Sunteți pe pagina 1din 12

STANDARDUL INTERNAŢIONAL DE AUDIT 300

PLANIFICAREA UNUI AUDIT AL SITUAŢIILOR FINANCIARE


Aplicabil pentru auditarea situaţiilor financiare aferente perioadelor care încep cu
sau după data de 15 decembrie 2004

CUPRINS

Paragrafe
Introducere ………………………………………………………………...............1-5
Activităţi preliminare angajamentului ..…………………………………....……..6-7
Activităţi de planificare…………………………………………………………..8-27
Consideraţiuni suplimentare la angajamentele iniţiale de audit………………..28–29
Data intrării în vigoare....................................................................……………....30
Anexă: Exemple de aspecte pe care auditorul le poate lua în considerare la stabilirea
strategiei generale de audit

Standardul Internaţional de Audit (ISA) 300 Planificarea unui audit al situaţiilor


financiare” trebuie citit în contextul trebuie citit în contextul „Prefeţei la
Standardele Internaţionale de Control al Calităţii, Audit, Asigurare si Servicii
Conexe”, care defineşte modul de aplicare si autoritatea ISA-urilor.
PLANIFICARE

Introducere

1. Scopul acestui Standard Internaţional de Audit (ISA) este să stabilească reguli


şi să furnizeze recomandări cu privire la aspectele şi activităţile aplicabile
pentru planificarea unui audit al situaţiilor financiare. Prezentul ISA este
elaborat în contextul misiunilor de audit recurente. În plus, aspectele pe care
trebuie să le ia în consideraţie auditorul în angajamentele iniţiale de audit sunt
incluse în paragrafele 28 şi 29.

2. Auditorul trebuie să planifice activitatea de audit astfel încât auditul să fie


efectuat într-un mod cât mai eficient.

3. planificarea unui audit implică stabilirea strategiei generale de audit pentru


angajament şi elaborarea unui plan de audit pentru a reduce riscul de audit la
un nivel acceptabil de scăzut. Planificarea implică partenerul responsabil
pentru angajament şi alţi membri cheie ai echipei angajamentului pentru a
beneficia de experienţa lor şi pentru o îmbuntăţire şi o înţelegere a eficienţei şi
eficacităţii procesului de planificare.

4. Planificarea adecvată vine în sprijinul asigurării că se acordă atenţie domeniilor


importante ale auditului, că sunt identificate posibilele probleme şi sunt
soluţionate la timp şiu că angajamentul de audit este organizat şi condus în
mod adecvat pentru a fi efectuat într-o manieră eficientă şi efectivă.
Planificarea adecvată sprijină, de asemenea desemnarea adecvată a atribuţiilor
între membrii echipei de angajament, facilitează conducerea şi supravegherea
membrilor echipei angajamentului şi revizuirea muncii acestora şi asistă, unde
este cazul, la coordonarea activităţii făcute de auditori componentelor şi
experţilor. Natura şi întinderea activităţilor de planificare ca depinde în funcţie
de mărimea şi complexitatea entităţii şi de modificările împrejurărilor care apar
pe durata angajamentului.

5. Planificarea nu este o etapă singulară a unui audit, ci mai degrabă un proces


continuu şi repetitiv care adesea începe la scurt timp după (sau în legătură cu)
finalizarea unui audit anterior şi continuă până la finalizarea angajamentului
curent de audit. Totuşi, la planificarea unui audit, auditorul ia în consideraţie
momentul unor anumite activităţi de planificare şi proceduri de audit care
trebuie finalizate înainte de efectuarea altor proceduri ulterioare de audit. Spre
exemplu, auditorul planifică o discuţie cu membrii echipei angajamentului 1,
procedurile analitice caee trebuie aplicate în procedurile de evaluare a riscului,

1
ISA 315 cunoaşterea entităţii şi mediului său şi evaluarea riscurilor de denaturare
semnificativă paragrafele 14 – 19 oferă îndrumări referitoare la discuţiile echipei cu
privire la posibilitatea ca entitatea să aibă denaturări semnificative în situaţiile
financiare. ISA 240 responsabilitatea auditorului de a lua în considerare frauda şi
eroarea într-un angajament de audit al situaţiilor financiare” paragrafele 27 – 32
oferă îndrumări referitoare la accentul care trebuie pus pe parcursul discuţiilor cu
privire la susceptibilitatea ca situaţiile financiare ale entităţii să conţină denaturări
semnificative.

300 100
STANDARDUL INTERNAŢIONAL DE AUDIT 300

obţinerea unei înţelegeri generale a cadrului general de reglementare şi a


cadrului general aplicabil entităţii şi a modului în care entitatea respectă acest
cadru, determinarea pragului de semnificaţie, implicarea experţilor şi
efectuarea altor proceduri de evaluare a riscului unor erori semnificative şi
efectuarea altor proceduri de audit la nivel de aserţiuni pentru clase de
tranzacţii, solduri ale conturilor şi prezentări care răspund la acele riscuri.

Activităţi preliminare ale angajamentului

6. Auditorul trebuie să efectueze următoarele activităţi la începutul


angajamentului curent de audit:
• să efectueze proceduri referitoare la continuitatea relaţiilor clientulzu
şi angajamentul specific de audit (vezi ISA 220 Controlul Calităţii
pentru Activitatea de audit2”)
• să evalueze conformitatea cu cerinţele etice, inclusiv independenţa
(ISA 220 pentru îndrumări suplimentare)
• să stabilească o înţelegere a termenilor angajamentului (vezi ISA 210
„Termenii angajamentului de audit” pentru îndrumări suplimentare)

Atenţia auditorului cu privire la continuitatea clientului şi la cerinţele de etică,


inclusiv independenţa, apare pe toată durata efectuării angajamentului de audit
deoarece apar condiţii noi şi modificări ale celor vechi. Totuşi, procedurile
iniţiale ale auditorului cu privire la continuitatea clientului şi evaluarea
cerinţelor etice (inclusiv independenţa) sunt efectuate înaintea efectuării altor
activităţi semnificative pentru angajamentul curent de audit. pentru
angajamentele de audit continuate, astfel de proceduri iniţiale apar la scurt
timp după (sau în legătură) cu finalizarea auditului anterior.

7. Scopul efectuării acestor activităţi preliminare ale angajamentului este de a


veni îm ajutorul asigurării că auditorul a luat în considerare orice evenimente
sau împrejurări care pot afecta în mod negativ capacitatea auditorului de a
planifica şi efectua misiuneade audit pentru a reduce riscul de audit la un nivel
acceptabil de scăzut. Efectuarea acestor activităţi preliminare ajută la
asigurarea că auditorul planifică un angajament de audit pentru care:
• auditorul menţine independenţa necesară şi capacitatea de a efectua
AUDIT

auditul
• nu sunt aspecte legate de integritatea managementului care pot afecta
dorinţa audtorului de a continua angajamentul
• nu există nici o înţelegere cu clientul în legătură cu termenii
angajamentului.

Planificarea activităţilor

Strategia generală de audit


2
ISA 220 Controlul calităţii pentru activitatea de audit va fi retras când ISA 220
(revizuit) „Controlul de calitate pentru auditurile informaţiilor financiare istorice
intră în vigoare. ISA 220 (revizuit) intră în vigoare pentru auditurile informaţiilor
financiare istorice pentru perioadele care încep la 15 iunie 2005 sau după această
dată.

101 300
PLANIFICARE

8. Auditorul trebuie sp stabilească strategia generalp de audit pentru acel


audit.

9. Strategia generală de audit stabileşte aria de aplicabilitate, momentul şi


conducerea unui audit şi dă îndrumări referitoare la elaborarea unui plan de
audit mai detaliat. Stabilirea strategiei generale de audit implică:

(a) determinarea caracteristicilor angajamentului care definesc aria sa de


aplicabilitate, cum ar fi cadrul general de raportare financiară folosit, cerinţele
de raportare specifice industriei şi localizarea componentelor entităţii
(b) evaluarea obiectivelor de raportare ale angajamentului pentru a planifica
momentul auditului şi natura comunicărilor cerute, cum ar fi termenele limită
pentru raportarea intermediară şi cea finală şi datele cheie pentru comunicările
aşteptate cu managementul şi cu cei însărcinaţi cu guvernanţa şi
(c) luarea în considerare a factorilor importanţi care determină accentul
eforturilor echipei angajamentului, cum ar fi determinarea nivelelor de
semnificaţie adecvate, identificarea preliminară a domeniilor unde ar putea
exista un risc mai mare de denaturări semnificative, evaluarea dacă auditorul
poate planifica obţinerea de dovezi privind eficienţa controlului intern şi
identificarea evoluţiilor cele mai recente ale raportării financiare, industriei
sau altor evoluţii relevante.

10. Procesul elaborării unei strategii generale de audit ajută auditorul să evalueze
batura, momentul şuu dimensiunea resurselor necesare pentru a efectua
angajamentul. Strategia generală de audit stabileşte în mod clar ca răspuns la
aspectele identificate în paragraful 9, şi face obiectul finalizării procedurilor de
evaluare a riscului de către auditor:
(a) Resursele angajate pentru anumite domenii de audit specifice, cum ar fi
folosirea unor membri cu experienţă în echipă pentru domeniile cu riscuri
mari sau implicarea unor experţi în aspectele mai complexe
(b) Cantitatea resurselor alocate unor domenii specifice de audit, cum ar fi
numărul membrilor echipei desmenaţi să participe la inventare la locaţiile
semnificative,gradul în care revizuirea activităţii unui alt auditor în cazul unui
audit al grupului, sau bugetul de audit în ore alocat pentru domeniile cu riscuri
mari
(c) când sunt angajate aceste resurse, cum ar fi în stadiul intermediar al auditului
sau aproape de datele finale
(d) modul în care sunt gestionate, îndrumate şi supervizate resursele, cum ar fi
şedinţele cu membrii echipei şi când au loc astfel de şedinţe, cum se aşteaptă
să aibă loc revizuirile efectuate de partenerul anagajamentului sau
managerului (spre exemplu la birou sau la faţa locului) şi dacă au avut loc
revizuirile de controlul calităţii pentru angajament.

11. Odată stabilită strategia generală de audit, auditorul poate începe


elaborarea unui plan mai detaliat pentru a aborda aspectele variate identificate
în strategia generală de audit, ţinând cont de vecesitatea de a atinge obiectivele
auditului prin utilizarea eficientă a resurselor auditorului. Deşi auditoriul

300 102
STANDARDUL INTERNAŢIONAL DE AUDIT 300

stabileşte de obicei strategia generală de audit înainte de elaborarea unui plan


detaliat de audit, cele două activităţi de planificare nu sunt enapărat separate
sau secvenţiale ca prpocese cu sunt strâns legate între ele de vreme ce o
modificare în una dintre eke poate avea ca rezultat modificări în cea de-a doua,
Paragrafele 14 şi 15 oferă îndrumări ulterioare referitoare la elaborarea unui
plan de audit.

12. În auditurile entităţilor mici, întregul audit poate fi realizat de o echipă foarte
mică de audit. Multe audituri ale entităţilor mici implică un partener al
angajamentului de audit (care poate fi practician independent) care lucraeză cu
un membru al echipei de angajament (sau chiar făcă membri în echipa
angajamentului). Cu o echipă mică, coordonarea şi comunicarea între membrii
echipei este mai uşoară. Stabilirea strategiei generale de audit pentru auditul
entităţilor mici nu trebuie să fie un exerciţiu complex sau care cere timp: ea
depinde în funcţie de mărimea entităţii şi de complexitatea auditului. Spre
exemplu, un scurt memorandum întocmit la finalizarea auditului anterior, pe
baza revizuirii dosarului de audit şi sublinierea aspectelor identificate în auditul
abia finalizat, actualizate şi modificate pentru perioada curentă pe baza
discuţiilor cu proprietarul manager poate servi ca bază pentru planificarea
angajamentului curent de audit.

Planul de audit

13. Auditorul trebuie să elaboreze un plan de audit pentru audit pentru a


reduce riscul de audit la un nivel acceptabil de scăzut.

14. Planul de audit este mai detaliat decât strategia generală de audit şi include
natura, momentul şi întinderea procedurilor de audit care urmează să fie
efectuate de membrii echipei angajamentului pentru a obşine suficiente probe
de audit adecvate pentru a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil de
scăzut. Documentarea planului de audit serveşte de asemenea ca o înregistrare
a planificării şi efectuării adecvate a procedurilor de audit care poate fi revizuit
şi aprobat înainte de efectuarea altor proceduri de audit.

15. Planul de audit include:


AUDIT

• o descriere a naturii, momentului şi întinderii procedurilor planificate de


evaluare a riscului suficientă pentru a evalua riscul denaturărilor
semnificative, aşa cum se arată în ISA 315 cunoaşterea entităţii şi mediului
său şi evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă
• O descriere a naturii, momentului şi întinderii unor proceduri ulterioare de
audit planificate la nivel de aserţiune pentru fiecare clasă semnificativă de
tranzacţii, solduri de conturi şi prezentări, aşa cum se determină în ISA 330
procedurile auditorului ca răspuns la riscurile evaluate. Planul pentru alte
proceduri ulterioar de audit reflectă decizia auditorului dacă să testeze
eficienţa funcţionării controalelor, natura, momentul şi întinderea
procedurilor de fond planificate şi
• alte astfel de proceduri de audit cerute să fie efectuate în angajament pentru
a se conforma altor ISA (spre exemplu comunicarea diectă cu avocaţii
entităţii)

103 300
PLANIFICARE

Planificarea acestor proceduri de audit are loc pe parcursul auditului pe măsură ce se


dezvoltă planul de audit. Spre exemplu, planificarea evaluării de către auditor a
procedurilor de evaluare a riscului apare de obicei în primele etape ale procesului de
audit. Totuşi, planificarea naturii, momentului şi întinderii aktor proceduri specifice
de audit depinde de rezultatul acelor proceduri de evaluare a riscului. În plus,
auditorul poate începe executarea altor proceduri de audit pentru clase de tranzacţii,
solduri ale conturilor şi prezentări înainte de finalizarea tuturor celorlalte proceduri
din planul de audit detaliat.

Modificări ale deciziilor de planificare pe parcursul unui audit

16. Planul general de audit şi programul de audit trebuie revizuite


ori de câte ori este necesar pe parcursul derulării auditului .

17. Planificarea unui audit este un proces continuu şi repetitiv pe tot parcursul
angajamentului de audit. Ca rezultat al unor evenimente neaşteptate, modificări
ale condiţiilor sau probe de audit obţinute din rezultatul procedurilor de audit,
auditorul poate trebui să modifice strategia generală de audit şi planul de audit
şi astfel natura, momentul şi întondetea altor proceduri de audit planificate. Pot
apărea noi informaţii în atenţia auditorului care diferă în mod semnificativ de
informaţiile disponibile atunci când auditorul a planificat procedurile de audit.
Spre exemplu, auditorul poate obţine probe de audit prin efectuarea unor
proceduri de fond care contrazic probele de audit obţinute prin testarea
eficienţei funcţionării controalelor. În astfel de împrejurări, auditorul
reevaluază procedurile de audit planificate, pe baza considerării revizuite a
riscului evaluat la nivel de aserţiune pentru toate sau pnetru unele din clasele
de tranzacţii, solduri ale conturilor sau prezemtări.

Conducerea, Supravegherea şi revizuirea

18. Auditorul trebuie să planifice natura, momentul şi întinderea conducerii şi


supravegherii membrilor echipei angajamentului şi revizuirea muncii lor.

19. Natura, momentul şi întonderea conducerii şi supravegherii membrilor


echipei angajamentului şi revizuirea muncii lor poate varia în funcţie de mai
mulţi factori, inclusiv mărimea şi complexitatea entităţii, domeniul auditului,
riscul denaturărilor semnificative, capacităţile şi competenţa personalului care
efectuează activitatea de audit. ISA 2203 conţine îndrumări detaliate referitoare
la conducerea, supravegherea şi revizuira activităţii de audit.

20. Auditorul planifică natura, momentul şi întinderea conducerii şi supravegherii


membrilor echipei de audit pe baza riscurilor evaluate de denaturări
semnificative. Pe măsură ce riscul unor denaturări semnificative creşte., pentru
domeniul riscului de audit, creşte şi întindere şi momentul conducerii şi
supravegherii membrilor echipei angajamentului pe baza capacităţii şi
competenţei fiecărui membri al echipei angajamentului.

3
vezi nota 2.

300 104
STANDARDUL INTERNAŢIONAL DE AUDIT 300

21. În auditurile entităţilor mici, un audit poate fie efctuat în totalitate de partenerul
echipei angajamentului audit (care poate fi practician independent). În astfel de
situaţii, problemele conducerii şi supravegherii membrilor echipei
angajamentului şi revizuirii activităţii lor nu apar deoarece partenerul de audit,
conducând personal toate aspectele activităţii, cunoaşte toate aspectele
semnificative. Partenerul angajamentului de audit audit (care poate fi practician
independent) trebuie totuşi să fie mulţumit că auditul a fost efectuat în
conformitate cu ISA. Formarea unei opinii obiective în legptură cu adecvarea
raţionamentelor făcute pe parcursul unuia duit poate ridica probleme practice
atunic când acewaşi persoană a efectuat tot auditul. Atunci când sunt implicate
probleme deosebit de complexe sau neobişnuite, iar auditul este efectuat de un
praxctician independent, poate fi de dorit să intenţioneze să cosnulte alţi
auditori cu experienţă sau organismul profesional al auditorului.

Documentarea
22. Auditorul trebuie să documenteze strategia generală de audit şi planul de
audit, inclusiv orice modificări semnificatie făcute pe durata
angajamentului de audit.

23. Documentarea de către auditor a strategiei generale de audit înregistrează


deciziile cheie considerate necesare pentru planificarea adecvată a auditului şi
comunicarea aspectelor semnificative echipei angajamentului. Spre exemplu,
auditorul poate rezua strategia generală de audit sub forma unui memorandum
care conţine deciziile cheie privind aria de aplicabilitate, momentul şi
conducerea auditului în general.

24. Documentarea de către auditor a planului de audit este suficientă pentru a


demonstra natura, momentul şi întinderea planificate a procedurilor de evaluare
a riscului şi a celorlalte proceduri de audit la nivel de aserţiune pentru fiecare
clasă semnificativă de tranzacţii, solduri ale conturilor şi prezentări ca răspuns
la riscul etimat. Auditorul poate folosi programe de audit standard sau liste de
verificare pentru audit completate. Totuşi, atunci când sunt folosite astfel de
programe sau liste de verificare, auditorul le întocmeşte în mod adecvat pentru
a reflecta împrejurările deosebite ale angajamentului. AUDIT

25. Documentarea de către auditor a oricăror modificări semnificative faţă de


strategia generală de audit planifcată şi pentru planul detaliat de audit include
motivele modificărilor semnificative ca răspuns al auditorului la evenimente.
Spre exemplu, auditoru poate modifica în mod semnificativ strategia generală
de audit şi planul de audit ca rezultat al unei combinaţii de întreprinderi
semnificative sau identificarea unei denaturări semnificative în situaţiile
financiare. O înregistrare a modificării semnificative a strategiei generale de
audit şi a planului de audit şi modificările rezulatte pentru natura, momentul şi
întinderea procedurilor de audit explică strategia generală şi planul de audit
adoptat în final pentru audit şi demonstrează răspunsul adecvat la schimbarea
semnificativă care a intervenit pe durata auditului.

26. Forma şi întinderea documentaţiei depinde de aspecte cum ar fi mprimea şi


complexitatea entităţii, gradul de semnificaţi, întinderea altei documentaţii şi
împrejurările fiecărui angajament de audit specific.

105 300
PLANIFICARE

Comunicarea cu cei însărcinaţi cu guvernanţa şi cu managementul

27. Auditorul poate discuta elementele de planificare cu cei însărcinaţi cu


guvernanţa şi managementul entităţii. aceste discuţii pot face parte din
comunicarea generală necesară cu cei însărcinaţi cu guvernanţa entităţii sau
poate fi făcută pentru a îmbunătăţi eficienţa şi eficacitatea auditului. Discuţiile
cu cei însărcinaţi cu guvernanţa includ de obicei strategia generală de audit şi
momentul auditului, inclusiv orice limitări ale acestuia, sau orice cerinţe
suplimentare. Discuţiile cu managementul apar adesea pentru a facilita
conducerea şi managementul angajamentului de audit (spre exemplu, pentru a
coordona unele proceduri de audit planificate cu activitaea personalului
entităţii). Deşi aceste discuţii apar adesea, strategia generală de audit şi planul
de audit rămân responsabilitarea auditorului. Atunci când apar discuţiile
privind aspectele incluse în strategia generală de audit, este necesară atenţie
pentru a nu compromite eficienţa auditului. Spre exemplu, auditorul consideră
dacă discutarea naturii şi momentului procedurilor de audit detaliate cu
managementul compromite eficienţa auditului făcând ca procedurile de audit să
fie prea uşor de prevăzut.

Consideraţii suplimentare în Angajamentele iniţiale

28. Auditorul trebuie să efectueze următoarele activităţi înainte de începerea


unui angajament iniţial:
(a) să efectueze procedurile referitoare la acceptarea relaţiilor cu clientul şi
angajamentele specifice de audit (vezi ISA 220 pnetru îndrumări
suplimentare)
(b) să comunice cu auditorul anterior dacă a avut loc o înlocuire a
auditorului, în conformitate cu cerinţele etice.

29. Scopul şi obiectivul planificării auditului sunt aceleaşi indiferent că este un


audit iniţial sau un audit recurent. Totuşi, pentru un audit iniţial, auditorul
poate fi necesar să extindă activităţile de planificare a auditului deoarece
auditorul nu are experienţă anterioară în ceea ce priveşte entitatea care este
luată în onsiderare la planificarea angajamentelor recurente. Pentru auditurile
iniţiale, aspectele suplimentare pe care auditorul le poate lua în consideraţie la
dezvoltarea strategiei generale de audit includ următoarele:
• dacă nu este interzis prin lege sau reglementări, să încheie
aranjamente cu auditorul anterior, spre exemplu revizuirea dosarului
de audit al auditorului anterior
• orice aspect major care apare (inclusiv aplicarea principiilor
contabile sau de auditare sau de standarde de raportare) să fie
discutat cu managementul în legăturăc cu selectarea iniţială ca
auditor, comunicarea acelor aspecte celor însărcinaţi cu guvernanţa şi
modul în care aceste aspecte afectează strategia generală de audit şi
planul de audit
• procedurile planificate de audit pentru a obţine suficiente probe de
audit adecvate cu privire la soldurile iniţiale (vezi paragraful 2 al ISA
510 „Angajamente iniţiale – solduri de deschidere)

300 106
STANDARDUL INTERNAŢIONAL DE AUDIT 300

• desemnarea personalului firmei cu capacităţi şi competenţe adecvate


pentru a răspunde riscurilor semnificative
• alte proceduri cerute de sistemul de control al calităţii ak firmei
pentru angajamentele iniţiale de audit (spre exemplu sistemul de
controlul calităţii al firmei poate cerre implicarea unui alt partener au
personal de copnducere pentru a revizui strategia generală de audit
înainte de începeea procedurilor semnificative de audit sau pentru a
revizui rapoartele înainte de emiterea lor.

Data intrării în vigoare.

30. Acest ISA Aplicabil pentru auditarea situaţiilor financiare aferente


perioadelor care încep cu sau după data de 15 decembrie 2004.

Perspectiva sectorului public

1. Acest ISA este aplicabil în toate aspectele semnificative pentru auditurile


entităţilor din sectorul public.
2. Unii dintre termenii folosiţi în acest ISA cum ar fi „partener de angajament” şi
„firmă” trebuie citiţi ca referindu-se la echivalenţii lor din sectorul public
3. Paragraful 6 al ISA se referă la ISA 210 „Termenii angajamentelor de audit”
şi ISA 220 „Controlul calităţii pentru activitatea de audit. perspectivele pentru
acele ISA conţin o discuţie în legătură cu aplicabilitatea lor pentru auditurile
sectorului public şi sunt de aceea relevante pentru aplicarea acestui ISA pentru
sectorul public.

AUDIT

107 300
PLANIFICARE

Exemple de aspecte pe care auditorul le poate lua în consideraţie la stabilirea unie


strategii generale de audit

Această anexă oferă exemple pentru aspectele pe care auditorul le poate lua în
consideraţie la stabilirea strategiei generale de audit. Multe dintre aceste aspecte
vor influenţa, de asemenea, planul detaliat de audit al auditorului. Exemplele
oferite acoperă o gamă largă de aspecte aplicabile multor angajamente. Cum unele
dintre aspectele la care se face referire în cele ce urmează pot fi cerute să fie
efectuate de alte ISA, nu toate aspectele sunt relevante pentru fiecare angajament
de audit şi lista nu este neapărat completă. În plus, auditorul poate considera aceste
aspecte într-o ordine diferită de cea arătată mai jos.

Aria de aplicabilitate al angajamentului de audit

Auditorul poate lua în considerare următoarele aspecte la stabilirea ariei de


aplicabilitate a angajamentului de audit:

• cadrul de raportare financiară aplicabil pe baza căruia situaţiile financiare


auditate au fost întocmite, inclusiv orice necesitate de reconciliere cu un
alt cadru de raportare
• cerinţe de raportare specifice industriei cum ar fi rapoartele cerute de
organismele de reglementare ale sectorului de activitate
• acoperirea auditului, inclusiv numprul şi locaţiile componentelor incluse
• natura relaţiilor de control între o companie mamă şi componentele sale
care determină cum este consolidat Grupul
• gradul în care componentele sunt auditate de alţi auditori
• natura segmentelor afacerii care urmează să fie auditată, inclusiv nevoia
unor cunoştinţe de specialitate
• moneda de raportare care este folosită, inclusiv nevoia unor transformări
monetare pentru situaţiile financiare auditate
• disponibilitatea activităţii auditorilor interni şi gradul în care auditorul se
poate baza pe această activitate.
• folosirea de către entitate a organizaţilor prestatoare de servicii şi modul
în care auditorul poate obţine probe privind întocmirea sau funcţionarea
controalelor efectuate de acestea.
• folosirea aşteptată a probelor de audit obţinute în auditurile anterioare,
spre exemplu, probe de audit referitoare la procedurile de evaluare a
riscului sau la testele controalelor
• efectul tehnologiei informaţiilor asupra procedurilor de audit, inclusiv
disponibilitatea datelor şi folosirea tehnicilor de audit asistate de calculaor
• coordonarea acoperiri şi momentului activităţiide audit cu orice revizuire
a informaţiilor financiare interimare şi efectul asupra auditului
informaţiilor obţinute în cadrul acestor revizuiri
• discutarea aspectelor care pot afecta auditul cu personalul firmei
responsabil pentru edectuarea altor servicii către entitate
• disponibiltatea datelor şia personalului clientului.

Obiectivele de raportare, momentul auditului şi comunicarea cerute

Auditorul poate lua în consideraţie aspectele următoare la evaluarea obictivelor de


raportare ale angajamentului, momentul auditului şi natura comunicării cerute.

300 108
STANDARDUL INTERNAŢIONAL DE AUDIT 300

• programul entităţii privind raporatrea cum ar fi etapele intermediare şi cele


finale
• organizarea întâlnirilor cu managementul şi cu cei însărcinaţi cu guvernanţa
pentru a discuta natura, întinderea şi momentul activităţii de audit
• discutarea cu managementul şi cu cei însărcinaţi cu guvernanţa a tipului de
raport şi a monetului livrării acestuia şi alte comunicări, atât în scris, cât şi
oral, inclusiv raportul auditorului, scrisorile către management şi
comunicările cu cei însărcinaţi cu guvernanţa.
• discuţiile cu managementul privind comunicările aşteptate referitoare la
stadiul activităţii de audit pe toată durata angajamentului şi rezultatele
aşteptate care rezultă din procedurile de audit
• comunicarea cu auditorii a componentelor refereitoare la tipurile de raport
şi momentul când vor fi oferite şi alte comunciări referitoare la auditurile
componentelor
• natura aşteptată şi momentul comunicărilor între partenerii echipei
angajamentului, inclusiv natura şi momentul şedinţelor echipei şi momentul
revizuirii activităţii desfăşurate
• dacă sunt orce alte comunicări cu terţe părţi, inclusiv orice responsabilităţi
statutare sau contactuale de raportare care decurg din audit.

Conducerea auditului

Auditorul poate lua în considerare următoarele aspecte la stabilirea conducerii


auditului
• cu privire la pragul de semnificaţie
o stabilirea pragului de semnificaţie pentru scopuri de planificare
o stabilirea şi comunicarea pragului de semnificaţie pentru auditorii
componentelor
o reconsiderarea pragului de aemnificaţie pe măsură ce sunt
eefctuate procedurile de audit pe parcursul unui audit
o identificarea componentelor semnificative şi a soldurilor
semnificative ale conturilor
• domeniile de audit unde există un risc semnificativ înalt de denaturări
• impactul risculuievaluat de denaturări semnificative la nivelul situaşiilor
financiare genereka cu pruvire la conduecre, supraveghere şi revizuire
• selectarea echipei angajamentului (inlusiv, acolo unde este necesar
angajarea unui controlor al calităţii activităţii echipei) şi desemnarea
AUDIT

activităţii de audit către membrii echipei, inclusiv desemnarea membrilor


adecvaţi pentru domeniile unde este un risc mai înalt de denaturări
semnificative
• stabilirea bugetului echipei, inclusiv considerarea cantităţii de timp pentru a
stabili domeniile în care ar putea fi risc mai înalt de denaturări
semnificative
• maniera în care auditorul accentuează în faţa membrilor echipei nevoia de a
menţine o minte ascuţită şi de a exercita scepticism profesional în obţinerea
şi evaluarea probelor de audit
• rezultatele auditurilor anterioare care au implicat evaluarea eficienţei
funcţionării controlului intern, inclusiv natura punctelor slabe identificate şi
măsurile luate pentru redresarea acestora
• dovada angajamentului managementuluu de a proiecta şi de a opera un
control intern solid, inclusiv proba documentării adecvate a unui astfel de
control intern

109 300
PLANIFICARE

• volumul tranzacţiilor care poate determina dacă este mai eficient pentru
auditor să se bazeze pe controlul intern
• inportanţa acordată controlului intern în cadrul entităţii pentru funcţionarea
cu succes a afacerii
• evoluţiile semnificative ale afacerilor care afectează entitatea, inclusiv
modificările tehnologiei informaţiilor şi proceselor de afaceri, schimbările
managementului cheie şi achiziţii, fuziuni şi divizări.
• evoluţiile semnificative ale industriei cum ar fi modificarea reglementărilor
industriei şi noi cerinţe de raportare
• modificările semnificative ale cadrului de raportare financiară, cum ar fi
modificările standardelor contabile
• alte evoluţii semnificative relevante cum ar fi modificările în mediul juridic
care afectează entitatea.

300 110