Sunteți pe pagina 1din 10

Abordări conceptuale

FENOMENELE DE RISC GEOGRAFIC DIN


PERSPECTIVA AMENAJĂRII TERITORIULUI

J. BENEDEK

ABSTRACT. - The risk phenomenas from the perspective of territorial


planning. The main document of territorial planning in Romania is represented by
a corpus of five laws, which forms the National Plan of Territorial Planning. This
laws (called also “sections”) are strongly related to the management of a few risk
situations, which are reflected in a critical manner in the present study: economic,
demographic, social risks (sections I and IV) and natural risks (sections II, III and

FE
V). The basic conclusion is that the laws are lacking on fundamental application
methodology and ruling system. In this case they can only form the coercitive

RO
macrostructure for further special planning (like the transport planning) or for
regional and local development plans.

ST
În materialul de faĠă ne vom opri asupra prezentării documentului
fundamental al amenajării teritoriului din România: Planul de Amenajare a
TA
Teritoriului NaĠional (PATN), din perspectiva riscurilor. Mai precis, vom prezenta
cele cinci secĠiuni ale PATN în funcĠie de modul în care acestea ating problematica
prevenirii úi administrării unor situaĠii de risc. În această accepĠiune, noĠiunea de
CA

4
risc devine mai elastică, referindu-se implicit la largi segmente economice,
00

demografice úi naturale.
ùI
/2

1. SecĠiunea I: Căi de comunicaĠie


RI
III

Căile de comunicaĠie constituie elementul fundamental al infrastructurii


teritoriale, al cărei nivel de dezvoltare influenĠează în mare măsură intensitatea úi
CU

orientarea fluxurilor de capital. Din acest motiv, majoritatea strategiilor de


dezvoltare includ úi măsuri de dezvoltare a structurii de transporturi úi comunicaĠii.
Cu toate că această secĠiune propune prin Legea nr. 71/1996 o serie de obiective în
S

vederea dezvoltării reĠelei de comunicaĠii úi transporturi, până în prezent


RI

implementarea obiectivelor a rămas cu mult în urmă.


Pentru fiecare tip de transport, alături de prezentarea situaĠiei existente, s-a
stabilit un set de obiective de viitor, care vor fi integrate obligatoriu în planurile de
amenajare a teritoriului la nivel regional, judeĠean úi local. De exemplu, pentru
reĠeaua de căi rutiere a fost prevăzută construcĠia a patru categorii de obiective:
autostrăzi, drumuri expres, drumuri naĠionale úi poduri. Desigur, la acest nivel de
amenajare generală s-au stabilit doar tronsoanele generale ale liniilor de căi rutiere,
urmând ca, în cadrul amenajării la nivel spaĠial inferior (PATR, PATJ, PUG), să fie
69
Riscuri úi catastrofe Victor Sorocovschi

stabilite tronsoanele exacte, la nivel de parcelă. Tot la acest din urmă nivel spaĠial
trebuie delimitate terenurile, culoarele úi amplasamentele necesare pentru căile de
comunicaĠie, pe baza unor studii de fezabilitate. SuprafeĠele astfel delimitate vor
avea un regim restrictiv al construcĠiilor, adică vor fi rezervate exclusiv în vederea
realizării unor căi de comunicaĠii. În afara obiectivelor listate în anexele acestei
legi, se pot propune spre realizare úi alte lucrări de interes regional sau local, iar, în
funcĠie de interesele comune cu Ġările învecinate, legea prevede posibilitatea
realizării prioritare úi a altor lucrări, prin hotărâre a Guvernului.
Din analiza priorităĠilor de dezvoltare cuprinse în anexele acestei legi (vezi úi
Benedek, 2004) se desprinde ideea dezvoltării căilor de comunicaĠie pe anumite linii
spaĠiale úi în anumite puncte spaĠiale considerate a fi prioritare. Este vorba de câteva
axe orientate dinspre Vest spre Sud-Est, cu scopul racordării la căile de comunicaĠie
europene ale Ġării úi îndeosebi a principalului punct de creútere din Ġară: Bucureúti.

FE
Această prioritate este întărită de propunerile care vizează creúterea accesibilităĠii
Capitalei dinspre zona Mării Negre (prin ConstanĠa úi Giurgiu). Alături de
consolidarea acestor axe, se conturează o serie de alte obiective majore care vizează,

RO
în special, regiunile slab dezvoltate: partea estică a Moldovei (obiectivele legate de
râul Prut, de dezvoltarea punctelor de trecere spre Republica Moldova úi integrarea
ST
acestora în axele majore de circulaĠie), zona MunĠilor Apuseni (aeroportul de la Alba
Iulia, drumul expres Deva-Oradea etc.), zona BistriĠa–Moldova de Nord (autostrada
Cluj–BistriĠa–Suceava–Botoúani–ùtefăneúti, aeroportul BistriĠa etc.).
TA
În fond, prin această secĠiune se doreúte reducerea unui risc economic
major: cel al rămânerii în urmă al întregii economii în ansamblu, nivelul de
CA

dezvoltare scăzut al reĠelelor de transport, absenĠa unor tipuri de reĠele


4
(autostrăzile, de exemplu) ridicând obstacole serioase în extinderea úi intensificarea
00

fluxurilor de capital, bunuri úi persoane.


ùI
/2

2. SecĠiunea II: Ape


RI
III

SecĠiunea Ape din PATN (Legea nr. 171/1997) prevede realizarea unor
obiective de interes naĠional într-un domeniu deficitar al infrastructurii publice:
CU

alimentarea cu apă a populaĠiei úi economiei. ExecuĠia acestora este obligatorie


pentru autorităĠile administraĠiei locale, obiectivele putând fi diversificate, în
funcĠie de necesităĠile autorităĠilor administraĠiei publice judeĠene sau locale úi în
S

funcĠie de posibilităĠile de finanĠare prin bugetul de stat (art. 3). În acest scop,
RI

Legea prevede cuprinderea lucrărilor prevăzute pe listele de investiĠii, pe baza unor


documentaĠii tehnico-economice. Lucrările se finanĠează, în completare, în limita
fondurilor aprobate, prin legile bugetare anuale (art. 5). Stabilirea priorităĠilor
privind execuĠia lucrărilor revine Ministerului Apelor úi ProtecĠiei Mediului. Legea
mai prevede că sarcina delimitării terenurilor necesare pentru lucrările privind apa
revine documentaĠiilor de urbanism úi/sau de amenajare a teritoriului, respectiv
altor documente ca studiile de specialitate úi studiile de fezabilitate. De asemenea,

70
Abordări conceptuale

se prevede aplicarea a două măsuri de bază privitoare la apă de către autorităĠile


administraĠiei publice (art. 4):
– asigurarea protecĠiei resurselor de apă împotriva epuizării, poluării úi
degradării lor, printr-o utilizare durabilă;
– corelarea resurselor cu cerinĠele de apă pentru consumatori (populaĠie úi
economie), integrarea acestora în amenajarea teritoriului.
Prin această lege se prevede delimitarea unor regiuni sau arii cu riscuri
majore legate de: absenĠa sau slaba dezvoltare a reĠelei de alimentare cu apă
potabilă úi/sau de canalizare, existenĠa unor resurse reduse de apă, existenĠa unor
resurse de apă poluate de industrie, necesitatea unor măsuri de reabilitare (irigaĠii,
desecări) (art. 7). DistribuĠia regională a situaĠiilor de risc de mai sus se poate
urmări în tab.1. Se desprinde situaĠia relativ mai bună – în comparaĠie cu media la
nivel de Ġară – a regiunilor de dezvoltare Nord-Vest, Sud-Est úi Bucureúti, în ceea

FE
ce priveúte dotarea localităĠilor cu instalaĠii de alimentare cu apă, ceea ce va
direcĠiona úi orientarea regională a lucrărilor de amenajare.

RO
Tabel nr. 1. SituaĠia alimentării cu apă potabilă úi lucrări de aducĠiuni prevăzute în PATN
pentru îmbunătăĠirea alimentării cu apă potabilă

Total
lungime
Total debit
ST
Aú. cu inst. de
alim. cu apă
SpaĠii rurale
cu resurse
Zone cu resurse de
apă poluate de
TA
Regiunea preconizat industrie care
aducĠiuni potabilă (% reduse de apă
(mc/s) necesită măsuri de
(km) din total) (kmp)
reabilitare (kmp)
Nord-Est 179
CA

5,4 11,4 4954 5985


4
Sud-Est 261 2,9 33,7 1461 3586
00

Sud 716 10,2 20,0 2815 8385


Sud-Vest 360,7 3,47 12,5 2837 3580
ùI
/2

Vest 200,9 2,3 16,8 450 4016


Nord-Vest 331,5 7,7 38,5 3029,2 5892
Centru 518,5 5,7 14,4 3983,5 5171
RI
III

Bucureúti 65 3,5 28,2 - 1130


România 2632,6 42,67 20,2 19 529,7 19 529,7
CU

Sursa: autorul, pe baza datelor din Monitorul Oficial nr. 171 (1997).

Problema este deosebit de gravă în spaĠiul rural, unde, în anul 2000, abia
S

cca. jumătate din comune au dispus de reĠea publică de distribuire a apei potabile,
RI

numai 55% din populaĠia rurală având acces la această reĠea. În ultimul deceniu,
lucrările de amenajare din acest domeniu s-au concentrat în spaĠiul rural, unde
reĠeaua de apă s-a extins cu 35,7%, în comparaĠie cu situaĠia din 1990, numărul
localităĠilor care au instalaĠii de alimentare cu apă potabilă crescând de la 2331 în
1990 (din care 260 erau municipii úi oraúe) la 3029 în 2000 (din care 265 erau
municipii úi oraúe). În oraúe, situaĠia este incomparabil mai bună, toate
localităĠile urbane dispunând de instalaĠii centralizate de producere úi distribuire a
71
Riscuri úi catastrofe Victor Sorocovschi

apei potabile, cu menĠiunea că, din lungimea totală a reĠelei stradale urbane, cca.
70% are acces la reĠeaua de apă potabilă (PND, 2002–2005).
SituaĠia este úi mai precară în celelalte domenii vizate de PATN. Astfel, la
sfârúitul anului 2000, numărul localităĠilor cu instalaĠii de canalizare publică era de
674, din care 264 erau municipii úi oraúe; majoritatea reĠelelor sunt vechi úi
degradate. Probleme serioase se înregistrează úi în asigurarea calităĠii resurselor de
apă. Astfel, dintr-un volum total de ape deversat de cca. 6 mil. m3/an, 50,4% sunt
ape uzate ce necesită tratare. Din acest volum, numai 18% sunt purificate în mod
adecvat. La acesta se adaugă faptul că din cele 1326 staĠii de epurare ale Ġării,
numai 45% funcĠionează adecvat, ceea ce conduce la menĠinerea unei situaĠii
critice în domeniul tratării apelor uzate (id.).

3. SecĠiunea III: Zone protejate

FE
SecĠiunea a III-a (Legea nr. 5/2000) defineúte zonele protejate ca úi zone naturale

RO
sau construite „delimitate geografic úi/sau topografic, care cuprind valori de patrimoniu
natural úi/sau cultural” (art. 1). Legea realizează inventarul zonelor naturale protejate de
interes naĠional, precum úi a valorilor de patrimoniu natural úi cultural, care necesită
ST
crearea unor zone protejate. Prin aceasta se poate ajunge la diminuarea reducerii riscului
deteriorării unor valori irecuperabile ale patrimoniului natural úi cultural.
TA
Anexele acestei legi cuprind listele zonelor naturale protejate de interes
naĠional úi a monumentelor naturii (anexele 1 úi 2). La acestea se adaugă listele
obiectivelor culturale de valoare naĠională care intră sub incidenĠa acestei legi,
CA

4
grupate în funcĠie de categoriile de zone de protecĠie, precum úi în funcĠie de unităĠile
00

administrative (judeĠe, municipii, oraúe úi comune) pe teritoriul cărora se situează


(anexele 3 úi 4). Aceste anexe pot fi reactualizate periodic, ceea ce este un aspect
ùI
/2

pozitiv, având în vedere omiterea unor valori culturale din anexele acestei legi.
Trebuie să reĠinem că regimul acestor zone se reglementează prin lege
RI
III

specială, care încă nu a fost elaborată, la care se mai adaugă un alt aspect negativ:
majoritatea lor nu au delimitare exactă în teritoriu, la nivelul parcelelor.
CU

Principala problemă care se leagă de protecĠia valorilor culturale este


reprezentată de inexistenĠa zonelor de protecĠie ale acestora. Instituirea zonelor de
protecĠie a valorilor de patrimoniu cultural intră în atribuĠiunile autorităĠilor
S

administraĠiei publice locale úi a celor centrale specializate în domeniu care, în


RI

conformitate cu textul legii, ar fi trebuit să delimiteze în termen de 12 luni de la


data intrării în vigoare a acestei legi úi pe baza unor studii de specialitate zonele de
protecĠie a valorilor de patrimoniu cultural trecute în anexele acestei legi. Această
operaĠiune este cu atât mai importantă cu cât instituirea zonelor de protecĠie va
include úi elaborarea normelor de protecĠie úi conservare ale acestora. Până la
delimitarea acestor zone s-au instituit zone de protecĠie a monumentelor istorice la
distanĠe convenĠionale faĠă de limita exterioară a terenurilor aferente monumentelor
72
Abordări conceptuale

istorice, în funcĠie de categoria de spaĠiu în care se află acestea: 100 m în oraúe,


200 m în sate úi 500 m în afara localităĠilor.
SituaĠia este mai clară, dar cu multe deficienĠe, în cazul zonelor naturale
protejate, numărul acestora fiind de 827, cu o suprafaĠă de cca. 1 230 000 ha (5,2%
din totalul suprafeĠei naĠionale, PND, 2002–2005). Dintre acestea, în conformitate
cu Legea nr.82/1993, RezervaĠia Biosferei „Delta Dunării” este singura zonă
protejată care are propria sa administraĠie, condusă de un guvernator. În acelaúi
timp, este de menĠionat faptul că rezervaĠia are, de asemenea, statut de sit Ramsar
úi este inclusă printre zonele de importanĠă naturală úi culturală la nivel mondial.
Delimitarea celorlalte zone protejate este mai puĠin precisă, nu au o administraĠie
separată, nu au un regim de funcĠionare clar definit.

4. SecĠiunea IV: ReĠeaua de localităĠi

FE
SecĠiunea a IV-a, prin Legea nr. 351/2001, reglementează problematica

RO
reĠelei de localităĠi úi constituie cea mai reuúită secĠiune sub aspectul
reglementărilor úi obiectivelor introduse.
Articolul patru al Legii prevede intervenĠia Guvernului úi autorităĠilor
ST
publice locale în zonele lipsite de oraúe pe o rază de 25–30 km, prin alocarea unor
resurse în vederea modernizării unor localităĠi rurale cu rol de servire în zona de
TA
influenĠă úi în direcĠia declarării de noi oraúe prin susĠinerea dezvoltării
instituĠionale a unor localităĠi rurale. Aici se impun două observaĠii pe marginea
textului de lege: în primul rând, nu s-a definit mai clar termenul de „localitate rurală
CA

4
cu rol de deservire”, selectarea acestora urmând să aibă loc, în această accepĠiune, la
00

nivele spaĠiale mai mici, probabil la nivel judeĠean. Astfel, se lasă un câmp liber de
acĠiune pentru planificatorii regionali, aspect pozitiv, în condiĠiile în care, la nivel
ùI
/2

naĠional, este greu de definit un termen general valabil úi de mare exactitate pentru
astfel de localităĠi. În al doilea rând, nu cred că declararea de noi oraúe se poate
rezolva numai prin înfiinĠarea unor instituĠii, în condiĠiile în care, aúa cum vom vedea
RI
III

mai departe, legea stabileúte foarte exact úi criteriile de declarare a unor oraúe noi,
criterii care depăúesc sfera instituĠională, incluzând-o úi pe cea economică.
CU

În total, au fost delimitate 17 zone lipsite de oraúe pe o rază de 25–30 km,


însumând un număr impresionant de comune, 452, úi o populaĠie totală de cca. 1
S

517 000 locuitori. Aceste zone reprezintă, în acelaúi timp, úi zone de risc accentuat
datorită absenĠei unor servicii de tip urban. DistribuĠia úi extensiunea lor teritorială este
RI

determinată în mare măsură de gradul de urbanizare a diferitelor zone. Astfel, două


zone sunt situate în Dobrogea (33 de comune din Masivul Dobrogei de Nord úi din
partea sud-vestică a Dobrogei), două în Muntenia (53 de comune din Bărăgan), trei în
Oltenia (99 de comune din Câmpia Olteniei úi partea centrală a Podiúului Getic), una în
Banat (18 comune din Dealurile Lipovei, Valea Mureúului între Bârzava úi limita
judeĠelor Arad úi Hunedoara, respectiv Depresiunea GurahonĠ), una în Criúana (13
comune din sudul Câmpiei Criúului úi din Dealurile Holodului), trei în Transilvania (58
73
Riscuri úi catastrofe Victor Sorocovschi

de comune din Câmpia Transilvaniei, Depresiunea Almaú-Agrij, sudul Depresiunii


Silvaniei, Podiúul Boiu Mare úi porĠiuni mici din Podiúul Someúan) úi cinci în Moldova
(178 de comune din Câmpia Jijiei úi Podiúul Central Moldovenesc). Aceste zone vor
deveni, în viitor, Ġinta predilectă a urbanizării, echivalentă cu creúterea nivelului de
viaĠă. Nu putem, totuúi, să nu remarcăm că există úi mici scăpări, în sensul necorelării
factorului distanĠă cu rangul oraúului cel mai apropiat, precum úi cu accesibilitatea
comunelor vizate. De exemplu, există o mare diferenĠă între o comună situată la 25–30
km de Lipova (localitate de rangul III), într-o zonă în care multe localităĠi nu au acces
direct la drum naĠional sau judeĠean, úi o comună situată la aceeaúi distanĠă de Oradea
(localitate de rangul I, deci cu posibilităĠi economice mai mari) úi, pe deasupra, într-o
zonă cu acces direct la un drum naĠional. Aúadar, asistăm, din păcate, úi la acest punct
la o supraevaluare a factorului distanĠă absolută.
Legea prevede úi rezolvarea unor conflicte legate de organizarea

FE
administrativ-teritorială a spaĠiului, prin care se reduce implicit úi riscul generării
unor conflicte cu rădăcini în reorganizarea adminsitrativ-teritorială din perioada

RO
comunistă. Astfel, se stabileúte că trecerea unor localităĠi rurale dintr-o unitate
administrativă în alta se face pe baza consultării prin referendum local a populaĠiei
din unitatea administrativă din care se desprinde localitatea rurală, dar úi a aceleia
ST
care urmează să preia o localitate rurală sau alta. O altă reglementare, de data
aceasta de importanĠă mai mare, se referă la elaborarea indicatorilor necesari
declarării unor oraúe noi, precum úi a declarării municipiilor. Aceasta apare
TA
pentru prima oară în istoria ultimilor cincizeci de ani sub forma unui text de lege.
Din analiza acestor indicatori (tab. 2) reies o serie de concluzii:
CA

4
- criteriul numărului de locuitori nu are valori ridicate în comparaĠie cu practica
Ġărilor din Europa de Sud (Spania, Italia) sau Olanda, dar prezintă valori ridicate în
00

comparaĠie cu Ġările din Europa de Nord. Acest criteriu este cel mai simplu, un număr
ùI
/2

relativ ridicat de localităĠi rurale îndeplinind criteriul numărului de locuitori;


- criteriul de mai sus este relativizat de cel economic (ponderea activilor
ocupaĠi în activităĠi neagricole), de cei sociali úi cei ai dotării infrastructurale. În
RI
III

realitate, îndeplinirea acestor criterii va reprezenta principalul handicap al


declarării de oraúe noi. De fapt, o serie de oraúe existente nu îndeplinesc multe
CU

dintre criteriile definite de lege. Realizarea acestor criterii va necesita eforturi


financiare însemnate de echipare infrastructurală a localităĠilor úi o gestiune bună a
localităĠii în vederea măririi atractivităĠii sale economice;
S

- stabilirea acestor criterii urmăreúte ca viitoarele centre urbane să devină


RI

veritabile centre de deservire a populaĠiei unei zone de influenĠă compusă din mai
multe localităĠi, indicatorii acoperind aproape întreaga arie a serviciilor publice
(medicale, culturale, de educaĠie, sportive, turistice);
- prin introducerea unor indicatori care reflectă activitatea de protecĠie a
calităĠii mediului (staĠii de epurare, depozit controlat de deúeuri, spaĠii verzi etc.),
urbanului i s-a conferit úi o dimensiune ecologică, deosebit de importantă în
perspectiva unei dezvoltări echilibrate úi durabile.
74
Abordări conceptuale

Tabel nr. 2. Indicatorii minimali de definire a localităĠilor urbane (oraúe úi municipii)

Nr.
Indicatori Municipiu Oraú
crt.
1 Număr de locuitori 25 000 5 000
PopulaĠia ocupată în activităĠi neagricole
2 85 75
(% din totalul populaĠiei active)
Dotarea locuinĠelor cu instalaĠii de
3 alimentare cu apă (% din totalul 80 70
locuinĠelor)
Dotarea locuinĠelor cu baie úi WC în
4 75 55
locuinĠă (% din totalul locuinĠelor)
Numărul de paturi în spitale la 1000 de
5 10 7
locuitori
6 Numărul de medici la 1000 de locuitori 2,3 1,8

FE
Liceal sau altă formă
7 UnităĠi de învăĠământ Postliceal de învăĠământ

RO
secundar
Săli de spectacol,
Săli de spectacol,
eventual teatre,
biblioteci publice,
8 Dotări culturale úi sportive instituĠii muzicale,
ST
biblioteci publice,
stadion, săli de sport
spaĠii pentru activităĠi
sportive
9 Locuri în hoteluri 100 50
TA
Străzi modernizate (% din lungimea totală
10 60 50
a străzilor)
Străzi cu reĠele de distribuĠie a apei (% din
CA

11 70 60
4
lungimea totală a străzilor)
00

Străzi cu conducte de canalizare (% din


12 60 50
lungimea totală a străzilor)
StaĠie de epurare cu
ùI
/2

StaĠie de epurare cu
13 Epurarea apelor uzate treaptă mecanică úi
treaptă mecanică
biologică
RI

Străzi cu reĠele de hidranĠi exteriori pentru


III

14 stingerea incendiilor (% din lungimea 70 60


totală a străzilor)
CU

SpaĠii verzi (parcuri, grădini publice,


15 15 10
scuaruri), mp/locuitori
Depozit controlat de deúeuri cu acces
16 da da
S

asigurat
Sursa: Monitorul Oficial nr. 408 (2001), cu modificări.
RI

De asemenea, au fost stabilite condiĠiile necesare pentru înfiinĠarea de


comune, pe baza a cinci categorii de criterii úi cu menĠiunea că aceste condiĠii
trebuie îndeplinite atât de comuna nou înfiinĠată, cât úi de comuna din care s-a
făcut desprinderea. Aceste condiĠii sunt (anexa 4):
- populaĠie minimă de 1500 de locuitori;
- potenĠial economic care să asigure echilibrul bugetar al comunei;
75
Riscuri úi catastrofe Victor Sorocovschi

- legături pe drumuri sau pe calea ferată între satul reúedinĠă de comună úi


celelalte sate componente;
- reducerea distanĠei dintre satul reúedinĠă de comună úi celelalte sate componente;
- spaĠii construite pentru instituĠii úi dotări: primărie, úcoală primară úi
gimnazială, dispensar uman, farmacie sau punct farmaceutic, post de poliĠie,
staĠie/haltă CF sau staĠie de transport auto.
În schimb, legea nu aduce reglementări într-o serie de alte conflicte, care
au apărut în ultimi zece ani: trecerea unor localităĠi dintr-un judeĠ în altul, precum
úi înfiinĠarea unor judeĠe noi. Întrucât legea nu tratează explicit aceste probleme,
acestea rămân teme de dispute úi în viitor.
Legea defineúte o categorie aparte de comune úi anume acelea în care s-au
produs scăderi de 30–50% respectiv de peste 50% a populaĠiei în ultimii treizeci de
ani. La nivelul acestora se manifestă cel mai intens riscurile demografice

FE
(îmbătrânirea accentuată a populaĠiei, reducerea sub pragurile optime a cererii pentru
o serie de servicii publice etc.). Acestea urmează să fie sprijinite de Guvern úi de

RO
autorităĠile administraĠiei publice locale, fără a se specifica modul concret al acestei
susĠineri (art. 6). Din analiza distribuĠiei teritoriale a acestor comune se conturează
clar câteva areale cu scăderi masive a numărului de locuitori: Câmpia Jijiei, Podiúul
ST
Central Moldovenesc, Delta Dunării, Masivul Dobrogei de Nord, partea sud-vestică a
Podiúului Dobrogei, mai multe areale din Câmpia Română, arealul sudic din Podiúul
TA
Transilvaniei, Câmpia Transilvaniei, Podiúul Someúan, MunĠii Apuseni, Câmpia
Someúului, Dealurile Lipovei, MunĠii Poiana Ruscă etc. De remarcat că multe dintre
arealele de mai sus se suprapun cu zone lipsite de oraúe pe o rază de 25–30 km, ca,
CA

4
de exemplu, Câmpia Transilvaniei, Depresiunea Almaú-Agrij, Dealurile Lipovei,
00

Câmpia Jijiei, Podiúul Central Moldovenesc, arealele din Câmpia Română etc., ceea
ce denotă un fenomen cunoscut: rata migraĠiei înregistrează valori negative
ùI
/2

accentuate în arealele rurale periferice, între aceste valori úi distanĠa funcĠională faĠă
de cel mai apropiat centru urban existând o corelaĠie directă puternică. De aceea,
RI
III

considerăm că aceste aspecte trebuiau tratate împreună, rezultând areale în care


trebuie susĠinut procesul de urbanizare.
CU

5. SecĠiunea V: Zone de risc natural


S

În sfârúit, ultima SecĠiune a PATN (Legea nr. 575/2001) se referă la zonele


RI

de risc natural, prin acestea înĠelegându-se areale geografice „în interiorul cărora
există un potenĠial de producere a unor fenomene naturale distructive, care pot
afecta populaĠia, activităĠile umane, mediul natural úi cel construit úi pot aduce
pagube úi victime umane” (Art. 2, al. 1, p. 1). Legea se ocupă de trei astfel de
fenomene: cutremurele de pământ, inundaĠiile úi alunecările de teren, în schimb
alte fenomene (cum este, de exemplu, poluarea aerului, apei úi solului) urmează să
fie reglementate în alte acte normative. Declararea unui areal ca zonă de risc
76
Abordări conceptuale

natural se face prin hotărârea Consiliului JudeĠean, pe baza unor studii de


specialitate úi a hărĠilor de risc natural întocmite. Aceste zone urmează să aibă un
regim special de funcĠionare, care va include instituirea unor măsuri de prevenire úi
atenuare a riscurilor, ca úi reglementări speciale privitoare la regimul construcĠiilor
úi la modul de utilizare a terenurilor. Din păcate, finanĠarea acestor lucrări este
centralizată destul de puternic, mai precis priorităĠile de finanĠare sunt stabilite la
nivel ministerial, la propunerea consiliilor judeĠene, la finanĠarea lor participând
ambele nivele de decizie. Legea stabileúte úi un obiectiv major pentru consiliile
judeĠene: acestea trebuie să delimiteze úi să instituie zone de risc natural pe
teritoriul unităĠilor administrativ-teritoriale cuprinse în anexele legii úi să
întocmească bănci de date privind aceste zone în termen de trei ani. Deocamdată
este în curs de elaborare metodologia întocmirii hărĠilor de risc úi, probabil, va
exista úi un nivel minim de exigenĠe în ceea ce priveúte conĠinutul băncilor de date.

FE
În următorii ani, implementarea úi succesul acestei SecĠiuni depinde, în mare
măsură, de lămurirea problemelor metodologice legate de delimitarea úi instituirea

RO
zonelor de risc natural, precum úi de măsurile concrete de prevenire úi reducere a
potenĠialului de producere ale acestora, având în vedere extensiunea teritorială mare
a fenomenelor care stau la baza acestora: inundaĠiile afectează 1351 de unităĠi
ST
administrativ-teritoriale, iar alunecările de teren 987 de unităĠi (din totalul de 2951).
TA
Concluzii

Prin cele cinci secĠiuni aprobate până în prezent, PATN reprezintă nu numai
CA

4
documentul fundamental al amenajării teritoriului, dar úi pilonul abordării
00

multidimensionale a fenomenelor de risc geografic. O secĠiune specială (V) este destinată


riscurilor naturale, mai precis riscurilor induse de cutremure, alunecări úi inundaĠii, în
ùI
/2

timp ce secĠiunea II propune o serie de măsuri în vederea soluĠionării situaĠiilor de risc


implicate de alimentarea insuficientă cu apă potabilă. Alte două secĠiuni (I úi IV) tratează
RI
III

domenii generatoare de riscuri economice, demografice úi sociale, legate de insuficienta


dezvoltare a reĠelelor de transport, de lipsa unor centre urbane, de reorganizarea
CU

administrativ-teritorială úi de depopularea masivă a unor areale rurale. O secĠiune (III),


dedicată zonelor protejate, implică gestiunea úi reglementarea unor situaĠii de risc
generate de degradarea unor elemente de patrimoniu cultural úi natural. O caracteristică
S

esenĠială a modului de gestionare a situaĠiilor de risc mai sus prezentate, prevăzute în


RI

legislaĠia de bază a amenajării teritoriului, este legată de lipsa unor reglementări “tari”,
materializate prin regulamente úi metodologii de aplicare a celor cinci legi, condiĠie din
care rezultă úi principala concluzie a acestui material: obiectivele de dezvoltare prevăzute
în secĠiunile PATN au doar un rol orientativ, reprezentând cadrul macrostructural al unor
planuri úi programe mai detaliate, realizate fie în cadrul unor măsuri de amenajare
specială (cum este construcĠia de autostrăzi), fie în cadrul planurilor de dezvoltare
elaborate la nivel local úi regional.
77
Riscuri úi catastrofe Victor Sorocovschi

BIBLIOGRAFIE
DOCUMENTE ùI RAPOARTE
1. 2002: Planul NaĠional de Dezvoltare, 2002–2005, Ministerul Dezvoltării úi Prognozei,
Bucureúti.
2. 2001: Legea nr. 350 din 6 iulie 2001 privind amenajarea teritoriului úi urbanismul,
Monitorul Oficial nr. 373 din 10 iulie, Bucureúti.
3. 2001: Legea nr. 575 din 22 octombrie 2001 privind aprobarea Planului de amenajare
a teritoriului naĠional – SecĠiunea a V-a – Zone de risc natural, Monitorul Oficial nr.
726 din 14 noiembrie, Bucureúti.
4. 2001: Legea nr. 351 din 14 mai 2001 privind aprobarea Planului de amenajare a
teritoriului naĠional – SecĠiunea a IV-a – ReĠeaua de localităĠi, Monitorul Oficial nr.
408 din 24 iulie, Bucureúti.
5. 2001: Planul de Dezvoltare al Regiunii „Centru” pentru perioada 2002–2005, ADR

FE
Centru, manuscris.
6. 2000: Raportul Comisiei pentru AdministraĠie publică, Amenajarea teritoriului úi
Echilibru ecologic al Parlamentului României, Bucureúti.

RO
7. 2000: Legea nr. 5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a
teritoriului naĠional – SecĠiunea a III-a – zone protejate, Monitorul Oficial nr. 152 din
12 aprilie, Bucureúti.
8.
Napoca.
ST
1999: Planul de amenajare teritorială a judeĠului Mureú, Interproiect, manuscris, Cluj-

9. 1998: Legea nr.151 din 15 iulie 1998 privind dezvoltarea regională în România; MO
TA
265/16 iulie
10. 1997: Carta Verde. Politica de Dezvoltare Regională în România, Bucureúti.
CA

11. 1997: Legea nr. 171 din 4 noiembrie 1997 privind aprobarea Planului de amenajare a
4
teritoriului naĠional – SecĠiunea a II-a – Apa, Monitorul Oficial nr. 325 din 24
00

noiembrie, Bucureúti.
12. 1996: LEGE nr. 71 din 12 iulie 1996 privind aprobarea Planului de amenajare a
ùI
/2

teritoriului naĠional – SecĠiunea I – Căi de comunicaĠie, Monitorul Oficial nr. 166 din
29 iulie, Bucureúti.
13. 1993: DocumentaĠii model: Plan de Amenajare a Teritoriului JudeĠean, MLPAT,
RI
III

Urbanproiect, Bucureúti.
STUDII
CU

1. Benedek, J. (2004), Amenajarea teritoriului úi dezvoltarea regională, Ed. Presa


Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
2. Ianoú, I. (2000), Sisteme teritoriale, Ed. Tehnică, Bucureúti.
S

3. Popescu, Gh. (1994), Dezvoltarea economică în profil teritorial a României 1900-


RI

1985, Ed. Sincron, Cluj-Napoca.


4. Popescu,Claudia (2000), Industria României în secolul XX. Analiză geografică, Ed.
Oscar Print, Bucureúti.
5. Vlăsceanu, L. (2001), Politică úi dezvoltare. România încotro?, Ed. Trei, Bucureúti.
6. Vincze, Maria (2000), Dezvoltare regională úi rurală. Idei úi practici, Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
7. Voineagu, V. úi col. (2002), Analiza factorială a fenomenelor social-economice în
profil regional, Ed. Aramis, Bucureúti.

78