6
+ + t 2 + 3t + C4 .
Atunci spaţiul parcurs în prima secundă va fi:
1 1 101
Δs = s(1) − s(0) = + +4= m.
240 6 240

2.7. Un punct material se deplasează cu viteza constantă v pe o curbă continuă

realizată din două semicercuri de raze R1 = 2m şi R2 = 1m , conform figurii de
mai jos. Să se determine punctele în care apare un salt al acceleraţiei normale şi să
se calculeze raportul valorilor acesteia.

Rezolvare:

Pentru mişcarea circulară, acceleraţia normală este dată de:

v2
an =
R
Cum pe parcursul întregii mişcări v = constant, an este constantă pe semicercul
2
v2 v
AB, având valoarea an,1 = şi semicercul BC unde valoarea an,2 = .
R1 R2
Apare astfel un singur punct de salt al acceleraţiei normale şi anume în
punctul B, raportul celor două valori fiind:
an,2 R1
= = 2.
an,1 R2
 86 2. Elemente de mecanică newtoniană

2.8. Considerând
ur două
uur puncte ur la t=0, pleacă fără viteză iniţială din
uur materiale, care
poziţiile r1(0) = 2 ⋅ 1x − 1y , respectiv, r2 (0) = 0 , cu acceleraţiile constate:
uur uur uur uur uur uru
a1 = 2 ⋅ 1x + 1y , respectiv, a2 = 1x − 1y , să se determine poziţia relativă a
corpului 2 faţă de corpul 1 la t =4s.

Rezolvare:
r r r uur r uur
∫
Pentru o mişcare cu a =constant, viteza este v(t) = adt + C1 = at + v 0 şi
vectorul de poziţie va fi:
r
r r uuur at 2 uur ur
∫
r(t) = v(t)dt + C2 =
2
+ v 0 t + r0 .
Atunci, vectorii de poziţie pentru cele două puncte materiale sunt:
uur
ur a1t 2 uuur uur uur uur t 2 uur uur
r1(t) = + v 01t + r01 = (2 ⋅ 1x + 1y ) + 2 ⋅ 1x − 1y
2 2
uur 2
ur a t uuuu
r uuur uu
r uur t 2
r2 (t) = 2 + v 02 t + r02 = (1x − 1y ) .
2 2
uur
Poziţia relativă r12 a corpului 2 faţă de corpul 1 este:
uur ur ur t 2 uur uur uur uur
r12 (t) = r2 (t) − r1(t) =
2
( )
−1x − 2 ⋅ 1y − 2 ⋅ 1x + 1y
Astfel, pentru t = 4s, se obţine:
uur uur ur
u
r12 (4) = −10 ⋅ 1x − 15 ⋅ 1y

2.9. Două corpuri, cu energiile cinetice constante şi egale între ele, se mişcă pe
cercurile concentrice de raze r 1 şi r2 .
a) Să se găsească raportul dintre forţele care acţionează asupra corpurilor.
b)Aplicaţie numerică pentru: r1 = 2r2 .

Rezolvare:
a) Energia cinetică constantă conduce la relaţia:
m1v 12 m 2 v 22
= =C
2 2
2. Elemente de mecanică newtoniană 87

De aici rezultă că vitezele v1 şi v 2 sunt constante şi deci acceleraţiile tangenţiale,

dv
definite ca at = , sunt nule.
dt
Acceleraţiile normale sunt date de relaţia:
v 2 2C
an = = .
r mr
Astfel, raportul dintre forţele ce acţionează asupra corpurilor este:
F1 m1an1 r2
= =
F2 m2an2 r1
F1
b) = 0,5 .
F2

2.10. Să se scrie energia potenţială corespunzătoare forţei conservative:

r uur 1 uur ur
u
F = xy1x + (x 2 + y 2 )1y + yz1z .
2

Rezolvare:
Ţinând cont de relaţia dintre forţă şi potenţial:
r ⎛ ∂U uur ∂U uur ∂U uur ⎞
F = −∇U = − ⎜ 1x + 1y + 1z ⎟
⎝ ∂x ∂y ∂z ⎠
ur r
şi exprimând lucrul mecanic efectuat între punctele r0 şi r ca suma lucrurilor
mecanice efectuate pe segmentele:
( x0 ,y0 ,z0 ) − ( x,y0,z0 ) , ( x,y0 ,z0 ) − ( x,y,z0 ) şi ( x,y,z0 ) − ( x,y,z ) ,
se obţine:
x y z
1 2
U=− ∫ xy0dx − ∫ 2
(x + z02 )dy − ∫ yzdz =
x0 y0 z0

=−
1
2
( )1
( 1
) (
y 0 x 2 − x 02 − (y − y 0 ) x 2 + z 02 − y z 2 − z 02 =
2 2
)
1 2 1
= (x0 + z02 )y0 − (x 2 + z2 )y
2 2
Cum potenţialul este definit până la o constantă aditivă, obţinem:
1
U ( x,y,z ) = − (x 2 + z2 )y .
2
 88 2. Elemente de mecanică newtoniană

2.11. Să se găsească care din următoarele două câmpuri de forţă bidimensionale

este conservativ şi să se evalueze potenţialul asociat acestuia:
a) Fx =ky , Fy =kx .
b) Fx =ky , Fy = −kx , k fiind o constantă.

Rezolvare:
Pentru un câmp de forţe conservativ lucrul mecanic realizat prin deplasarea în
câmpul de forţe pe orice contur închis este nul:
r r
∫
Fd l = 0
Conform teoremei Stockes:
r r r r
∫ ∫
Fd l = ∇ × F ⋅ dS ,
S
ur uur uur
unde dS = dS ⋅ 1n , 1n este vectorul unitar normal la suprafaţa dS. Astfel, pentru
r
un câmp de forţe conservativ trebuie ca: ∇ × F = 0 . În cazul unui câmp
bidimensional, singura componentă nenulă a rotorului este componenta normală
pe plan care va fi calculată în cele 2 cazuri:

r ∂Fy ∂Fy
(
a) ∇ × F )z = ∂x ∂y
− = 0.

În acest caz câmpul este conservativ. Potenţialul este legat de câmp prin relaţiile:
∂φ ∂φ
Fx = − Fy = −
∂x ∂y
Astfel: φ = −kxy + ct.
∂Fy ∂Fx
( r
)
b) ∇ × F z =
∂x
−
∂y
= −2k ≠ 0 .

Câmpul nu este conservativ.

2.12. Găsiţi coordonatele centrului de masă al unei foi de tablă având forma din
figură.
2. Elemente de mecanică newtoniană 89

Rezolvare:
3 x0,1 + 2x0,3 + 0,5 1,4
x CM = = ≅ 0,233 m
6 6
3 x0,1 + 0,3 + 2x0,5 1,6
y CM = = ≅ 0,266 m.
6 6

2.13. Găsiţi poziţia centrului de masă pentru sistemul de patru puncte materiale
având masele m1=1kg , m2 =2kg, m3 =2kg şi m4 =1kg dispuse în planul xy ca
în figura de mai jos.

Rezolvare:
M= ∑ m = 6kg
i

m1x1 + m 2 x 2 + m 3 x 3 + m 4 x 4 11
x CM = = m
M 6

m1y 1 + m 2 y 2 + m 3 y 3 + m 4 y 4 10
y CM = = m
M 6
zCM = 0
 90 2. Elemente de mecanică newtoniană

r 11 r 5r
Atunci rCM = 1x + 1y .
5 3

2.14. Să se calculeze momentul de inerţie al unei semisfere faţă de:

a) axa de simetrie;
b) o axă perpendiculară pe axa de simetrie ce trece prin centrul bazei;
Semisfera este considerată omogenă, de densitate ρ şi rază R.

Rezolvare:
a) Se alege axa de simetrie ca axă Oz cu originea în centrul bazei. Atunci,
lucrând în coordonate sferice, momentul de inerţie al semisferei va fi:
π
2π 2 R

∫( )
Ι = ρ x 2 + y 2 dV =
∫ ∫∫ ρr
4
sin3 θdrdθdϕ =
0 00
R5 4 π 2 2
=ρ = ρVR2 = MR2 ,
5 3 5 5
4πR3 8
unde M este masa totală a sferei, M = ρ . Astfel Ι = ρπR5 .
3 15
La calculul momentului de inerţie s-a ţinut cont că, în coordonate sferice:
dV = r 2 sin θdrdθdϕ şi x 2 + y 2 = r 2 sin2 θ
b) Se consideră axa care ne interesează ca fiind axa Ox. Atunci:
π
2π 2 R
Ι=
∫(
ρ y 2 + z 2 dV =) ∫0 ∫∫
00
ρr 4 (cos2 θ sin θ +

π
R 2

∫
+ sin3 θ sin2 ϕ)drdθdϕ = ρ r 4dr[2π cos2 θ sin θdθ +
0
∫
0
π
2π 2

∫ sin ∫
2
+ ϕdϕ sin3 d θ] =
0 0
5
R 1 2 R5 4 π 2
=ρ [2π ⋅ + π ⋅ ] = ρ = MR2 ,
5 3 3 5 3 5
2. Elemente de mecanică newtoniană 91

unde s-au folosit y 2 = r 2 sin2 θ sin2 ϕ

z2 = r 2 cos2 θ .

2.15. Să se calculeze momentul de inerţie al unui cilindru de rază R şi înălţime h

faţă de:
a) axa de simetrie;
b) faţă de o axă perpendiculară pe axa de simetrie în centrul de masă;
Se consideră cilindrul omogen, de densitate ρ.

Rezolvare:
a) Se alege axa de simetrie ca axă Oz cu originea în centrul de masă şi se lucrează
în coordonate cilindrice:
h / 2 2π R

∫( ) dV = ∫ ∫ ∫ ρr3drdϕdz =
2 2
Ι= ρ x +y
−h / 2 0 0
4 2
R MR
=ρ 2πh = ,
4 2
unde dV = r dr dϕ dz, x 2 + y 2 = r 2 şi M=ρV cu V=R2πh .

b) Se alege axa care ne interesează ca fiind Ox:

h / 2 2π R

∫ ∫ ∫ ρ(y )
2
Ι= + z2 r 2 ⋅ drdϕdz =
−h / 2 0 0

2π R
⎛ 2 2 h3 ⎞
=ρ
∫∫ ⎜ hr sin ϕ + 2 ⎟ ⋅ r ⋅ drdϕ =
⎜
0 0⎝
r ⎟⎠

⎡ hR 4 π h3R2 π ⎤ MR2 Mh2 M⎛ h2 ⎞

= ρ⎢ + ⎥= + == ⎜ R2 + ⎟.
⎢⎣ 4 12 ⎥⎦ 4 12 4 ⎜⎝ 3 ⎠⎟

2.16. Un corp execută o mişcare oscilatorie armonică de-a lungul axei Ox

conform ecuaţiei:
⎛ π⎞
x = 2 cos⎜ πt + ⎟ m .
⎝ 3⎠
 92 2. Elemente de mecanică newtoniană

Se cere să se determine:
a) Viteza şi acceleraţia corpului;
b) Poziţia, viteza şi acceleraţia corpului la t = 1s şi la t = 0 ;
c) Viteza şi acceleraţia maxime;
d) Care este deplasarea corpului între t = 0 şi t = 1s ?

Rezolvare:
Comparând cu ecuaţia de mişcare a oscilatorului armonic în forma ei
generală, x = A cos(ωt + ϕ) , rezultă: A = 2 m, ω = π s −1,
ω π 1
ν= = = 0,5 Hz şi T = = 2s .
2π 2π ν
dx ⎛ π⎞
a) v = = −ωA sin(ωt + ϕ) = −2π sin⎜ πt + ⎟ m / s
dt ⎝ 3⎠
dv ⎛ π⎞
a= = −ω 2 A cos(ωt + ϕ) = −2π 2 cos⎜ πt + ⎟ m / s 2
dt ⎝ 3⎠
b) t = 1s ⇒
⎛ π⎞ ⎛ 1⎞
x = 2 cos⎜ π + ⎟m = 2⎜ − ⎟ = −1m
⎝ 3⎠ ⎝ 2⎠
⎛ π⎞ ⎛ 3 ⎞⎟
v = −2π sin⎜ π + ⎟m / s = −2π⎜⎜ − ⎟m / s = π 3 m / s
⎝ 3⎠ ⎝ 2 ⎠
⎛ π⎞ ⎛ 1⎞
a = −2π2 cos⎜ π + ⎟ = −2π2 ⎜ − ⎟ = π2 m / s2
⎝ 3⎠ ⎝ 2⎠
t=0⇒
π
x 0 = 2 cos = 1m
3
π ⎛ 3⎞
v 0 = −2π sin = −2π⎜⎜ ⎟m / s = −π 3 m / s
⎟
3 ⎝ 2 ⎠
π ⎛ 1⎞
a0 = −2π2 cos = −2π2 ⎜ ⎟ = − π2 m / s2 .
3 ⎝2⎠
c) v max = ωA = 2π m / s
a max = ω 2 A = 2π 2 m / s 2 .
d) Δx = x (1) − x (0 ) = −1m − 1m = −2m .
2. Elemente de mecanică newtoniană 93

2.17. Un punct material cu masa m = 0,2 kg , legat de un resort de masă

neglijabilă având constanta elastică k = 5 Nm −1 , oscilează cu amplitudinea
A = 5 cm , fără frecare, pe o suprafaţă orizontală.
Să se calculeze:
a) energia totală a corpului
b) viteza maximă
c) viteza, energia cinetică şi energia potenţială la elongaţia de 3cm
d) care este elongaţia sistemului la viteza de 0,1m / s .

Rezolvare:
a)
kA 2 5 ⋅ 25 ⋅ 10 −4 125
E= = = ⋅ 10 − 4 N ⋅ m =
2 2 2
= 62,5 ⋅ 10 − 4 J
b)
2
kA 2 mv max
E c,max = = ⇒
2 2
k
⇒ v max = ⋅ A = 25 ⋅ 5 ⋅ 10 −2 m / s = 0,25 m / s
m
c)
kA 2
Ec + Ep = E =
2
mv 2 kx 2 kA 2
+ = ⇒
2 2 2

v=±
m
k 2
(
A − x2 = ±
5
0,2
)
(25 − 9) ⋅ 10 −2 m / s

v = ± 25 ⋅ 16 ⋅ 10 −2 m / s = ±0,2m / s
mv 2 0,2 ⋅ 0,04
Ec = = J = 0,004J = 40 ⋅ 10 − 4 J
2 2
kx 2
5 ⋅ 9 ⋅ 10 −4
Ep = = J = 22,5 ⋅ 10 − 4 J .
2 2
Evident, suma lor este 62,5 ⋅ 10 −4 J .
 94 2. Elemente de mecanică newtoniană

mv 2 kx 2 kA 2
d) + = ⇒
2 2 2
m 0,2
⇒ x = ± A 2 − v 2 = ± 25 ⋅ 10 − 4 − ⋅ 0,01 m
k 5
x = ± (25 − 4 ) ⋅ 10 − 4 m = ± 21 ⋅ 10 −2 m
x ≈ ±4,6 cm .

2.18. Un pendul gravitaţional, cu masa m şi lungimea b , este scufundat într-un

mediu vâscos care determină o forţă încetinitoare proporţională cu viteza,
constanta de proporţionalitate fiind 2m g / b . Iniţial pendulul se află în repaus,
făcând cu verticala un unghi α mic. Să se găsească: unghiul pe care-l face acesta
cu verticala la un moment de timp t ulterior şi viteza pendulului.

Rezolvare:
Se alege ca variabilă independentă unghiul θ făcut de pendul cu verticala ce
trece prin punctul de suspensie. Ecuaţia de mişcare de-a lungul arcului de cerc de
rază b este:
mb&θ& = −mg sin θ − cbθ&
unde s-a notat c = 2m g / b .
Deoarece unghiul iniţial α făcut de pendul cu vericala a fost mic şi unghiurile
θ atinse de pendulul în mişcare vor fi mici, se poate face aproximaţia:
sin θ ≅ θ
Atunci, ecuaţia se scrie:
&θ& + c θ& + g θ = 0 .
m b
g
Aceasta este ecuaţia de mişcare pentru un pendul amortizat. Se notează = ω 02 şi
b
c
= 2γ . Ecuaţia devine:
m
&θ& + 2γθ& + ω 2 θ = 0
0

Soluţia este de forma: θ = θ 0 e − γt cos(ωt + ϕ ) , unde ω = ω 02 − γ 2 .

Viteza va fi:
θ& = −θ e − γt [ω sin(ωt + ϕ) + γ cos(ωt + ϕ)] .
0
Constantele θ 0 şi ϕ se determină din condiţiile iniţiale.
2. Elemente de mecanică newtoniană 95

2.19. Un oscilator mecanic cu masa m = 1kg execută oscilaţii de aceeaşi perioadă

cu un circuit oscilant RLC. Ştiind că pulsaţiile proprii ale celor două oscilaţii
coincid şi că R = 2Ω , iar coeficientul forţei rezistive mecanice este ρ = 3kgs −1 ,
să se afle inductanţa bobinei, L .

Rezolvare:
Condiţia ω1 = ω 2 conduce la ecuaţia:
2
ω 01 − 2γ 12 = ω 022
− 2γ 22 .
ρ R
Dat fiind că γ 1 = şi γ 2 = , egalitatea ω01 = ω 02 impune:
2m 2L
ρ R
=
2m 2L
adică
mR 3
L= = H.
ρ 2

2.20. O masă m legată de un resort de constantă elastică k execută oscilaţii

amortizate. Ştiind că după n oscilaţii amplitudinea scade de q ori, să se afle: a)
decrementul logaritmic al amortizării; b) perioada oscilaţiilor amortizate şi
coeficientul de amortizare.

Rezolvare:
a) Ştim că d = γT . Într-o mişcare amortizată:
A n = A 0 e − γnT .
An A 1
Astfel ln = nd . Deoarece 0 = q , rezultă d = ln q .
A0 An n

b) Pulsaţia oscilaţiei amortizată este:

⎛k⎞
ω = ω 02 − γ 2 = ⎜ ⎟ − γ 2 .
⎝m⎠
2π d
Dar ω = şi γ = astfel că obţinem ecuaţia:
T T
2 2
2π ⎛k⎞ ⎛d⎞
= ⎜ ⎟ −⎜ ⎟
T ⎝m⎠ ⎝T⎠
din care rezultă
 96 2. Elemente de mecanică newtoniană

m d
T= ⋅ 4π 2 + d 2 şi γ = .
k T

2.21. O vergea elastică cu masa m = 0,2kg oscilează forţat sub acţiunea forţei
F = 6e 5it (N) . Ştiind că vergeaua se rupe pentru deformaţii mai mari de 15cm , să
se afle ce relaţie trebuie să verifice coeficientul de amortizare al mişcării pentru ca
vergeaua să nu se rupă la rezonanţă?

Rezolvare:
Vergeaua va oscila cu pulsaţia ω = 5s −1 . Condiţia ca vergeaua să nu se rupă
la rezonanţă este A R < 15cm , care ţinând cont de expresia lui A R se scrie:
F0
m < 0,15 ,
2γ ω 02 − γ 2

unde F0 = 6N . Dar, la rezonanţă, ωR = ω 02 − 2γ 2 trebuie să fie egal cu

ω = 5s −1 , adică ω 02 = ω 2 + 2γ 2 . În acest caz, condiţia impusă pentru A R

devine:
F0
m < 0,15 .
2 2
2γ ω0 + γ
Astfel, ţinând seama de datele problemei, relaţia pe care trebuie să o verifice γ
este:
2
⎛ F0 ⎞
⎜ ⎟
( )
γ 2 ω2 + γ 2 > ⎜ m ⎟ ,
⎜ 2 × 0,15 ⎟
⎜ ⎟
⎝ ⎠
adică ( )
γ 2 25 + γ 2 > 10 4 .

2.22. Presupunând că în molecula liniară de CO 2 legăturile oscilează

independent, ambele oscilaţii fiind de aceeaşi frecvenţă şi amplitudine, să se
stabilească care este diferenţa de fază între cele două oscilaţii pentru deplasarea
maximă, respectiv, minimă a atomului de C .
Rezolvare:
2. Elemente de mecanică newtoniană 97

O C O

În figură este prezentată molecula de CO 2 , unde x 1 şi x 2 sunt

elongaţiile ce caracterizează oscilaţiile atomului de carbon corespunzătoare celor
două legături.
Elongaţia oscilaţiei rezultante va fi:
x = x1 − x 2
Scriind:
x 1 (t ) = a cos(ωt + ϕ1 )
şi
x 2 (t ) = a cos(ωt + ϕ 2 )
rezultă:
x (t ) = A cos(ωt + ϕ)
unde
A = 2a 2 + 2a 2 cos(ϕ1 − ϕ 2 ) .

Astfel, A este maxim când ϕ1 = ϕ 2 şi minim când ϕ1 − ϕ 2 = π .

2.23. Să se analizeze spectrul semnalului periodic f (t ) reprezentat în figurile:

a) b)

Rezolvare:
a) Conform analizei Fourier, coeficienţii din dezvoltarea în serie:
f (t ) = A 0 + ∑(A n cos nωt + B n sin nωt )
n
 98 2. Elemente de mecanică newtoniană

sunt
T
T 2
1 1 5
A0 = f (t )dt =
∫ ∫
5dt =
T T 2
0 0
T
T T
2
2 10 10 1
f (t ) cos nωtdt =
∫ ∫
2
An = cos nωtdt = sin nωt = 0
T T T nω 0
0 0
⎡ T⎤

[ ]
T
2 10 1 ⎢ 2π 2 ⎥ 5
Bn = ∫f (t ) sin nωtdt = ⎢ − cos n t ⎥= 1 − (− 1)n .
T T nω T 0 nπ
0 ⎢ ⎥
⎣ ⎦
Astfel, semnalul dat se scrie:

5 10 10 10
f (t ) = + sin ωt + sin 3ωt + sin 5ωt + ...
2 π 3π 5π

iar spectrul său arată astfel:

b) În acest caz, coeficienţii din dezvoltarea în serie Fourier sunt:

T
T 2 T
1 4 4
A0 = f (t )dt = −
∫ ∫
dt + ∫
dt = 0
T T T
0 0 T
2
T
T 2 T
2 8 8
An = f (t ) cos nωtdt = −
∫ ∫
cos nωtdt + ∫
cos nωtdt = 0
T T T
0 0 T
2
2. Elemente de mecanică newtoniană 99

T
T 2 T
2 8 8
Bn = f (t ) sin nωtdt = −
∫ ∫ sin nωtdt + ∫T sin nωtdt =
T T T
0 0
2
T

[ ]
T
8 1 2π 2 8 1 2π 8
= cos n t − cos n t = (− 1)n − 1 .
T nω T 0 T nω T T nπ
2
Astfel:
16 16 16
f (t ) = − sin ωt − sin 3ωt − sin 5ωt − ...
π 3π 5π

iar spectrul semnalului este:

2.24. Un pendul gravitaţional de lungime l = 2,5m pierde, în urma amortizării

99% din energia sa în primele 100s de la începutul mişcării. Ştiind că la
t = 0, A = A 0 , să afle de câte ori se va micşora amplitudinea mişcării după 100
de oscilaţii complete. Se va considera g = 10ms −2 .

Rezolavare:
Datorită amortizării, amplitudinea pendulului variază după legea:
A (t ) = A 0 e − γt .
1 2
Ştiind că energia oscilaţiilor pendulului E(t ) =kA (t ) scade la 1% din
2
valoarea iniţială după t 1 = 100s de la începutul mişcării, rezultă că:
A (100 ) E(t 1 ) 1
= =
A0 E0 10
de unde
100 2. Elemente de mecanică newtoniană

ln 10
γ= .
100
l
Cum ω 0 = 2π = πs −1 şi γ << ω 0 se poate considera că :
g
2π
ω= = ω 02 − γ 2 ≅ ω 0 .
T

Astfel, după 100 de oscilaţii complete, adică la momentul de timp

t 2 = 100T = 200s , amplitudinea va fi:
ln100
− ⋅200
( ) ( )
A t 2 = A 200 = A 0 e 100 = A 0 e −2 ln10 .
Astfel, obţinem:
A (100T )
= e −2 ln10 .
A0

2.25. Un corp de masă m aflat pe o suprafaţă orizontală este legat de două

resorturi de constante elastice k 1 şi k 2 , ale căror extremităţi sunt fixate rigid.
Neglijând masa resorturilor şi ştiind că mişcarea pe suprafaţa orizontală se face
fără frecare, să se afle pulsaţia cu care oscilează corpul.

Rezolvare:

Să presupunem că tensionăm resorturile astfel că faţă de poziţia de

echilibru deplasarea corpului este notată cu x .
Asupra corpului acţionează forţele F1 = −k 1x şi F2 = −k 2 x , orientate ca
în figură.
Astfel, ecuaţia de mişcare pentru corpul de masă m este:
m&x& = −(k 1 + k 2 )x
care, rearanjând termenii, devine:
2. Elemente de mecanică newtoniană 101

k + k2
&x& + 1 x = 0.
m
Atunci, pulsaţia oscilaţiilor executate de corpul de masă m este:
k1 + k 2
ω= .
m

2.26. Un sistem alcătuit din două corpuri de mase m1 şi m 2 legate între ele
printr-un resort de constantă elastică k şi lungime l 0 , oscilează fără frecare pe o
suprafaţă orizontală. Să se calculeze pulsaţia oscilaţiilor sistemului dacă se
neglijează masa resortului.

Rezolvare:

Presupunem că iniţial resortul este alungit şi apoi sistemul

r r este lăsat liber.
Asupra corpurilor m1 şi m 2 vor acţiona forţele elastice F1 şi F2 care sunt egale
r r
în modul F1 = F2 = kx , unde x = x 2 − x 1 − l 0 este alungirea resortului. Atunci
ecuaţiile de mişcare sunt:
m1&x&1 = kx
m 2 &x& 2 = −kx .
Înmulţind prima ecuaţie cu m 2 şi a doua ecuaţie cu m1 şi scăzându-le obţinem:
m1m 2 (&x& 2 − &x&1 ) = −k (m1 + m 2 )x .
Observând că &x& 2 − &x&1 = &x& şi rearanjând termenii, ecuaţia devine:
k
&x& + x = 0.
m1m 2
m1 + m 2
Introducând masa redusă a sistemului alcătuit din cele două corpuri
m1m 2
μ= , ecuaţia va fi scrisă sub forma:
m1 + m 2
102 2. Elemente de mecanică newtoniană

k
&x& + x = 0.
μ
Astfel, pulsaţia oscilaţiilor sistemului este:
k
ω= .
μ