Sunteți pe pagina 1din 8

Studenți:

Stan Mihai Gabriel


Constantin Paul Lucian
Grupa: 8417
Deșertificarea este un fenomen complex de transformare treptată a unor terenuri cu soluri
fertile în deșerturi, determinat de schimbările climatice (secetă puternică și prelungită) și
activitățile umane (supraexploatarea terenurilor).
Procesul de deșertificare poate rezulta după o evoluție seculară a climatului (ex. Sahara,
între 5000–1000 î.Hr.), dar, cel mai adesea ca rezultat al activităților antropice, omul fiind
autorul deșertificării. Deșertificarea se declanșează obișnuit ca urmare a distrugerii covorului
vegetal datorită exploatării excesive, necorespunzătoare a terenurilor fertile, cultivării excesive,
despăduririlor masive și suprapășunatului, diminuării rezervelor de apă (secarea râurilor și a
izvoarelor de coastă), eroziunii solului de apă și vânt, destructurării și poluării solului etc.
Deșertificarea influențează în mod negativ biodiversitatea, multe specii pier odată cu
distrugerea habitatului lor. Pe glob are loc extinderea deșerturilor și deșertificarea terenurilor
cultivate la o amploare crescândă.
Cauze:

Principala cauză a deșertificării este îndepărtarea vegetației. Îndepărtarea vegetației este


determinată de mai mulți factori, cum ar fi seceta, schimbările climatice, cultivarea terenurilor
arabile, pășunatul excesiv și defrișarea.

Vegetația are un rol important în determinarea compoziției solului. Studiile au arătat că,
în multe ecosisteme, rata eroziunii solului descrește exponențial odată cu abundența vegetației.
Suprafețele uscate și neprotejate de vegetație sunt spălate de ploi sau de inundații, lăsând
straturile infertile de la baza solului să se usuce la soare. Aceste suprafețe devin astfel tari și
neproductive.

Fără a avea prea multe în comun cu mult hulita încălzire globală, pe meleagurile noastre,
acest fenomen este legat, mai curând, de incompetența și indolența autorităților și de hoția care,
în ultimii 27 de ani, pare să fi devenit un soi de „sport național“.

Specialiștii susțin că agricultura din România poate hrăni circa 80 de milioane de oameni.
Poate, dar, până acum, n-a reușit niciodată o astfel de performanță. Și nici nu va reuși prea
curând. Unul dintre motive este și faptul că deșertul a cuprins deja mari suprafețe de teren, iar
fenomenul se poate extinde în viitorul apropiat.
Realități dramatice:

Departe de a fi un moft al ONG-urilor ecologiste, deșertificarea este un fenomen grav,


intrat de multă vreme în atenția instituțiilor internaționale, inclusiv ONU. În 1994, a constituit
obiectul Convenției privind Combaterea Deșertificării – UNCCD, lansată la Paris și semnată și
de Guvernul României, ba chiar ratificată de Parlament, prin Legea 629/1997.

Conform acesteia, „deșertificare înseamnă degradarea terenului în zone aride, semiaride


și uscat-subumede, cauzată de diverși factori, incluzând variațiile climatice și activitățile umane“.
Conform datelor oficiale, suprafaţa agricolă a României este de 14,7 milioane de hectare, din
care 64% reprezintă teren arabil.

Statistic vorbind, România se află pe locul al șaselea în Europa. În ciuda acestei poziții,
importăm anual milioane de tone de produse agricole. Una dintre explicațiile acestei situații
păguboase a fost oferită, încă din vara anului 2013, de către dr. Mihail Dumitru, directorul
Institutului de Cercetări pentru Pedologie și Agrochimie, care a declarat atunci că peste 400.000
de hectare din suprafața agricolă a României sunt afectate, în diferite procente, de fenomenul
deșertificării. În cazul în care nu se vor lua măsurile adecvate, se apreciază că în viitoarele două-
trei decenii această suprafață va crește de circa trei ori.
„Geografia“ dezastrului:
Deșertificarea nu este un fenomen punctual, care să afecteze o singură zonă. Dacă nu se
vor lua măsurile adecvate, până în 2020, porțiuni mari de șes din Oltenia, Dobrogea şi Banat,
inclusiv din Timiş, vor intra într-un proces accentuat de aridizare. Dar cele mai vizate sunt
zonele Mehedinţi, Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu, Călăraşi, Ialomiţa, Galaţi şi Vaslui.

Deosebit de grav, acest fenomen este deja prezent, pe scară relativ extinsă, în județele din
sudul ţării, unde pădurile şi iarba au fost înlocuite de întinderi mari de nisip. Iar în unele dintre
acestea, vegetația de orice fel a dispărut deja, înlocuită de nisipuri care, în anumite zone,
formează dune compacte, precum în Sahara sau Atacama. O prognoză realizată de Ministerul
Mediului arătă că, dacă deșertificarea nu va fi stopată sau redusă în limite rezonabile, până în
2020, producţia de porumb va scădea cu 14%, iar până în 2050, cu peste 21%.

„Deșertul“ Oltenia

În sudul județului Dolj, deșertul ia forma unei fâșii late de circa 30 de kilometri, care se
întinde de la Dăbuleni, Sadova, Dăneţi, Mârşani până spre Bechet, unde aproape că intră în apele
Dunării. Cândva acolo erau terenuri pe care se cultivau cereale, precum și livezi ori vii. Acum,
doar la Dăbuleni se mai pot cultiva celebrii pepeni, care preferă mai curând terenurile mai
nisipoase.

În restul Olteniei aride, dunele nisipoase sunt prezente la tot pasul. Iar uneori, atunci
când vântul bate mai tare, acestea se mișcă lent din loc în loc și acoperă puținul sol fertil care mai
există în zonă. Bătrânii din partea locului își aduc aminte că, pe vremuri, pământul era deosebit
de fertil și recoltele erau bogate. Și mai erau și pâlcuri de pădure prin care hălăduiau mistreți,
cerbi și căprioare, iepuri, vulpi, dropii și fazani. Acum, acolo au mai rămas doar hârciogi și
popândăi, care până și ei trăiesc la limita supraviețuirii. Țăranii din aceste locuri au ajuns în sapă
de lemn: au pierdut banii investiți anual, au pierdut recolte și, cu timpul, au renunțat să mai
cultive pământul. În lipsa irigațiilor, dar și a muncii constante, procesul de deșertificare s-a
amplificat de la un an la altul.
În comuna Sadova, peste 2000 de hectare sunt acoperite cu nisip, adică mai mult de
jumătate din totalul terenurilor agricole ale comunei. Agricultorii se gândesc să se reorienteze
către culturi exotice, potrivite noului tip de sol şi de climă.

În ultimii cinci ani, autorităţile din Dolj au plantat 2500 de hectare de păduri pentru a opri
deşertificarea. Este însă doar o picătură în ocean, spun specialiştii. „Ar trebui să fie înființate
perdele de protecție în fiecare parcelă mare care să preîntâmpine fenomenul de eroziune”, arată
Octavian Popa, consilier în cadrul Agenției pentru Protecția Mediului Dolj.

Specialiştii mai spun că, în următorii 50 de ani, câmpurile fertile din sudul României ar
putea fi complet acoperite de nisip.

Câmpia de Vest
Deșertificarea nu amenință doar Oltenia: Câmpia de Vest, de-a lungul granițelor cu
Ungaria și Serbia, în zona Gaiu Mic – Beba Veche, este afectată în egală măsură. Acolo
fenomenul este provocat, mai ales, de succesiunea de ani cu secetă extremă, urmați de ani cu
precipitații peste limitele normale, iar excesul de ploi și inundațiile duc și ele la distrugerea
stratului de cernoziom, ceea ce determină transformarea unor terenuri fertile în nisipuri. De la
Sânnicolau Mare până la Ciacova, inclusiv în zona Banloc, există deja zone în care chiar și pânza
freatică a dispărut aproape complet. Pericolul deșertificării este prezent și în bazinul Mureșului,
în zonele Cornești-Vinga, unde scăderea cantității de precipitații este principalul factor care
provoacă deșertificarea.

Specialiștii afirmă că soluțiile pentru a stopa extinderea fenomenului de deșertificare ar fi


extinderea rețelelor de irigații și împăduririle. Din păcate, în loc de a se extinde, pădurile sunt
tăiate fără nicio noimă, iar furturile din sistemele de irigații apropie și mai mult momentul în care
dunele de nisip vor înlocui ogoarele.

Dobrogea
Dobrogea este una dintre zonele ţării cu cel mai ridicat risc de deşertificare şi, dacă nu se
iau măsuri în cel mai scurt timp pentru a împiedica instalarea acestui fenomen nemilos, apare
riscul compromiterii definitive a culturilor de câmp. Modificările nu au început să se manifeste,
cum s-ar crede, de câţiva ani, ci datează de mai bine de 30 de ani, de prin 1970, când
ecosistemele au tot început să se modifice.
Totul se datoreaza in mare parte defrisarilor din ultimii ani, ce au produs efecte climatice
ireversibile. Cat despre Dobrogea, aceasta zona se afla intr-o situatie unica, si nu din punctul
pozitiv de vedere.

Se pare că Dobrogea are serioase şanse ca peste un interval destul de mare de timp (în
decurs de o sută de ani, de exemplu, deşi cercetătorii nu pot indica perioada cu precizie) să se
transforme într-un mare deşert, asemănător Saharei. Primul pas deja a fost făcut şi este
ireversibil, pentru că fenomenul de deşertificare a atacat deja zone din Dobrogea, cum ar fi
centrul regiunii.
Zona afectată se întinde pe o bucată de 20 kilometri şi ajunge tocmai în Bulgaria. Aici,
vegetaţia este uscată şi pământul este arid şi nefertil.
Soluţia pe termen scurt reprezintă eficientizarea consumurilor de apă atât la nivelul
populaţiei, cât şi la nivel industrial sau agricol, iar cea pe termen lung presupune împădurirea
unei suprafeţe cât mai mari din zona afectată.
Bibliografie

http://www.hotnews.ro/stiri-presa_regionala_arhiva-1730524-fara-perdele-forestiere-
decurs-100-ani-dobrogea-deveni-desert.htm

https://www.cugetliber.ro/stiri-social-dobrogea-amenintata-de-desertificare-53551

https://www.cotidianul.ro/desertificarea-romaniei-o-realitate-ignorata/

http://www.digi24.ro/stiri/economie/desertificarea-sudului-romaniei-o-treime-din-
terenul-arabil-din-dolj-este-arid-solutia-fermierilor-kiwi-arahide-cartoful-chinezesc-257650

https://ro.wikipedia.org/wiki/De%C8%99ertificare