Gărzile pretoriene de la Augustus până la anul celor patru împărați

Inițial prin pretorieni se înțelegea în sensul mai larg al cuvântului cei care păzeau un
magistrat-general . Scipio Africanul a fost primul care a folosit o gardă recrutată pentru al
păzi. Odată cu debutul războaielor civile din primul secol al erei precreștine, ascensiunea
generalilor a făcut necesară o bază armată mai sigură, de obicei paza unui magistrat era
efectuată de 12 lictori, dar în cazul personajelor foarte importante care au creat adversități în
jurul lor, s-a format o pază mai serioasă. Iulius Caesar În încercarea de a demonstra că se
încrede în jurămintele de fidelitate ale aristocratiei senatoriale, a renunțat la garda personală,
după cum se știe acest gest l-a costat viața .

Urmașul său, nepotul și fiul său adoptiv nu a mai avut aceași încredere generoasă în oameni
de care a dat dovadă Iulius Caesar. Suetonius amintește că a cerut și a primit permisiunea să
fie secondat de gărzi și în senat. Mai mult el purta, după același autor, o platoșă sub togă
atunci când trebuia să meargă în acest for. Octavian a fost mult mai ponderat și răbdător decât
impulsivul său unchi. A neglijat toate formele exterioare ale puterii absolute și a încercat să
mențină instituțiile republicii. Doar că în acest proces el a golit de însemnatate principalele
magistraturi ale res publica. După înfrângerea lui Antonius la Actium și ocuparea Egiptului