INTRODUCERE…………………………………………………….…..

……3

1. CLASIFICAREA MATERIALELOR LIANTE…………………………5

2. MATERIA PRIMA SI CARACTERISTICILE EI……………….……...7

2.1. Varul hidraulic

2.2. Producerea varului nestins

2.3. Obținerea varului

2.4. Utilizarea varului nestins

2.5. Avantajele varului

2.6. VARUL- un material natural cu aplicații in industria construcțiilor,

metalurgie, stabilizarea solurilor, chimie, agricultura, protecția mediului

2.7. Varul în industria construcțiilor

2.8Varul in industria metalurgică

2.9. Varul în aplicații privind protecția mediului și agricultura

2.10. Varul în aplicații privind protecția mediului și agricultura

3. SELECTAREA UTILAJULUI TEHNOLOGIC SI CARACTERISTICILE LUI -

CUPTORUL ROTATIV………………………………………………… 24

3.1 Sistemul depurificarede lagazele de arderedincuptorul rotativ

3.2. Sistemului de control

3.3. Termoreglare aechipamentelor

3.4. Coolerul (racitor)

3.5. Incălzire verticală

3.6. Echipamentde bază

3.7. Proces tehnologic

3.8. Materii primepentruproducția devar

3.9. Aplicatia cuptorului rotativ

3.10. Caracteristici

4. SECURITATEA ACTIVITATII VITALE………………………………...30

BIBLIOGRAFIE

3
INTRODUCERE

Industria liantilor. Este subramura de baza a industriei materialelor de constructie, ei

revenindu-i cel mai mare volum de producere si fiind cea mai râspândita. In prezent se cunosc

diverse tipuri de materiale liante. Dar in practica se utilizeaza doar o parte din acesti produsi.

Materialele liante se clasifica in doua grupe:

1. neorganice - numite si minerale din care fac parte: ciment Portland si tipurile lui, ipsos de

constructie, var;

2. organice - in care se inscriu : petrol, bitum.

Materialele liante sunt produse de origine minerala maruntite fin, care dupa amestecarea cu

apa formeaza o pasta plastica, prezentind capacitatea de a se intari, si care treptat se intareste si

trece intr-un material solid.

In procesul de intarire se deosebeste “priza” care se caracterizeaza prin inceput si sfirsit.

Inceputul prizei se considera momentul la care pasta se indeseaza si pierde viscozitatea (pentru

cimenturi timpul este de la 45min. – 3h,4h. Sfirsitul prizei se caracterizeaza prin trecerea pastei

in corp solid. Pentru cimenturi sfirsitul prizei este intre 6 – 10h. Dupa trecerea pastei in corp

solid se petrece intarirea liantului care se caracterizeaza prin 3 stadii:

1. Dezvoltarea

2. Coloidarea

3. Cristalizarea

Aceste produse se folosesc in cele mai multe cazuri in amestec cu apa si diferite adaosuri

minerale, constituite din granule si bucati de diferite dimensiuni. Liantii in amestec cu adaosuri

maruntite fin (nisip) dau mortare, in amestec cu adaosuri marunte si bucati mai mari se obtin

betoanele.

Utilizarea produselor liante in compozitie cu diferite adaosuri se face din cauza ca:

in primul rind, pretul materialelor liante este foarte inalt, si de aceea pentru a scadea din pretul

produselor sau constructiilor este necesar de a le obtine cu un consum minim de lianti. Pentru

fiecare tip de produs consumul de lianti se determina in conformitate cu necesitatile cerute,

rezistenta necesara constructiei vizate, fiabilitatea si durata de exploatare a constructiei in al

doilea rind, materialele liante in forma de pasta fara adausuri au un procent mai ridicat la
compactare si umflare atit in timpul intaririi, cit si la aparitia modificarilor diferitor fenomene

naturale (temperature, umeditate, presiune). Aceasta duce la aparitia fisurilor si distrugerea

rapida a constructiei.

Producerea materialelor liante prezinta un complex de activitati chimice si fizico-mecanice

asupra materialelor, obtinute intr-o oarecare succesivitate.

La momentul actual materialele liante se utilizeaza pe larg la producerea tencuelilor si

mortarelor de zidarie. Sunt destinate legarii materialelor granulare (agregatelor) pentru a forma

conglomerate artificiale (betoane si mortare).

Scurt istoric despre producerea si dezvoltarea liantilor minerali

Primul material liant care a fost folosit inca din antichitate de catre om a fost argila nearsa. Acest

material se utilizeaza si in present pentru executarea celor mai simple cladiri, cind pentru

constructia data nu este prevazuta o rezistenta inalta. Din 2500-3000 ani pina la e.n. au fost

gasite diverse metode de obtinere a materialelor liante, in primul rind a ipsosului si varului.

Ipsosul de constructie se folosea la constructia piramidelor in Egipt. Cu timpul s-au invatat sa

atribuie proprietati hidraulice mortarelor de var cu ajutorul adaosurilor, cum ar fi argila arsa si

diverse tipuri de minerale vulcanice (tuf, praf in forma maruntica). Asemenea mortare se utilizau

in constructiile hidrotehnice.

Figura 1. Mortare pe baza de var

1. CLASIFICAREA MATERIALELOR LIANTE

Toate materialele liante de constructie in dependenta de priza de intarire si durata contra actiunii

diferitor factori a mediului ambiant, se impart in trei categorii : aeriene, hidraulice si acide.

Lianti aerieni se caracterizeaza prin posibilitatea amestecarii cu apa intarirea si rezistenta

durabila in mediul inconjurator. In conditii umede si apa isi micsoreaza rezistenta.

Prin umezirea permanenta a betonului semifrabicat si a constructiilor bazate pe materiale liante

aeriene comparativ isi pierd repede rezistenta si se distrug. Din aceasta grupa fac parte lianti de

gips, ipsos de constuctie, sticla solubila, si de asemenea varul aerian.

Lianti hidraulici se deosebesc prin aceea ca dupa amestecarea cu apa au capacitatea de a se

intari si a pastra rezistenta atit in mediul aerian cit si in mediul acvatic,dupa intarire prezinta

durabilitate la actiunea apei. Liantii hidraulici primesc in producere diverse forme si constructii,

de asemenea si la executarea cladirilor destinate exploatarii in conditii aeriene si acvatice. Din

aceasta grupa fac parte materiale liante, care la rindul lor pot fi impartite in citeva subgrupe.

Din prima subgrupa fac parte liantii hidraulici care contin sau nu contin mai mult de 10 – 20%

de adaosuri active. Din aceasta subgrupa face parte :

1. Cimentul Portland fara adaosuri, cimentul Portland cu adaosuri minerale, ciment Portland

rezistent la sulfati cu si fara adaosuri, ciment Portland alb ;

2. Ciment aluminos;

3. Romancimet ;

4. Var hidraulic.

Din a doua subgrupa fac parte liantii hidraulici amestecati, obtinuti prin amestecarea liantilor

curati, de asemenea liantilor separati sau amestecurile lor cu adaosuri minerale active, adaugate

in cantitate de 10 – 20%. Principalii lianti ai acestei subgrupe :

1.Ciment Portland Puzzolanic, ciment pentru mortare de zidarie ;

2.Ciment puzzolanic cu var

3.Ciment dilatat

4.Ciment cu zgura

La liantii acizi se refera liantii, care prezinta un amestec maruntit de nisip de cuart dizolvat

in mortar plastic de silicat Na si K. Acesti lianti dupa inceputul prizei in mediul aierian pot o

vreme indelungata sa se opuna activitatilor acizilor organici si neorganici agresivi. Impreuna cu

materialele liante aieriene si hidraulice intr-o grupa aparte se evidentiaza lianti cu autoclava de

priza. Unii lianti se intaresc mai efectiv la prelucrarea hidrotermica la o presiune de 0.8 – 1.5

MPa. La ei se refera var cuartos, zgura de var, care nu sunt capabile sa se intareasca repede la

temperature de 20 – 95 0 C. Pentru producerae materialelor liante servesc diverse tipuri si unele

produse secundare a ramurilor industriale ( metelurgia, energetica, chimica s.a). Astfel pentru

producerea liantelor de ipsos se utilizeaza diferite tipuri de ipsos, care contine un principiu ipsos

CaSO 4 · 2H 2 O.
Producerea liantilor magnezieni se bazeaza pe utilizarea magnezitelor naturale MgCO 3 si

dolomite MgCO 3 · CaCO 3 . Varietatile carbonatice in forma de var, creta, dolomite constituie

temelia obtinerii varului hidraulic si aerian, de asemenea si a roman cimentului. La producerea

materialelor liante pe larg se folosesc produsele secundare provenite din diferite domenii ale

industrii, ca zgura metalurgica, zgura si cenusa de la arderea a diferitor produse combustibile,

zgura de la producerea fosforului pe cale electrotermica.

Toate aceste produse dupa proprietatile chimice sunt apropiate diferitor lianti inclusive a

cimentului Portland,si poseda o anumita rezerva chimica si energie termica, primita in timpul

prelucrarii termice.Aceasta determina inalta eficacitate tehnico - economica a utilizarii

semifabricatelor in ramura de producere materialelor liante. In materiale liante, in mortare si

amestecuri de betoane pentru regularea, imbunatatirea sau atribuirea unor proprietati speciale in

cele mai multa cazuri se introduce diferite adaosuri. Ele actioneaza la procesele chimice si fizico

- chimice de intarirea a liantelor si betoanelor, deseori piatra de ciment schimbindu-si

microstructura in drectia dorita. Asemenea adaosuri se numesc modificatori.

Figura 2. Varul- material liant, material de constructie.

2.MATERIA PRIMA SI CARACTERISTICILE EI

2.1 Varul hidraulic, varul nehidraulic, varul gras, varul stins,etc.

Varul hidraulic se obtine prin arderea calcarelor marnoase ( cu argila , 6-20 %) , la temperaturi

mari , peste 1000 °C .

Figura 3. Varul hidraulic.

Utilizari :

- rezista la actiunea apei , dupa intarire .

- mortare in mediu uscat si umed ,

- betoane de marca mica .

Varul nehidraulic este liant artificial , rezista numai la mediu uscat.

Varul gras. Varul de construcţie şi cimentul se prepară din aceeaşi materie primă calcarul (în

principal carbonat de calciu CaCO3), care se arde fără nici o preparare prealabilă până sub limita

de calcinare şi se transformă în var de construcţie.

La arderea pietrei de var ( în esenţă carbonat de calciu CaCO3) bioxidul de carbon se evaporă

sub limita de calcinare şi rămâne var ars CaO (oxidul de calciu), care se livrează atât bucăţi, cât

şi măcinat. Prin tratare cu apă (stingere) se transformă în var stins Ca(OH)2 (hidroxidul de

calciu), care se prezintă, după cantitatea de apă adăugată, sub formă de pulbere sau cu

consistenţă păstoasă (varul pastă).Varul stins absoarbe încet din nou bioxidul de carbon din aer

în prezenţa apei, şi se întăreşte prin formare de carbonat de calciu (CaCO3). În lipsa aerului (de

exemplu sub apă) nu poate surveni o întărire prin efectul bioxidului de carbon. În afară de

întărirea prin efectul bioxidului de carbon se produce şi o altfel de întărire la unele tipuri de var,

şi anume sub apă, respectiv în absenţa aerului; ea provine din cauza unor cantităţi mai mari (mai

mult de 10%) de componente silicioase şi argiloase solubile în var, şi a formării de silicaţi şi

aluminaţi de calciu. Este liant nehidraulic, obtinut prin arderea in cuptoare industriale a

calcarelor ( piatra de var) ,cu un continut minim de 95 % CaCO 3 , la temperaturi de 1000 –

1200 0 C , obtinandu-se var bulgari.

Utilizarile varului gras :

a) Var gras : - mortare pentru zidarie si tencuieli , ca liant unic sau mixt ( ipsos – var , ciment

– var ) ;

b) Pigment alb in vopsele de apa ( zugraveli ) ;stabilizarea ternuri argiloase ;

c) Var stins praf : -tencuieli , zugraveli decorative ;filer –in produse pe baza de bitum .

d) Var nestins macinat : - fabricarea BCA mortare , tencuieli , puse in lucru pe timp de iarna (

friguros ) .

Varul bulgari in contact cu umiditatea si CO2 , din atmosfera se autodistruge ( se hidrateaza ) se

transforma in pulbere fara proprietati liante. De aceea transportul , depozitarea se face in conditii

ferite de umezeala .

Figura 4. Varul bulgari.

Varul nestins se obtine din var bulgari prin macinare. Procesul de stingere a varului constă în

hidratarea oxidului de calciu CaO conform reacţiei:

CaO + H2O = Ca(OH)2 + 270 Kcal/kg de CaO

Reacţia este exotermă (cu degajare de căldură), în afară de degajare mare de căldură la stingerea
varuluiare loc şi o mărire de2-3 ori a volumului. Stingerea în pastă se efectuează manual şi

mecanic.

Varul stins se obtine prin tratarea varului nestins cu apa . In functie de cantitatea de apa folosita

la stingere se obtine :

- var stins praf - cu cantitate mica de apa;

- var stins pasta – cu cantitate mare de apa ;

Varul pastă. Stingerea în pastă (procedeul umed): se recomandă adăugarea varului în apa de

stingere deoarece procedând invers, adăugând apa peste var, există pericolul arderii varului şi a

unor reacţii extrem de violente ale varului cu apa, ceea ce poate duce la accidente. Stingerea

manuală a varului se va face folosind întotdeauna echipamentul de protecţie (ochelari, mănuşi de

cauciuc, cizme de cauciuc şi salopetă de protecţie), în mod special se vor proteja ochii şi

suprafeţele expuse ale corpului (faţa, mâinile). În cazul contactului varului cu ochii se vor

efectua de urgenţă spălături cu o soluţie de apă cu zahăr sau cu apă curată – în cazuri grave

accidentatul trebuie transportat de urgenţă pentru tratament oftalmologic de specialitate.

Lada de stingere se umple cu apă aprox. ½ şi apoi se adaugă varul bulgări, sfărâmat în bucăţi de

mărimea pumnului, astfel încât varul să rămână puţin deasupra suprafeţei libere a apei.

Varul începe să se descompună şi să se încălzească mult, volumul crescând considerabil

(sporire). Doar la începutul acestei sporiri se mai poate adăuga o cantitate nouă de apă, căldura

dezvoltată trebuind să fie menţinută.

Figura 5. Ciclul de transformare a varului

Excesul de apă provoacă o răcire prea mare, rezultând “înecarea” varului. Bucăţile de deasupra

suprafeţei libere a apei nu trebuie lăsate prea multă vreme în contact cu aerul, deoarece nu se pot

stinge complet (“arderea” varului). De aceea varul trebuie nivelat cu o unealtă de amestec şi

amestecat pe urmă bine. Apa se adaugă urmărind menţinerea constantă a temperaturii de reacţie.

După amestecarea continuă şi încetarea reacţiei violente, laptele de var format, de consistenţă

subţire, se scurge printr-o sită cu ochiuri de 4-6 mm în groapa de depozitare, unde particulele

nestinse cad la fund. Conţinutul gropii începe să se solidifice în curând, asfel că trebuie să evităm

o vărsare ulterioară de lapte de var, deoarece particulele nestinse care cad din el, ar rămâne la
mijlocul conţinutului gropii. Pentru tencuieli, stratul inferior al gropii nu se poate utiliza, datorită

prezenţei particulelor nestinse adunate

acolo.Varul pastă este un gel format din micele alungite de hidroxid de calciu înconjurate cu

pelicule de apă, grupate într-o structură tridimensională. Golurile acestei structuri sunt umplute

Carbonatul

de calciu

Piatra de

var,CaCO3

Arderea

pietrei de var

+T – CO2

Oxidul de

calciu

CaO(varul

bulgari)

nestins)

Stingerea

varului

+H2O

Hidroxidul

de calciu

varul pasta

Prepararea

mortarului

Mortarul de

var

Carbonarea

+CO2 si –

H2O
10

cu o soluţie saturată de hidroxid de calciu Ca(OH)2. Particulele de apă care înconjoară cistalele

de Ca(OH)2 conferă plasticitate pastei. Se pare că în decursul timpului, gelul de Ca(OH)2 îşi

modifică structura mărindu-şi coeziunea internă. Aceste este motivul pentru care este indicată

păstrarea varului pastă în gropi cât mai mult cu condiţia de a-l feri de contactul cu aerul (bioxidul

de carbon atmosferic CO2). Gropile se astupă cu un strat de pământ şi se păstrează minum 6 luni

pentru mortare de tencuieli şi 2-3 luni pentru lucrări de zidărie.

Exista 3 feluri de var hidraulic- departajarea se face dupa continutul de argila si un indice de

hidraulicitate propus chiar de catre Vicat. Primul – varul NHL 2 are cele mai putine calitati

hidraulice si e in general folosit pe suporturi usoare cum ar fi peretii de pamant, caramizile de

pamant, pietre usoarele si tencuielile cu canepa – timpul de uscare e de 18 la 24 de ore. Varul 3.5

e cel mai des folosit pentru toate tipurile de constructii: pavaje, tencuieli. Se intareste in 10 la 12

ore si se poate aplica pe pietre, pamant, caramizi. Varul NHL 5 are cele mai multe proprietati

hidraulice si se foloseste indeosebi la fabricarea pavajelor. Timpul sau de intarire e de la 3 la 5

ore. Foarte important este sa nu cumva sa confundam varul hidraulic NHL cu NHL-Z ce contine

ciment si nici cu varul artificial HL care de fapt este un ciment realizat din deseuri inerte

macinate.

Figura 6. Varul pasta.

La întărirea varului gras utilizat la prepararea mortarelor au loc două procese distincte: un proces

fizic şi un proces chimic.

11

Procesul fizic constă din pierderea apei din pasta de var fie prin evaporare, fie prin absorbţia ei

de către materialul poros al suportului pe care se aplică mortarul (tencuială sau zidărie). Prin

pierderea apei, nucleele de Ca(OH)2 se apropie unele de altele formând o reţea compactă şi

rezistentă, fenomen care determină contracţia mortarului concomitent cu creşterea porozităţii

(deoarece varul pastă nu se poate contracta în aceaşi măsura cu apa care se elimină). Procesul de

întărire prin evaporarea apei sau absorbţia ei de catre suportul pe care se aplică mortarul este de

scurtă durată, având ca efect o rapidă mărire a consistenţei mortarului după aplicare.

Procesul chimic de întărire este de lungă durată şi se desfăşoară după următoarea reacţie
chimică: Ca(OH)2 + CO2 → CaCO3 + H2O.

Acest proces este carbonatarea hidroxidului de calciu Ca(OH)2 prin absorbţia de bioxid de

carbon CO2 atmosferic, din această reacţie chimică rezultând carbonatul de calciu CaCO3 şi apa

H2O. De regulă carbonatarea este precedată de procesul fizic de întărire a varului, ea neputând

avea loc în absenţa porilor din mortar care rezultă prin eliminarea apei din pasta de var şi care

permit accesul bioxidului de carbon în profunzimea masei mortarului.

Procesul de carbonatare a pastei de var conferă mortarelor de var rezistenţe mecanice sporite şi o

stabilitate mai mare la acţiunea apei. Sporul (randamentul în pastă):de fiecare 5kg de var ars (var

bulgări) se cer următoarele sporuri medii:

la varul alb……………………….11 l pastă de var

la varul dolomitic……………… 11 l pastă de var

Constanţa volumului:

Fiecare var stins complet şi corect nu-şi schimbă volumul prin întărire la aer. Varurile care se

întăresc sub apă să nu îşi schimbe volumul prin această întărire.

Varurile care din cauza unui prea mic conţinut (până la 10%) de substanţă care formează silicaţi

se întăresc numai la aer, prezintă următoarele avantaje: se sting uşor, sunt spornice şi dau un

mortar maleabil.

Celelalte varuri, care se întăresc atât la aer cât şi în apă (varurile hidraulice), se sting mai greu la

o capacitate mai mare de întărire şi un spor şi o maleabilitate mai mică, aşa încât faţă de avantaje

– rezistenţă mecanică mai mare;

- capacitatea ca după o scurtă întărire la aer să rămână neatacat şi sub apă,

- continua să se întărească, avem dezavantajul că dau mortaruri “mai scurte”.

Stingerea uscată: se adaugă varului doar atâta apă încât produsul final să formeze o pulbere

uscată.

Varul sfărâmat de mărimea pumnului, aşezat în coşuri cu ochiuri mai rare, se introduce în apă

până ce bulele de aer nu se mai ridică. Apoi se aşează varul în grămezi de 1 m înălţime şi se

acoperă cu nisip. După o depozitare de 2 zile, el e stins suficient pentru lucrări de zidărie. Pentru

12

tencuieli trebuie să stea cel puţin 8 zile; pe urmă trebuie cernut prin ciururi cu cca. 400
ochiuri/cm2. Varul stins se amestecă bine cu nisip, fără adaos de apă, după care se lucrează bine

cu apa.

2.2. Producerea varului nestins

Varul a fost folosit inca din antichitate – romanii au observat ca daca amesteca varul pur

cu cenusa vulcanica recenta, bogata in siliciu si aluminiu, obtin un liant hidraulic foarte bun. In

jurul secolului 18 se observa ca unele varietati de var mai slabe care provin din calcar impur

rezista mai bine la intemperii. Aplicaţii în domeniul conservării şi restaurării:

Figura 7. Varul a fost folosit inca din antichitate.

Istoria folosirii mortarelor de var este veche de cateva milenii, timp în care au fost

dezvoltate mii de retete şi amestecuri cu proprietăţi extrem de diferite pentru acoperirea oricărei

situaţii de punere în operă.Tratatul De Architectura al lui Vitruvius Pollio, arhitect şi inginer

roman, scris probabil înainte de 27 î. Chr. menţionează că varul se obţine “prin arderea pietrei de

calcar sau a silicei”, şi recomandă un proces de ardere care să reducă greutatea iniţială a

încărcăturii cuptorului cu o treime. Varul se va păstra bulgări (calx viva), mai rar hidratat şi

transformat în praf (calx extincta), şi frecvent stins până la starea de pastă (calx macerata). Varul

obţinut din piatră densă era destinat lucrărilor de zidărie, iar cel provenit din piatră poroasă

tencuielilor. Reţetele vitruviene pentru prepararea mortarului depind de calitatea nisipurilor.

Amestecurile presupun trei părţi nisip de carieră la una de var, respectiv două părţi nisip de râu la

una de var. Mortarul cu nisip de râu era mult îmbunătăţit prin adăugarea, în proporţie de o

treime, a unei cantităţi de ţiglă pisată şi cernută. Varul este un material de construcţie tradiţional

întâlnit la toate construcţiile cu valoare istorică exceptând construcţii vernaculare din lemn sau

pământ. Avantajele sale trebuiesc încadrate din prisma contextului constructiv în care este

13

utilizat, iar înlocuirea sa cu materiale moderne trebuie făcută doar în cazuri bine fundamentate

prin cercetare. Redescoperirea tehnologiilor tradiţionale de construcţie nu are doar valenţe

romantice sau de amintire, cieste un prilej de evaluare şi apreciere obiectivă a calităţilor

materialelor de construcţie, precum şi a utilizării lor judicioase într-un context dat, în combinaţie

cu alte materiale de construcţie. Varurile hidraulice. Lianţi hidraulici unitari neclincherizaţi.

Varurile hidraulice se obţin prin arderea calcarelor cu conţinut variabil de argilă la o temperatură
inferioară temperaturii de clincherizare. În funcţie de conţinutul de argilă din materia primă şi

modulul hidraulic* se obţin citeva tipuri de varuri hidraulice .

La arderea varurilor hidraulice rezultă o cantitate de oxid de calciu CaO necombinată.

Raportul dintre componenţii mineralogici (hidraulici) şi oxidul de calciu CaO liber variază,

mărimea lui impunând procedeul de stingere. Stingerea se face cu o cantitate bine determinată de

apă, apă necesară stingerii oxidului de calciu CaO şi transformării lui în hidroxid de calciu

Ca(OH)2. Utilizând apă mai multă ar putea începe hidratarea componenţilor mineralogici care ar

putea duce la întărirea pastei înainte de punerea ei în operă. Produsul obţinut se macină, după

care se ambalează în saci. Este de reţinut faptul că varul total hidraulic, neconţinând oxid de

calciu CaO decât în cantităţi neglijabile, nu se stinge. Întărirea varurilor hidraulice: Având un

caracter dublu de var şi ciment, întărirea varurilor hidraulice este rezultatul a două procese

distincte: Procesul caracteristic întăririi varului gras, constând din carbonatarea hidroxidului de

calciu Ca(OH)2, proces descris în amănunt la varul gras (aerian). Al doilea proces, caracteristic

întăririi cimentului, constă din hidratarea în prima fază a componentelor mineralogice, care are

ca rezultat hidrosilicaţi şi hidroaluminaţi de calciu insolubili în apă, întărirea fiind de fapt

rezultatul întăririi şi recristalizării gelurilor generate de hidratarea componenţilor mineralogici.

Aceste fenomene vor fi descrise pe larg la cimentul Portland. Timpul de priză şi întărire al

lianţilor hidraulici neclincherizaţi este mai mare decât cel al cimentului Portland, fiind direct

proporţional cu conţinutul de CaO şi invers proporţional cu conţinutul în componenţi hidraulici.

Utilizare:

- Varurile slab hidraulice se utilizează în special pentru mortare şi tencuieli în medii umede.

- Varurile medii şi total hidraulice fiind rezistente la acţiunea apei se utilizează la executarea

fundaţiilor clădirilor slab solicitate, a blocurilor de zidărie cu zgură pentru pereţi exteriori, a

betoanelor de pantă şi egalizare, a mortarelor pentru zidărie. În perioada întăririi varurile

hidraulice vor fi protejate împotriva apei, deoarece apa ar produce dizolvarea surplusului de

Ca(OH)2, aceasta determinând scăderea rezistenţelor mecanice.

14

Varul e obtinut din calcar din cariere subterane si in primul rand se obtine un var nestins

– CaO, care in combinatie cu apa da varul stins – Ca(OH)2. Dupa felul de calcar utilizat, dupa
coacere avem doua feluri de var natural : var aerian sau gras CL (Calcium Lime) ce provine

dintr-un calcar pur si var hidraulic sau slab NHL (Natural Hydraulic Lime), ce provine dintr-un

calcar argilos.

Varul aerian, stins si nestins, e folosit la noi pentru vopsirea peretilor si pentru

dezinfectare. Putini stiu ca varul poate fi folosit si la tencuieli! Varul hidraulic lasa peretii sa

respire foarte bine si e ideal pentru tencuirea peretilor de vaiuga sau a locurilor umede cum sunt

pivnitele, subsolurile, peretii subterani. Putem chiar sa facem fundatii, pavaj, intr-un cuvant

poate fi folosit in toate locurile unde este umiditate sau unde circulatia aerului e impiedicata. In

plus varul este un bun izolant fonic cat si termic, dar performantele sale pot fi ameliorate

amestecand in mortarul de var bucati de in sau canepa. Producera chimică presupune un

ansamblu de componente ,printre care: produsul, materia primă,condiţiile producerii,aparate

tehnologice. Obţinerea substanţelor în industrie se numeşte producere chimică.

Varul nestins CaO este o substanţă solidă,greu fuzibilă, de culoare albă. Se obţine la

descompunerea termică a calcarului. Un astfel de proces se numeşte: prăjirea călcarului.

CaCO3 <==> CaO(s) + CO2(g) – Q;

Calcar var dioxid sau cretă nestins de carbon. Ambii produşi ai acestei reactii au utilizare

largă.Astfel,din var nestins se obţine : varul stins (Ca)OH2.

In Republica Moldova cantităţi mari de var nestins şi dioxid de carbon sînt consumate la

fabricarea zahărului. Iată de ce lîngă fiecare fabrică de prelucrare a sfeclei de zahăr funcţionează

cîte 2 cuptoare producătoare de var nestins şi dioxid de carbon.

În localitatea Vatra avem o uzină modernă de producere a varului nestins

“VAR-NEST”S.A . Fiecare cuptor produce zilnic 100-200 tone de var.

Figura 8. Uzina ‘VAR-NEST”S.A fondata in anul1960.

15

Ca materie primă servesc calcarul sau creta, iar în calitate de combustibil gazul natural şi cocsul.

Uzina din Vatra funcţionează pe baza de gaze naturale , iar cuptoarele de pe lîngă fabricile de

zahăr-pe baza de cocs. Căldura degajează în urma reacţiilor de ardere:

CH4+2O2 = CO2 + 2H2O + QC + O2 = CO2 + Q

este folosită la descompunerea reacţiilor de ardere. Materia primă, după mărunţire şi calibrare
,este amestecată cu cocs (sau fără el) şi încarcă în cuptor prin partea de sus. Tot aici sînt montate

şi hotelele de captare a dioxidului de carbon. Prin partea de jos a cuptorului este descărcat varul

nestins şi concomitent se asigură un flux de calcar care decurge în partea de mijloc a cuptorului,

unde se dezvoltă o temperatură necesara pentru arderea combustibilului.

Procesul de producere este continuu: de sus se mişcă calcarul rece, Iar în contracurent-gazul

fierbinte. Are loc schimbul de căldură, în care materia primă se declanşează,ia gazul se raceşte.

Ajungînd în zona de prăjire, calcarul se descompune. Varul nestins solid, înfierbintat, se

deplasează în jos, trecînd prin curentul de aer rece ce urcă în sus. Are loc şi aici schimbul de

căldură: varul nestins se răceşte, iar aerul se încălzeşte. Astfel, calcarul şi aerul reuşesc să se

înfierbinte pînă ajunge în zona de prăjire (zona de mijloc). Varul nestins este descărcat prin

partea de jos direct pe transportor şi dus la depozit, iar dioxidul de carbon este purificat şi

încărcat în butelii sub presiune.

Principiile ştiinţifice ale producerii varului nestins: continuitatea procesului, mărunţirea

,contra- curentul,schimbul de căldură, mecanizarea şi electrificarea.

Oxidul de calciu (varul nestins, varul ars) se prezintă sub formă de pulbere de culoare

albă, care cu apa reacționează energic, efervescent cu degajare de căldură formându-se hidroxid

de calciu(varul stins).CaO + H 2 O --> Ca(OH) 2.

Varul este oxidul de calciu, obținut prin arderea în cuptoare a pietrei de calcar. Procesul

tehnologic presupune că, ulterior exploatării calcarului din cariere și parcurgerea etapelor de

marunțire și sortare, piatra de var să fie transportată la instalatiile de depozitare și alimentare a

cuptoarelor.

Prin ardere la temperaturi ridicate, calcarul iși schimbă structura fizico-chimică, în

cuptor formindu-se varul nestins. Acestă poartă denumirea de varul bulgariși este utilizat in

constructii sau siderurgie. Acesta poate fi granulat pentru obtinerea varului măcinatși mai apoi,

prin parcurgerea procesului de hidratare, se obtine varul hidratat.

In succesiunea operațiilor de ardere, măcinare și hidratare se actionează specific pentru

imbunatatirea calitătii si asigurarea caracteristicilor tehnice specifice fiecărui sortiment.

16

2.3. Obținerea varului

Oxidul de calciu se obține prin tratarea termică (arderea) la 800 °C a calcarului (carbonat de

calciu) cu eliberare de dioxid de carbon:CaCO 3 --> CaO + CO 2 .

Figura 9. Obtinerea varului la nivel molecular.

Acest proces are o serie de trepte de stingere cu apă a varului calcinat după durata timpului

de contact cu apa:

1. < 2 min var stins puțin

2. 2 - 6 min var stins mijlociu

3. > 6 min var stins tare

Varul calcinat și cel stins este caustic, având o reacție puternic alcalină (valoare pH 12–13),

astfel că se impune evitarea contactului cu pielea și cu ochii.

2.4. Utilizarea varului nestins

Varul nestins este folosit în industria de construcții, la prepararea mortarului pentru

tencuială, ca ghips, sau la văruirea pereților, în industria de fabricare a cimentului. In industria

chimică este utilizat la producerea amendamentelor de îmbunătățire a solurilor acide. In

metalurgie este folosit la desulfurarea minereului de fier. De asemenea este folosit la reținerea

sulfului din fum (detoxificare), la obținerea hipocloritului de calciu, sau ca regulator al valorii

pH (quantum satis) la alimente (E 529).

17

2.5. Avantajele varului

In primul rand, lasa casa sa respire – deci nu mai exista probleme de umezeala. De fapt

varul capteaza umiditatea si apoi o elibereaza sub forma de vapori. Cum incalzirea unei case

unde nu este umiditate e mult mai usoara, utilizand varul facem si economie de energie.

Stim, evident ca varul protejeaza peretii de intemperii si ca e un bun dezinfectant. In plus, e o

substanta rezistenta ce datorita supletii si elasticitatii sale tolereaza miscarile cladirilor. E usor de

inlocuit – calitate esentiala, mai ales in restaurarea unei cladiri mai vechi.

Varul e coroziv, se recomanda utilizarea manusilor si a mastilor pentru protejarea cailor

aeriene.

2.6 . VARUL- un material natural cu aplicații in industria

construcțiilor, metalurgie, stabilizarea solurilor, chimie,

agricultura, protecția mediului

Obținut prin prelucrarea calcarului, varul este un material natural care are la bază calciul, un

metal alcalino-pămintos. Calciul este al 5-lea element din punct de vedere al răspîndirii în

scoarta terestră. Cea mai mare parte se regasește sub forma de carbonat de calciu (CaCO3),

componentul principal al rocilor sedimentare. El apare în două forme cristaline: calcitul și

aragonatul.

Figura 10. Roci sedimentare de carbonat de calciu

Calcitul este forma cea mai stabilă și cea mai raspindită, și poartă denumirea de calcar sau de

piatră de var. Calcarul este foarte răspindit, alcătuind deseori masive muntoase. De obicei

calcarul este impurificat cu argilă. Calcarul (piatra de var), are multiple întrebuințări: la obținerea

18

varului, la fabricarea sodei și în industria metalurgică. De obicei roca este albă, dar apar și

varietăți colorate in roz, verde, rosu, cenusiu, negru, etc. Creta este o varietate amorfă de CaCO3,

de origine animală, provenită aproape în întregime din resturi de foramnifere și alte

microorganism marine. Calcarul, format în milioane de ani de evolutie a planetei, reprezintă roca

pe care astazi o prelucrăm pentru obtinerea varului. Cu cît conținutul de CaCO3 din rocă este

mai ridicat, cu atît roca are o valoare mai mare ca materie prima. Intimplarea a făcut ca, după ce

această rocă a stat suficient în foc, omul preistoric să observe că s-a transformat și are noi

proprietăți si anume, amestecată cu nisip si apă, rezultă un material nou. Acesta a fost folosit la

ziditul pietrelor in tot ceea ce a insemnat istoria evoluției construcțiilor. Mărturie stau piramidele

egiptene, edificiile Imperiului Roman, cetățile Greciei Antice, etc, monumente pe care le putem

admira si astazi. Astfel s-a născut un nou material : varul.

2.7 Varul în industria construcțiilor

Varul este singurul material care vine in industria construcțiilor cu o vechime de peste

7500 de ani, și căruia istoria i-a oferit poziția de lider de necontestat in tradiția folosirii lui. In

urma proceselor tehnologice de stingere sau hidratare, realizate la nivel industrial cu abur, și

macinarea pina la granulația stabilita conform standardelor, varul hidratat este utilizat în

industria construcțiilor în producerea de mortare uscate și umede.

Figura 11. Utilizarea varului in industria constructiilor.

Mortarul pe baza de var este un mortar premium, utilizarea acestuia aducind o serie de

avantaje: asigură zidului o porozitate ridicată, astfel în cît peretii respia, igienizeaza și

dezinfectează, asigurînd protecția fața de bacterii și mucegaiuri și previne astfel degradarea,

ofera o aderența buna, fiind în mod natural un material cleios, preia mici socuri seismice datorită

elasticitații sale, este usor de aplicat si rezistent la umezeală, este un material durabil cu

proprietați de autoreparare în cazul unor mici fisuri aparute de-a lungul timpului. De asemenea

fără a fi hidratat, varul se poate macina în scopul obtinerii unei pulberi extreme de fine, dar

19

foarte active, utilizata în procesul de fabricatie a BCA-ului. In rețetele producătorilor de BCA,

fie ei autohtoni, fie din spațiul european, varul are un rol important,fiind prezent în diferite

proporții. Are rolul de a imbunătăți performanțele maturarii mixului inainte de procesul de

autoclavizare.

2.8. Varul in industria metalurgică

Varul rezultat în urma procesului de ardere a calcarului este cunoscut sub denumirea de var

industrial. Aplicațiile acestuia în industria metalurgică sunt datorate proprietății varului de a

purifica metalul topit. Se foloseste in dozaje precise date de natura aliajului.

Figura 12 . Utilizarea varului in industria metalurgica.

Datorită proceselor tehnologice foarte poluante pe care le presupune extractia fierului din

minereu, industria siderurgica a abandonat aceste procedee iar in prezent producția acestora are

la bază reciclarea fierului vechi. Aceasta presupune înlăturarea unor cantități impresionante de

impurități. Aici intervine acțiunea varului, datorită proprietății acestuia de a desulfuriza fonta, de

a îmbunătăți calitatea metalului prin extragerea siliciului, fosforului si a sulfului. De aceea este

important ca varul sa aibă un conținut redus de sulf si de dioxid de carbon residual. Este cert ca

nu există niciunde in lume 1 kg de otel, la fabricarea și purificarea căruia să nu fi

contribuit varul.

20

2.9. Stabilizarea solului cu var

Varul măcinat nestins se utilizează ca agent in stabilizarea solurilor argiloase pentru

realizarea terasamentelor de drumuri și a platformelor industriale, în funcție de caracteristicile

solului și umiditatea acestuia. Folosit în dozaje corespunzatoare, bine determinate de laboratoare

specializate, varul amestecat cu argila de la fata locului, cu ajutorul utilajelor specializate,

stabilizează solul pe porțiuni respective. Se elimină astfel necesitatea înlocuirii solului respectiv

cu agregate de riu sau carieră. Folosirea acestei metode are și avantaje tehnice ulterioare

aplicării, datorită lipsei necesității de compactare ulterioarăși obtinerea unei capacităti portante

finale mai mari decit în mod traditional. De asemenea, solul tratat cu var devine mai putin

maleabil, umiditatea relativă se micsorează si este mai usor compactabil și, astfel se

imbunătăteste soliditatea și stabilitatea acestuia. Rezultatele se obtin imediat, la nivel de ore,

valoarea portantei solului fiind tot mai ridicată după aplicarea metodei.

Figura 13. Stabilizarea solului cu var.

2.10. Varul în aplicații privind protecția mediului și agricultura

Varul tratează, în diversele sale forme, apele reziduale industrial (prin reglarea ph-ului

acestora și prin proprietățile care ajuta la precipitarea metalelor grele), ajutind astfel

natura să- și refacă echilibrul în urma intervenției umane.

21

Varul purifică apa în stațiile de tratare înainte de a fi furnizată retelelor urbane,

valorificînd de asemenea ph-ului varului și proprietătile sale antiseptice. Varul este un

bun dezinfectant și usureaza, astfel, integrarea naturii în viața comunitații.

Figura 14. Varul purifica apa.

Varul desulfurizeaza gazele produse de arderea diverselor tipuri de carbine în

termocentrale, reducind astfel uriasul impact pe care il au acestea asupra mediului prin

producerea de ploi acide.

Varul curătă si dezinfecteazăși de aceea agronomii îl folosesc în diverse combinații la

stropitul plantelor si al pomilor fructiferi.

Figura 15. Varul dezinfecteaza, stropitul plantelor si al pomilor fructiferi.

Varul reduce aciditatea solului. Puși în fața unor mari incercări odata cu expansiunea

speciei umane, agricultorii devin tot mai dependent de terenurile arabile. Suprafețele

arabile, trebuie sa crească anual. Din pacate acest lucru duce la despăduriri masive și deci

la dezechilibre intre ecosisteme. O alternativă viabilă este tratarea solurilor acide, soluri
22

care de altfel nu pot furniza nici un beneficiu. Bineințeles tratarea acestor soluri se face

cu var stins în combinație cu calcar măcinat, produs ce modifica ph-ul solului,

neutralizînd aciditatea si redind astfel terenul circuitului agriculturii.

Figura16. Varul reduce aciditatea solului.

Caracteristici tehnice- gama sortimentală. Var pentru construcții calcic hidratat CL

80-S dp conform SR EN 459-1/2003.

Caracteristici SR EN 459-1/2003

CaO + MgO Min. 80%

MgO Max. 5%

CO 2 Max. 7%

SO3 Max. 2%

Densitate aparentă 0,3…0,6 kg/dm3

Rest pe sita de 0,2 mm Max. 2%

Rest pe sita de 0,09 mm Max. 7%

Apa libera Max. 2%

Stabilitate Satisface incercarea

Tabelul 1.

23

Se livrează însăcuit în saci de 40kg, 25 kg, 5kg, 4kg paletizat si infoliat. Greutatea unui palet este

de 1250 kg. Se poate livra si vrac.

Figura 17. Livrarea varului.

Var pentru construcții calcic nestins CL 80-Q dp conform SR EN 459-1/2003 sau var

m ă cinat pentru beton celular autoclavizat conform SR 9310/2000.

Caracteristici

SR EN 459-1/2003 SR 9310/2000

CaO + MgO Min. 90% Min. 90%

MgO Max. 5% Max. 5%

CO 2 Max. 4% Max. 5%
SO3 Max. 2% Max. 2%

Randament, dm3/10kg ≥ 26 -

Stabilitate - -

Finete:

Rest pe sita de 0,20 mm

Rest pe sita de 0,09 mm

Conform cerintelor

Conform cerintelor

Max. 5%

Max.15%

Durata de stingere, min. Conform cerintelor 15-25

Temperatura finala de stingere,

°C

Conform cerintelor

Min 50-55

Tabelul 2.

24

3. SELECTAREA UTILAJULUI TEHNOLOGIC SI

CARACTERISTICILE LUI “CUPTORUL ROTATIV”

Cuptorul rotativ: se foloseste un racitor si un incalzitor pe verticală, forma conică a cozii si

capului cuptorului. Coada și capul cuptorului folosesc frunze de construcții-ermetic echipamente.

Cuptorul rotativ poate produce var de înaltă calitate,cu materialul de la roci calcaroase ,carbonate

și moi(creta, tuf, calcar) în formă de bucăți mici.

Încălzirea constă într-o serie de camere individuale. În fiecare forma de evacuare din camera

de căldură, cantitatea de gaz și materialul poate fi ajustată individual pentru a asigurarea lizarea

unui procent ridicat de transfer de căldură. Parametri de transfer de căldură în întregime

controlată de un sistem electronic de PLC, ideal combinat cu cuptor, permițându-vă pentru a

crește productivitatea, a reduce costurile de energie, îmbunătățirea calității produselor. Camera

de încălzireeste complet independent. Fluxurile de ardere a materii prime din fiecare celulă pot fi
controlate individual, în acest sens, este posibil să se realizeze echilibrul termic în fiecare

camera.

Schema tehnologica de obtinere a varului

Figura 18. Schema tehnologica.

3.1. Sistemul de purificare a gazelor de ardere din cuptorul rotativ

În conformitate cu cerințele, schimbul de căldură este folosit, pentru incalzirea aerului

pinăla 200°C, și îl transmite in calitate de combustibil. Emisiile in urma micsorarii temperaturii

25

aerului nimeresc într-un colector de praf. Fumul de căldură a cuptorului, este ejectat de catre

ventilator printr-o conductă în atmosferă. Concentrația de praf după tratament rămâne în limitele

standarde lor stabilite.

Figura 19. Sistemul de purificare.

3.2. Sistemului de control

Sistemul de producție utilizează controlul PLC, si monitoringul CRT, insa intregul sistem

de control constă într-un set de PLC. Sistemul de management produce echipamentele de

signalizare, starea de urgență, precum și măsurarea și controlul presiunii, debitului de bord,

temperatura, la fel are grija sa afișeze imagini automate de procese pentru a urmări opțiunile,

comenzile și problemele de la toate operațiunile. Flacăra-model cu canale multiarzătoare,

impreuna cu lungimea sa sint adaptate la procesul de ardere și la distribuția temperaturii în

interiorul corpului cuptorului rotativ.Temperatura flăcării este controlată, de fapt,se poate

monitoriza zona de temperatura cea mai ridicată. De aceea, are loc prevenirea arderii materiei.

3.3. Termoreglare aechipamentelor

Controlul temperaturii se efectueaza de catre echipamentele de copt,sistema este

reglementata, monitorizata și semnalizata cu ajutorul controlului centralizat de PLC în camera de

comandă principală. În general, sistemul are un nivel ridicat de automatizare. Bazat pe teoria

formării de Nox în timpul arderii este controlată de conținutul de Nox în gazele de ardere.

Designul multi-arzator este eficient pentru a reduce continutul de Nox în gazele de ardere care

corespunde la realizarea de standard mondial.

26
3.4. Coolerul (racitor)

Coolerul (racitor) constă dintr-oserie decamere. Fiecare camera este format dintr-un

injector de aer de răcire, care oferă în reacție maxima de transfer de căldură între aer și

materialul. Parametrii termice sunt controlate de sistemul electronic de răcire PLC. Împărțit în

mai multe zone de răcire, astfel se inregistreaza viteza uniformă de răcire a aerului în sectia de

racire al coolerului. In interior esteinstalat o rețea, care reduce gradul de deteriorare.

Figura 20. Coolerul

Cooler: aerul rece și materia calda vin în contact direct formind procesul de schimb de

căldură. Aerul secundar poatea junge la o temperatura de peste 600°C, numai bun pentru ardere.

Echipamentul de răcire are doar câteva detalii care se pot misca. Evacuate din procesul de rotatie

al cuptorului încălzit la o temperatură ridicată, materia(calcar saudolomit) este încărcat în răcitor.

De sus în jos și invers datorita jeturilor de aer de răcire are loc schimbul de căldură. Aerului

încălzit după răcirea materialului se utilizeaza din nou pentru ardere. Cuptorul rotativ permite

mecanizarea și automatizarea completă de ardere. În cele din urmă, pot fi aplicate toate tipurile

de combustibil-pulverizat lichid solid și gazos.

Figura21.Racirea materialului

27

3.5. Incălzire verticală

Incalzirea verticala este o încălzire independentă pentru cuptorul rotativ. Varul este

încălzit la o temperatură ridicată. Sistemele de încălzire verticale pot rezista la temperaturi mari

de evacuare.Materialul se încălzește complet, dar nu este descompus, astfel încât în comparație

cu alte forme de cuptoare rotative, consumul de căldură în cuptor este redus, consumul de

căldură mai mică de 5016kJ/kg de var.

3.6. Echipamentde bază

Cu ajutorul liftului calcarul se ridică la preîncălzitorul în buncărul de sus, și apoi

distribuit prin conducte în sisteme de încălzire pe verticală. Calcarul este incalzit de gaze pina la

1100°C în partea din spate a sobei. Apoi, trece prin screpere electromagnetice vibratoare pentru

procesul următor. De aer rece în cooler este încălzit la o temperatură de 600~700 °C, și apoi

trimis la cuptor ca aerul secundar pentru ardere. Banda transport oare refrigerat e găleată de var
merge în siloz, apoi ambalate și gata de colectare.

3.7. Proces tehnologic

Varul liant, obținut prin prajire si prelucrarea ulterioară și de calcar, creta si alte roci

calcaroase-magneziene. Pură puțin solubila în apă(aproximativ 0,1% la 20°C) var, o densitate de

aproximativ 3,4g/cm3. În funcție de conținutul de MgO în stâncă sunt următoarele tipuri de var:

calciu(conținând pânăla5% din greutate MgO), magneziu(5-20%) și dolomită(20-40%). În

funcție de compoziția chimică și de condițiile de var stins împărțit în aer, care se întărește în aer

uscat-condiții, și hidraulice, care se intareste la aer și în apă.

3.8. Materii prime pentru producția de var

Principala materie primă pentru producția de var sunt roci naturale(carbonat de calcar).

Compoziția chimică, mai degrabă influenteaza puternic calitatea produsului finit(var) calcare

sunt împărțite în două tipuri. Mai mare conținut de carbonat de calciu în calcar, var mai înaltă

calitate pot fi generate de aceasta. Calitatea de roci carbonate pentru producția de var în Rusia

sunt reglementate OST21-27-76 "roci carbonate pentru producția de var."

Linia de var din China. Linia de producție a volumului de var activ include un set

complet de echipamente, cum ar fi un preîncălzitor vertical, cuptor rotativ, cooler grătar, sistem

de răcire cu aer, sistemul de transport al materiilor prime, produse finite sistemului de transport,

28

un sistem de măcinare prime(non-îmbogățită), cărbune, etc. Central de comandă al DCS este

folosit pentru managementul productiei. Calitatea produsului: conformitatea GOST9179-77.

Dimensiune pelete: 0 ~40 mm. Metoda de obținere: Procesul modern de uscat(PNS), folosind

Incalzitori verticală șis istemul de răcire vertical pentru cuptor rotativ.

Figura 22.

Cuptorul rotativ pentru var este utilizat pe scară largă în industria de construcții,

metalurgie, produse chimice.

Cuptorul rotativ ofera:

1.Calitate înaltă aprodusului obtinut;

2.Productivitate maxima;

3.Simplitateade proiectare, operații de stabilitate;

4.Ușurințareglariiprocesului de fabricație.

3.9. Aplicatia cuptorului rotativ

Cuptorul rotativ, cuptor industrial, cu o mișcare de rotație în jurul valorii de cilindric axei

longitudinale, concepute pentru încălzirea materialelor în vrac, cu scopul de a lor fizico-chimice

de tratament.

Cele mai importante sunt cuptoarele rotative, in care ardea este pulverizata, combustibil

solid, lichid sau gazos direct în spațiul de lucru a cuptorului și gazele de încălzire se îndreapta

spre materialul prelucrat. Tamburul metalic căptușit cu cărămizi, se instaleaza sub un unghi mic

fata de orizont ,pe role de sprijin.Tamburul este acționat de un motor electric prin intermediul

29

unui angrenaj și unelte în aer liber. Taxa de uscat servește cabluri de alimentare mecanice și taxa

sub formă de pastă - în vrac sau prin duza. Carburant (10-30% din greutatea taxa) este introdus

prin intermediul arzătorului, plasat încapul cuptorului. Descarcă aici produsul finit, regizat în

frigider. Gazele de la cuptor se curăță de praf în sistemul de curățare.Pentru a îmbunătăți

transferul de căldură în schimbătorul de aparat cuptor de căldură încorporează lame, rafturi, lanț

perdele, echipamente, etc

Interiorul cuptorului este căptușit cu cărămidă refractară. Corpul cuptorului se bazează pe

role bandaje. Cuptorul rotește unitate situată aproximativ în mijlocul corpului cuptorului, se

transmite prin roata carcasa.

Principiul de funcționare:

Cuptoare rotative se disting: pe principiul schimbului de caldura - cu un contor de gaze și

o paralelă de curent și materiale - materiale directe, energie termică indirectă (prin peretele

retortă).

Prin denumirea VP hrana cuptor de sinterizare în producția de alumină, producția de

clincher de ciment, oxidare, reducere, de clorurare prăjire, calcinare, hidroxid de aluminiu,

carbon, carbonați, sulfați, etc, materiale hidratat, recuperarea de zinc și plumb (Waelz cuptor) ,

primirea de fier sau de metale neferoase din minereuri lor, prin reducerea directă în faza solida

(cuptor bloomery) de ardere materiale refractare prime, etc. Cuptorul rotativ de ardere prin

procedeul de ciment umed funcționează pe principiul de contracurent si a fluxului de gaze în

mișcare unul față de celălalt.Materialul este alimentat la sfârșitul rece a cuptorului și a gazelor

fierbinți de la sfârșitul fierbinte de descărcare a cuptorului. Pregătit de nămol umed, în medie,

35-45% este pompat în alimentatorul de dozare si alimentare cuptor. Alimentatorul de nămol pe

țeava de evacuare intră în partea de boot a cuptorului.Particulele mari de praf sau gaze din cuptor

în camera de praf, precipitat, și mai mici destinate pentru refacerea finală a electrofiltru. Uneori,

pentru curățarea de praf de o mai bună între aparatul foto și acumulatorul instalat suplimentare

cicloane electrostatice centrifuge. timpului de ardere a clincher aproximativ 2 ore.

Pentru mișcarea de praf și de debitul de gaz este setat la un exhaustor puternic prin care gazele

de evacuare, prin stiva la atmosferă. Praful prins în electrofiltru, un tub pneumatic este alimentat

la un cuptor cu un lanț lateral a voalului.De răcire are loc în clincher cooler grătar, oferă camere

cu aer rece. Deoarece cantitatea de aer care intră în sumă de răcire prevyshet clincher de aer

necesar arderii, atunci o parte din aerul din frigider este eliberat în atmosferă după pre-tratament

in dispozitiv pyleulavnivayuschem.

30

3.10. Caracteristici

Cuptor rotativ constă dintr-o carcasă, un cablu, un dispozitiv de sprijin, n dispozitiv cu

role de presiune, un dispozitiv de închidere de la sfârșitul cuptorului, cuptoare portabile și capul

camerei de ardere, etc

În partea de sus a cuptorului există ecran industriale, care ajută la controlul cuptor, în

scopul de a crește, gradul de automate. Imitații de fosfor permite utilizatorului să vadă procesul.

În plus, un sistem de scanare cu infraroșu este folosit în zona de calcinare, pentru a reflecta în

mod direct de tragere în calculator.

Aceste tehnologii fac operațiunile restante ușoare în funcțiune. Comparativ cu alte echipamente

de exploatare rata de viteză și producția au crescut cu 5-10%, în timp ce, sarcina de căldură este

redus cu 15%.

4. SECURITATEA ACTIVITATII VITALE

La majoritatea uzinelor de var, echipate cu mecanizme grele si utilaje pentru extragerea si

prelucrarea materiei prime, arderea amestecurilor de materii prime si macinarea clincherului,

transportarea, depozitarea si descarcarea unui volum mare de material, numarul mare de motoare
electrice o importanta mare la proiectarea uzinei si expluatarea ei, se acorda masurilor de

securitate si conditiilor bune de lucru. Tehnica securitatii trebuie sa corespunda normei

respective :“ Regulile pentru tehnica securitatii si respectarea curateniei in cadrul uzinei de var “.

Muncitorii care se angajeaza la uzina, inainte de a fi introdusi in cimpul de munca trebuie sa

fie instruiti cu regulile de securitate. In fiecare simestru este necesar sa se petreaca instruirea si in

fiecare an sa se repete instruirea cu regulile securitatii la locul de munca.

La uzina de producere este foarte important de a ingradi partile miscatoare a mecanizmelor

si motoarelor, de asemenea a utilajelor electrice, gropilor de descarcare, chepenguri etc.