Fiului meu

Fiului meu cu vrednicie,

Mă străduiesc să-I fac în dar,

C a să trăiască-n armonie,

Ce nu înveţi când eşti şcolar.

De când în lume ai venit,

Mi-ai arătat ce e iubirea,

Şi uite-aşa neostenit,

Învăţ, care îmi e menirea!

Mă-ntrebi mereu de ce? Şi cum?

Şi în ce fel se-ntâmplă toate?

Cum ţi-am răspuns mereu - şi-acum

Oferte sunt nelimitate!

Degeaba - te uiţi împrejur

Ca să găseşti vina pe cine

S-arunci - ce nu îţi e sejur

Şi ce cureaua nu te ţine!

Oglinda tu când o priveşti

Copile bun - seama o ţine:

Că ce reflectă ea – tu eşti,
Te uită dar, mereu în tine!

Ca să îţi spun cum să trăieşti,

Ar însemna să-ţi iau menirea,

Atât te rog - să-ţi aminteşti,

Că porţi în suflet nemurirea!