Tema proiectului

Se proiectează un stabilizator de tensiune cu următoarele caracteristici:

 Tensiunea de iesire reglabila in intervalul: 21÷23 V;

 Sarcina la iesire 1.9 kΩ;

 Tensiune de intrare in intervalul 26-29V

Schema bloc funcţională

Se utilizează o schemă de stabilizator cu element regulator serie (ERS) comandat de un

amplificator de eroare (AE) care compară tensiunea dată de referinţa de tensiune (REF) cu
tensiunea preluată de la ieşire prin reţeaua de reacţie (RR). La acesta se adaugă un circuit de
protecţie la suprasarcină.

IN IN
ERS

REF +
AE
-
RR

CP

1
 Schema electrica a stabilizatorului

Q BC 846B R 13
Q6
470m
470m
Q BC 846B R 14 R8
Q5
D 1N 4148
470m
D 6 R 34
V J1 D 10 8 .2 k
JM M BF J309LT1
R 17 Q B C 856B
Q 13 Q 14 Q BC 846B R7 250
Q7 Q 15
B Z X8 4 -C 1 0
220
D 9
R 10
Q B C 8 5 6 BR 1 8 Q B C 8 5 6 BR 1 9
80k
1k 1k
B Z X8 4 -C 1 0
V
R S
1 .5 k D 8
J3 Q2
V1
JM M BF J309LT1 J4 Q BC 846B P1
JM M B F J309LT1 1K
B Z X8 4 -C 1 0
SET = 1
R S1
J2 400
D1 JM M B F J309LT1

B Z X8 4 -C 2 V 7
R 4
2200
R 11 Q16
11100 R 36 Q M JD 31C

10k
C4
1B
0 0 0 0 0
4 .7 u

R 35

8 .2 k

1B

Funcţionarea

În general, pentru realizarea stabilizatoarelor de tensiune se folosesc

proprietăţile diodelor. Cel mai simplu tip de stabilizator este stabilizatorul
parametric, realizat cu o diodă Zener. Dar performanţele scăzute nu îl
recomandă pentru alimentarea unor circuite complexe. Tensiunea de ieşire nu
poate fi reglată, ea variază în raport cu sarcina iar curentul maxim furnizat în
sarcină este relativ mic (comparabil cu curentul care trece prin dioda Zener).

De aceea s-a folosit o schemă mai complexă, un stabilizator cu reacţie.

Referinţa de tensiune pentru acesta este practic un stabilizator parametric. Dar

2
acesta lucrează acum pe o rezistenţă de sarcină mare care nu variază. Comanda
se face deci în tensiune pe o sarcină constantă.

La o funcţionare normală tensiunea diferenţială la intrarea amplificatorului

de eroare este practic nulă. Astfel amplificatorul trebuie să transforme
comanda în tensiune în una în curent (amplificator transimpedanţă). Comanda în
tensiune este dată de reţeaua de reacţie (un divizor de tensiune).
Rezultatul comparării referinţei de tensiune cu ceea ce se eşantionează
din tensiunea de ieşire este un curent care se aplică elementului regulator serie.
Acesta va fi un tranzistor ideal pentru care curentul de colector este
proporţional cu cel de bază.
Dacă tensiunea la ieşire scade faţă de valoarea de echilibru tensiunea
eşantionată prin reţeaua de reacţie va fi mai mică decât tensiunea de referinţă,
deci la intrarea amplificatorului de eroare apare o tensiune diferenţială pozitivă.
Curentul debitat la ieşire va fi mai mare decât cel normal şi va comanda un
curent mai mare prin elementul regulator serie. Astfel tensiunea de la ieşire
începe să crească.
Dacă tensiune la ieşire tinde să crească faţă de valoare de echilibru va
apărea o tensiune diferenţială negativă ce va duce la scăderea curentului de la
ieşirea amplificatorul de eroare, deci la scăderea curentului prin elementul
regulator serie. Astfel tensiune la ieşire va începe să scadă.
Dacă temperatura elementului regulator serie creşte prea mult sau
curentul prin el depăşeşte valoarea limită circuitul de protecţie preia curentul
debitat de amplificatorul de eroare iar elementul regulator serie se închide şi nu
mai lasă să treacă curent.

Referinţa de tensiune

Referinţa de tensiune este formată dintr-o diodă Zener (D1) alimentată

de la sursă de curent constant. Am ales o diodă de tip BZX84-C2V7. Acesta are
tensiune de străpungere constantă aproximativ 2.7V în condiţiile în care este
alimentată cu un curent între 1 şi 20mA.
Ca sursă de curent se foloseşte un tranzistor TEC-J ( J1) de tipul J309.

3
 Amplificatorul de eroare

Etajul diferenţial (J3, J4) este realizat cu tranzistoare tec-j. S-a ales
astfel de tranzistoare pentru a avea o încărcare minimă în curent a referinţei de
tensiune şi a reţelei de reacţie. Se oferă deci la intrarea amplificatorului o
impedanţă foarte mare. Etajul este alimentat în curent printr-o sursă de curent
formata cu ajutorul tranzistorului J2.
Pentru etajul diferenţial s-au ales tranzistoare de tip J309. Pentru
sursele de curent folosim tranzistoare de tipul J309. Se pot folosi rezistenţe cu
toleranţa 10%.

Elementul regulator serie

S-a ales ca element regulator serie un tranzistor Darlington(Q7, Q6, Q5).

Deoarece am considerat la punctul precedent că vom avea comanda din baza
acestuia de în jur de 16mA, pentru a îndeplini condiţia de proiectare de a avea
curent de maxim 1.4A în sarcină, va trebui să avem un   240 .
Aceste caracteristici, la care se adaugă prezenţa circuitului de protecţie,
ne asigură funţionarea elementului regulator serie fără pericolul supradisipării.
Pentru mai multă siguranţă, se poate monta acest tranzistor pe un radiator.

Reţeaua de reacţie

Aceasta este un simplu divizor de tensiune( R10, R11 si P1). Tensiunea

eşantionată de aceasta este comparată cu tensiunea de referinţă dată de dioda
Zener: U0 / Uz = (R10 + R11 + P1) / (R11+r) , unde r modelează un
potenţiometru.
Pentru a putea regla tensiunea la ieşire între 21V şi 23V avem nevoie de un
potenţiometru de 1 k .

4
Variatia tensiunii de intrare si iesire in timp

5
 Potentiometrul setat la 100%

Cu culoarea rosu este reprezentata variatia tensiunii de iesire, cu

verde este reprezentata tensiunea de alimentare(de intrare in stabilizator),
iar cu albastru tensiunea de referinta

Tensiunea de iesire este stabilizata la valoarea de 21 V

6
 Potentiometrul setat la 0%

Tensiunea de iesire este stabilizata la valoarea de 23 V