Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pe baza acestor verificări mecanicul stabileşte dacă se pot continua operaţiile de punere a
locomotivei sub tensiune.
7. Ridicarea pantografului
7.1 Se apasă butonul F1.2:3 pentru sirena 50 prin care se avertizează personalul din sala
maşinilor asupra ridicării pantografului;
7.2 Se anunţă cu glas tare ridicarea pantografului;
7.3 Se apasă o singură dată butonul F1.2:1 “Pantograf sus – disjunctor conectat”;
7.4 Se verifică pe display activarea pe durata apăsării butonului F1.2:3 a celulei C (verde
– conectare) în zona postului de conducere şi afişarea pantografului în poziţia ridicat;
7.5 Pe modulul semnalizare se verifică faptul că lampa PANTO luminează albastru;
7.6 Se urmăreşte vizual ridicarea pantografului şi stabilirea lui sub firul de contact.
Din momentul efectării comenzii, timp de 9 – 11 secunde, pantograful se ridică în două
trepte – cu desprindere rapidă de pe cadrul inferior după care îşi micşorează viteza, astfel că se
aşază sub firul de contact fără să producă izbituri sau oscilaţii – urmărind un contact intim între
peria de cărbune şi firul de contact.
Deoarece o parte din aerul produs de compresorul auxiliar s-a consumat la ridicarea
pantografului este necesar ca acesta să rămână în funcţie până când, după conectarea
disjunctorului, compresoarele principale au asigurat în rezervoarele principale de aer presiunea de
minim 6 bari care să permită menţinerea disjunctorului în poziţia conectat, după care se opreşte
compresorul auxiliar.
Pe timp de iarnă, cu temperaturi scazute sub 0°C, la locomotivele dotate cu disjunctor IAC
este necesar să se facă preîncălzirea aerului din rezervorul de la disjunctor. În acest sens, încă de
la prima pornire a compresorului auxiliar, prin întrerupătorul F1.2:15, se conecteaza la circuit
rezistenţa de 200 W care preîncălzeste aerul de comandă. După conectarea disjunctorului se va
deschide întrerupătorul F1.2:15 pentru a scoate din circuit rezistenţa de 200 W ce se alimentează
de la bateria de acumulatori.
8.Conectarea disjunctorului
8.1 Se verifică îndeplinirea următoarelor condiţii:
8.1.1 manşa controlerului de comandă este în pozitia „ZERO”;
8.1.2 contactorii S1-S6.1 şi S4.19 (pe display contactorii T din S1-S6 şi F din S4 ) sunt
deschişi;
8.1.3 toate defectele ce comandă deconectarea sunt inactive (celulele de pe display SS
25kV, SS SUPL, USA, SCURT MT, ST GRAD, INCENDII, GRAD ZONA, SS 1500V, SS
TREN nu sunt active );
8.1.4 au trecut 4 secunde de la ultima deconectare;
8.1.5 au fost resetate eventualele defecte ce au comandat deconecterea, prin apăsarea
butonului de ştergere F1.2:6;
8.2 Se apasă din nou butonul F1.2:3 al sirenei 50 pentru a avertiza personalul din sala
maşinilor asupra conectării disjunctorului;
8.3 Se apasă pentru a doua oară butonul F1.2:1 “Pantograf ridicat- disjunctor conectat”
când se percepe zgomotul produs de disjunctor la conectare;
8.4 Prezenţa tensiunii pe locomotivă după conectarea disjunctorului este indicată de:
8.4.1 kilovoltmetrul şi voltmetrul afişate pe display care indică valoarea tensiunii de la
linia de contact (“Ucat“), respectiv tensiunea pe intrarea convetizoarelor statice (“UinCS“) ;
8.4.2 zgomotul specific al transformatorului principal aflat sub tensiune;
8.4.3 pornirea ventilaţiei blocului convertizoare după 3sec de la conectare (pe display
regimul ventilaţie devine “Pornire VCS“ şi apoi “Mers VCS“, celula CS3 trece prin regimurile
“Pornire“ (albastru) şi “Mers“ (alb), iar pe modulul semnalizare lampa CS3 luminează albastru şi
apoi alb);
8.5 Se verifică afişarea pe display a disjunctorului (celula IAC) în poziţia închis;
8.6 Pe modulul semnalizare se verifică faptul că lampa IAC luminează verde;
8.7 După 3sec de la conectarea disjunctorului se execută comutarea pe priza inferioară
(cablul 105) sau priza superioară (cablul 104) a primarelor transformatoarelor S8.33 şi S8.34
(alimentare aeroterme, climatizare) şi a altor consumatori monofazaţi, care este indicată de:
8.7.1 valoarea curentului de încărcare a bateriei afişată pe display devine pozitivă (iniţial
cca +10A ) şi scade treptat spre 0A;
8.7.2 voltmetrul S7.59 indică tensiunea de încărcare de 120-130 V;
8.7.3 pe timp de noapte, cresterea intensităţii luminoase la lămpile de iluminat şi
semnalizare locomotivă;
8.7.4 pe timp de vară pornesc ventilatoarele care asigură răcirea blocurilor de aparate S7
si sala maşinilor.
De reţinut: Din acest moment instalaţiile electrice de înalta tensiune, forţă şi comandă
se află sub tensiune, motiv pentru care se interzice cu desăvârşire intervenţia oricărei
persoane la aparatele din camera de înaltă tensiune, blocurile de aparate S1÷10 şi cabinele
de conducere.
9. Pornirea compresorului
Se verifică faptul că protecţiile supratemperatură sau întrerupătore automate compresor nu
sunt active (pe display ST şi INTR.AUT din zona COMP. nu sunt active ).
Se închide întrerupătorul F1.2:4 pentru pornirea compresorului.
9.1 Se verifică faptul că pe display celula CS2 afişează “PORNIRE“ (albastru) şi apoi
“MERS“ (alb), iar starea compresorului (penultima linie) trece succesiv în regimurile:
“Convertizor static pornire“, “Convertizor static mers gol“, “Convertizor static mers sarcină“;
modulul semnalizare aprinde lampa CS2 în albastru (demaraj), apoi în alb (mers);
9.2 La începutul funcţionării compresorului se urmăreşte cu ajutorul manometrului dublu
de aer, de pe pupitrul de comandă creşterea presiunii aerului în rezervoarele principale, care poate
fi sesizată după câteva secunde de la pornire deoarece la început clapeta de aspiraţie este închisă
şi apoi are loc umplerea instalaţiei de răcire şi uscare a aerului;
9.3 Se execută proba de debit a compresorului, urmărindu-se ca umplerea rezervoarelor
principale de aer să se realizeze în 4 min şi 40 s (proba de debit se execută dacă rezervoarele
principale de aer sunt goale);
9.4 Când presiunea a ajuns la 10 bari:
-se verifică reglajul releului de presiune S7.18 (automatul de “pornire-oprire” ) al
compresorului;
-se sesizează dacă se deschide electroventilul de purjare şi îşi îndeplineşte funcţia de
evacuare a impurităţilor din instalaţia de aer;
9.5 Se execută proba de pornire-oprire a compresorului prin scăderea presiunii la 8,5 bari.
La atingerea acestei valori automatul S7.18 trebuie să închidă permiţând pornirea compresorului
şi se va deschide din nou la valoarea de 10 bari (pe display celula PRES.COMPR e activă );
9.6 Verificarea pornirii compresorului direct (pentru situaţia când automatul S7.18 este
defect ):
După executarea acestor operatii se rearmează DSV, se trece robinetul KD2 în poziţia a II-
A “Mers” pentru alimentarea conductei generale şi a instalaţiei de frână.
13.5 Se trece manşa în poziţia “0“ şi se verifică faptul că graduatorul coboară pe treapta 1,
după care sunt deschişi contactorii de tracţiune.
Aceleaşi probe se execută şi cu maneta inversorului controlerului de comandă F1.1 pe
poziţia “Înapoi”.
15. Verificarea funcţionării frânei electrice (se execută în staţionare din postul de
conducere care va fi activ în remorcarea trenului)
15.1 Se acţionează maneta inversorului controlerului de comandă F1.1 în poziţia
“Înainte”;
Se acţionează pârghia întrerupătorului F1.16 “Rearmare DSV”;
15.2 Se manipulează manşa controlerului de comandă F1.1 pentru comandarea
regimului de frânare prin apăsarea butonului aflat în capătul său şi tragerea ei în poziţia F- (frânare
scădere) – şi se verifică dacă:
15.2.1 Ventilaţia MT, trafo, pompa ulei şi ventilaţia RF pornesc într-un regim similar cu
cel prezentat la punctul 10, în plus, simultan cu pornirea ventilaţiei trafo porneşte şi ventilaţia RF
prin închiderea demaroarelor ventilatoarelor RF (pe display celulele RF1, RF2 se activează) şi
punerea în funcţiune a convertizorului CS1 (pe display celula CS1 trece în regim “DEMARAJ“
(albastru) şi apoi “MERS“), iar regimul ventilaţie este “Pornire V3+VF, mers V1+V2“ şi apoi
“Mers V1+V2+V3+VF“ , cu activarea în albastru a simbolurilor ventilatoarelor din blocurile S9,
S10 ; pe modulul afişare se aprinde şi lampa CS1 albastru şi apoi alb;
15.2.2 Pe display contactorii F din S1-S6 au închis şi regimul circuitelor de forţă este
“Regim frânare“;
15.2.3 Pe modulul semnalizare lampa “TRAC/FRÂN“ luminează galben;
15.2.4 Se aude zgomotul caracteristic de închidere a contactorilor de frânare;
15.3 Se trece manşa în poziţia FM şi apoi în poziţia F+ cu revenire în TM şi se verifică
faptul că graduatorul porneşte în creştere şi se opreşte pe ultima treaptă pe care s-a comandat
revenirea în poziţia FM;
15.4 Se trece manşa din poziţia FM în poziţia F- cu revenire în poziţia FM şi se verifică
faptul că graduatorul porneşte în scădere şi se opreşte pe ultima treaptă pe care s-a comandat
revenirea în poziţia FM;
15.5 Se trece manşa din poziţia FM în poziţia “0“ şi se verifică faptul că graduatorul
coboară pe treapta 1, după care contactorii de frânare sunt deschişi. Ventilatoarele pentru răcirea
rezistenţelor de frânare se opresc după 100 s de la trecerea controlerului în poziţia “0”.
19.3 Se apasă a doua oară butonul F1.2:2 pentru a comanda coborârea pantografului şi se
urmăreşte coborârea sa, care trebuie să se execute în două trepte distincte. La început se produce
o desprindere rapidă a periei de cărbune faţă de firul de contact, după care către sfârşitul cursei îşi
micşorează viteza pentru a evita lovirea cadrului de bază. Coborârea se execută în 7..9s din
momentul efectuarii comenzii prin butonul F1.2:2 şi pâna la aşezarea pe tampoanele de cauciuc
fixate pe cadrul de bază.
19.4 Se închide robinetul de aer de la pantograful care a fost activ şi se deschide robinetul
corespunzător pentru celălalt pantograf, după care se execută comenzile de ridicare a pantografului
şi conectare a disjunctorului, urmărindu-se precizările de la punctele 7 şi 8, după care locomotiva
rămâne scoasă de sub tensiune.
Operaţiile se execută de 1-2 ori pentru a avea convingerea că atât ridicarea, coborârea
pantografelor cât şi conectarea şi deconectarea disjunctorului răspund la comenzile electrice
efectuate.
21.3 Pe display este afişat un mesaj care informează că s-a intrat în regimul de măsurare a
rezistenţei de izolaţie a circuitelor MT şi pe care MT se face măsurarea; după circa 30s este afişată
valoarea rezistenţei de izolaţie măsurată;
21.4 Eliberarea butonului F1.2:6 inainte sau după afişarea rezultatului măsurării conduce
la ieşirea imediată din regimul de măsurare.
Procesul de măsurare şi valoarea măsurată sunt memorate de ICOL.
În cazul unei rezistenţe de izolaţie scăzute (sub 100MΩ în stare uscată) se poate determina
circuitul MT care o cauzează prin izolarea succesivă a MT cu ajutorul întrerupătoarelor F3.16-21
şi repetarea măsurării.
butonul F1.2:6 “Stergere defecte” şi se apasă succesiv de trei ori, în interval de maxim 10s, butonul
F1.2:2 “Disjunctor deconectat, pantograf coborât”;
22.2 Pe display este afişat un mesaj care informează că s-a intrat în regimul de testare a
izolaţiei circuitului de încălzire tren; după circa 30s este afişată valoarea estimată a curentului de
încălzire tren ce va apărea la conectarea încălzirii;
22.3 Pentru efectuarea probei este necesară trecerea întrerupătorului S7.22 în poziţia
“Încălzire”.
Atenţie! În timpul testării izolaţiei circuitului încălzire tren se generează un impuls de înaltă
tensiune pe circuitul de încălzire tren, fapt ce necesită luarea aceloraşi măsuri de protecţie a
muncii ca şi în cazul alimentării acestui circuit cu tensiunea nominală.