Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Considerații generale
Schimbătoarele de căldură sunt aparate termice în care are loc transferul de căldură de la
un fluid la altul , în procese de încălzire , răcire, condensare, sau în alte procese termice în
care sunt prezente două sau mai multe fluide cu potențiale termice diferite.
Fluidul care cedează căldură se numește agent termic primar, iar cel care primește
căldură se numește agent termic secundar.
Dimensionarea sau verificarea schimbătoarelor de căldură necesită un calcul termic, unul
hidraulic și unul mecanic.
Calculul termic de dimensionare presupune cunoașterea parametrilor agenților termici
precum și sarcina termică a schimbătorului. În acest caz se alege forma constructivă a
aparatului și se determină suprafața de schimb de căldură.
Calculul termic de verificare presupune cunoașterea suprafeței de schimb de căldură a
aparatului și parte din parametrii agenților termici. Prin calcul termic de verificare se stabilesc
posibilitățile termice ale aparatului în diferite condiții de funcționare.
Calculul hidraulic al unui schimbător necesită determinarea pierderilor de sarcină pentru
cei doi agenți termici ce circulă prin aparat.
Calculul mecanic stabilește dimensiunile elementelor metalice, astfel încât eforturile unitare
produse de presiune și de variația de temperatură să nu le depășească pe cele admisibile.
Majoritatea schimbătoarelor de căldură asigură căldurii între cei doi agenți termici prin
intermediul unei suprafețe de schimb de căldură și funcționează în regim staționar.
Fluxul termic trece în mod continuu prin suprafața de schimb de căldură, de la agentul
termic primar la cel secundar, iar temperatura în orice punct al sistemului este constantă în
timp.
1
II. Soluția constructivă și tema de proiect
Schimbătoarele de căldură condensatoare se folosesc pentru a încălzi un agent termic
secundar pe baza căldurii latente de condensare a unui agent termic primar. Schimbătorul de
căldură este de tip multitubular, cu fasciculul de țevi prin între plăci tubulare și deobicei cu mai
multe treceri pe agentul secundar.
Traseul celor doi agenți termici se alege de către proiectant astfel : la exteriorul țevilor se
găsește aburul iar la interiorul țevilor circulă apa. La traseul de abur trebuie avute în vedere două
proprietăți importante ale fenomenului de condensare:
- Coeficientul de transfer de căldură în condensare nu depinde de viteza aburului, deci nu
este necesar să se ia vreo măsură pentru dirijarea traseului aburului sau pentru mărirea vitezei lui
de curgere;
- Coeficientul de transfer de căldură în condensare este puternic influențat de prezența
gazelor necondensabile care se acumulează la partea de sus a condensatorului și deci trebuie
evacuate permanent prin robinetul de dezaerisire.
Schema constructivă a condensatorului se prezintă în Figura 1. Pentru simplifcarea desenului
se prezintă o soluție cu 2 treceri.
2
Prin tema de proiect trebuiesc precizate următoarele elemente definitorii pentru stabilirea
soluției constructive și efectuarea dimensionărilor din calcule termice.
- Soluție constructivă: schimbător de căldură condensator; agent primar- abur saturat; agent
secundar- apă; cu mai multe treceri , orizontal.
N=20
t'2 90 °C
t''2 120 °C
3
III. Ecuația de bilanț termic
Ecuația de bilanț termic este dată de relația :
Qu ηsc G1 rab
Qu k S0 Δtm
ηsc
- randamentul schimbătorului de căldură ;
kg
G1 G2 - debitul agentului termic primar respectiv secundar, s
J
rab Ps
- căldura latentă de vaporizare la presiunea de saturație , kg
ηsc 0.996 Qu
Din debitul de abur este G1
kg
0.2056
Qu ηsc G1 rab ηsc rab s
5
Qu 4.18 10 W Qu kg
Din debitul de agent termic secundar este: G2 3.360
Qu G2 cp2 t''2 t'2 cp2 t''2 t'2 s
4
IV. Calculul de predimensionare al
condensatorului
IV.1. Determinarea numărului preliminar de țevi pe întreg
schimbătorul de căldură
Numărul total de țevi se determină ca valoare preliminară din ecuația globală de schimb de
căldură. Pentru a putea face acest calcul trebuie impusă o valoare estimativă pentru coeficientul
global de transfer de căldură. Într-o primă aproximație se presupune coeficientul global de
transfer de căldură: k'= 1200 ... 1500 W
În consecință alegem : k' 1400
W
2 2
m K m K
5
S0 π d m l' n'tot
Suprafața utilă de transfer de căldură, π d m l' 0.169646
S0 0.16964 n'tot
Qu k' S0 Δtm
Din 3 W
k' 1.4 10
2 Qu
m K scoatem n'tot 36,41
S0 0.16964 n'tot k' S0 Δtm
Δtm 49,72 °C
6
Tabel 1
Din n tr 2 n tot 52 n 1tr 26 n diag 9
n'tot 36.41
Având acum numărul total de țevi pe o trecere se recalculează viteza agentului secundar cu
relația: 4 G2 m
w2 0.674
2 s
ρ2m π d i n 1tr
7
IV.5 Așezarea specifică a țevilor în condensatoare
La schimbătoarele de căldură cu agenți termici care nu-și schimbă starea de agregare,
așezarea fascicolului hexagonal de țevi în manta este indiferentă în raport cu poziția de montaj a
schimbătorului. La condensatoare însă se pune problema importantă a evacuării condensului de
pe suprafața țevilor, astfel ca țevile să aibă o peliculă cât mai subțire de condensat, știut fiind faptul
că valoarea coeficientului de transfer de căldură este cu atât mai mare cu cât rezistența termică a
peliculei de condensat este mai mică și deci cu cât grosimea peliculei de condensat este mai mică.
Soluția de așezare a țevilor în condițiile în care totdeauna condensul curge gravitațional, este
așezarea într-un fascicul GINABAT. Caracteristic acestui fascicul este că axa verticală a țevii
dintr-un rând superior este tangentă la conturul țevii rândului inferior.
O astfel de așezare rezultă din rotirea cu un unghi θ a unui fascicul orizontal obișnuit cu țevi
echidistante, după distribuirea pe hexagoane. Schema fascicolului normal și a celui rotit cu unghiu
θ astfel ca să devină GINABAT este prezentat în Figura 4.
8
Fig. 5. Rotirea țevilor cu unghiul θ = 12° în așezarea Ginabat
9
V. Calculul termic exact
Coeficientul global de schimb de căldură k se determină ca valoare inversă a rezistenței termice
totale la transfer de căldură, adică a sumei rezistențelor termice:
1 W
k
1 1 2
λα
δ
m K
α1 2
λ
δ
rezistența termică conductivă a peretului țevii și a depunerilor
10
Se determină , din anexa 5 , pentru temperatura medie a apei.
t2m 105 °C
2
6 m
Vâscozitatea cinematică , ν2 0.2815 10
s
W
Conductibilitatea termică , λ2 0.684
mK
Criterul Prandtl , Pr2 1.66
Relația criterială pentru transferul de căldură este funcție de turbulența curgerii , deci de criteriul
Re. Se calculează criteriul Re, ținând seama că lungimea caracteristică este diametrul interior al
țevii: w d
2 i 4
Re2 3.7576 10
ν2
0.8 0.4
Pentru Re>10000 avem relația Nu2 0.024 Re2 Pr 2 Conform anexei 10
criterială
Așadar Nu2 134.334
Coeficientul de transfer de căldură de la apă la peretele interior al țevii se determină
utilizând relația:
Nu2 λ2 3 W
α2 5.742 10
di 2
m K
W
Deci α2 5.742 103
2
m K
11
V.3 Transferul de căldură de la aburul în condensare la peretele
exterior al țevilor.
Transferul de căldură este de tip conductiv cu schimbare de stare. Procesul de transfer se
petrece în stratul limită de condens (lichid) care s-a format pe peretele exterior al țevii. De aceea
toți parametrii fizici ai agentului termic se vor referi la apă la temperatura de saturație.
Pentru temperatura de saturație, găsim în Anexa 5 următorii parametri fizici :
ts1 156.22 °C
2
m
Vâscozitatea cinematică νc 0.212 10 6
s
W
Conductibilitatea termică λc 0.685
2
kg m K
Densitatea termică ρc 926.1
3
m
Pentru determinarea diferenței de temperatură Δt1 se scrie ecuația de egalitate între fluxul
unitar global de căldură și fluxul unitar superficial prin condensare de la abur la peretele exterior
al țevii k.
12
1 4
λ
δ
C2 C2 3.941 10
α2
1 3
k 2.116 10
1
C2
α1
1 3
Cum α1 C1 6.568 10 se pot explica toți termenii și se ajunge la o ecuație de
0.25
Δt1
determinare a diferenței de temperatură Δt1 de forma :
C2
y= Δtm Δt1 C1 =0
1
4
Δt1
Această ecuație se rezolvă prin metode de calcul numeric, prin încercări convergente sau prin
reprezentare grafică.
Valorile extreme între care se poate găsi Δt sunt 0 și uzual se restrânge în intervalul 3 - 15
grade .
Metoda încercărilor convergente constă în a introduce Δt1min și Δt1max în ecuația
C2
y= Δtm Δt1 C1 =0 și a determina valorile y min și y max care trebuie să fie de
1
4
Δt1
semn contrar pentru ca între ele să se afle valoarea 0 care corespunde rădăcinii ecuației.
Δt1max Δt1min
Δt1
2
13
0.25
α1 C1
1 4
Având valoarea lui Δt1 se poate determina 1.404 10
Δt1
Se aplică un coeficient de corecție de 0.9 rezultând noua valoare a coeficientului de transfer
termic la condensare: α 0.9 α 1.26 104 W
1 1
2
m K
Având valorile tuturor coeficienților ce intră în ecuația coeficientului global de transfer
termic, putem determina valoarea finală a acestuia :
1 1 3 W
k adică k 2.109 10
1 1 1 5 1 2
λα
δ
22 10 m K
α1 2 α1 α2
14
VI. Calculul de verificare al izolației
schimbătorului
Pentru a nu permite ca o parte semnificativă din căldura utilă a agentului termic primar să se
piardă în mediul înconjurător este ncesar a izola termic cât mai bine schimbătorul de căldură.
În calculul termic al schimbătorului de căldură se impune inițial valoarea randamentului izolației
termice.Printr-un calcul tehnico-economic se poate stabili grosimea optimă a izolației.
Schimbătorul de căldură are mantaua tubulară
1. Manta;
2. Fascicul de țevi;
3. Izolație termică.
Deobicei grosimea izolației este cuprinsă între 20-60 mm . Prin alegerea unui strat termoizolant
η 99.6%
δd 0.02 mm se va verifica randamentul izolației termice impuse inițial preliminar
Qu Qp
Randamentul izolației termice este dat de relația: ηiz Sau ηiz 1
Qtot Qtot
Qtot fluxul termic cedat de agentul termic primar;
5
Qtot D rab 4.216 10
Qp fluxul termic pierdut prin mantaua și capacele aparatului, precum și prin porțiunile
neizolate
Pierderile de căldură prin capace, guri de vizitare, racorduri, șuțuri etc se apreciază cu
aproximație ca fiind :
Qp 1.5 Qm
15
Fig.8. Distribuția temperaturii prin peretele țevii izolat
l lungimea mantalei: l 2 m
Dem diametrul exterior al mantalei, Dem 0.324 m
este admisibilă deci putem renunța la ei.Rezultă că fluxul de căldură pierdut prin mantaua
schimbătorului devine : ts tel Dem 2 δiz 3.14
Qm
δiz 1
λiz αe
16
Convecția la exteriorul mantalei este una liberă , fără schimbare de stare de tipul curgere
peste cilindru orizontal ce se desfășoară într-un spațiu mare.
Criteriul ce caracterizează această convecție este: Nue C( Gr Pr) n Criteriul Gr depinde
de diferența dintre temperatura exterioară a mantalei și temperatura medie din mediul ambiant.
Rezultă : W
Nu f tme te Rezultă că αe 8.5 0.096 Δt
2
m K
Pentru rezolvarea acestei ecuații se recurge la o metodă iterativă.
δiz δiz 10 mm
Din Δt' 25
rezultă o valoare preliminară pentru αe
αe 8.5 0.096 Δt
W
α'e 8.5 0.096 25 10.9
2
m K
În continuare se calculează o valoare secundarăΔt''
, pentru verificare ulterioară cu
Δt' astfel:
ts te
Δt'' 3.545
1 δiz
α'e
α'e λiz
Dacă Δt' Δt'' 3 °C se calculează în contnuare: αe k m Qm Qp ηsc
17
VII.Calculul hidraulic al schimbătorului
de căldură
Scopul principal al acestui calcul este acela de a determina pierderile de sarcină (căderile de
presiune) pe traseul celor doi agenți care circulă prin aparat. Determinarea pierderilor de sarcină
este necesară pentru a dimensiona pompele sau ventilatoarele ce deservesc instalațiile în care
sunt montate aparatele respective.
Pierderile de sarcină se calculează cu ajutorul unei relații de forma:
N
Δp Δpλ Δpξ
2
m
În care:
Δpλ -este pierderea de sarcină necesară învingerii rezistențelor de frecare liniare care
se produc în canalele cu secțiune constantă.
Δpξ -este pierderea de sarcină necesară învingerii rezistențelor locale,în coturi,
îngustări și lărgiri de secțiune, ramificații etc.
18
2 N
l w
Δpλ λ ρ 888.073 2
d 2 m
Viteza agentului termic secundar trebuie calculată separat , ea putând lua valori astfel:
m
w'r 1.5 valoare preliminară aleasă din intervalul (0.5;1.5)
s
kg
G2 3.360
Din s Rezultă D'r 0.029 m valoare preliminară
kg
ρ2m 954
3
m m
w'r 1.5
s
Vom alege din Anexa 13 o valoare cât mai apropiată de această valoare preliminară a
19
diametrului racordului și anume: Dr 0.06 m cu grosimea țevii de 3 mm rezultând valoarea
diametrului interior a racordului de m
Di 0.054
m
wr 1.5
Viteza de intrare în racord a agentului secundar rămâne cea preliminară : s
În continuare vom calcula suma pierderilor de sarcină locale centralizând toate datele în
tabelul următor:
2
ρ w
Tipul rezistențelor Bucăți ξ ρ w ξ
2
Fig 7
kg m N
3 s 2
m m
1 2 0.5 ρ2m 954 wr 1.5 1073.2
20
4 Dab v'' Drab este diametrul racordului de abur
Drab unde:
3.14 v ab Dab este debitul de abur, Dab 0.19945
este: Drab 70 mm
Drcond 25 mm
21