Rasinari Ecoturism

ECOTURISM ŞI TURISM RURAL ÎN ZONA RĂŞINARI
Introducere
Turismul are o contribuţie însemnată la menţinerea

şi îmbunătăţirea calităţii mediului, manifestându-se ca un
factor activ al dezvoltării durabile, fiind în interesul său să
se implice în această problemă şi să lucreze în cooperare
cu celelalte industrii în asigurarea calităţii bazei de resurse
şi a supravieţuirii acestuia.
Ecoturismul ca formă de turism a apărut odată cu
nevoia oamenilor de a se retrage în natură, de a vizita şi a
cunoaşte zonele naturale care se bucură sau nu de un
statut naţional sau internaţional de protecţie.
Turismul în spaţiul rural a devenit o realitate a
zilelor noastre ca o modalitate de odihnă şi de recreere,
fiind o consecinţă a dezvoltării industriei şi a creşterii
populaţiei urbane. Prin acest turism în spaţiul rural se
realizează o întoarcere la natură, întâlnind privelişti
frumoase şi interesante unde odihna, liniştea şi aerul curat
sunt garantate, având ocazia de a cunoaşte mai bine modul
de viaţă în spaţiul rural şi de a asimila noi cunoştinte în ce
priveşte cultura unei anumite zone prin contactul direct cu
localnicii şi obiceiurile populare, care au darul de a-i
scoate pe turişti din monotonia şi rutina activităţilor
cotidiene.
Pentru majoritatea oamenilor aflaţi pe drumuri din
diferite motive (călătorii de afaceri, agrement, odihnă,
tratament), o casă de om gospodar, câteodată este de
preferat unei camere de hotel şi asta din mai multe
motive: este situată în zone ferite de poluare şi de
zgomotele specifice aglomeraţiilor urbane, conferă
confort interior şi siguranţă, servirea mesei se face în
condiţii optime şi de cele mai multe ori din produse
proprii, iar nu în ultimul rând este întotdeauna mai ieftin
decât o cameră la hotel.
Turismul creează oportunităţi de creştere
economică regională şi locală şi contribuie la crearea de
3
noi locuri de muncă prin valorificarea patrimoniului

cultural şi natural, specific fiecăreia din cele opt regiuni
de dezvoltare, inclusiv din zonele marginale,
dezavantajate din punct de vedere economic şi social. De
asemenea, o parte importantă din noile locuri de muncă
create constituie o oportunitate regională pentru ocuparea
forţei de muncă feminine.
Valorificarea atracţiilor turistice din diferitele zone
ale ţării poate contribui la creşterea economică a unor
centre urbane în declin, prin favorizarea apariţiei şi
dezvoltării firmelor locale, transformând areale cu
competitivitate economică scăzută în zone atractive pentru
investitori.
Turismul rural este o activitate permanentă care se
desfăşoară în spaţiul rural, oferind turiştilor cazare în
spaţii special construite, servirea mesei şi alte activităţi de
turism specializate.Turismul rural reprezintă o tendinţă
generală atât în turismul intern cât şi în turismul
internaţional.
Din punct de vedere al tipologiei satelor turistice,
comuna Răşinari se încadrează în categoria satelor
turistice pastorale. Alături de cadrul natural, Răşinariul
beneficiază şi de un potenţial etnografic şi folcloric de
mare originalitate şi autenticitate. Această zestre
spirituală reprezentată prin valori arhitecturale populare,
instalaţii şi tehnici populare, meşteşuguri tradiţionale,
folclor şi obiceiuri de veacuri, sărbători populare, se
completează cu numeroase monumente istorice şi de artă,
vestigii arheologice, muzee, care amplifică inestimabilul
tezaur cultural-istoric al comunei. Potenţialul turistic al
comunei Răşinari este deosebit de complex, cuprinzând
în alcătuirea sa componente naturale şi cultural-istorice
de mare varietate şi atractivitate turistică.
Cadrul natural din comuna Răşinari, lipsit de surse
de poluare dar care deţine resurse şi atracţii turistice
dintre cele mai variate, permite realizarea în spaţiul rural
4
a unor oferte turistice larg diversificate şi personalizate şi

care satisfac o paletă largă de motivaţii turistice.
Aspectele peisagistice, elementele de floră şi faună,
formele de relief de mare atractivitate, râurile şi lacurile,
rezervaţia naturală Iezerele Cindrelului, toate acestea
generează o multitudine de posibilităţi de petrecere a
timpului liber şi de practicare a turismului rural.
Lucrarea de faţă este structurată pe trei capitole,
fiecare capitol conţinând mai multe subcapitole care,
luate împreună oferă o imagine a turismului rural în
general şi mai cu seamă o imagine de ansamblu asupra
valorificării potenţialului turistic al comunei Răşinari.
Lucrarea constituie un prilej de a duce în atenţie
problematica unui turism aflat în fază incipientă în
peisajul socio-economic actual românesc, turism în care
protagonist este ţăranul şi gospodăria sa.
Această formă de turism este în primul rând
necesară pentru reprezentarea noastră într-un domeniu
care s-a făcut mai puţin simţit în turismul românesc.
Acest segment are o mare forţă şi dispune de mari
posibilităţi. Ar fi păcat să nu folosim ceea ce România are
cu prisosinţă: gospodăria rurală cea care poate asigura şi
servicii de turism pe lângă toate celelalte elemente de
bază. Un imens potenţial turistic al comunei nu a fost
pus în valoare datorită mai multor factori, de la cei
economico-sociali la cei educaţionali.
În lucrare voi prezenta concepte, definiţii şi un
succint istoric legat de ecoturism şi turism rural ,
încercând să demonstrez că practicarea acestor forme de
turism ca formă complementară a gospodăriei ţărăneşti
este nu doar o modă sau un hobby, ci este o necesitate
impusă de activitatea şi viaţa omului în peisajul atât de
stresant al societăţii contemporane. Turismul rural
cuprinde toate activităţile turistice desfăşurate în mediul
rural.Cazarea în mediul rural cuprinde toate formele de
cazare turistică, de la ferme la hoteluri rurale sau la
5
camere de oaspeţi, gestionate direct şi personal de

proprietari, persoane fizice, asociaţii sau comunităţi
locale.
În final voi încerca să evidenţiez caracteristicile
gospodăriei ţărăneşti dar cu un grad de confort civilizat
din această zonă şi eforturile localnicilor de a-şi face
cunoscute obiceiurile şi tradiţiile populare, portul popular
şi tot ceea ce ţine de promovarea turismului rural din
Răşinari, în ţară şi în străinătate.
CAPITOLUL I. TURISM RURAL - o formă de

turism bine implementată în România -
Turismul în spaţiul rural a devenit o realitate a zilelor

noastre ca o modalitate de odihnă şi de recreere, fiind o
consecinţă a dezvoltării industriei şi a creşterii populaţiei
urbane.
1.1 Definirea turismului rural românesc
Turismul rural este, de fapt, un fenomen de dată

recentă. De mult timp – chiar decenii pentru multe ţări
europene – se practică fie spontan, fie organizat, ca
activităţi turistice în mediul rural. Ceea ce este nou, însă,
se referă la dimensiunea fenomenului turistic în spaţiul
rural. Această expansiune este determinată de existenţa a
două motivaţii pentru turismul rural: pe de o parte este
vorba de relansarea şi dezvoltarea domeniului rural, iar pe
de altă parte, de o formă de turism alternativă la turismul
de masă tradiţional (clasic), care să vină în sprijinul unor
categorii variate de turişti.
Deşi se desfăşoară în spaţiul rural, agroturismul şi
turismul rural sunt două concepte care, pentru unii autori,
reprezintă acelaşi lucru, iar pentru alţii, sunt două noţiuni
diferite.
6
Practica arată că aceste categorii se identifică până

la un anumit nivel, au un numitor comun care scoate în
evidenţă elementele de identitate, de incluziune, cât şi
elementele diferite care le conduc la departajare, la
diferenţiere.
Privit în ansamblu, turismul rural include o paletă
largă de modalităţi de cazare, de activităţi, evenimente,
festivităţi, sporturi şi distracţii, toate desfăşurându-se într-
un mediu tipic rural. Cu toate acestea, o definiţie cât mai
exactă a termenului de turism rural şi care să fie utilizată
în mod unitar pe tot continentul european se confruntă cu
numeroase probleme specifice.
"Turismul rural este un concept care include toate
activităţile turistice care se desfăşoară în mediul rural".1
Henri Grollean, în Raportul Turismul rural în cele
12 state membre ale UE, formula, încă din 1987 propuneri
pentru susţinerea şi încurajarea turismului rural ca şi
pentru dezvoltarea şi promovarea acestuia, şi anume:
Formularea mai exactă a definiţiei turismului
rural, o definire care să fie agreată de toate statele membre
şi care să faciliteze înlesnirea culegerii de date statistice
privitoare la acest sector. O înţelegere comună asupra
conţinutului rural ca sector de activitate, ar putea, de
asemenea, înlesni elaborarea strategiilor de dezvoltare ale
acestei forme de turism în întreaga Europă, iar cei ce se
ocupă de planificarea (organizarea) turismului rural,
precum şi alţi profesionişti din state membre ar lucra cu
aceeaşi definiţie asupra ceea ce se înţelege prin "turism
rural".
Definirea noţiunii de agroturism în vederea unei mai
bune orientări a acestui sector către consumator. În unele
state membre, sectorul "agroturismului" este definit în
mod simplist în conformitate cu profesia celor ce lucrează
1
Glavan, V. – “Agroturism, turism rural”, Ed. Alma Mater, 2002.
Pg.11-12
7
în acest sector. În aceste ţări, oricine posedă o fermă o

poate pune la dispoziţia turiştilor în căutare de
"agroturism"; dar aceasta presupune că proprietarii dispun
de ferme mari, moderne, mecanizate cu foarte puţine urme
de ruralitate şi care deseori realizează o monocultură
intensivă a turiştilor, privind viaţa la ţară. De asemenea,
sunt ţări unde termenul "agroturism" poate fi folosit
numai pentru a desemna acele produse oferite de fermieri
din care se obţine mai puţin de jumătate din venitul lor
total, realizat din latura turistică a afacerii lor, restul
provenind din activităţile normale, de fermier. Dacă mai
mult de jumătate din venitul lor provine din activităţi
turistice, atunci aceşti fermieri nu pot pretinde că
desfăşoară un agroturism autentic, deşi ferma însăşi şi
buna primire pe care i-o face fermierul şi familia lui sunt
tocmai ceea ce caută turistul respectiv.
Codificarea produselor turismului rural. Cei ce
activează în domeniul turismului rural, trebuie să ajungă
la o înţelegere globală, la nivelul UE, asupra unei
codificări precise a produselor turistice ce se oferă pe
piaţă. Aceasta nu înseamnă că se impune o uniformizare
sau standardizare a acestor produse, ci să se ajungă la un
limbaj comun care să ţină seama de două cerinţe: aceea de
a putea fi comparate produsele similare din diferitele ţări
membre şi aceea de a se realiza o mai bună comercializare
în domeniul turismului rural, atât înăuntrul, cât şi în afara
UE.
Popularizarea principalelor elemente ale turismului
rural prin folosirea de pictograme. S-a realizat un sistem
de pictograme şi simboluri care să reprezinte elementele
produsului turismului rural – hoteluri rurale, campinguri
rurale, locurile de la ţară unde se asigură "pat şi mic
dejun", ferme turistice etc.
Armonizarea indicatoarelor de semnalizare a
turismului rural pe drumurile turistice. Deoarece turismul
rural este în principal practicat de turişti individuali (pe
8
cont propriu), aceste semne de circulaţie sunt vitale, pe

drumurile de acces, pentru dirijarea turiştilor spre
destinaţiile lor, care, adesea, sunt departe de aceste
drumuri. Pentru a fi într-adevăr eficiente, aceste
indicatoare "de circulaţie" trebuie să fie înţelese de toţi şi
de aceea este necesar ca semnele şi semnalele "de
circulaţie" să fie armonizate în toată Europa.
Înfiinţarea de centre de atracţie specifice turismului care
stimulează producţia şi comercializarea serviciilor oferite
de turismul rural.
Încurajarea unei largi cooperări pe plan european a
organizaţiilor implicate în activitatea de turism rural. În
fiecare din statele membre există organizaţii care
activează în domeniul turismului rural.
Aşadar, turismul rural este o formă de turism care
se desfăşoară în mediul rural, valorificând resursele
turistice locale (naturale, culturale şi umane) ca şi dotările
şi echipamentele turistice, inclusiv pensiunile şi fermele
agroturistice. Utilizează diverse spaţii de cazare: hanuri şi
hoteluri rurale, adăposturi, sate de vacanţă etc. şi îmbracă
forme variate de sejur, cu un spectru larg de motivaţii:
odihnă şi recreere, de tranzit cultură, cunoaştere, religie,
practicarea unor sporturi etc.
Turismul rural constituie o alternativă la turismul
tradiţional, clasic, desfăşurat în staţiuni şi centre turistice
precum şi la oferta turistică "standard" – de tip
2
industrial.
1.2 Componentele produsului turistic rural

românesc
Produsul turistic rural românesc, asemenea produselor

turistice rurale existente pe piata turistica mondiala,
2
Glavan, V. – “Agroturism, turism rural, turism durabil,
ecoturism”, Ed. Economică, 2003, pg.15
9
cuprinde :
• componente de baza (numim aici cazarea,
alimentatia publica si transportul);
• componente auxiliare (balneoterapie, agrement,
activitati sportive etc.).
Unanim trebuie sa recunoastem ca serviciile de baza
satisfac nevoi cotidiene care cu mici exceptii - tinând de
specificul zonal, national, traditional - nu justifica întru
totul nevoia de deplasare sau parasire a resedintei de catre
turist.
Ceea ce atrage si determina în mare parte alegerea unei
destinatii turistice sau a alteia sunt:
• factorii naturali: asezarea geografica , relieful,
peisajul, vegetatia, fauna si clima;
• factorii generali ai existentei si activitatii umane
trecute si prezente: limba, mentalitatea, ospitalitatea,
obiceiurile, folclorul, cultura (religia, arta, stiinta), politica,
economia;
• elementul uman- atitudinea populatiei locale fata
de turisti, a prestatorilor, administratiei si reprezentantilor
pazei si ordinii publice etc.;
• infrastructura generala: transporturi si comunicatii,
structura si imaginea asezarilor, aprovizionarea cu apa si
energie, canalizarea, telecomunicatiile etc.;
• echipamentele turistice: transporturile turistice,
mijloacele de cazare, de alimentative, activitatile sportive,
distractiile, informatiile etc.,
Toate acestea fiind componente ale ofertei turistice
generale.3
Fabricarea produselor turistice rurale românesti va trebui
sa se faca cu deosebita responsabilitate, produsele
destinate pietei mondiale fiind testate la debut pe piata
interna, iar mai apoi vor fi analizate exigent de ca tre
3
Minciu, Rodica – “Economia turismului” , Editura Uranus,
Bucuresti, 2000, pg. 51
10
cunoscatori ai pietei externe.

În realizarea si montarea produselor turistice rurale
românesti nu trebuie omisa nici macar o clipa importanta
motivatiei în alegerea unei anumite destinatii.
1.3 Acțiuni și măsuri întreprinse pentru dezvoltarea

turismului rural
O condiţie obligatorie a dezvoltării turismului rural

este implicarea administraţiei publice locale în asigurarea
infrastructurii şi a unor servicii minime tehnico-edilitare,
comerciale, de agrement şi de sănătate. Conform Legii
69/1996 a administraţiei publice locale, aceasta poate
sprijini iniţiativele locale privind dezvoltarea turismului şi
în special a celui rural.
Un alt factor important de decizie îl constituie
Ministerul Turismului, care, prin organismele sale, poate
participa la stimularea dezvoltării acestei forme de turism.
Ministerul Turismului colaborează în teritoriu cu
organizaţiile şi asociaţiile profesionale
nonguvernamentale pentru a facilita aplicarea Normelor
metodologice de clasificare a pensiunilor turistice şi
pensiunilor agroturistice.
Prin aprobarea Legii turismului se creează
premisele dezvoltării mai susţinute a acestei forme de
turism care, în momentul de faţă, se află într-o formă
incipientă.
În acest sens, cu sprijinul Ministerului Turismului,
din dorinţa de a se mediatiza experienţa internaţională, au
fost sprijinite o serie de acţiuni sub formă de seminarii,
conferinţe şi ateliere de lucru (work–shop-uri) cum au
fost:
• seminarul Marketingul în turismul rural pentru
formarea prestatorilor şi touroperatorilor din turismul
rural, care a avut loc în noiembrie 1994 la Bran, cu o
participare de cca. 45-50 de touroperatori;
11
• seminarul itinerant Bed and breakfast – pentru

formarea prestatorilor – organizat în perioada octombrie–
decembrie 1994 în şase dintre cele mai recunoscute zone
etnografice, respectiv: Maramureş (localitatea Borşa),
Suceava (Vatra Dornei), Neamţ (Piatra Neamţ), Harghita
(Praid), Munţii Apuseni (Albac) şi Argeş (Câmpulung
Muscel), destinat formării prestatorilor de servicii
turistice: ţăran–gospodar–gazde;
• seminarii pentru formarea tinerilor din principalele
zone etnografice ca ghizi şi agenţi locali pentru
agroturism;
• tabăra de instruire Ocupaţii tradiţionale în satul
românesc la Moeciu–Braşov;
• cursuri de iniţiere şi de instruire în turismul rural
ONTITREC, iulie 1995, comuna Moeciu;
• seminarii organizate în cooperare cu
organizaţii/fundaţii internaţionale pe teme generale
privind turismul rural:
- Turismul rural, o şansă pentru dezvoltarea satului
–iunie 1995 – Praid, Harghita;
- Turismul rural – prezent şi perspectivă septembrie
1995, Slănic Moldova;
- Turismul rural – octombrie 1995;
- Turismul rural – o şansă reală pentru tineri – iunie
1995, Bran;
• cooperarea cu organizaţii internaţionale din
domeniul turismului rural şi aderarea la o serie de
organizaţii europene, având ca obiect de activitate
dezvoltarea zonelor rurale, astfel:
- afilierea ANTREC la Federaţia Europeană de
Turism Rural (EUROGÎTES);
colaborarea cu Operation Villages Roumaines (OVR);
- afilierea ANTREC la proiectul european
EUROTER consacrat Anului European al Conservării
Naturii;
12
- aderarea la EUROMONT şi cooperarea cu ţările

membre;
- colaborarea ANTREC cu Asociaţia Internaţională
"Green Flag International" cu sediul în Marea Britanie,
pentru îmbunătăţirea ofertei turistice rurale româneşti şi
promovarea pe piaţa internaţională etc.4
1.4 Motivatii turistice pentru vizitarea spațiului

rural și a satelor turistice
Prin valorile sale cultural-istorice, etnografice,

naturale şi socio-economice satul românesc este o
componentă de bază a spaţiului rural, iar prin valoarea
turistică atestată poate deveni un "produs turistic" de mare
originalitate şi de marcă pentru turismul românesc. De
aceea, pentru a da imaginea reală a spaţiului rural
românesc cu spiritualitatea sa ancestrală, turismul rural şi
agroturismul nu pot fi promovate ca oferte turistice decât
în contextul "satului turistic" şi al "zonei etnografice"
căreia se integrează. Satul turistic a fost lansat în România
încă în 1973, când, prin Ordinul Ministrului Turismului
nr. 744/16 iulie 1973, s-au declarat, experimental, "sate
turistice" următoarele 13 localităţi rurale (din 118
localităţi identificate şi selectate): Lereşti, Rucăr (jud.
Argeş), Fundata, Şirnea (jud. Braşov), Răşinari, Sibiel
(Sibiu), Tismana (Gorj), Vaideeni (Vâlcea), Hălmagiu
(Arad), Bogdan Vodă (Maramureş), Vatra Moldoviţei
(Suceava), Murighiol şi Sfântu Gheorghe (Tulcea). Prin
acest ordin s-a aprobat cadrul de organizare, funcţionare şi
îndrumare a activităţii turistice şi de promovare în turism
a acestor localităţi, cu alte cuvinte, s-au creat premisele
dezvoltării oficiale a turismului rural şi agroturismului.
Dar, prin decretul nr. 225/1974, s-a interzis cazarea
turiştilor străini în locuinţe particulare, astfel că, satele
4
Glavan, V. – op. cit., pg. 54-56
13
turistice au devenit nefuncţionale pentru turismul

internaţional. Totuşi, printr-o derogare a Cancelariei C.C.
al P.C.R., au fost incluse în programele cu caracter
cultural şi folcloric ale O.N.T. Carpaţi–Bucureşti satele:
Lereşti, Rucăr, Sibiel, Murighiol şi Crişan, din care au
funcţionat doar Lereşti (pentru Ambasadorii Prieteniei–
grupuri de tineri artişti din SUA) şi Sibiel (circuit turistic
internaţional deschis).
Pentru turismul cu turişti români aceste "sate
turistice" şi alte localităţi rurale au funcţionat sporadic.
În anii '70 O.N.T. Carpaţi–Bucureşti a promovat
programul turistic Nunta în Carpaţi în satele Bogdan
Vodă (Maramureş), Sibiel (în zona etnofolclorică
Mărginimea Sibiului) şi Lereşti (Muscelele Argeşului).
După anul 1992 Programul Operaţiunii Satele
Româneşti (O.V.R.–Operation Villages Roumaines) a
promovat proiecte turistice de organizare şi dezvoltare în
domeniul turismului, în zone pilot, care se suprapun unor
entităţi etnografice cu o certă valoare turistică şi anume:
Bucovina, Maramureş, Valea Arieşului (Ţara Moţilor),
Bran.
Preocuparea pentru găsirea unor noi formule de
vacanţă, din care să se reflecte cât mai fidel posibil
preferinţele turiştilor şi să satisfacă cerinţele unui turism
ce tinde să devină un fenomen de masă, s-a bucurat şi se
bucură de atenţia cuvenită din partea organizaţiilor de
turism din ţară şi de peste hotare. Faptul este explicabil,
deoarece turismul modern caută mereu altceva, alt aer,
locuri noi, necunoscute, o ambianţă umană diferită de cea
proprie locului de provenienţă, dar şi cu un alt cadru
edilitar–gospodăresc, toate acestea fiind menite să
răspundă aspiraţiilor sale spre o deplină fructificare şi
trăire a timpului liber de care dispune.
Alături de vacanţele combinate – mare–munte,
munte–mare, tratament balnear–excursii etc.–, în ultimul
timp s-au impus, ca formule de concediu, satele de
14
vacanţă, dar mai ales "satele turistice" cu sejur la fermele

agroturistice, atât ca necesitate, cât şi ca "modă turistică".
O definiţie acceptată şi în alte ţări conturează satele
turistice drept aşezări rurale bine constituite, păstrătoare
de valori şi tradiţii etnofolclorice şi cu un bogat trecut
istoric, care, în afara funcţiilor politico–administrative,
sociale, economice şi culturale proprii, îndeplinesc,
sezonier sau în tot cursul anului şi pe aceea de găzduire şi
asigurare a hranei pentru turiştii care îşi petrec un sejur
cu durată nedefinită sau le vizitează în cadrul unor
programe de turism itinerant, cu sau fără servirea mesei
.5
Între condiţiile minime ce trebuie să le
îndeplinească o localitate pentru a deveni sat turistic
amintim 6:
• amplasare într-un cadru natural atrăgător sub aspect
peisagistic, fără surse de poluare;
• accesibilitate uşoară pe căi rutiere, feroviare,
fluviale sau aeriene;
• infrastructură generală (alimentare cu apă, curent
electric, încălzire, canalizare, căi de comunicaţie);
• prezenţa unor tradiţii şi valori etnofolclorice
reprezentative (arhitectură populară, meşteşuguri şi
artizanat, folclor şi port popular, muzeu etnografic,
sărbători folclorice, tradiţii şi obiceiuri populare etc.);
• existenţa unor resurse turistice bogate şi posibil a fi
valorificate prin desfăşurarea unor activităţi de vacanţă cât
mai variate: odihnă, plimbări în aer liber, cură de aer,
soare şi ape minerale, înot şi sporturi nautice, excursii
uşoare, ascensiuni montane, alpinism şi speoturism,
activităţi culturale sau participarea la acţiuni culturale ce
se desfăşoară în sat, integrare în activităţile economice
tradiţionale etc.;
5
Glavan, V. – op. cit. pg.60
6
Idem, pag.61
15
• existenţa unor gospodării cu un nivel de confort,

asigurat cu mijloace locale, simple sau mai complexe
(instalaţii sanitare şi baie, apă curentă) şi care să
corespundă normelor de clasificare existente.
Alături de acestea, la sporirea valorii unui sat
turistic mai pot contribui şi următoarele:
• existenţa unei tradiţii în ce priveşte activitatea
turistică;
• aportul unor eventuale resurse balneoclimatice (ape
minerale şi termale, nămoluri şi gaze terapeutice, lacuri
sărate, plajă maritimă etc.);
• existenţa unor valoroase vestigii arheologice,
monumente istorice, de artă şi arhitectură;
• prezenţa unor dotări sanitare, social-culturale,
sportive, comerciale;
• dotările tehnico–edilitare adecvate (drumuri, alei,
canalizare).
Dezvoltarea impetuoasă a turismului contemporan,
care a dus la edificarea unor adevărate "cetăţi turistice" în
regiuni pline de pitoresc şi inedit ale lumii, a scos la
iveală, mai ales în ultima perioadă, un aspect deosebit de
interesant, în exploatarea căruia, converg mai multe
discipline. Este vorba de cerinţa crescândă pentru turismul
în regiuni rurale, de reorientarea unor aspiraţii, gusturi,
trebuinţe spre folclor, tradiţie şi mod de viaţă rural,
puritate a naturii etc. În aceste condiţii se poate vorbi şi de
un comportament turistic specific care, la rândul său,
implică un set de motivaţii adecvate.
O analiză mai profundă, făcută din punct de vedere
psihosociologic, pune în evidenţă ansamblul de impulsuri,
mobiluri, imbolduri, care se constituie într-un proces
psihic determinant pentru acţiunea umană. Motivaţia fiind
o adevărată forţă dinamică în complexul bio–psiho–social.
Observaţiile repetate şi experienţa care s-a acumulat
în aprecierea calitativă a fenomenelor psiho-sociale legate
16
de turism, se cristalizează într-o concepţie generală asupra

motivaţiei legate în cazul de faţă, de turismul în zone
rurale.
Trebuie să evidenţiem, de la început, că trebuinţa
umană se poate transforma într-un motiv numai în situaţia
în care a fost conştientizată şi integrată unei imagini, care
ocupă un loc bine definit pe scara de valori a individului.
Pornind de la caracteristicile mediului citadin
alăturate obligaţiilor şi convenţiilor sociale specifice, se
pot depista o serie de trebuinţe, pe care orăşeanul,
cetăţeanul angrenat în ambientul urban, le emite din ce în
ce mai constant şi tinde să le transforme în acţiune.
Între aceste trebuinţe şi motivaţii turistice legate de
spaţiul rural amintim următoarele7:
Reîntoarcerea la natura modificată, motivaţie
valabilă pentru toate categoriile de vârstă, sex, socio-
profesionale, statut social, este rezultatul necesităţii de
conservare, sănătate, confort fizic şi spiritual. Ea
demonstrează că omul modern nu se poate rupe de cadrul
originar de viaţă, iar contactul lui cu mediul rustic are
ecouri largi în mecanismul echilibrului funcţional.
Cunoaşterea şi adeziunea temporară la grupurile de
apartenenţă specifice zonelor rurale, dintre care se
desprind: familia de tip patriarhal, comunitatea locală,
grupul de muncă, grupul folcloric. Turistul care vine în
contact cu aceste grupuri primare îşi satisface trebuinţele
sociale fundamentale, a căror realizare este adesea
obstrucţionată în mediul citadin. Anonimatul şi
uniformitatea, caracteristice grupurilor mari, ca şi stările
tensionale ce se manifestă deseori în ambianţa urbană se
atenuează considerabil în cadrul climatului rustic, în care
turistul îşi recapătă condiţia de membru al comunităţii,
reputaţia, prestigiul, consideraţia celorlalţi, precum şi
posibilitatea de a participa la acţiuni comune creatoare.
7
Glavan, V. – op.cit., pg.63
17
Cunoaşterea, înţelegerea, inventarea şi elaborarea

sunt, de asemenea, motivaţii care se pot realiza cu succes
în ambianţa satului turistic. Contactul nemijlocit cu piese
ale tezaurului istoriei naţionale, ale folclorului, ocupaţiilor
tradiţionale şi obiceiurilor populare, transformă vacanţele
rustice într-un veritabil proces de asimilare a unor noi şi
numeroase cunoştinţe şi de dobândire a unor deprinderi ce
dau turiştilor satisfacţii personale şi sentimentul unităţii.
În acelaşi timp, prin iniţierea în meşteşuguri şi ocupaţii
tradiţionale locale8 turiştii îşi pot manifesta din plin
aptitudinile creative personale, ieşind din monotonia şi
rutina activităţilor cotidiene.
Motivaţii estetice ce decurg din nevoia de frumos,
ordine, puritate, armonie, naturaleţe îndeamnă pe
majoritatea turiştilor care iau contact cu satele respective
şi vecinătăţile lor să se considere privilegiaţi pentru
posibilitatea de a vizita locuri atractive prin pitorescul şi
farmecul lor. Totodată, curiozitatea ce decurge din
informaţii asupra ospitalităţii populare, obiceiurilor
gastronomice, artizanatului şi ritualurilor săteşti,
determină largi categorii de turişti să cunoască la faţa
locului şi să păstreze amintiri durabile din vacanţele
inedite.
Odihna, cura de aer şi de fructe, consumul de
alimente proaspete şi ecologice, terapia ocupaţională, de
care doresc să beneficieze cei ce îşi îngrijesc sănătatea în
vacanţă, se întrunesc armonios în raza aşezărilor rurale,
concurând adesea prin particularităţile lor cu regimul de
cură oferit de staţiunile balneare. Nu pot să lipsească din
sfera motivaţiilor nici sportul, vânătoarea, pescuitul
sportiv, ascensiunile şi drumeţiile, care capătă o notă
autentică, lăsând loc suficient iniţiativei, imaginaţiei şi
înclinaţiilor individuale.
8
Este vorba de olărit, ţesut, cojocărie, pielărie, cioplit în lemn, împletituri, culesul
fructelor de pădure, păscutul animalelor, îngrijitul grădinilor, pescuit etc.
18
Desigur, resursele subiectivităţii indivizilor

depăşesc, de regulă, orice cadru formal de enumerare şi
clasificare. Este cu atât mai indicat să se dea curs, în mod
concret, acţiunilor ce mijlocesc şi favorizează
desfăşurarea unui lanţ complex de motivaţii, care odată
cunoscute, pot stimula dezvoltarea turismului în forme pe
cât de originale, pe atât de competitive şi rentabile.
Întrucât satul turistic românesc nu se prezintă ca un
produs turistic de serie, ci poartă amprenta originalului,
ineditului şi surprizei, el constituie, în momentul de faţă,
una din cele mai bogate surse de satisfacere a trebuinţelor,
deci şi a motivaţiei.
Principala caracteristică cu care se impune acest
produs turistic în faţa consumatorilor este cadrul de
compensare, fizică şi spirituală a deficienţelor ce însoţesc,
în majoritatea situaţiilor, viaţa din colectivităţile urbane.
Turistul care aspiră la o "vacanţă ideală", ale cărei efecte
pozitive să dureze cât mai mult, în timp, găseşte în
universul satului turistic românesc, paleativele care
atenuează impactul cu mediul urban, cu elementele de
stress ale vieţii citadine şi totodată îi măresc considerabil
şansele de adaptare la condiţiile traiului modern.Faţă de
cele arătate mai sus, considerăm că satele prezintă calităţi
deosebite, care coincid şi generează noi perspective pentru
valorificarea bogatelor resurse pe care le înfăţişează în
prezent peisajul rural românesc9.
1.5 Cazarea turistică în mediul rural
În spaţiul rural cazarea turistică se poate face atât în

pensiunile turistice şi agroturistice, ca şi în alte structuri
de primire precum hanuri săteşti, minihoteluri rurale,
cabane, campinguri sau case de oaspeţi şi camere
mobilate. Aceste spaţii de cazare trebuie să fie clasificate
9
Glavan. V. – op. cit. , pg. 66
19
şi înregistrate la Registrul Camerei de Comerţ Judeţean

sau Orăşenesc. Se întâlnesc situaţii când în grădina sau pe
moşia fermierului se amenajează, conform normelor
legale, campinguri sau terenuri pentru caravaning (rulote);
amintim în acest caz satele Bran şi Moeciu în judeţul
Braşov, Avrig şi Gura Râului în judeţul Sibiu, Dorna
Candreni, Vama şi Vatra Moldoviţei în judeţul Suceava
etc.
Din datele existente se remarcă la nivelul ţării
existenţa a peste 3000 de gospodării dispersate pe întreg
teritoriul, spre exemplu: 20 pe litoral, 40–45 în zona Cluj,
60–65 în Covasna, peste 70 în Bucovina, circa 80 în
Maramureş, 80–85 în Apuseni, 120–125 în Harghita–
Mureş, peste 130 în Muscel etc. (Catalogul ANTREC,
2002).vÎn anul 1997 în zona litorală numărul
gospodăriilor a crescut de la 20 la 30 având un total de
200 de locuri. La nivelul ţării se observă că predomină
gospodăriile clasificate la nivelul unei margarete şi două
margarete, existând însă şi spaţii de trei flori, într-un
număr mult mai mic.
În Bucovina, la nivelul anului 1999 existau 21
gospodării clasificate la o margaretă, 49 la două margarete
şi două la trei margarete, însumând aproximativ 280
locuri (64 locuri la o margaretă, 205 locuri la două
margarete şi 10 la trei margarete).10
1.6 Satul românesc – produs turistic
Satul românesc - în general, și cel cu vocație

turistică - în special, reprezintă un produs turistic inedit în
egală măsură pentru piața națională cât și pentru cea
mondială. Pe de alta parte satul turistic românesc poate
contribui la descoperirea țării noastre - ca posibilă
10
Idem, pag.54
20
destinație turistică, creând interesul față de România ca loc

ce oferă o largă gamă de experiențe, de vacanțe de calitate
și chiar oportunități de afaceri.
În același timp satul românesc reunește:
✓ importante locuri pitorești, montane, riverane;
✓ inestimabile moșteniri religioase și culturale;
✓ ape minerale și termale; flora și fauna inedită;
✓ vechi tradiții, apreciate și respectate pe plan
internațional: arta și mesteșuguri (teatru, muzică, poezie,
dans, pictură, sculptură);
✓ gama variată și de bună calitate de atracții și
facilități.
Destinația turistică - satul, ferma, pensiunea, sau
camera din casa țăranească - nu este singurul produs
turistic, sau singura componentă a acestuia, cunoscut fiind
faptul că, de regulă, o destinație cuprinde mai multe tipuri
de produse turistice diferite. Urmare directă satul
românesc, inclus în circuitul turistic, poate fi - în același
timp - componenta a mai multor tipuri de produse turistice.
El poate fi, astfel:
▪ destinația vacanțelor la țară ;
▪ gazda unui seminar de 7 zile pentru 60 de
participanți;
▪ popas de o noapte pentru un circuit la mânăstirile
din Moldova, Oltenia de sub munte;
▪ atelierul deprinderii unor meșteșuguri populare sau
al realizării unor noi performanțe (ceramică, olărit, cioplit
lemn, împletit nuiele, fibre diverse etc.);
▪ scena inițierii în arta dansului sau a cântecului
popular.
Dupa cum se observă cu ușurință satul turistic
posedă - și poate oferi - diverse produse turistice care
folosesc simultan, sau alternativ, aceeași bază tehnico -
materială și aceleași atracții turistice (folclor, peisaje,
plajă, munte, resurse balneologice, monumente istorice,
21
parcuri dendrologice etc.).11
1.7 Analiza SWOT a turismului rural românesc
Turismul rural românesc s-a aflat şi se află în

rezonanţă cu întreaga mişcare turistică românească, însă
prin plusurile sale încearcă să-şi domine lipsurile şi să
convingă.
În ceea ce priveşte analiza generală a turismului
rural românesc trebuie avută în vedere investigarea
mediului intern şi extern, precum şi a tuturor factorilor
care influenţează într-un fel sau altul dezvoltarea şi
desfăşurarea activităţii în turismul rural.
În acest sens, cea mai cunoscută şi mai viabilă
metodă de analiză o poate constitui analiza SWOT, care
presupune luarea în calcul a următoarelor elemente:
strengths (puncte tari); weaknesses (puncte slabe);
opportunities (oportunităţi); threats (ameninţări). 12
❖ Punctele tari sunt determinate de factorii interni.
Nu sunt greu de identificat, deoarece turismul rural
românesc poate oferi o mare varietate de produse şi
servicii. Situată în centrul Europei - distanţele până la
extremităţile estică şi vestică, respectiv nordică şi sudică
fiind practic egale - România include un patrimoniu
turistic natural şi antropic deosebit de valoros, în care un
rol deosebit îl joacă relieful deosebit de pitoresc şi variat,
obiectivele turistice şi activităţile recreatorii (drumeţii,
pescuit, vânătoare, peşteri, ski şi multe altele).
Alte oportunităţi includ stilul de viaţă tradiţional şi
existenţa satelor vechi unde turistul poate experimenta o
călătorie în timp.
Nu lipsite de importanţă sunt următoarele elemente:
11
Glavan, V. – op.cit., pg. 70-71
12
Nistoreanu, P. - “ Ecoturism si turism rural”, Ed. ASE, Bucuresti, 2005, pg.
45-46
22
✓ Viza este necesară, dar uşor de obţinut, verificarea

documentelor la intrarea în ţară nefiind o barieră
semnificativă;
✓ Protecţia şi securitatea turiştilor este, în general
bună;
✓ Existenţa unor rute internaţionale - atât prin
autostrăzi cât şi pe calea ferată;
✓ Prezenţa a 17 aeroporturi, dintre care 5
internaţionale;
✓ Interesul şi preocuparea comunităţilor rurale şi a
unor ONG-uri specializate;
✓ Accesul la produse şi influenţe occidentale;
✓ Tarife accesibile la cazare, masa şi transport;
✓ Alimente proaspete şi naturale, fructe şi legume de
sezon, vinuri excelente;
✓ Moneda natională în general stabilă, convertibilă,
inflaţie cu două cifre.
❖ Punctele slabe sunt determinate tot de factorii
interni. Ele rezultă, în principal, din neajunsurile
organizatorice şi se materializează în:
✓ Informaţii turistice puţine atât în ţară cât şi în
străinatate;
✓ Lipsa legăturilor aeriene directe cu o serie de ţări
interesate de produsul turistic rural românesc;
✓ Transporturi neconvenabile sau chiar puţin
dezvoltate în zonele montane;
✓ Numărul redus al agenţilor de rent-a-car şi
diversitatea redusă a produsului de închiriat;
✓ Materiale promoţionale puţine şi de proastă calitate;
✓ Puţine unităţi de alimentaţie publică şi o varietate
limitată de mâncăruri specifice bucătăriei romaneşti;
✓ Servicii hoteliere de calitate şi standard îndoielnic,
injust raport preţ / calitate
✓ Găsirea cu greutate a unor ghizi specializaţi
(interpreţi, montan, deltă, vânătoare, turism itinerant etc);
✓ Lipsa de experienţă şi lipsa serviciilor pentru client
23
✓ Lipsa curăţeniei în locurile publice, comparativ cu

standardele europene
✓ Lipsa apei calde curente şi uneori chiar a apei reci
✓ Posibilităţi limitate de folosire a carţilor de credit şi
a cecurilor de călătorie;
✓ Servicii medicale şi de urgenţă precare;
✓ Infrastructura săracă (drumuri, comunicaţii,
transporturi etc);
✓ Probleme cu furturile, hoţii de buzunare în zonele
turistice, gările şi staţiile de autobuz pot fi periculoase,
existenţa cerşetorilor;
✓ Importante probleme de poluare datorate
infrastructurii inadecvate de canalizare, poluării
industriale şi deversărilor.
❖ Oportunităţile sunt determinate de evoluţia
factorilor externi organizaţiei care influenţează favorabil
prin cadrul general pozitiv. Din rândul celor mai evidente
pot fi enumerate:
✓ Imaginea romantică, puritatea şi arhaicul satului
românesc;
✓ Creşterea numărului străinilor ce călătoresc în
România pentru afaceri;
✓ Creşterea posibilităţilor de acces la produsele
occidentale;
✓ Existenţa ambasadelor străine şi a comunităţilor de
străini facilitează schimbul cultural ce conduce la o mai
bună înleţegere între culturi şi înlătură dezinformarea;
✓ Conectarea la reţeaua EUROGITES şi posibilitatea
de conlucrare cu alte organisme din turismul rural
european;
✓ Prezenta web-urilor de turism rural românesc în
cadrul reţelei de INTERNET;
❖ Ameninţările sunt determinate de factorii externi ce
se pot constitui într-o frâna în condiţiile unui cadru
general nefavorabil. Din rândul acestora putem aminti:
✓ Posibilităţile limitate de cazare;
24
✓ Imagine proastă în exterior privind sărăcia,

consecinţele erei Ceauşescu;
✓ Degradarea mediului, lipsa unor măsuri ecologice,
poluarea continuă a aerului şi a apei;
✓ Capacitate scăzută de adaptare la o piaţă
concurenţială.
Analiza SWOT jalonează principalele repere ale
funcţionării interne a turismului rural românesc, numind
aici punctele tari (strengths) şi punctele slabe
(weaknesses) - care pot fi proiectate prin prisma celor ,,7
P": produsul, preţul, poziţia în lanţul de distribuţie,
promovarea, personalul, premisele fizice, profitul, în mod
particular pentru fiecare zonă.
Cadrul extern a fost conturat prin intermediul
noţiunilor de oportunităţi (opportunities) şi ameninţări
(threats) a caror examinare ne va permite depistarea
influenţei acestora asupra evolutiei şi devenirii turismului
rural românesc.
Oportunităţile şi ameninţările produsului turistic
rural românesc este bine a fi studiate şi prin intermediul
factorilor STEP (sociologici, tehnologici, economici şi
politici) ca şi prin viziunea factorilor mediului
concurenţial (piaţa, putere de negociere, concurenţa,
costuri). Aceste studii interdisciplinare pot scoate la
iveală noi valenţe ale produsului turistic - pe de o parte -
şi vor semnala - pe de altă parte aspecte care fac ca
produsul turistic rural românesc să nu fie reperat conform
aşteptărilor.
25
CAPITOLUL II. ECOTURISMUL - concept,

principii, activităţi specifice
Una dintre primele definiţii ale ecoturismului

întâlnite în literatura de specialitate este cea dată în anul
1988, în cadrul Programului din Belize iniţiat de Rio
Bravo Conservation & Management Area: „ecoturismul
este o forma de turism cu impact scăzut asupra mediului,
bazat pe aprecierea acestuia şi unde se depune un efort
conştient în vederea reinvestirii unei părţi adecvate din
venituri pentru conservarea resurselor pe care se bazează.
Este o formă de turism durabil şi care asigură beneficii
populaţiei locale.”
2.1 Conceptul de ecoturism
Societatea Internaţională de Ecoturism (TIES) a

elaborat în 1991 o definiţie mai succintă: „călătoria
responsabilă în arii naturale, care conservă mediul şi
susţine bunăstarea populaţiei locale.”
În 1996, Uniunea Mondială pentru Conservare
formulează propria definiţie astfel: „Ecoturismul este
călătoria responsabilă faţă de mediu în zone naturale
relativ nealterate, cu scopul aprecierii naturii (şi a oricăror
atracţii culturale trecute şi prezente), care promovează
conservarea, are un impact negativ scăzut şi asigură o
implicare socio-economică activă şi aducătoare de
beneficii pentru populaţia locală.”13
Lista definiţiilor ar putea continua, pentru că fiecare
organizaţie sau autor a încercat să impună o variantă
proprie. Deşi anumite detalii variază, majoritatea
definiţiilor ecoturismului reflectă forma distinctă de
turism, care întruneşte patru criterii de bază. Putem
13
Nistoreanu, P. – op.cit.,2005, pg.10
26
reprezenta aceste criterii într-un mod sugestiv prin patru

cercuri parţial suprapuse.(figura 2.1)
Figura 2.1 Criteriile de bază ale ecoturismului

Sursa: Nistoreanu, P. – “Ecoturism si turism rural”, Ed.
ASE Bucuresti, 2005, pg.13
În sens mai restrâns, ecoturismul se bazează pe observarea

naturii, oferind produse turistice distincte, specifice
formelor de turism cultural, ştiinţific, de cercetare, fiind
practicat în ţările cu o remarcabilă biodiversitate, care
deţin rezervaţii naturale, parcuri naţionale şi comunităţi
locale, care şi-au păstrat nealterate obiceiurile şi tradiţiile.
Ecoturismul presupune conducerea, organizarea şi
dezvoltarea activităţii de turism cu scopul de a nu deranja
sau distruge echilibrul natural, mediul înconjurător cu
resursele turistice naturale şi valorile cultural-istorice sau
tehnico-economice şi de a realiza o exploatare durabilă a
acestora.
Ecoturismul trebuie să asigure: exploatarea optimă
şi durabilă a resurselor şi a mediului înconjurător,
avantaje economice şi sociale populaţiei rezidente,
compatibilitate între populaţia locală şi cea turistică şi
interes pentru dezvoltare durabilă, lărgirea spectrului de
27
activităţi economice tradiţionale şi crearea de oportunităţi

pentru valorificarea optimă a resurselor turistice şi
introducerea în circuitul economic a noi obiective şi areale
turistice.14
2.2 Principiile ecoturismului
Ecoturismul este o componentă a domeniului

turismului durabil. În figura 2.2 se poate observa locul
ecoturismului în procesul evoluţiei spre forme de turism
durabil. Ecoturismul este o versiune durabilă a turismului
în arii naturale, incluzând în acelaşi timp şi elemente ale
turismului rural şi cultural.
Figura 2.2 Ecoturismul ca formă a turismului durabil

Sursa: Nistoreanu, P. – “Ecoturism si turism rural”, Ed.
ASE Bucuresti, 2005, pg.16
Ecoturismul este prin definiţie o formă de turism

care respectă principiile dezvoltării durabile. Totuşi, este
important să menţionăm faptul că toate formele de turism
14
Glavan Vasile – op. cit., pg. 82
28
şi toate activităţile turistice ar trebui să tindă spre o

dezvoltare durabilă. Începând cu planificarea şi
dezvoltarea infrastructurii turistice şi terminând cu
activitatea de marketing, toate operaţiunile turistice
trebuie să aibă în vedere criterii durabile din punct de
vedere economic, social, cultural şi de mediu.
Întrucât ecoturismul a fost iniţial doar o idee şi nu o
disciplină, multe organizaţii l-au promovat fără a-i
cunoaşte principiile de bază. Eforturi pentru stabilirea
unor principii şi criterii de acreditare recunoscute pe plan
internaţional au fost iniţiate încă din anul 1990, dar
procesul a evoluat foarte încet, dată fiind diversitatea
domeniilor, experienţelor, regiunilor implicate. Este
recomandat ca fiecare regiune în care se practică
ecoturismul să dezvolte propriul sistem de principii, linii
directoare şi criterii de certificare, bazate pe materialele
disponibile pe plan internaţional.
Participanţii la Summit-ul Mondial al Ecoturismului
, desfăşurat la Quebec în mai 2002, au recunoscut faptul
că ecoturismul respectă principiile turismului durabil
referitoare la impactul economic, social şi de mediu,
formulând în plus câteva principii specifice:
• Ecoturismul contribuie activ la conservarea
patrimoniului natural şi cultural;
• Ecoturismul include comunităţile locale în
activităţile de planificare, dezvoltare şi operare şi
contribuie la bunăstarea lor;
• Ecoturismul implică explicaţii complete şi
interesante pentru vizitatori, privind resursele naturale şi
culturale.
• Ecoturismul este destinat în special vizitatorilor
individuali precum şi grupurilor organizate de mici
dimensiuni.
Pentru a ajuta operatorii din ecoturism să obţină
performanţe maxime respectând principiile enunţate, sunt
necesare linii directoare specifice. Ele oferă soluţii
29
practice pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare

durabilă, o arie largă de recomandări pe care un turist
responsabil, un om de afaceri sau un proprietar de teren le
vor putea aplica pentru a selecta un sejur turistic, pentru a
construi o cabană sau pentru a organiza un program
ecoturistic.15
Societatea Internaţională de Ecoturism a sintetizat
rezultatele tuturor dezbaterilor din 1991 până în prezent
într-un set de principii redate mai jos, care au fost
acceptate şi preluate de tot mai multe organizaţii, guverne,
firme private, universităţi şi comunităţi locale.16
Principiile ecoturismului:
• Minimizarea impactului negativ asupra naturii şi
culturii, impact ce ar putea distruge destinaţia turistică;
• Educarea turistului cu privire la importanţa
conservării;
• Sublinierea importanţei unor operatori
responsabili, care să coopereze cu populaţia şi cu
autorităţile locale, în vederea satisfacerii nevoilor
comunităţii;
• Furnizarea de fonduri pentru conservare şi pentru
managementul ariilor naturale protejate;
• Accentuarea necesităţii unei zonări turistice
regionale şi a planificării fluxurilor de turişti pentru
regiunile sau ariile naturale ce vor deveni destinaţii
ecoturistice;
• Necesitatea utilizării studiilor sociale şi de mediu,
precum şi a unor programe de monitorizare pe termen
lung, pentru evaluarea şi minimizarea impactului;
• Lupta pentru maximizarea beneficiilor economice
ale ţării gazdă, ale comunităţilor şi firmelor locale şi mai
ales ale locuitorilor din zona ariilor naturale şi protejate;
15
Studiul “ECODESTINET”, 2009
16
Nistoreanu, P., op.cit., pg. 35-37
30
• Asigurarea unei dezvoltări a turismului care nu

depăşeşte o anumită limită a schimbării din punct de
vedere social şi al mediului, limită determinată de
cercetători în colaborare cu rezidenţii;
• Utilizarea unei infrastructuri dezvoltate în armonie
cu mediul natural şi cultural, minimizând utilizarea
combustibililor fosili şi conservând vegetaţia şi fauna
locală.17
2.3 Profilul ecoturistului – cod de comportament
Cunoaşterea unui profil al ecoturistului va fi extrem

de utilă organizatorilor de programe turistice pentru acest
segment de piaţă. Până în prezent, un studiu amplu
realizat pe piaţa turistică nord americană ne oferă o
caracterizare a turistului în arii naturale, prezentată mai
jos.
2.3.1 Profilul de piaţă al turistului în arii naturale:
A.Caracteristici sociodemografice18:
• Vârsta – 35-54 ani, variind în funcţie de activităţile
desfăşurate şi de alţi factori cum ar fi costul călătoriei;
• Sexul – 50% femei şi 50% bărbaţi, dar s-au constatat
diferenţe clare în funcţie de
activităţile desfăşurate;
• Venitul - ecoturiştii tind să aibă un nivel al venitului mai
ridicat decât cel al turiştilor în general;
• Educaţia – nivel ridicat de educaţie, 82% fiind
absolvenţi de studii superioare;
• Afiliere – mulţi ecoturişti sunt suporteri sau membri ai
unor organizaţii bazate pe Natură;
• Publicaţii – ecoturiştii sunt interesaţi de publicaţiile
orientate spre natură şi activităţi în aer liber.
17
Nistoreanu, P., op.cit., pg. 44
18
Idem, pg. 47
31
B.Caracteristici ale călătoriei:
• Durata călătoriei – variază în funcţie de destinaţie,

activităţi desfăşurate, dar durata preferată de 50% dintre
turiştii experimentaţi (care au fost în cel puţin o călătorie
„ecoturistică”) este de 8-14 zile;
• Cheltuieli – ecoturiştii tind să cheltuiască mai mult decât
turistul mediu, plătind sume considerabile pe
echipamente, cotizaţii, reviste, donaţii. 26% dintre ei au
declarat că ar fi dispuşi să cheltuiască 1000 – 1500 USD
pentru o călătorie în care să beneficieze de servicii de
calitate;
• Componenţa grupului – o majoritate de 60% dintre
turiştii experimentaţi au declarat că preferă să călătorească
în cuplu, 15% cu familia, iar 13% preferă să călătorească
singuri;
• Surse de informare – ecoturiştii acordă mare încredere
recomandărilor celorlalţi
(prieteni, familie), dar şi diferite forme de materiale scrise
reprezintă surse importante de informaţii. De asemenea,
experienţa proprie din călătorii anterioare joacă un rol
decisiv în alegerea destinaţiei.
C.Motivaţii şi preferinţe:
• Motivaţiile călătoriei – natura (flora, fauna, relieful) este

principala motivaţie a ecoturiştilor. Ei nu vor numai să o
vadă, ci şi să o experimenteze şi să înveţe despre ea. Ei
sunt interesaţi şi de istorie, de alte culturi, le place să
participe la diverse activităţi în aer liber şi apreciază
oportunitatea de a întâlni oameni noi;
• Activităţi preferate – ecoturiştii participă la o gamă
foarte largă de activităţi, de la observarea şi înţelegerea
naturii (vizitarea parcurilor naţionale, observarea vieţii
sălbatice), la activităţi orientate mai mult sau mai puţin
32
spre aventură şi activităţi cu specific cultural - istoric. Ei

sunt în căutarea noului, a unor experienţe care să le
îmbogăţească viaţa;
• Modalităţi de cazare – ecoturiştii preferă facilităţi de
cazare cu confort mediu sau chiar de bază, cum sunt
cortul, cabana, motelul, pensiunea sau hanul.
Un rol important în educarea ecoturiştilor îl
reprezintă elaborarea unor coduri de comportament, cum
ar fi cel elaborat de autoritatea de turism din provincia
canadiană Québec. El este mai mult decât un cod etic
general care se întâlneşte frecvent în parcurile din Statele
Unite.19
2.3.2 Cod de comportament al ecoturistului
Principalele reguli privind comportamentul

ecoturistului se reflectă în următoarele activităţi:20
A. Pregătirea voiajului:
- alegerea unui agent de turism sau a unei organizaţii care
se preocupă de minimizarea impactului activităţii turistice
asupra mediului;
- alegerea unui promotor sau a unei agenţii de turism care
oferă o şedinţă de pregătire despre modul cum trebuie să
se comporte la locul de destinaţie sau să folosească
echipamentele în vederea protejării mediului înconjurător;
- informarea în legătură cu habitatul natural şi cu valorile
culturale ale zonei;
- adaptarea comportamentului propriu şi a codului de
conduită la valorile zonei vizitate.
B. Respectarea următoarelor reguli:

- interdicţia accesului în zone nepermise publicului;
19
20
Asociaţia Ecoturismului din România (AER) – Ghidul ecoturistului, 2009
33
- respectarea marcajelor;
- informarea tour-operatorilor, autorităţilor şi vizitatorilor
asupra încălcării oricărei reguli care poate afecta habitatul
natural şi cultural.
C. Respectarea florei, faunei şi a habitatului lor

- deplasarea cu calm, fără a se perturba mediul natural;
- păstrarea unei distanţe considerabile faţă de animale
pentru a nu le deranja;
- evitarea hrănirii animalelor;
- neintervenirea în habitatul natural;
- evitarea zonelor în care se găseşte un număr mare de
animale;
- interzicerea ruperii plantelor sau mutării animalelor;
- evitarea cumpărării de plante sau animale care sunt pe
cale de dispariţie sau se găsesc în număr mic într-un
anume areal.
D. Reducerea propriului impact asupra mediului

- adoptarea unui comportament care vizează reducerea
tuturor tipurilor de poluare (chimică, biologică, vizuală,
olfactivă şi sonoră);
- favorizarea deplasărilor în grupuri mici;
- conştientizarea impactului acţiunilor proprii asupra
mediului;
- menţinerea echipamentului motorizat în stare bună;
- utilizarea unui echipament nepoluant sau slab poluant;
- alegerea unor produse durabile, biodegradabile şi
reutilizabile;
- depozitarea reziduurilor în zone strict amenajate pentru
acest scop;
- favorizarea transportului cu mijloace care nu au sau au
un impact minim asupra mediului.
E. Respectarea comunităţilor locale

- aprecierea unicităţii populaţiei din zona vizitată ;
34
- respectarea cutumelor, tradiţiilor locale şi diferenţelor

culturale ;
- deschiderea spre învăţare ;
- susţinerea economiei locale prin achiziţionarea de
produse şi servicii ;
- respectarea intimităţii oamenilor şi a proprietăţii private;
- adaptarea la cultura locală;
- adoptarea unui comportament respectuos faţă de ceilalţi
vizitatori.
2.4 Ecoturismul ca segment de piață
Ecoturismul este o industrie mică, dar care se extinde

rapid, în cadrul unei nişe guvernate de forţele şi de legile
pieţei. El a fost promovat ca fiind echivalent cu turismul
în arii naturale, iar lipsa politicilor sociale şi de mediu din
unele ţări, firme şi destinaţii a condus la o confuzie
generală în privinţa sensului ecoturismului ca segment de
piaţă. Astfel s-a simţit nevoia unor linii directoare
specifice şi a unor sisteme de acreditare bazate pe
criteriile dezvoltării durabile, iar discuţiile referitoare la
aceste probleme sunt în plină desfăşurare.
Figura 2.3 prezintă locul ecoturismului în cadrul pieţei
turismului. El apare ca o subpiaţă a turismului în arii
naturale şi în acelaşi timp având legături puternice cu
turismul cultural şi rural.
35
Figura 2.3 Ecoturismul ca segment de piaţă

Sursa: Nistoreanu, P., op.cit., pg. 62
În viziunea lui P. Eagles, turismul în arii naturale

este acea formă a turismului în care activităţile desfăşurate
sunt dependente de caracteristicile cadrului natural. El are
la bază două componente fundamentale: un nivel calitativ
ridicat al mediului înconjurător şi oferirea unor servicii
specifice.
Programul de Acreditare pentru Ecoturism şi Turism
în Natură din Australia a inclus în definiţia turismului în
natură şi componenta durabilă. Putem anticipa că pe
măsură ce criteriile de certificare turistică vor fi acceptate
şi implementate la nivel global, această definiţie va fi şi
singura acceptată: ”Turismul care pune accent pe
cunoaşterea zonelor naturale şi care asigură utilizarea
durabilă a resurselor naturale.”21
Întrucât tot mai mulţi turişti şi-au manifestat dorinţa
de a-şi petrece timpul liber în mijlocul naturii, segmentul
de piaţă a devenit suficient de vast pentru a permite
fragmentarea sa în patru nişe distincte: ecoturism, turism
de aventură, turism în medii sălbatice şi camparea,
diferenţiate în funcţie de motivaţia principală a călătoriei.
21
Asociaţia naţională de turism rural, ecologic şi cultural
36
Fiecare dintre aceste segmente are un echipament

specializat,necesităţi informaţionale distincte, impact
diferit asupra mediului.
Turismul de aventură (cel mai puţin orientat spre
principii ecologice) este călătoria în locuri noi şi
palpitante cu intenţia de a căuta aventura. Turiştii care
practică această formă de turism nu urmează un program
fix, preferând spontaneitatea şi incertitudinea. Turismul de
aventură include adesea activităţi cum ar fi: alpinism,
scufundări sub-acvatice, ciclism extrem, kayak-canoe,
etc., necesitând rezistenţă şi abilităţi fizice. Deşi acest tip
de turism se desfăşoară de obicei în mijlocul naturii, el
implică puţin sau deloc protejarea şi conservarea
mediului.
Turismul în medii sălbatice înseamnă călătoria în
locuri neatinse de om, nepoluate, pentru a cunoaşte şi a te
bucura de natură, pentru a observa animalele, păsările şi
peştii în mediul lor natural. Aceste călătorii implică
utilizarea unor mijloace de locomoţie nepoluante ca
mersul cu bicicleta, cu barca, cu animale de tracţiune, pe
jos. Acest tip de călătorie trezeşte interesul pentru
frumuseţile naturii, dar contribuie puţin la conservarea
echilibrului fragil al naturii.
Camparea presupune călătoria într-un spaţiu aflat
undeva între civilizaţie şi sălbăticie, de cele mai multe ori
cu familia sau prietenii şi folosind uneori ca mijloc de
locomoţie automobilul (carcamping). Motivaţia principală
este relaxarea în mijlocul naturii, dar utilizarea
automobilului indică o lipsă a preocupării pentru
protejarea mediului.
Ecoturismul se deosebeşte de turismul în natură prin
accentul pus pe conservare, educare, responsabilitate şi
implicarea activă a comunităţii locale. Un turist în arii
naturale poate merge să observe comportamentul
păsărilor, însă un ecoturist va merge să privească păsările
însoţit de un ghid local şi va sta în cabana unui localnic,
37
contribuind astfel la prosperitatea economiei locale.

Fiecare dintre aceste produse turistice specializate a atins
niveluri diferite de maturitate în cadrul ciclului de viaţă al
produsului. Eagles (1995) afirma că ecoturismul şi
turismul de aventură se găsesc în prima fază a ciclului, cu
un număr mic de consumatori, dar cu o creştere rapidă.
Turismul în zone sălbatice a atins pragul de maturitate,
aceasta din cauza nivelului redus de exploatare pe care îl
cere, iar camparea înregistrează un număr mare de
participanţi, dar popularitatea sa este în declin.22
Acest model (prezentat în figura 2.4 ) se manifestă
pe piaţa nord americană şi cu siguranţă nu este valabil în
orice colţ al lumii. De aceea, se impune un studiu mai larg
asupra conceptului de specializare a pieţei turistice şi
asupra celui de ciclu de viaţă al produselor turistice, mai
ales în zonele cu potenţial ridicat pentru dezvoltarea
turismului în natură.
Figura 2.4 Ciclul de viaţă al produsului ecoturistic

comparativ cu celelalte produse specializate ale turismului
în natură
Sursa: Nistoreanu, P., op.cit., pg. 77
22
38
2.5 Organisme implicate în susținerea activităților

ecoturistice
Pe măsura extinderii ecoturismului, s-a simţit nevoia

organizării unor structuri bine definite, care să poată
permite o cât mai bună penetrare a acestuia în rândul
comunităţilor. În consecinţă, au luat naştere o serie de
organisme care se ocupă strict de această problematică. Pe
lângă acestea, în cadrul unor organizaţii deja consacrate
au început să se înregistreze preocupări distincte vizând
ecoturismul.
Aceste structuri, indiferent de natura lor, joacă un rol
major în procesul definirii ecoturismului ca o modalitate
reală pentru conservarea şi dezvoltarea comunităţilor în
spiritul durabilităţii. Rolul fundamental al unei organizaţii
de ecoturism este de a contribui la minimizarea efectelor
negative ale ecoturismului şi la maximizarea celor
pozitive.
Principalele considerente din care ia naştere un
organism axat pe probleme de ecoturism sunt:
administrarea resurselor (naturale şi culturale); colectarea
şi diseminarea informaţiilor despre ecoturism; conferirea
unei puteri pe piaţă sporite prin asocierea micilor tour
operatori; existenţa unor interese de tip economic într-o
anumită comunitate.
Interesul organizaţiilor implicate în domeniul
ecoturismului se poate îndrepta în una sau mai multe din
următoarele direcţii:
- cercetare; reglementare;
- standardizare (definirea unor coduri de
practici, acordarea de atestate, elaborarea de ghiduri);
- dezvoltarea economică a domeniului
(prin obţinerea unor rezultate pozitive de către firmele de
profil);
- consultanţă; educarea consumatorilor şi a
prestatorilor;
39
- formularea şi implementarea unor

politici;
- atragerea de fonduri pentru comunităţile
locale şi pentru conservarea biodiversităţii;
- dezvoltarea unor instrumente şi strategii
manageriale.
Societatea Internaţională de Ecoturism (TIES) a luat
fiinţă în 1990, urmărind, încă din prima zi, „ să asiste cât
mai multe asociaţii profesionale care se străduiesc să facă
din ecoturism un mijloc util în activitatea de conservare şi
dezvoltare durabilă” (Megan Wepler Wood – preşedinte şi
fondator). TIES numără în prezent circa 1600 de membri
din 110 ţări (fie persoane fizice, fie asociaţii, organizaţii
etc.) având înscrise următoarele obiective pe termen lung:
desfăşurarea unor programe educaţionale şi traininguri,
furnizarea de informaţii tuturor celor interesaţi, elaborarea
unor coduri în domeniu, crearea unei reţele internaţionale
instituţionale şi profesionale, cercetarea şi dezvoltarea
unor modele economice.
Obiectivele TIES sunt ambiţioase, dar concretizarea
lor nu este imposibilă, ţinând cont de faptul că sunt
reunite o serie de personalităţi în domeniu şi că
posibilităţile de extindere sunt practic nelimitate.23
2.6 Ecoturism în România
În România, activitatea de turism pe principii

ecologice trebuie să aibă la bază legislaţia românească şi
alte acte normative sau directive ale unor organizaţii
mondiale şi care sprijină aceste demersuri.
Ministerul Turismului a iniţiat o serie de acte
normative pentru utilizarea şi protejarea plajelor marine, a
ariilor montane şi staţiunilor turistice, constituirea şi
protejarea patrimoniului turistic, organizarea şi
23
Nistoreanu, P., op.cit., pg. 80
40
desfăşurarea activităţii de turism în România, iar

Ministerul Sănătăţii a iniţiat o ordonanţă de urgenţă
privind staţiunile balneare, climatice şi balneoclimatice
(OG nr. 111/2000) şi alte acte normative privind utilizarea
şi protejarea resurselor balneo-terapeutice.
Prin Legea nr. 5/2000 s-au evidenţiat zonele naturale
protejate de interes naţional şi monumentele naturii,
precum şi valorile de patrimoniu cultural naţional. Astfel,
s-au aprobat 17 rezervaţii ale biosferei, parcuri naţionale
sau naturale, 827 de rezervaţii şi monumente ale naturii şi
681 valori de patrimoniu de interes naţional (monumente
istorice de valoare naţională).
Zonele naturale protejate de interes naţional şi
monumentele naturii au un anumit scop şi management,
iar gospodărirea şi utilizarea se stabilesc prin regulamente
şi planuri proprii de protecţie şi conservare aprobată de
autorităţile naţionale ştiinţifice şi administrative abilitate
(Legea nr. 462/2001).
Aceste zone protejate şi monumente ale naturii pot
intra în circuitul turistic, oferind posibilitatea vizitării în
scopuri ştiinţifice, educaţionale, recreative şi turistice.
Excepţie fac rezervaţiile ştiinţifice strict protejate, ariile
de conservare şi ariile de protecţie specială avifaunistică,
ultimele două categorii sunt sub incidenţa Directivei
92/43/CEE/1992, privind conservarea habitatelor naturale,
a florei şi faunei sălbatice şi vor face parte din reţeaua
europeană NATURA 2000, după recunoaşterea statutului
lor de către Comisia Europeană (OUG 236/2000).
În România sunt puţine zone protejate introduse în
circuitul turistic (ecoturism). Este vorba de Rezervaţia
Biosferei Delta Dunării, Parcul Naţional Retezat, Parcul
Naţional Rodna (care au unele arii declarate Rezervaţii ale
Biosferei), dar numai primele două dispun de administraţii
proprii şi programe de valorificare economică, inclusiv
turistică. În perspectivă, vor deveni destinaţii turistice
41
(pentru ecoturism) Parcul Naţional Ceahlău şi Parcul

Naţional Piatra Craiului.
Activitatea de turism în zonele protejate îmbracă
forme diferite, specifice şi complexe, amenajarea turistică
ridicând probleme legate atât de protejarea şi conservarea
ecosistemelor, cât şi de dezvoltarea infrastructurii
generale, a echipamentelor şi dotărilor pentru recreere şi
turism. De aceea dezvoltarea activităţii de ecoturism în
zone protejate face prin respectarea anumitor condiţii şi
anume24:
- valorificarea şi amenajarea ariilor protejate
(parcuri naţionale şi naturale, rezervaţii ale biosferei,
rezervaţii naturale, monumente ale naturii) se realizează în
spiritul actelor normative, în mod global şi integrator, în
raport cu complexitatea şi specificul potenţialului natural,
uman şi turistic şi cu gradul de dezvoltare economico-
socială a zonei protejate şi regiunii limitrofe;
- alegerea şi punerea în practică a celor mai bune
proiecte de valorificare şi amenajare turistică se face
numai în urma unor studii de oportunitate şi fezabilitate şi
de impact cologic;
- asigurarea suportului şi echilibrului financiar
necesar punerii în practică a proiectului ales, având în
vedere costurile economice şi ecologice;
- creşterea contribuţiei financiare şi practice
a firmelor prestatoare de servicii turistice, ca şi a
intermediarilor din turism, la protecţia arealelor ocrotite;
- proiectarea unei politici de promovare şi de
marketing specifice ariilor protejate, în concordanţă cu
respectarea regimului de protecţie şi conservare a
acestora;
- crearea tuturor condiţiilor de evitare a impactului
de poluare şi degradare nedorită a mediului, ecosistemelor
şi speciilor de floră şi faună.
24
42
În aceste condiţii, planificarea şi valorificarea

ecoturistică devin procese continue, supuse periodic unei
analize de impact, unde toate activităţile turistice să fie
adaptate la situaţia concretă a fiecărei arii protejate, ce
prezintă importante valenţe turistice.
43
CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ – ZONA

RǍŞINARI
La 12 km de Sibiu pe drumul spre Păltiniş, legat de

Sibiu şi printr-o linie de tramvai care străbate pădurea
Dumbrava, ţi se dezvăluie privirii Răşinariul, cea mai
mare comună margineană situată la confluenţa râului
Șteaza cu pârâul Sibişel la o altitudine de 573 m.
Una din îndeltnicirile locuitorilor a fost şi culesul
răşinii de brad, arbore care creşte pe culmile munţilor
înconjurători. De aici şi toponimul localităţii, Răşinari. În
unele documente vechi este întâlnit sub denumiri diferite -
Ruethel, Rosinar, Russinair.
3.1 Istoricul localităţii
Răşinariul este primul sat transilvănean menţionat în

documnte încă din 1204, pe vremea lui Mircea cel Bătrân,
ca făcând transhumanţa în Ţara Românească.
Numele comunei - Răşinari - este, după toate
aparenţele un derivat al substantivului răşină. Până a nu
se fi întemeiat Sibiul, sătenii-aşa cum ne spune tradiţia-
trăiau din vinderea răşinei pe care o duceau în târguşorul
din apropiere, Cisnădia, cu care plăteau şi contribuţia
către stăpânii locului. Este aşadar posibil ca locuitori
acestei comune să se fi numit deci răşinari, nume care
ulterior a devenit numele comunei.
Mai este posibil însă, ca numele comunei să fie
rezultatul unei etimologii populare, precum de altfel
admite şi folologul român Dr. Sextil Puşcariu. Astfel, s-ar
putea ca numele original al comunei să fi fost Râuşor,
cum s-a numit până la începutul sec.al- XX-lea râul-
graniţă între Răşinari şi Cisnădioara. Cea mai veche
dovadă a existenţei omului pe teritoriul actualei
localităţi o constituie un fragment de topor de piatră
44
(augit-andezit) găsit în anul 1954 pe muntele Rozdesti,

datând din epoca neolitică.
Câteva date indirecte arată că satul exista cu mult
înaine de atestarea documentară consemnată de Coriolan
Suciu. Este vorba despre o donație făcută de domnitorul
Radu I ( 1377 - 1384) bisericii " Cuvioasa Paraschiva"
la 1383 şi de participarea cneazului Cândea de Răşinari
la semnarea înțelegerii de la Cristian (10 ianuarie 1383)
ce pune capăt răzvrătirii românilor din satele sibiene
împotriva abuzurilor greavilor sași.. Acestea dovedesc o
realitate istorică incontestabilă , anume aceea că pe
teritoriul actual al satului trăia o comunitate
românească ortodoxă, ocrotită de domnitorul
Munteniei, sub ascultarea căruia va fi stat o vreme şi
capabilă ca, sub conducerea juzilor locali să se opună cu
forţa armelor oricăror încercări de cotropire a hotarului
strămoşesc, a drepturilor şi libertăţilor lor.
De-a lungul istoriei sale, Răşinariul a fost o aşezare
destul de ocrotită, adăpost pentru prigoniţii de tot felul.
Mărginenii au fost declaraţi de foarte devreme oameni
liberi , fără obligaţii feudale şi cu conducere
autonomă, ceea ce a favorizat o dezvoltare constantă a
satelor din zonă.
3.2. Economia, agricultura și industria locală

Economia
Viaţa economică tradiţională , complex structurată,
a fost indisolubil legată de specificul localităţii, de
aşezarea geografică, de resursele naturale dar şi de
orientarea şi perspicacitatea locuitorilor de a valorifica
aceste condiţii, prin ocupaţii tradiţionale de masă,
meşteşuguri, industrii populare, comerţ, etc.
Agricultura
Pământul de cultură se află la o mică distanţă de vatra
satului. Însuşirile fizice ale pământului nu sunt cele mai
priitoare creşterii şi rodirii plantelor, aceasta desigur din
45
cauză că solul arabil este provenit în cea mai mare parte

din resturi de stânci, mai puţin resturi organice. Pătura
solului este foarte subţire, în multe locuri şi în subsol se
află pietriş şi nisip cu intercalaţiuni de argilă ( în Şes),
apoi humă şi lut ( la Tropini, lângă moară ). În Valea-lui-
Cindrel solul este lut argilos, până la mari adâncimi, iar în
partea de sud, la Costiţe, este lut-nisipos. Cele mai bune
terenuri arabile se află în hotarele: Călniş, Copăcele şi
Luncă. Terenurile cele mai sărace în substanţe fertilizante
sunt cele din hotarele: Trainei şi Gruieţe.
La împărţirea pământului pentru cultură şi rânduirea
plantelor nu se prea ţine cont de anumite reguli; de obicei,
trebuinţele propietarilor şi împrejurările locale determină
succesiunea culturilor.În ceea ce priveşte răspândirea
diferitelor categorii de plante, cerealele (porumbul)
reprezintă culturile cele mai răspândite. Pe lângă acestea
se mai cultivă si plante rădăcinoase şi tuberculoase,
oleaginoasele- necesare industriei casnice-, plante de
nutreţ (lucerna şi trifoiul), păstăioasele, legumele,
pomicultura,etc.
Fondul funciar după modul de folosință la 31.12.2002

În localitatea Răşinari suprafaţa totală este de 12787
ha iar suprafața agricolă după modul de folosinţă este de
4035 ha. În ceea ce priveşte suprafaţa agricolă pe categorii
de folosinţă se împarte astfel: suprafaţa arabilă este de 321
ha, păşuni 1888 ha, fâneţe 1666 ha iar livezile şi pepiniere
pomicole 160 ha
Suprafaţa cultivată în profil de exploatare cu principalele

culturi în 2002
Cultura totală de porumb este de 497 ha fiind în
totalitae privată, cultura de cartofi se extinde pe o
suprafaţă de 170 ha fiind în totalitate privată iar legumele
se cultivă pe o suprafaţă de 50 ha fiind în totalitate sector
privată.
46
Producţia agricolă vegetală la principalele produse în anul

2002
În localitate Răşinari producţia agricolă la porumb în 2002
a fost de 1963 tone fiind în totalitate realizată în sectorul
privat, la carofi a fost de 2805 tone aparţinând în totalitate
sectorului privat iar la legume 800 tone (total sector
privat).
Numărul animalelor la sfârşitul anului 2002.
La sfărşitul anului 2002 numărul bovilelor a fost de 755,
porcine 760, ovine 21700, caprine 170, cabaline 430,
păsări 10500 acestea regăsindu-se în sectorul privat în
totalitate
Producţia agricolă animală în anul 2002
În localitatea Răşinari cantitatea de carne-greutate vie- a
fost de 655 tone, producţia de lapte de vacă şi bivoliţă în
anul 2002 a fost de 10092 hl fizic, în ceea ce priveşte
producţia de lână s-au realizat 64200 kg fizic iar numărul
de ouă a fost de 1339 mii bucăţi. Toată producţia s-a
realizat în sectorul privat.
Creșterea animalelor
Răşinărenii au păstrat de milenii o ocupaţie
ancestrală şi anume oieritul. În munţi se cresc rase de oi
ce pot concura cu cele mai bune rase existente în Europa.
Din strămoşi -au transmis tradiţiile legate de
transhumanţă, precum şi multitudinea de activităţi conexe:
creaţii vestimentare unice, confecţionarea obiectelor
casnice cu specific local, construcţii renumite. Creşterea
animalelor şi păcurăritul (păstoritul) sunt la Răşinari
favorizate de păşunile bogate din vatra satului, fâneţe. Ele
au adus în timp venituri substanţiale locuitorilor comunei.
Alături de oierit, se mai cresc bovine, porcine, caprine şi
creşterea măgarilor folosiţi ca animale de
povară.Oieritul a fost practicat de către răşinăreni şi de-a
lungul istoriei, rerezentând un mijloc de câştigare a
existenţei foarte bun. Până în a doua jumătate a secolului
XIV-lea este probabil că s-a practicat un păstorit de
47
pendulare între vatra satului şi păşunea alpină (formă care

a existat mereu), dar în veacurile următoare amploarea
acestei ocupaţii a impus lărgirea spaţiului pastoral şi în
munţii de pe versantul sudic al Carpaţilor meridionali, pe
teritoriul Ţării Româneşti în cadrul fenomenului de
transhumanţă care a avut largi implicaţii de ordin social şi
economic în viaţa comunităţii.
Spaţiul pastoral de care au beneficiat oierii răşinăreni
în cadrul teritoriului aşezării lor l-au constituit vatra
satului şi hotarul său, zona fâneţelor cu sălaşe şi colibi
precum şi păşunile alpine din munţii comunei. El a fost
creat în decursul secolelor prin defrişarea pădurilor
pretutindeni unde terenul a permis. Pe culmile domoale
ale platformei inferioare şi pe versanţii slab înclinaţi
pădurile de foioase au fost înlocuite cu păduri şi fâneţe, iar
pe platforma mijlocie au fost creat poiene pentru
amplasarea stânilor. Cea dintâi componentă a spaţiului
pastoral o constituie păşunile comunale de pe văile Râului
Caselor, Ștezii, Valea Dobrii, Izvor unde sunt păşunate
vitele cornute (vaci, bivoliţe) cu lapte, organizate în
ciurde, readuse în fiecare seară acasă.
Zona fâneţelor (600 - 1200 m altitudine), aflată în
proprietatea particulară este situată în: Sibişel, Valea
Muntelui, Capul Drumului, Fâsărel, Valea Dobrii, Dosul
Albului, Dârjani, Ghihan, Lungu, Strâmbu, Vălari, Buru,
Fraga, Tărtabe, Runc, Dealui Secului, Valea Plaiului. În
zona sălaşelor şi colibelor în timpul verii se pregătea
nutreţuri pentru iarnă şi se practicau chiar şi unele culturi
agricole. Păşunatul pe fâneţe era îngăduit doar între 23
aprilie - 1 iunie şi după 15 septembrie când coborau
turmele de la munte
Zona alpină (peste 1700 m altitudine), pe păşunile
montane ale munţilor comunei: Cânaia, Şerbănei,
Rozdeşti, Bătrâna Mare, Bătrâna Nică, Grosu, Iujbea,
Negovanul Mare, Negovanul Mic, Oteag, Conţul Mare,
Conţul Mic. Aceşti din urmă cinci munţi au intrat în
48
proprietatea Răşinarilor în 1937 prin reforma agrară

înfăptuită în perioada interbelică. Ei apartinusera
Universităţii săseşti şi fuseseră mereu folosiţi prin
închiriere de către răşinăreni. În perioada interbelică
răşinărenii îşi vărau turmele şi în munţii Făgăraş (Avrigel,
Bâlea, Valea Doamnei, Arpăşel, Albota, Izvorul, Ucea
Mare), în Vâlcea (Coasta Câinenilor), Argeş (Grebleşti,
Titeşti, Olanu, Boişoară).
Principalele specii şi rase de animale întâlnite sunt:
Ţurcana (bârsana); Ţurcana din Mărginimea Sibiului;
Ţigaia („mocăneasca") și Stogoşa, ca rezultat al
încrucişării dintre ţurcană şi tigaie.
După 1920 s-au îmulţit oile negre pentru pielicele
de miel negre, iar în a doua jumătate a secolului XX s-au
adus şi berbeci de rasă karakul şi astrahan.
Numărul oilor, care atinsese cifre impresionante,
depăşea un milion, la mijlocul veacului al XIX - lea, a
scăzut simţitor, astfel încât la 1899 mai erau 10.429
capete, înregistrându-se o creştere în al doilea deceniu al
secolului trecut când s-a ajuns la 35.000 capete. În
perioada 1920 - 1940 existau 150.000 de oi declarate, real
fiind, după unele aprecieri, 30.000, iar după al doilea
război mondial mai erau 21.000 (în 1948) şi 14.964 în
1955. În 1957 satul avea 16.000 oi, în 1959 numărul lor
era de 12.085, ajungând în 1960 la 17.645 capete,
conform unor date aflate în dosarul nr. 346 din arhiva
Primăriei. În anul 1982 existau 18.000 oi, în 2002
numărul lor sporise cu 50%, iar în 2004 satul avea 40.000
oi. În prezent în localitatea Răşinari există 157 propritari
de ori iar numărul de ovine staţionare este de 33977 din
care 30145 sunt femele iar 3832 berbeci.
Activități productive
Activităţile productive legate, în principal, de
preparatul produselor lactate (caş, urdă, brânză de burduf,
telemea) încep chiar în timpul primăvăratului pe hotar şi
se continuă mai apoi, pe durata şederii în zona de fâneţe,
49
preparându-se doar telemeaua. La munte, unde se

înregistra cea mai intensă activitate productivă, se prepara
brânza de burduf după tehnologii tradiţionale cunoscute
de sute de ani, utilizându-se un instrumentar de
mare simplitate. Dacă la muls, făcut de trei ori pe zi până
la 1 august şi numai de două ori după aceea această dată,
participă şi ciobanii, prelucrarea laptelui şi obţinerea
produselor este atribuţia exclusivă a baciului care putea fi
un angajat anume un proprietar cu rândul la lapte care
începea cu cei care avea cele mai multe oi.Împărţirea
produselor între proprietarii asociaţi se face în mai multe
modalităţii:
a) Cântărirea periodică a produselor obţinute şi
împărţirea în raport de numărul de oi.
b) Măsuratul laptelui cu „ţancul", gradat în „copuri"
socotite a 2 litri fiecare şi găleţi corespunzătoare a
10 copuri.
c) Prin înţelegere prealabilă, stabilindu-se 2-3 copuri de
oaie în perioada de maximă intensitate a lactaţiei şi se
repetă dacă si-a luat fiecare câte un rând, iar dacă lactaţia
scade se ia numai un cop. Când acesta este extrem de
scăzut brânza rezultată se împarte pe număr de oi.
Forme asociative
Scăderea simţitoare a nivelului economiei pastorale a
determinat, în perioada interbelică a secolului al XX-lea,
intensificarea eforturilor oierilor de a se organiza în
asociaţii profesionale care să le apere interesele.La
Răşinari s-a constituit la 29 iunie 1925 „Societatea
cooperativă a crescătorilor de oi" cu scopul de a-i feri de
exploatearea străinilor şi de a căuta căi de prelucrare şi
vaolrificare superioară a produselor specifice. Din partea
economilor de oi a pornit ideea organizării unei
cooperative pentru industrializarea lânii şi laptelui.
Preotul Ioan Brote a înfiinţat în sat Reuniunea oierilor în
care au fost primiţi proprietarii ce deţineau peste 200 oi.
Se urmărea promovarea culturală şi socială a membrilor,
50
promovarea oieritului pe noi trepte de dezvoltare,

îmbunătăţirea raselor de oi, asigurarea păşunilor în munţii
comunei, aprovizionarea oierilor cu grâne din sudul ţării
la preţuri mai mici decât cele de pe piaţa Sibiului. Preotul
Brote a fost primul preşedinte al Reuniunii oierilor
răşinăreni, lui urmându-i Ioan Podariu. În casa familiei
Podariu s-a păstrat multă vreme ştampila Reuniunii, de
formă elipsoidală purtând inscripţia „Reuniunea
economilor de oi din Răşinari"
În prezent nu mai există nici o formă asociativă a oierilor
dar se intenţionează înfiinţarea unei Asociaţii a Oierilor
din Răşinari. Răşinărenii se mai ocupă în treacăt şi cu
creşterea albinelor ca îndeletnicire secundară.
Silvicultura.
Principala bogăţie a Răşinariului o constituie pădurile
ce se întind în toate zonele de cultură. Suprafaţa
împădurită este destul de mare încât sa acopere trebuinţele
proprii ale comunei dar şi ale comunelor limitrofe.
Comuna vinde parcele de brazi jogărenilor care le
semiindustrializează la gaterele locale. Din vânzarea
lemnului propriu, Răşinariul şi-a asigurat venituri foarte
mari, folosindu-le la construcţia mai multor edificii cu
caracter socio-cultural.
Industria locală
În Răşinari, lemnăritul a fost şi continuă să rămână o
ramură industrială foarte profitabilă pentru locuitorii
comunei. În anul 2004 a fost înfiinţat Ocolul Silvic
Răşinari. Pentru prelucrarea materii prime luate din natură
(joagărele pentru transformat buştenii în scânduri), a unor
produse cu caracter alimentar obţinute în cadrul
agriculturii (morile de măcinat cereale, pivele de ulei), şi a
unor ţesături de casă obţinute din lâna oilor ( pivele de
haine, vâltorile). În prezent funcţionează în
localitate un Gater. Industria textilă reprezintă un alt
factor economic important. Producţia aceasta nu se
mărgineşte numai la acoperirea trebuinţelor locuitorilor ci
51
serveşte şi pentru export. În pieţele din municipiul Sibiu

se întâlnesc răşinăreni care comercializează pe lângă
obiecte de artizanat şi îmbrăcăminte tradiţională
răşinăreană
Morăritul a asigurat o parte a nevoilor alimentare, prin
măcinarea cerealelor, fiind o ocupaţie ce se pierde în
negura vremii, putând fi considerată printre cele mai
vecchi din Mărginime. Alături de aceste activităţi mai
exista şi Oleitul ( fabricarea uleiului din seminţe de in,
floarea soarelui şi care deservea atât pe localnici cât şi pe
locuitorii din satele învecinate), fabricarea rachiului ( din
fructe, se realiza la proprietarii de cazane cu capacitate
mare, care funcţionau cu aprobarea autorităţilor locale).
Comerțul
Dupa tradție, rășinărenii negustoreau dinainte de
întemeierea Sibiului, cu produse ale economiei de munte,
între care și rășina, pe care o vindeau în cantități mari în
special în târgul din Cisnădie. Astăzi, zona comercială din
localitate se afla situată în cea mai mare parte în centrul
comunei, săptămânal aici are loc un targ, în ziua de
sâmbătă.
Comerțul se face și cu porumb, porci, păsări, ouă ,
făină, lemn de foc, postav , piatră, seu, rachiu. Valoarea la
care se ridică anual acest comerț, din cauza desfacerii pe
atâtea piețe, nu se poate evalua. Putem spune că este
destul de mare dacă ne gandim că în fiecare familie de
rășinăreni exista măcar un negustor Comerțul rășinărean
iși face simțită prezența și pe piețele din Sibiu unde,
comercianții din comună iți expun la vanzare produsele de
origine vegetală și animală foarte apreciate de sibieni
pentru calitatea lor (în special "Brânza de Răşinari").
Repere în prezent
Unităţi agro-industruale:
• moara comunală
• o brutărie aparţinând cooperaţiei.
52
• două abatoare autorizate: La Milică şi La Dănică

• un laborator de patiserie- Doradi
• o intreprindere de ambalat seminţe
• un laborator de preparare a turtei dulci. Eta Impex
SRL
B. Unităţi prestări servicii

• 31 de unităţi cooperatiste: frizerie, croitorie,
cizmărie, tăbăcărie, tinichigerie, tămplărie, tapiţerie,
rotărie, fierărie etc. (în prezent o parte sunt în funcţiune
proprietate privată sau sub coordonarea cooperaţiei).
• la ieşirea din localitate, spre staţiunea Păltiniş este o
secţie de tâmplărie.
• Un atelier auto- Stan Bratu.
• un atelier de rotărie şi potcovărie- Susan şi Dănică
• un atelier produse funerare
• un atelier reparaţii tv.
• societate de televiziune prin cablu - SC ManSat.SA
• două discoteci - La Puiu şi Bobi
• două darace pentru lână (nu mai funcţionează)
• 1 gater nou
• cariere de granit şi piatră (în prezent există cariera
de granit)
• două exploatări aleIntreprinderii Forestiere Sibiu -
în prezent I.F.E.T.
• un atelier cooperatist de ţesut covoare romăneşti (
nu mai funcţionează)
• trei ateliere cooperative de tricotaje ( nu mai
funcţionează)
• un atelier filatură ( în prezent aparţine de
Cooperativa Cisnădie)
C. Unităţi comerciale:
• şase magazine alimentare mai mari (exită şi altele
mai mici)
• un magazin nealimentar
53
• un magazin universal sătesc

• farmacie
D. Alte unităţi existente:

• Consumcoop
• Cooperativa Atra Ţesătorilor
• Cooperativa de credit Visarion Roman
• Apele Române RA- Direcţia Apelor Vâlcea
Date demografice
La recensământul din anul 1930 au fost înregistraţi

5.281 locuitori, dintre care 5.229 români, 32 ţigani, 13
germani, 4 maghiari ş.a. Sub aspect confesional populaţia
din Raşinari era alcătuită din 4.798 ortodocşi, 454 greco-
catolici, 11 romano-catolici, 7 luterani, 7 baptişti, 4
reformaţi ş.a.
În anul 2002 număra 5.529 de locuitori, dintre care
5.239 români, 282 țigani, 3 maghiari, 3 germani.
3.3 Analiza potenţialului turistic natural
3.3.1 Cadrul geografic
Comuna se întinde la contactul munţilor Cindrel cu

depresiunea Sibiului (573 m. altitudine), într-o „vale
desfătăciosă" după constatarea lui Timotei Cipariu care a
vizitat-o, în mai multe rânduri, la mijlocul veacului al
XIX-lea.
Aflat în partea sud - estică a judeţului Sibiu,
Rășinariul are ca vecini apropiaţi oraşul Sibiu (la nord-
est), comunele Râul Sadului (la sud), Poplaca (la nord-
vest), Gura Râului (la vest) şi satul Cisnădioara (la
est). Este satul mărginean cu cea mai numeroasă
populaţie (densitate medie 20-30 locuitori pe ha.) şi cel
mai mare număr de gospodării, situându-se pe locul trei
54
(în urma Jinei şi a Orlatului) numai în ceea ce priveşte

suprafaţa teritoriului. Legătura cu Sibiul este asigurată de
drumul judeţean modernizat ce duce în staţiunea
climaterică Păltiniş precum şi o linie de tramvai intrată în
exploatare în 1948, construită pe cheltuiala comunei, iar
cu localităţile rurale cele mai apropiate comunicaţia se
face pe drumuri judeţene modernizate sau comunale.
3.3.2 Potenţialul turistic al reliefului, climei şi

hidrografiei
Relief
Aşezarea răşinăreană beneficiază de condiţii naturale
favorabile dezvoltării vieţii umane, oferite de munţi, zona
submontană, apele şi pădurile înconjurătoare, de fauna şi
flora specifice. Munţii din jurul Sibiului în a căror
structură intră şi munţii Cindrel sunt alcătuiţi în special
din micaşisturi şi paragnaise cu numeroase benzi de
amfibolite, uarțite, calcare cristaline şi mignatite.
Clima
Clima de tip continental moderată, de nuanţă central
europeană este mai răcoroasă şi mai umedă, cu puţine zile
însorite. Ploi puţine iarna şi mai abundente în timpul verii
( în special în iunie). Iarna începe la mijlocul lui
noiembrie dar zăpada nu ţine prea mult.
Hidrografie
Este constituită , în principal de râul Șteaza( izvorât
din NS munţilor Onceşti), numit mai demult Valea
Călugărilor şi Râul Caselor izvorât din Apa Cumpănită,
Platforma Gornovița, la NE de Ghihan, fiecare având
afluenţii săi.Principalele văi care traversează localitatea
Răşinari sunt Valea Caselor ( numită şi Sibişel), cu câteva
pâraie afluente ce izvoresc din zona muntoasă sudică a
localităţii şi Valea Ştezii având obârşia în zona muntoasă
a Păltinişului.
55
Particularitățile floristice și faunistice

În marele şir al Carpaţilor Meridionali, partea ce
revine Răşinariului ocupă sub aspectul florei un loc de
frunte, atât prin numarul speciilor vegetale, căt şi prin
variaţiile interesante ce le cuprinde În ceea ce priveşte
fauna, pe lăngă factorii geografici, împrejurările
economice ale timpurilor trecute erau cu deosebire foarte
prielnice liberei dezvoltări a faunei. În evoluţia faunei
însă, schimbarea ocupaţiilor locuitorilor a rupt vechiul
echilibru natural dintre mediu şi faună, aducănd o
perturbaţie foarte păgubitoare liberei dezvoltări a acesteia.
3.4 Analiza potenţialului turistic antropic
Turismul în Rășinari a început încă din 1872, când a fost

clădit un hotel comunal devenit apoi sediu al Primăriei,
apoi în 1915 existau încă trei hoteluri mai mici, dar în
vremea comunismului turiștii se puteau caza doar la
cabana Curmătura Ștezii. Numărul turiștilor crescut de
după 1990 a impus crearea de spații de cazare , astfel s-a
dezvoltat treptat o nouă formă de profesie aceea a
turismului rural și ecologic inființându-se pensiuni
agroturistice.
Turiștii veniți în localitate beneficiază de posibilități de
cazare si alimentație în pensiuni încadrate între 2 și 5
margarete, unde ospitalitatea localnicilor îmbinată cu
produsele tradiționale puse la dispoziția lor, îi fac să plece
mulțumiți și mai ales să revină in zonă.
În tabelul 3.1 am prezentat pensiunile cu categoria de
clasificare din Rășinari
Tabelul 3.1. Posibilități de cazare si agrement în zona

Rășinari
56
Denumirea
Nr. pensiunii și Nr. de Nr. de
Adresa
crt. categoria de camere locuri
clasificare
Pensiunea Casa Str. E. Ciucianu 3 6
1
Iliut** nr.1816
Pensiunea Rosca Str. Sibiului nr.1860 6 12
2
Andrei**
Str. Sibiului la intrare in 2 4
3 Pensiunea Paradis**
Rasinari
Pensiunea Casa Str. Copacele nr.172 44555 10
4
Serban**
Str. Dosului
5 nr.491
Pensiunea Marcu*** 10 20
Pensiunea Str. Octavian Goga 5 10
6
PHOENIX*** nr.777
7 Pensiunea Otilia*** Str. E. Ciucianu nr.1707 9 18
8 Pensiunea Beltina*** Str. Barcianu nr.235 6 12
9 Pensiunea Cioran*** Str. Emil Cioran nr.1503 4 8
Pensiunea La 17 km de Paltinis 15 30
10
Mirani****
11 Simina*** La 17 km de Paltinis 17 34
Str. Octavian Goga 8 16
12 Pensiunea Badiu
nr.786
Pensiunea Str. Stezii nr.366 4 8
13
Grebenea**
Pensiunea Str. E. Ciuceanu nr.1771 8 16
14
Nabarog**
15 Pensiunea Lungu** Str. Gaterului nr.77 5 10
16 Pensiunea Melania** Str.Sub Costite nr.1540 8 16
Pensiunea Str.Crucii nr.1611 7 14
17
Bendorfeanu***
18 Pensiunea Miorița ** Str. Brazilor nr. 971 18 60
19 Pensiunea Siman ** Str. Popa Bratu nr. 881 9 18
19 Total Răşinari 322
57
Cultură şi învăţământ
Învăţământul românesc din comuna Răşinari este
strâns legat de originile vechii familii de cărturari
transilvăneni Barcianu, care au ajuns pe aceste meleaguri
în anii 1700-1715, venind din Ţara Bârsei, cea care le-a
dat şi numele. Coman Bârsan, cel care a întemeia prima
formă de învăţământ românesc pentru copiii răşinăreni.
descendenţii săi, Sava Popovici Barcianu ( cel Bătrân şi
cel Tânăr) au fondat apoi prima şcoală românească chiar
în casa lor. Datorită acestei familii, învăţământul
românesc de la Răşinari a avut un autentic renume, şcolile
de aici fiind recunoscute în toată Mărginimea Sibiului,
astfel încât mulţi locuitori ai Mărginimii îşi trimiteau copii
să înveţe la această şcoală.
Şcoala a funcţionat aici până în anul 1754 când
clădirea a fost confiscată de Magistratul Sibian şi
transformată în cârciumă. Casa şi-a redobândit
funcţionalitatea de lăcaş de învăţământ în 1786, după
declararea Răşinariului ca sat liber regesc prin rescriptul
imperial al lui Iosif al II-lea. Şcoala românească de la
Răşinari are deci, o puternică tradiţie creată de un
învăţământ continuu şi coerent, datorat perseverenţei şi
dedicării celor ce i-au îndrumat pe copiii răşinăreni în
tainele cărţii.
Principalele obiective antropice sunt:

- ''Biserica Veche'' sau ''Biserica Mare'' cu
Hramul Cuvioasa Paraschiva
(Anexa 1)
Biserica a fost construită din piatră şi cărămidă între
anii 1725-1758 pe cheltuiala episcopului greco-catolic
Petru Pavel Aron de la Blaj. Edificiul a fost realizat în stil
baroc, ca sursă de inspiraţie servind biserica iezuiţilor din
centrul Sibiului, la rândul ei o copie a bisericii vieneze
"Schottenstift". Biserica are plan dreptunghiular cu turn
de clopotniţă pe vest şi prezintă în plastica monumentală
58
forme baroce simplificate precum şi frumoase picturi

murale la interior (1752) şi pe faţade (1785), acestea fiind
semnate de Ion Grigorovici. Biserica se află în vechiul
centru al comunei, pe locul numit "La Scaun", unde mai
demult se afla locul de judecată şi cimitirul satului. Pe
locul actualei biserici de piatră a existat o mai veche
biserică din lemn, datată 1688, şi vândută în secolul al
XVIII-lea parohiei din Satu Nou, Braşov.
''Biserica din Deal'' cu Hramul ''Sfanta Treime''
(Anexa 1)
"Biserica din Deal" sau "Biserica Noua" cu hramul
„Sfânta Treime” se mai întâlneşte în documente şi ca
„Biserica din câmp”, „Biserica din Copăcele”, „Biserica
mare” sau „Biserica nouă”. Aceasta a fost zidită între anii
1800-1814, din donaţia substanţială în bani a ctitorului
principal Ioan Bungărzan din Răşinari, din donaţiile
credincioşilor dar şi din ajutoarele obţinute de la comună.
De asemenea s-au primit ajutoare şi de peste munţi, de la
donatori, în frunte cu Grigorie Brâncoveanu, strănepotul
domnitorului Constantin Brâncoveanu. Biserica a fost
sfinţită în ziua de 12 septembrie 1815 de către episcopul
Vasile Moga, ajutat de un sobor de protopopi, preoţi şi
diaconi, în număr de 14 persoane.
- ''Biserica Mica'' cu Hramul ''Sfantu Ilie'' (Anexa
1)
Comunitatea greco-catolică şi-a construit o nouă
biserică, tot din piatră, însă de dimensiuni mai mici,
biserică sfinţită în anul 1838. In ultima forma dateaza din
1875 (inscriptie deasupra intrarii). In anul 1948 lăcaşul
este trecut în folosinţa comunităţii ortodoxe pana astazi.
- Scoala nr.1 ''Ocavian Goga'' (Anexa 2)
Vechime: Această construcţie s-a ridicat pe locul pe
care se ştie că funcţiona încă din anul 1700 o şcoală
românească unde tinerii răşinăreni deprindeau tainele
scrisului şi cititului. Actuala construcţie a fost edificată în
anul 1836, aşa cum este înscris pe frontispiciul imobilului.
59
Cunoscută sub numele de "şcoala cea veche", după

1990 poartă numele poetului Octavian Goga. Au fost elevi
ai acestei şcoli mari personalităţi ale istoriei şi culturii
româneşti precum poetul Octavian Goga, filosoful Emil
Cioran şi medicul Ilarie Mitrea. Şcoala are 16 săli de clasă
şi un număr de 25 de cadre didactice calificate.
- Scoala nr.2 ''Sava Popovici Barcianu'' (Anexa 2)
Vechime: Actuala clădire a şcolii a fost construită în
anul 1938-1940, pe locul cumparat de la Bucur Vasilcau,
pentru copiii de pe Șteaza. Sava Popovici Barcianu a fost
primul director al şcolii din Copăcele. Școala găzduieste
cursurile şcolii primare până în 1960, când încep aici
cursurile gimnaziale.
Tradiţii şi obiceiuri
Răşinărenii au o mare tradiţie şi în privinţa
manifestărilor artistice ale formaţiilor sale corale, de
fluieraşi şi de dansatori (corul din Răşinari are o tradiţie
de peste 100 de ani), care au obţinut importante succese
cu prilejul diferitelor lor deplasări şi participări la
festivaluri naţionale şi internaţionale. Păstrarea acestui
tezaur cultural şi folcloric ce îl reprezintă jocul şi dansul
popular este principalul obiectiv al comunităţii, în 1982 şi
în 2002 desfăşurându-se Zilele Fiilor Satului Răşinari, la
aceste sărbători de suflet participând răşinăreni de pe toate
meridianele lumii.
Mestesuguri
Belșugul de lâna a facut ca, până acum cîteva decenii,
razboaiele de țesut să nu lipsească din nici o casă. Apoi a
intervenit bumbacul, mai rar inul și cînepa, care se
cumpărau din alte părți. Se ţeseau "procove" de pat
(velințe), ștergare, culmi, fețe de pernă sau de masă,
paretare, ţoale de pus pe jos etc., sau dimie, postav, pânză
pentru traiste sau desagi și pentru alte nevoi casnice. Mai
jos, Maria și Ioan Omota, vestiți creatori din Rășinari,
60
inițiază în păstrarea tradițiilor pe elevii clasei de cojocărit

și țesut a școlii Populare de Artă.
Port popular vechi

Portul este caracteristic Mărginimii Sibiului: o
combinare plină de distincție a albului cu negrul.
Specifice Rășinarului sunt cojoacele lungi și cele scurte,
acestea numite bițuști. Ambele, confecționate din piele de
oaie, au părul în interior și sunt înflorate cu cusături
dominate de roșu și negru. Cusături mai bogate au
pieptarele din același material, purtate atât de femei, cât și
de bărbați.
Specific Interioare
Specificul interioarelor caselor din Rășinari: Lavițele,
scaunele, cuierele, "armăroaiele" (bufete), paturile și
mesele sunt înflorate, ele au menționate anul și inițialele
gazdei pe ele, dar totul într-un mod simplu, decent, fără
ostentație coloristică.
În Anexa 3 am prezentat fotografii reprezentative

privind meșteșugurile, portul popular vechi şi specificul
interioarelor din zonă.
Personalități din Rășinari

Andrei Şaguna (n. 20 ianuarie 1809, Miscolţ,
Ungaria — d. 28 iunie 1873, Sibiu) a fost un mitropolit
ortodox al Transilvaniei de origine aromână.
Andrei Şaguna s-a născut în ianuarie 1808, la Mişkolţ
în nordul Ungariei, din părinţi aromâni, originari din
Grabova, lângă Moscopole în Balcani. Naum Şaguna,
tatăl lui Andrei Şaguna, a trecut în 1814 la catolicism,
religie în care şi-a botezat copiii. În 1816 Anastasie
(numele de botez a lui Andrei) a început şcoala la
61
Mişkolţ. În 1826 a terminat gimnaziul catolic la călugării

piarişti din Pesta. La 29 decembrie 1826 a trecut la
ortodoxie. Între 1826-1829, urmează filozofia şi dreptul la
Buda. În 1829 pleacă la Vârşeţ unde urmează teologia. La
1 noiembrie 1833 se călugăreşte şi ia numele de Andrei.
La 15/27 iunie 1846 este numit vicar general la Sibiu.
Emilian Cioran, preot de Rășinari, tatăl lui Emil
Cioran, notează cum a rămas Șaguna în amintirea
rășinărenilor, el mai apucând bătrânii care l-au cunoscut.
E un Șaguna care intrase deja în legendă. El s-a simțit
bine la Rășinari, de aceea a și dorit să fie înmormântat
acolo. "Era un popa frumos și voinic, om aspru dar
cuminte, care ne-a deschis nouă românilor calea spre
învățătură". Rășinărenii știau că Șaguna a vrut să
întemeieze în Rășinari un Seminar, dar pâna la urma "a
cumparat în Sibiu casele care astăzi formează Seminarul
Andreian"
Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Răşinari; d. 20 iunie

1995, Paris) a fost un filozof şi scriitor român stabilit în
Franţa.
Emil Cioran s-a născut la Răşinari, judeţul Sibiu. Tatăl
său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox şi consilier
al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n.
Comaniciu), era originară din Veneţia de Jos, comună
situată în apropiere de Făgăraş. Tatăl Elvirei, Gheorghe
Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autorităţile
Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie
maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din
nobilimea transilvană.
„Cea mai mare ruptură pe care am trăit-o a fost aceea

din 1920, când a trebuit să-mi părăsesc satul natal, din
Carpaţi, ca să merg la liceu, la Sibiu. Au trecut mai bine
de patruzeci de ani de-atunci şi tot nu pot uita sfâşierea
înstrăinării pe care o simţeam atunci şi pe care, sub altă
62
formă, o simt şi azi”. (EMIL CIORAN, Caiete, notă din

ianuarie 1962)
„Tot ce priveşte satul nostru mă tulbură profund; în
acelaşi timp am un sentiment de irealitate, de ceva vag,
îndepărtat, ca dintr-o altă viaţă”. (EMIL CIORAN,
scrisoare către Bucur Ţincu, septembrie 1971)
„Cât aş vrea să revăd străduţă de străduţă, colţişor de
colţişor, acest blestemat, acest splendid Răşinari, şi să
încheiem ziua în vreo cârciumă, dacă mai există aşa
ceva!”(EMIL CIORAN, scrisoare către Bucur Ţincu,
martie 1973)
Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881, Răşinari — d. 7

mai 1938, Ciucea)
Octavian Goga s-a născut la 1 aprilie 1881 în satul
Răşinari, de pe versantul nordic al Carpaţilor, în casa cu
nr. 778 de pe Uliţa popilor, fiul preotului ortodox Iosif
Goga şi al soţiei sale, Aurelia, învăţătoare (şi
colaboratoare în tinereţe la ziarul Telegraful român şi la
revista Familia).
În numărul din 12-24 decembrie (nr. 275, p. 1098)
ziarul Tribuna (Sibiu) i-a publicat prima poezie, Atunci şi
acum, semnată Tavi. Ion Pop-Reteganul de la Revista
ilustrată (Bistriţa) i-a scris la poşta redacţiei: „Ai talent,
tinere amic, cultivează-l cu diligenţă, că poţi deveni mare.
Ziua bună de dimineaţă se arată. Nu cumva să neglijezi
datorinţele de studinte”. După aceste încurajări, i se
publică pe o jumătate de pagină poezia Nu-i fericire pe
pământ[1]. Goga, elev la liceul cu limba de predare
maghiară din Sibiu, încă nu împlinise şaptesprezece ani.
Ilarie Mitrea (n. 1842, comuna Răşinari, judeţul Sibiu

- d. 1904) a fost medic în armata colonială olandeză şi
naturalist român, explorator al Americii de Nord şi
Indoneziei.
63
Ilarie Mitrea s-a născut în anul 1842, în comuna

Răşinari (judeţul Sibiu), fiind fiu de oieri proveniţi din
Ţara Moţilor. Studiază medicina la Cluj, obţine doctoratul
în medicină şi chirurgie la Viena în anul 1864.
Funcţionează ca medic militar în oraşul Pola. În perioada
martie - august 1865 călătoreşte în Germania, Franţa şi
Australia ca medic chirurg pe vasul "Peter Godefroy" care
făcea cursa Hamburg- Brisbane. Poate fi astfel considerat
ca primul român care a călătorit în Australia. Ca ofiţer
medic al corpului expediţionar austriac trimis în sprijinul
lui Maximilian de Habsburg, împăratul Mexicului,
călătoreşte în Mexic (aprilie 1866 - 1867) şi apoi din 1869
în Indiile Olandeze. Atras de vechile civilizaţii mexicane,
studiază şi clasifică diferitele limbi indiene (reuşeşte să
înveţe limba utah-aztecă), realizează numeroase colecţii
de obiecte de artă populară (ceramică veche, ţesături, etc.)
şi întreprinde investigaţii asupra vestigiilor maya.
Studiilor entomologice, ornitologice, floristice şi
etnografice i se adaugă simpatia cu care s-a apropiat de
băştinaşi. Întors în patrie după 20 de ani, se stabileşte la
Răşinari (1893), unde se ocupă cu arta populară. Din
nefericire notele sale de călătorie s-au pierdut.
Fotografiile reprezentative ale personalităţilor din

Răşinari sunt prezentate în Anexa 4.
3.4.1 Muzee, Case Memoriale, Monumente și Troite
Principalele muzee, case memoriale, monumente şi

troiţe sunt:
- Mausoleul Andrei Șaguna (Anexa 5) – mausoleul este
construit in 1877-1878 de către Aron Românul, după
testamentul lui Șaguna. Leii sunt realizați din bronz la
1904 iar autorul formei este Alexandru Liuba.
- Casa memoriallă a poetului Octavian Goga (Anexa 5)
64
Vechime: sf. sec.XVIII inc. sec. XIX, construită de

preotul Maniu Isdrailă.
Casa natală a poetului Octavian Goga. În momentul actual
proprietar este Ilinca Tomoroveanu.
- Casa memorială a filozofului Emil Cioran (Anexa 5)

Vechime: Construita de Iacob Cioran la 1846.
Casa Memorială a filozofului și gânditorului Emil
Cioran. "Colonade" cu frunze și cruce pictat într-o nișă de
fereastră ovală.
- Casa memoriala Ilarie Mitrea (Anexa 6)

Vechime: 1861 (datare pe fronton). Ornamente în stuc pe
fațada dinspre curte, streașina profilată, ornamente
verticale între ferestre.
- Casa Barcienilor (Anexa 6)

Vechime: sec. XIX, construită în 1835 de Daniel Popovici
Barcianu. Între 1951-2005 a adăpostit Muzeul Etnografic.
- Muzeul Etnografic Sătesc (Anexa 7)

Vechime: Muzeul Etnografic aflat actual în clădirea
unde mai găzduiește și grădinița nr.2 din Rășinari.
Clădirea actuala a fost construită în sec. XX anii 70.
Muzeul Etnografic deschis în anul 1952 în casa
familiei Barcianu găzduiește costume naționale, interioare
țărănești, obiecte casnice și gospodărești legate de
creșterea animalelor, exploatarea lemnului, colectarea
fructelor și a rășinei. Din 2006 după retrocedarea casei
Barcianu, muzeul etnografic s-a mutat aici. La baza sa a
fost colectia înv. Victoria Frățilă (500 de obiecte) expusă
în casa sa inițial.
În momentul actual Muzeul etnografic dispune de o
colecţie numeroasă (peste 1500 de obiecte de etnografie şi
artă populară) expusă în şapte săli şi care se referă la
ocupaţii şi meşteşuguri tradiţionale locale. Soba cu cahle
65
din Chirpăr datând din 1789 este unul dintre cele mai
reprezentative exponate.
- Muzeul Bisericesc din Casa Episcopală (Anexa 8)

Vechime: Casa trecută în lista monumetelor istorice,
casă simplă, țărănească, construită în anul 1710 și
restaurată în 1989.
Casa țărănească construită din lemn și acoperită
cu"şisă", alcatuită din trei încăperi (tinda, casa mare şi
coamăr) precum și un privar care se întinde în fața
spațiului tindei (în totalitate) și coamărului (parţial). Casa
Episcopală a servit în veacul al XVIII-lea ca resedință
episcopală, dupa ce biserica ortodoxă din Transilvania a
fost văduvită de episcop vreme de 60 de ani. Casa a servit
ca reședință a episcopilor Dionisie Novacovici, Sofronie
Chiriliovici, Ghedeon Nichitici și Gherasin Adamovici.
Este în prezent muzeu bisericesc cu obiecte ce
reflectă viața religioasă a Rășinariului. Muzeul a fost
deschis la 15 oct. 2000 în prezența episcopului Visarion
Rășinăreanul. Muzeul cuprinde veritabile valori ale
istoriei și culturii locale: documente, cărți bisericești din
sec-le XVII-XX, icoane pictate pe lemn și pe sticlă
realizate de meșteri locali, obiecte de cult. Aici se află
documentul de la 1488 (Ocolniţa), un volum de 1308 file
ce cuprinde istoria satului între 1754 si 1784, un triptic
din sec. XVIII (pomelnicul ctitorilor bisericii "Cuvioasa
Paraschiva", un fragment de scaun arhieresc de la 1792, o
biblie tiparită la Blaj în 1795, și altele. În momentul actual
proprietar este Parohia Ortodoxă.
- Troița, Muzeul în aer liber din Dumbrava

Sibiului (Anexa 8)
Cruce monolitică de tip treflat, având înălţimea de
2,17 m, iar grosimea de bază de 0,60 m. Tema centrală
este "Răstignirea Domnului" iar sub cruce este pictat
elementul popular nebiblic, "Craniul lui Adam". În
66
interior sunt pictate scene de o acurateţe deosebită. Bolta

prezintă "Încoronarea Maicii Domnului", temă destul de
rar întâlnită în iconografia bisericilor şi a troiţelor.
Registrul amintit este înconjurat de şase medalioane cu
episoade din "Ciclul Săptămânii Mari", încadrate de
motive vegetale.
3.5 Studiu privind valorificarea potenţialului

turistic din perspectiva activităţilor ecoturistice
3.5.1 Acțiuni intreprinse în Marginimea Sibiului
Pitorescul cadrului natural şi al aşezărilor

Răşinariului, precum şi monumentele sale de arhitectură
au atras mereu turişti din ţara dar şi din străinatate dornici
să-i cunoască oamenii şi valorile culturale pretioase şi
originale. Astăzi, turismul rural şi ecologic pune în
evidenţă satul românesc prin valorile lui spirituale şi
culturale. Practicând această formă de turism , se oferă
posibilitatea cunoaşterii de noi orizonturi dar şi de a
căştiga bani. S-a înfiinţat Asociaţia Pensiunilor
Agroturistice din Răşinari- APAR, cu scopul de a
promova pensiunile omologate şi cu posibilitatea de a
încheia parteneriate cu alte asociaţii de profil din Europa.
În anul 2000, prin derularea la Răşinari a proiectului
de dezvoltare comunitară Răşinari 2000 , Fundaţia
Comunităţii Sibiu înfiinţează Centrul de Informare
Turistică, a cărui activitate cuprinde întreaga zonă a
Marginimii Sibiului. Centrul reprezintă prima initiaţivă de
acest gen din zona rurală a judeţului Sibiu şi pune la
dispoziţia turiştilor veniţi în zonă informaţii şi servicii
turistice deopotrivă , acoperind o gamă variată de
solicitari.
67
În prezent, activitatea Centrului este sprijinită de Primăria

oraşului Devender ( Olanda), ca parte a unui program mai
vast de dezvoltare locală în Marginimea Sibiului.
Comuna Răşinari este localitatea din Marginimea
Sibiului care beneficiază de cele mai multe materiale de
prezentare, dacă ar fi să amintim aici doar pliantele în
limba română, franceză , engleză şi germană , broşurile de
prezentare în română şi engleză sau ziarul Răşinareanul;
toate acestea sunt realizate de organizaţii
nonguvernamentale, din fonduri externe. La târgurile
internaţionale şi naţionale de turism, localitatea a fost
reprezentată şi prezentată cu succes, mulţi cunoscători
spunând că Răşinariul poate fi un exemplu chiar si pentru
localităţile din străinatate.
Comuna lui Octavian Goga şi Emil Cioran a fost
prezentată la Târgul Internaţional de Turism de la
Rennees- Franţa, din perioada 23-25 ianuarie 2004 şi la
Târgul Anual de Turism din Deventer- Olanda din
perioada 6-7 februarie 2004.
Eco-pensiunile vor reprezenta un model verde,
focalizat pe strategia celor patru R (Reducere, Reutilizare,
Reciclare si Reexaminare), prin utilizarea unor sisteme,
proceduri şi strategii eco-economice.
Transformarea pensiunilor agroturistice în
ecopensiuni în satul turistic Răşinari, care să devină un
sat verde românesc, precum şi formarea în rândul
administratorilor de pensiuni şi a altor actori din
activitatea turistică a unei concepţii eco-economice de
dezvoltare durabilă contribuie activ la conservarea
moştenirii naturale şi culturale, include comunităţile
locale în procesele de planificare, dezvoltare şi operare
secvenţiale, contribuind la bunăstarea acestora.
Rezultatul bunei dezvoltări a turismului se reflectă în
datele înregistrate care arată creșterea numărului de sosiri
turistice în Mărginimea Sibiului.
68
În tabelul nr. 3.2. am prezentat numărul de sosiri

turistice pe lunile anului.
TABELUL nr.3.2. Numărul de sosiri turistice în structurile de

cazare de tip pensiune agroturistică din Mărginimea Sibiului în
intervalul 2013-2015 (nr. turiști)
Local I II III IV V VI VI VII IX X XI XI
itatea I I I
2013
Săliște 73 - - 64 13 71 11 115 12 216 - 45
3 2 4
Cisnădie - - - - - - - - 12 - - -
Cristian - - 6 39 96 41 35 29 19 22 36 41
Gura - - - 48 - - - -61 14 - - -
Râului 9
Rășinari 86 177 18 21 38 40 65 499 54 333 21 59
4 8 1 6 1 2 6 6
Râu - - - - - - - - 48 - - -
Sadului
2014
Săliște - - 30 11 16 31 29 228 71 110 - 34
5 6 8 4 0
Cisnădie - - 12 41 30 12 32 86 64 - - -
8
Cristian - 13 - 44 52 34 71 47 21 42 36 72
Gura - - 46 13 14 31 18 539 25 - - -
Râului 2 6 8 4 9
Orlat - - - - 16 36 17 517 29 - - 22
0 0 2 9 0
Rășinari 126 326 15 41 50 81 65 101 51 303 25 17
7 7 3 2 7 4 7 5 1
Râu - - 42 84 90 27 - - - - - -
Sadului 2
2015
Săliște 293 362 43 35 36 10 29 490 64 590 67 85
0 8 5 96 5 4 0 1
Cisnădie - - 12 12 14 36 22 244 21 212 23 25
0 0 0 5 4 2 9
Cristian - - 82 94 29 27 75 79 63 61 75 91
Gura 246 88 - 21 25 27 - 236 18 189 21 32
Râului 8 2 0 6 9 3
69
Orlat 210 112 44 22 33 28 35 418 - - - -

5 5 2 0 4
Rășinari 818 514 63 73 66 85 59 692 52 535 53 62
8 1 7 7 5 5 4 4
Râu - - - - - 22 - 244 23 173 18 28
Sadului 5 0 3 6
Sursa: INSEE, 2016
În tabelul 3.3 am prezentat numărul de înnoptări turistice

pe an.
Tabelul 3.3 Numărul de înnoptări turistice în structurile de cazare

de tip pensiune agroturistică din Mărginimea Sibiului în intervalul
2013-2015 (nr. zile - turist)
Localitatea 2013 2014 2015
Săliște 328 4060 10131
Cisnădie 78 832 1938
Cristian 364 432 676
Gura Râului 729 3054 4818
Orlat - 2996 3100
Rășinari 10017 9834 12708
Râu Sadului 125 704 1717
Sursa:INSEE, 2016
În tabelul 3.4 am prezentat capacitatea de cazare pe tipuri

de unități de cazare.
70
Tabelul 3.4 Capacitatea de cazare turistică existentă în localitățile

din Mărginimea Sibiului pe tipuri de structuri de primire turistică
(nr. unități și nr. locuri)
Localitate Tipuri de structuri de primire turistică
a Hoteluri Moteluri Cabane Pensiuni
Pensiuni
turistice turistice
agroturisti
ce
Nr. Nr. Nr. Nr. Nr. Nr. Nr. Nr. Nr. Nr.
unităț locur unit locur unită locu unită locu unită loc
i i ăți i ți ri ți ri ți uri
2013
Cisnădie 1 20 2 30
Săliște 3 46 4 38
Tălmaciu 3 10
Cristian 2 60 1 21
Gura 1 30 3 64
Râului
Orlat 2 16
Rășinari 5 65
Râu 2 51 1 8
Sadului
2014
Cisnădie 1 20 2 30
Săliște 3 46 5 51
Tălmaciu 1 20 4 20
Cristian 2 60
Gura 1 30 3 64
Râului
Orlat 3 24
Rășinari 6 68
Râu 2 51 1 8
Sadului
2015
Cisnădie 2 40 2 30
Săliște 3 46 5 10
4
Tălmaciu 1 20 4 20
Cristian 2 60
Gura 1 30 5 69
Râului
Orlat 3 24
71
Rășinari 1 16 5 65
Râu 1 35 2 10
Sadului
Sursa: INSSE, 2016
3.5.2 Trasee turistice in Mărginimea Sibiului

Sibiu – Răşinari – Cabana Curmătura – Păltiniş –
Pasul Muncelului – Valea Sadului: acest traseu
traversează creasta principală a masivului Cindrel.
Drumul face legătura dintre bazinul hidrografic al râului
Cibin, prin valea Ştezii, cu bazinul Sadului, trecând prin
Răşinari, Păltiniş şi Pasul Muncel (1649 m). Posibilităţi de
amenajări ecoturistice sunt în zona cabanei Curmătura
Ştezii, unde largile poieni oferă generoase spaţii de
amenajări ecoturistice. Grupuri de 3-4 cabane se
încadrează perfect în spaţiul geografic. O altă zonă o
constituie nord-vestul Cheilor Cibinului, în apropierea
lacului Gura Râului, areal care oferă posibilităţi de
amenajări ecoturistice, accesul la sursele de apă potabilă şi
curent electric fiind posibil.
Săcel – Sibiel – Vale – Sălişte – Tilişca – Poiana
Sibiului – Jina – Şugag: o zonă cu posibilităţi pentru
amenajare ecoturistică o constituie Izvoarele Sibielului,
situată între grupul de cabane Crinţ şi cabana Fântânele.
La 3 km de Jina în direcţia Dobra - Şugag, există un
platou pentru serbări câmpeneşti, care oferă o panoramă a
întregii zone a Mărginimii Sibiului.
Cisnădie - sat Cisnădioara - Munţii Cisnădie/râul
Cisnădie - Biserica evanghelică "Sf. Mihail", “Piatra
Broaştei”;
Tălmaciu – Munţii Lotrului, Făgăraş – Dl.
Chicera - râul Cibin la confluenţa cu râul Sadu, Casa
parohiala a bisericii Evanghelice, hidrocentrala Sadu;
Tălmaciu - sat Tălmacel – Munţii Lotrului
(Ştefleşti) – Mv. Pleşiţa - Biserica "Cuvioasa Parascheva";
72
Cristian - Munţii Cindrel: râul Cibin - cetatea

ţărănească, biserica evanghelică, biserica "Buna Vestire",
schitul "Buna Vestire”, acoperamantul Maicii Domnului”
- Chirpăr
Gura Râului - Munţii Cindrel – Mv. Strâmba/râul
Cibin – lacul de acumulare Gura Râului - barajul de pe
râul Cibin, colecţia de ii, biserica mică "Cuvioasa
Parascheva", biserica mare, muzeu etnografic,
hidrocentrala, traseu spre "Izvoarele Ciudulului";
Jina - Munţii Cindrel, râul Măgura la izvorul râului
Pârâu Negru - mănăstirea Măgura - Jina, biserica "Buna
Vestire", festival folcloric anual "Sus pe muntele din
Jina"; spre Sugag - Obârşia Lotrului – Rânca - Novaci
(drumul regelui, amenajat şi modernizat);
Orlat - Munţii Cindrel - râul Cibin la confluenţa cu
Râul Mic - mănăstirea "Sfanta Treime” - Orlat, schitul
"Naşterea Maicii Domnului” – Orlat, ruinele cetăţii,
biserica "Sf. Nicolae", clădirea fostului comandament
grăniceresc;
Răşinari - Munţii Cindrel/râul Sebeş (Frumoasa) -
ruinele Cetăţii de pe Dealul Cetăţuia, biserica "Cuvioasa
Parascheva", biserica "Sf. Treime" cu mausoleul
mitropolitului Andrei Saguna, muzeul de istorie,
etnografie şi ştiinţele naturii, muzeul "Astra", conacul
"Berceanu", casa episcopiei, schitul Răşinari, casa
memorială a poetului "Octavian Goga" şi a lui Emil
Cioran, Păltiniş;
În Anexa 10. am atașat hatra turistică a Județului
Sibiu.
Râu Sadului - Munţii Lotrului, Cindrel/râul Sadu -
hidrocentrala Sadu V, Lacul Negovanu, Vf. Sterpu, Vf.
Clăbucet, Vf. Cindrel, Vf. Niculeşti - Iezerul Mare (lac),
Iezerul Mic (lac);
Sadu - Munţii Cindrel, Lotrului/râul Sadu - biserica
din lemn "Adormirea Maicii Domnului" , hidrocentrala
Sadu I;
73
Sălişte - Munţii Cindrel/râul Pârâul Negru - schitul

"Sf. Oprea” - Miclăuş, „Sf. Gheorghe” - Foltea, muzeul de
etnografie şi istorie, biserica "Înălţarea Domnului",
biserica "Sf. Ioan Botezatorul";
Sălişte - sat Sibiel - Munţii Cindrel/râul Sibiel -
schitul Sibiel, biserica "Sf. Treime", muzeul de icoane pe
sticlă, ruinele cetăţii Salgo
Sălişte - sat Fântanele - Munţii Cindrel - Biserica
"Sf. Nicolae - Cacova";
Tilişca - Mărginimea Sibiului - Podişul Secaşelor –
Dl. Cătănaş/râul Tilişca - vestigiile unei aşezări din epoca
de bronz, cetatea geto - dacică fortificată cu valuri de
pământ, biserica "Sf. Arh. Mihail şi Gavril"
CONCLUZII
Satele turistice sunt solicitate tot mai mult de diverse

categorii de turişti şi în primul rând de categoria de turişti
cu copii şi de tineret care vor să-şi petreacă vacanţa sau
concediul într-o zonă liniştită şi la preţuri accesibile.
Dintre avantajele turismului rural amintim
valorificarea prin intermediul turismului a bogatului
potenţial rural, economisirea de investiţii pentru crearea
de capacităţi de cazare, alimentaţie publică, agrement,
descongestionarea zonelor turistice aglomerate,
îmbunătăţirea nivelului de trai prin utilizarea şi dotarea
acestor spaţii ca bază materială turistică, stabilirea
populaţiei rurale prin crearea de ocupaţii în sfera
serviciilor turistice, surse suplimentare de venituri pentru
populaţia rurală.
Până în prezent, în România, satele turistice nu au
fost decât parţial obiectul unei promovări şi publicităţi
turistice pe pieţele externe, pentru că nu au constituit o
ofertă turistică prioritară. În prezent, promovarea satelor
turistice se realizează, parţial, concomitent cu oferta
agroturistică, prin ANTREC sau asociaţii turistice locale,
74
fără a exista în acest scop, un program concret la nivel

naţional.
Satul turistic redă specificitatea şi originalitatea
spirituală locală sau dintr-o zonă a ţării şi de aceea trebuie
să fie promovat ca produs turistic global. El este compus
din mai multe subproduse turistice respectiv, pensiunile
agroturistice şi pensiunile turistice, care particularizează
oferta turistică locală sau zonală, o diversifică în raport cu
profesionalismul, tradiţia şi ospitalitatea gospodarului.
Deoarece în momentul de faţă oferta turistică în zona
Răşinari este destul de variată, trebuie să punem accent pe
calitate în special, care se regăseşte în profesionalismul cu
care se acordă serviciile, imaginea de marcă a produselor
şi serviciilor turistice, controlul operativ al calităţii
produselor turistice, garanţia pentru consumatorii-turişti,
crearea de produse turistice noi, organizarea, promovarea
şi distribuirea ofertei turistice. Măsurile de asigurare a
calităţii nu conduc la uniformizarea ofertelor, ci
garantează competitivitatea în realizarea unui produs care
să fie comercializat pe piaţa turistică.
Comuna Răşinari este înzestrată cu variate resurse
turistice naturale şi antropice care îi conferă acesteia o
mare disponibilitate pentru turismul rural.
Atracţiilor naturale, istorice şi etnofolclorice li se
adaugă multe din realizările economice, sociale,
edilitare moderne şi contemporane, de mare interes
pentru orice vizitator iar tradiţionala ospitalitate a
localnicilor este mult recunoscută.
Turismul rural aflat la început de drum în Răşinari,
trebuie să aibă ca fundament promovarea preferenţial a
turismului familial, petrecerea a cel puţin o săptămână la
munte. Familia va dori probabil ca după două zile să facă
ceva şi nu va suporta monotonia. Din acest motiv, orice
obiectiv interesant din comună trebuie inclus în circuitul
turistic.
75
Gazdele trebuie să antreneze turiştii, să meargă

împreună în vizite la alte gospodării, la biserică, la horă, la
evenimente familiale. Sătenii se vor obişnui în scurt timp
cu aceste noutăţi.
Este firesc să se dezvolte şi o mică industrie
artizanală locală. Totul poate deveni marfă, dacă este
autentic, interesant. Unii turişti îşi pot exprima opţiunea
de a participa la muls, hrănirea animalelor, pot ajuta la
lucrările din grajd, la lucrările agricole şi spre exemplu,
gazdele ar putea compensa toate aceste ajutoare cu o masă
gratuită. Unii săteni pot devenii ghizi dacă sunt instruiţi în
acest sens şi vor organiza excursii pe diverse trasee.
Tot ceea ce are valoare folclorică, costumele,
muzica, dansul contribuie la ambianţa turistică generală şi
de aceea trebuie valorificată la maximum.
Se pot organiza petreceri pentru turişti, contra cost, iar
echipa artistică va fi de asemenea plătită pentru munca
depusă.
Comuna Răşinari dispune de toate elementele
necesare practicării turismului rural la standarde europene
şi acest lucru se poate realiza prin dorinţa locuitorilor
comunei de a-şi face cunoscute obiceiurile şi tradiţiile
străvechi dar şi prin sprijinul autorităţilor locale.
Investiţiile în turism şi cultură permit regiunilor de
dezvoltare să folosească avantajele oferite de potenţialul
lor turistic şi patrimoniul cultural, în vederea identificării
şi pentru consolidarea identităţii proprii, cu scopul de a
îmbunătăţi avantajele competitive în sectoare cu valoare
adăugată mare şi conţinut calitativ şi cognitiv ridicat, atât
pe pieţe tradiţionale cât şi pe pieţe noi, în formare.
Strategiile de dezvoltare a turismului rural şi
ecoturismului trebuie să aducă un concept nou de
abordare integrată şi sistemică a rolului activităţii de
turism. Sustenabilitatea acestora este reliefată de cererea
pe piaţă a unor cadre specializate, bune cunoscătoare ale
tradiţiilor locale şi dornice să promoveze în mod
76
profesionist originalitatea produselor turistice existente în

zonă. Conceptul de globalizare este înţeles astfel ca o
oportunitate de a face cunoscute pe scară largă tipurile de
turism desfăşurate în zonă, păstrând totodată amprenta
personală a fiecărei regiuni.
Activitatea turistică creează cerere pentru o gamă
largă de bunuri şi servicii, achiziţionate ulterior de turişti
şi companii de turism, inclusiv bunuri şi servicii produse
de alte sectoare economice (comerţ, construcţii,
transporturi, industria alimentară, confecţii şi
încălţăminte, industria mică şi de artizanat).
Dezvoltarea turismului ţine cont de principiile
dezvoltării durabile, în sensul conservării şi protejării
patrimoniului natural şi cultural, dar şi al reducerii
presiunii antropice asupra mediului, inerentă în condiţiile
practicării turismului pe scară largă. În acest sens,
considerăm oportune abordări privind ecoturismul,
valorificarea produselor culinare tradiţionale, promovarea
ideilor privind trecerea de la agro-pensiunile turistice la
eco-pensiuni.
Prin abordarea prezentă suntem în acord cu Master-
Planul pentru dezvoltarea turismului naţional, ce tratează
câteva din deficienţele fundamentale ale dezvoltării rurale
de slabă calitate şi neintegrate fizic, precum coordonarea
ineficientă şi managementul asigurat de sectorul public,
procedurile depăşite de pregătire a resurselor umane, lipsa
de baze statistice solide pentru analiză şi dezvoltare
planificată, un mod învechit de abordare a marketingului
destinaţiilor.
În plan intern, populaţia tânără îşi manifestă tot mai
mult dorinţa de a-şi cunoaşte ţara, optând pentru turismul
cultural, ecoturism (de tipul „întoarcerea la natură”), în
timp ce populaţia vârstnică, în creştere numerică,
manifestă un interes tot mai ridicat faţă de zona montană,
ale cărei proprietăţi de refacere atrage inclusiv turişti
străini.
77
Mărginimea Sibiului are o mare diversitate de

resurse naturale care formează o parte din produsul
turistic „de bază”. Cele mai importante oportunităţi
pentru dezvoltarea turismului pe termen scurt sunt date
însă de turismul de nişă (turismul ecvestru, turismul de
aventură, ecoturism etc.), bazat pe resursele naturale
(areale silvice, arii naturale protejate, zone care oferă
posibilitatea practicării sporturilor de iarnă etc.).
Valorificarea atracţiilor turistice este în mare parte
limitată de calitatea infrastructurii zonelor turistice, a
serviciilor în general, şi a serviciilor de agrement în
special, toate acestea constituind obstacole majore în
dezvoltarea turismului. Acestea vor putea fi însă parţial
suplinite de profesionalismul actorilor din turismul rural,
care vor trebui să evidenţieze punctele tari ale turismului
în zonă, diminuând astfel impactul negativ creat de
lipsurile încă existente în privinţa infrastructurii. Este,
aşadar, necesară abordarea modernă, realistă, a
avantajelor şi oportunităţilor pe care le prezintă arealele
turistice rurale.
Ecoturismul ca activitate economico-socială trebuie
să devină o componentă a turismului durabil. Pentru a
permite dezvoltarea ecoturistică a Mărginimii Sibiului,
turismul actual trebuie să înmagazineze principiile
dezvoltării durabile, să sprijine conservarea atât din punct
de vedere natural cât şi cultural a patrimoniului acestei
zone.
Un alt element de care trebuie să se ţină cont pentru
dezvoltarea ecoturistică a diverselor regiuni este
caracterul educativ şi informativ pe care turismul trebuie
să-l îmbrăţişeze.
Un principiu important al ecoturismului, pe care
actorii implicaţi în activităţile turistice ar trebui să-l
integreze în practică, este acela că mai importantă decât
cantitatea este calitatea. Comunităţile din Mărginimea
Sibiului, ori alte zone de turism rural, agroturism şi
78
ecoturism, ar trebui să măsoare succesul din turism nu

doar prin numărul de vizitatori, ci şi prin durata medie a
şederii, în sensul creşterii acesteia, veniturile obţinute şi
calitatea experienţei turistice. Se apreciază că un eco-
turist este dispus să plătească mai mult, chiar dacă nu
beneficiază de un confort sporit, dar cu condiţia că
„sacrificiul” pe care îl face duce la protejarea mediului .
Toate aceste lucruri se pot realiza datorită trăsăturii
distinctive a comunităţilor din Mărginimea Sibiului, care
constă în spiritul cultural deschis şi receptiv al localnicilor
faţă de valorile culturale autentice, exprimând o evoluţie
paralelă a civilizaţiei regiunilor între pastoral şi tehnic,
între arhaic şi progres cultural, între tradiţie şi permanentă
inovaţie.
79
BIBLIOGRAFIE
1. Bran, Florina - “Turismul rural – Modelul European”,

Ed. Economica, Bucuresti,1997
2. Bran, Florina, Ioan, ldiko - “Eco-economia
ecosistemelor şi biodiversitatea”, Ed. ASE, Bucureşti,
2004
3.Bran, Florina, Simon,Tamara, Nistoreanu, P. -
“Ecoturism”, Ed. Economică, Bucureşti, 2000
4.Cosmescu, I. – Economia Turismului, Editura Alma
Mater, Sibiu,2003
5.Glavan, V. - “Turism rural, agroturism, turism durabil,
ecoturism”, Ed. Economica, Bucuresti, 2003
6.Glavan, V. - “Turismul in Romania”, Ed. Economica,
Bucuresti, 2006
7.Glăvan, V. - “Potenţialul turistic şi valorificarea sa”,
Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006
8.Jenica Sava, Bogdan Dumitrel Sava - ”Rășinari- studiu
geografic complex” Editura Europolis Constanța, 2007
9.Minciu, Rodica - “ Economia turismului”, Editura
Uranus, Bucuresti, 2001
10.Miclea, I. – Răşinari , Editat de revista
„Transilvania”, Sibiu,1983
11.Mitrache, Şt. Istrate, I. – “ Agroturism şi turism rural”,
Editura Fax Press, Bucureşti, 1996
12.Nistoreanu, P. – “Ecoturism si turism rural”, Ed.ASE
Bucuresti, 2005
13.Nistoreanu, P.,Tigu,Gabriela, Popescu,Delia,
Pădurean,Mihaela, Talpeş,Adela „Ecoturism şi turism
rural”, Ed. ASE, Bucureşti, 2003
14.PăcaIă, V. – “Monografia satului Răşinariu”, Tiparul
tipografiei Argheziene, Sibiu, 1915
15.Stanciu, M. – “Agroturism” , Editura Mira Design,
Sibiu, 2000
16.Stanciu ,Violeta Claudia, - ” Dezvoltarea rurală
durabilă”, Bucureşti, 2004
80
17.Wearing, Stephen,Neil John, - “Ecotourism: impacts,

potentials and possi bilities”, ButterWorth Heinemann,
1999.
➢ Broşura "Răşinari - Răşinărenii sunt prietenii
dumneavoastră" Tiparul executat la Polsib S.A. Sibiu ;
➢ Broşura din colecţia „Mari personalităţi ale
Răşinariului, Mari personalităţi româneşti” Editura Etape,
Sibiu, 2001;
➢ Materiale informative realizate în cadrul proiectului
"Răşinari 2011", derulat de Fundaţia pentru Parteneriat
Comunitar Sibiu.
81
Anexa 1
“Biserica Veche” sau “Biserica Mare” cu Hramul

“Cuvioasa Paraschiva”
82
“Biserica din Deal” cu Hramul “Sfânta Treime”
83
“Biserica Mica” cu Hramul “Sfântu Ilie”
84
Anexa 2
Şcoala nr.1 “Octavian Goga”
85
Şcoala nr.2 “Sava Popovici Barcianu”
86
Anexa 3
87
Meşteşuguri
Port popular vechi
88
Răşinăreni (înainte de 1915)
Copil din Răşinari (înainte de 1915)
Bătrâni din Rășinari
89
Feciori din Rasinari (1915)
Fete din Răşinari (1915)
90
Mobilier Pictat
Scaun din Răşinari 1867
Ornamente de mobilă policromă
Ladă din Răşinari 1835
91
Coastăn (Kasten) din Răşinari
Specific interioare
92
Anexa 4
Personalităţi din Răşinari
Andrei Şaguna (n. Emil Cioran (n.08.04. 1911,

20.01.1809, Răşinari; d. 20.06. 1995, Paris)
Miscolţ, Ungaria -
d. 28.06. 1873, Sibiu
Octavian Goga (n. 1 .04.

Ilarie Mitrea (n. 1842,
1881, Răşinari -
comuna Răşinari, judeţul
d. 7 .05. 1938, Ciucea)
Sibiu - d. 1904
93
Anexa 5
Mausoleul Andrei Șaguna
94
Casa memorială a poetului Octavian Goga
Casa memorială a filozofului Emil Cioran
95
Anexa 6
Casa memoriala Ilarie Mitrea
96
Casa Barcienilor
97
Anexa 7
Muzeul Etnografic Sătesc
98
99
100
101
Anexa 8
Muzeul Bisericesc din Casa Episcopală
102
Troița –aflată în muzeul în aer liber din Dumbrava

Sibiului
103
Troiţa lui Mitrea
104
105
Anexa 9
1. Pensiunea Cioran 3***
Pensiunea se află la 12
km de Sibiu şi 20 km de
Păltiniş. La parterul
pensiunii este un living,
de unde pe o scară
interioară se urcă la etaj,
acolo sunt 4 camere, 2
camere cu 2 paturi simple,
2 camere cu pat dublu
pseudomansardă.
2.Pensiunea Badiu 3***
Pensiunea Badiu este situată în comuna Răşinari la 12 km.

Dispune de 11 camere duble spaţioase, repartizate în 2 cladiri, atât
la parter cât şi la mansardă. Toate camerele sunt dotate cu baie
proprie şi TV cablu. Gazdele pensiunii vă pot prepara meniuri
tradiţionale (ciorbe tradiţionale, tocăniţe, balmos, grătar, cozonaci
etc.) şi nu numai din produse proprii. Alte facilităţi : pivniţă cu
murături şi butoaie cu vin, ţuică şi coniac din producţie proprie, un
salon pentru servit masa (maxim 20 pers.),curtea interioara cu
foişor şi terasa (posibilitate de gratar şi mâncăruri tradiţionale),
grădina proprie amenajată pentru picnic. Gazdele pensiunii
organizează drumeţii în regiune (Sibiu, Păltiniş, Ocna Sibiului etc.),
106
vizite la obiectivele turistice din zonă, transfer de la / la Sibiu,

picnic în poieniţele din împrejurimi etc.
3. Pensiunea Marcu 3***
Pensiunea Marcu este situată în Răşinari, pe şoseaua ce duce

dinspre Sibiu spre staţiunea montană Păltiniş. Este o locaţie
impresionantă unde vă puteţi bucura de servicii excepţionale de
cazare. Pensiunea dispune de 24 locuri de cazare în camere duble şi
apartamente confortabile şi modern utilate. Camerele sunt dotate cu
pat matrimonial, baie proprie, Tv(cablu), încălzire centrală.
Pensiunea mai beneficiază de o grădină unde este situat un foişor şi
un grătar, unde turiştii pot servi masa în aer liber.
4. Pensiunea Otilia 3***
Pensiunea Otilia, s-a deshis în cea mai mare şi mai veche

comuna din mărginimea Sibiului, Răşinari, superbă zona mioritica,
izvor nesecat de tradiţie şi cultură. Pensiunea este aşezată într-un
cadru natural şi relaxant, beneficiind de o gradină generoasă şi
107
parcare proprie. Camerele sunt dotate cu pat matrimonial, baie

proprie, incălzire centrală, TV (cablu), internet şi balcon. Pensiunea
este dotată cu o terasă amenajată în stil rustic, de unde se poate
admira întreaga comună înconjurată de codri şi dealuri, privelişti
absolut superbe, o oaza de linişte şi inspiraţie.
5. Pensiunea Siman 2**
Pensiunea Siman este situată în centrul comunei Răşinari în

apropierea Caselor memoriale Octavian Goga şi Cioran şi are 16
locuri de cazare repartizate în 2 corpuri de clădire. Clădirea
principală cuprinde la parter un living cu TV color, iar la etajul I : o
camera cu pat dublu şi baie proprie, un apartament cu 2 camere (4
locuri) cu baie proprie. A doua clădire are la etajul I 5 camere cu 2
paturi şi baie proprie. Ambele clădiri au încalzire centrala.Alte
facilităţi : curte cu loc de parcare, foişor cu grătar şi terasa, ferma
proprie (păsări şi porci), drumeţii în zonă organizate de gazdele
pensiunii, pescuit, scăldat şi plajă la râu, vizite la stână de oi şi
degustare de produse specifice (100 % naturale), vizite în sat la
biserica (1750), Casa Goga şi muzeul etnografic etc.
6. Pensiunea Phoenix 3***

O construcţie noua, în stil tradiţional, pe o
stradă liniştită din Răşinari. Curtea are o
frumoasă boltă de vie, ce umbreşte locul de
luat masa afară. Imprejur sunt multe flori,
care creează o simfonie de culori şi
mirosuri. În spatele casei, în apropierea
râului, se află o frumoasă grădiniţă, cu un
loc de joacă amenajat pentru copii. Gazda
este o persoană amabilă, deosebit de
agreabilă, adevarată profesionistă în
gastronomie. Veţi aprecia nu numai
preparate locale, dar şi specialităţile, toate
prezentate cu mult gust.
108
7. Pensiunea Nabarog 2**

Pensiunea Nabarog este
situată la intrarea în
Răşinari, 100 m stânga de la
troită. Casa se compune din
5 camere cu
băiproprii,living,bucătărie,pa
rcare acoperită, grătar,
terasă, curte şi grădină.
8. Pensiunea Casa Iliut 2**

Pensiunea se află la intrarea în
Răşinari, 100 m stânga de la
troiţă. Pensiunea se compune
din 3 camere cu băi proprii,
living, bucătărie, terasa,
parcare, curte şi grădină
9. Pensiunea Lungu 2**

Pensiunea Lungu este situată în
comuna Răşinari, comună care face
legătura dintre oraşul Sibiu şi
staţiunea montană Păltiniş, aflată la
cea mai mare altitudine din
România. În comuna Răşinari se afla
casa memorială a poetului pătimirii
noastre Octavian Goga şi a regelui
pesimiştilor Emil Cioran.
109
10. Pensiunea Casa Rosca 3***
Pensiunea Casa Roşca este situată la intrarea în localitatea

Răşinari, la numai 8 Km de Sibiu, 4 km de Muzeul Satului, cu
intrare din Soş. Sibiu-Păltiniş, dar retrasă 20 de metri de şoşea.
Pensiunea Casa Roşca se gaşeşte într-o zonă liniştită cu puţine
construcţii în jur, cu o privelişte deosebită asupra munţilor Cindrel
sau Pădurii Dumbrava şi a unui râu de munte care curge peste drum
de pensiune. Pensiunea va pune la dispoziţie un apartament de
două camere, 4 camere duble cu băi proprii, televizor cu satelit şi
sala de mese cu o capacitate de 24 locuri. Pensiunea oferă loc de
parcare pentru toţi turiştii, în curte se află o terasă şi grătar iar în
grădina loc de joacă pentru copii şi locuri de relaxare.
11.Pensiunea Casa Serban 2**
Pensiunea este situată în satul

Răşinari, sat care a fost sursa de inspiraţie pentru opera multor
oameni de cultură ai României, dintre care menţionăm pe Octavian
Goga sau Emil Cioran. În acest peisaj mirific, pensiunea dispune de
110
3 camere duble, cu băi individuale, cu nivel sporit de confort,

încălzire, maşină de spălat, sală de mese, ski, trasee, Tv, bucătărie,
cicloturism, curte.
12. Pensiunea Bendorfeanu 3***

Situată la doar 10 km de
Sibiu, în Răşinari, Pensiunea
Bendorfeanu îmbină
atmosfera muntelui cu
atracţiile oferite de oraşul
Sibiu, capitală culturală
europeană în 2007. Pensiunea
dispune de: 7 dormitoare cu
baie proprie, sală de mese,
curte, grădină, parcare.
13.Pensiunea Simina 3***
O pensiune frumoasă, retrasă. Camerele sunt mari, amenajate

modern. Pensiunea dispune la 30 m distanţă, de un club şi o
mansardă cu multe paturi, ideală pentru tineret, iar în piscina din
curte o să vă puteţi apăra de arşiţa verii.
111
14. Pensiunea Grebenea 2**
Casa Grebenea vă stă la dispoziţie cu 4 camere duble, cu nivel

sporit de confort, asigurându-vă liniştea necesară unei vacanţe de
vis. Facilităţi cazare: frigider în unitate, transport auto, TV în living,
internet prin cablu, parcare, grădină/curte, acces la bucătărie,
spălătorie, room service, terasă, foişor în curte, grătar/barbeque, sală
de mese.
15. Pensiunea Melania 2**
Pensiunea Melania s-a deschis pentru dumneavoastră în 2008, cu un

număr de 8 camere şi o capacitate de 17 locuri, băi proprii cu duş,
televizor, minibar, apă caldă permanent, cablu, wireless, living cu
şemineu. Punem la dispoziţia turiştilor o bucătărie utilată complet,
sală de mese, posibilitatea de parcare în curte şi la cererea d-voastră
oferim mic dejun şi cină. Facilităţi cazare: frigider în unitate,
transport auto, TV în living, internet wireless, internet prin cablu,
112
parcare, grădină/curte, acces la bucătărie, jacuzzi, grătar/barbeque,

living, sală de mese, şemineu.
16. Pensiunea Paradis 2**
Casa Paradis se află în comuna Răşinari la 12 km de Sibiu. Casa

este compusă din 2 camere duble şi sufragerie la etaj. La parter se
găsesc bucătăria, baia, sala pentru servit masa. Facilităţi cazare:
frigider în unitate, masa de ping-pong, TV în living, parcare,
grădină/curte, acces la bucătărie, grătar/barbeque, living, sală de
mese, tichete de vacanţă.
17.Pensiunea Miorita 3***

O pensiune modernă care este compusă dintr-o
cabană şi o şura cu specific tradiţional, unică în
judeţul Sibiu, unde se poate servi o cină compusă
doar din mâncăruri tradiţionale. Însă o cină nu este
completă fără o muzică de bună calitate, de aceea
muzica este alcătuită doar din melodii populare.
Poziţionare: pensiunea se află pe partea
dreaptă la 2 km după ieşirea din Răşinari, pe drumul
ce duce la Păltiniş.
Structura pensiunii :
• restaurant cu 140 locuri 5 camere cu paturi
matrimoniale, fiecare cu baie proprie şi tv
• 5 camere cu 2 paturi simple, fiecare cu baie
proprie şi tv.
113
Anexa 10.Harta turistică a Județului Sibiu
114

Rasinari Ecoturism

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rasinari Ecoturism

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ECOTURISM ŞI TURISM RURAL ÎN ZONA RĂŞINARI

Turismul are o contribuţie însemnată la menţinerea

noi locuri de muncă prin valorificarea patrimoniului

a unor oferte turistice larg diversificate şi personalizate şi

camere de oaspeţi, gestionate direct şi personal de

CAPITOLUL I. TURISM RURAL - o formă de

Turismul în spaţiul rural a devenit o realitate a zilelor

1.1 Definirea turismului rural românesc

Turismul rural este, de fapt, un fenomen de dată

Practica arată că aceste categorii se identifică până

în acest sector. În aceste ţări, oricine posedă o fermă o

cont propriu), aceste semne de circulaţie sunt vitale, pe

1.2 Componentele produsului turistic rural

Produsul turistic rural românesc, asemenea produselor

cunoscatori ai pietei externe.

1.3 Acțiuni și măsuri întreprinse pentru dezvoltarea

O condiţie obligatorie a dezvoltării turismului rural

• seminarul itinerant Bed and breakfast – pentru

- aderarea la EUROMONT şi cooperarea cu ţările

1.4 Motivatii turistice pentru vizitarea spațiului

Prin valorile sale cultural-istorice, etnografice,

turistice au devenit nefuncţionale pentru turismul

vacanţă, dar mai ales "satele turistice" cu sejur la fermele

• existenţa unor gospodării cu un nivel de confort,

de turism, se cristalizează într-o concepţie generală asupra

Cunoaşterea, înţelegerea, inventarea şi elaborarea

Desigur, resursele subiectivităţii indivizilor

1.5 Cazarea turistică în mediul rural

În spaţiul rural cazarea turistică se poate face atât în

şi înregistrate la Registrul Camerei de Comerţ Judeţean

1.6 Satul românesc – produs turistic

Satul românesc - în general, și cel cu vocație

destinație turistică, creând interesul față de România ca loc

parcuri dendrologice etc.).11

1.7 Analiza SWOT a turismului rural românesc

Turismul rural românesc s-a aflat şi se află în

✓ Viza este necesară, dar uşor de obţinut, verificarea

✓ Lipsa curăţeniei în locurile publice, comparativ cu

✓ Imagine proastă în exterior privind sărăcia,

CAPITOLUL II. ECOTURISMUL - concept,

Una dintre primele definiţii ale ecoturismului

2.1 Conceptul de ecoturism

Societatea Internaţională de Ecoturism (TIES) a

reprezenta aceste criterii într-un mod sugestiv prin patru

Figura 2.1 Criteriile de bază ale ecoturismului

În sens mai restrâns, ecoturismul se bazează pe observarea

activităţi economice tradiţionale şi crearea de oportunităţi

2.2 Principiile ecoturismului

Ecoturismul este o componentă a domeniului

Figura 2.2 Ecoturismul ca formă a turismului durabil

Ecoturismul este prin definiţie o formă de turism

şi toate activităţile turistice ar trebui să tindă spre o

practice pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare

• Asigurarea unei dezvoltări a turismului care nu

2.3 Profilul ecoturistului – cod de comportament

Cunoaşterea unui profil al ecoturistului va fi extrem

2.3.1 Profilul de piaţă al turistului în arii naturale:

B.Caracteristici ale călătoriei:

• Durata călătoriei – variază în funcţie de destinaţie,

• Motivaţiile călătoriei – natura (flora, fauna, relieful) este

spre aventură şi activităţi cu specific cultural - istoric. Ei