ASOCIATIA PENTRU PROMOVAREA INVATAMANTULUI EUROPEAN BACAU

SCOALA SANITARA POSTLICEALA ANA ASLAN ONESTI

IGIENA GENERALA SI
EPIDEMIOLOGIE

SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE

 
 Prof. ALINA- ELENA RADU Elev: Obritenschi Marta
VIRUSURILE
GRIPALE
 Virusul gripal
Virusul gripal (Myxovirus influenzae)
apartine familiei Orthomyxoviridae. Are o forma
sferica, cu diametrul de 80-120 mm.
Virusul gripal contine un lant unic negativ ARN
compus din 8 fragmente care codifica 10
proteine virale (materialul genetic al virusului).
Fragmentele de ARN au un invelis proteic
comun, care le uneste formand nucleoproteidul.
Invelisul exterior este constituit dintr-o
membrana lipidica; lipidele sunt raspunzatoare
pentru complicatiile grave care afecteaza omul
in timpul bolii.
La suprafata virusului se afla structurile superficiale -
hemaglutinina (denumita astfel dupa capacitatea de
a aglutina eritrocitele) si neuraminidaza (enzima).
Hemaglutinina asigura capacitatea virusului de a se
uni cu celula receptor.
Neuraminidaza raspunde, in primul rand, de
capacitatea particulei virale de a patrunde in celula
gazda si, in al doilea rand, de capacitatea particulelor
virale de a iesi din celula dupa multiplicare.
Nucleoproteidul (denumit si antigen-S) are structura
specifica de tip; determina tipul virusului (A, B sau
C).
Structurile superficiale (hemaglutinina si
neuraminidaza) au specificitate de subtip si de
tulpina; determina diferitele tulpini ale unui tip de
virus. Exista 16 subtipuri antigenice ale
hemaglutininei (H1-H16) si 9 ale neuraminidazei (N1-
N9). Aceste antigene sunt supuse variatiei.
Exista 3 tipuri de virus gripal: A, B si C
Virusul gripal A produce imbolnavirea
de gravitate medie sau mare. Infecteaza atat
omul cat si unele animale domestice (calul,
porcul, pasarile). Virusul gripal A este
responsabil de aparitia pandemiilor si a
epidemiilor extinse. Sunt cunoscute o
multitudine de subtipuri ale gripei A. Acestea
se clasifica dupa antigenii superficiali
(hemaglutinina si neuraminidaza). In
momentul de fata sunt cunoscute 16 tipuri de
hemaglutinina si 9 tipuri de neuraminidaza.
O caracteristica importanta a virusului este
specificitatea, ce consta in faptul ca virusul
gripal nu poate avea 2 cauze diferite.
Gripa A(H1N1)2009, cunoscută şi sub
numele de ‘gripă porcină’ sau ‘noua gripă’, este
o afecţiune respiratorie acută contagioasă.
Ea este provocată de un virus gripal de tipul A,
subtipul H1N1. Infecţia cu acest virus poate fi
mai gravă decât infecţia cu virusurile gripale
sezoniere, majoritatea populaţiei fie nu prezintă
imunitate, fie are o imunitate scăzută la această
tulpină de virus.
Primele cazuri de infecţii respiratorii datorate
noului virus gripal A(H1N1) au fost
înregistrate în martie 2009 în mai multe
zone ale Mexicului.
De atunci, virusul a continuat să se
răspândească în America de Nord, Europa,
Asia şi Oceania. Datorită amplorii răspândirii
sale, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a
ridicat nivelul de alertă la faza 6,
sau pandemie, faza în care virusul este
răspândit la nivel mondial. Se estimează că
după câteva luni, şi în cazul în care se iau
măsurile corespunzătoare, numărul de
persoane afectate va începe să scadă,
situaţia revenind la normal.
Virusul gripal B are o mult mai mare
stabilitate antigenica.
Tulpinile virusului gripal cele mai raspandite si
frecvent izolate atat in sezoanele gripale, cat si al
epidemiilor sunt A/H3N2, A/H1 N1 si mai putin B.
Programul OMS de supraveghere a gripei arata ca
in sezonul gripal 2004-2005 a predominat A/H3
N2(4, 5).
Unica metoda eficienta de protectie individuala
impotriva infectiei gripale este vaccinarea.
Virusul gripal B este capabil sa isi
modifice structura antigenica. Gripa de
tip B este prezenta numai la om si are
manifestari epidemice moderate, cu o
evolutie lenta.
Virusul gripei C este destul de
putin studiat. Este cunoscut ca, spre
deosebire de virusurile A si B, acesta
contine doar 7 fragmente de acid
ribonucleic si un antigen superficial.
 Virusul gripal C infecteaza doar omul.
Simptomele bolii sunt de obicei foarte usoare sau
nu se manifesta deloc. Acesta nu produce
epidemii si nu duce la urmari serioase. Este cauza
unor imbolnaviri sporadice, in special la copii.
Structura antigenului nu este supusa unor astfel
de transformari ca la virusul gripei A.
Imbolnavirile produse de virusul gripal C coincid
deseori cu epidemia gripei de tip A. Tabloul clinic
este la fel ca si in cazul formelor usoare si
moderat severe ale gripei A.
Sistemul international de codare a
virusurilor gripei.
Nomenclatura virusurilor gripale
foloseste un sistem international de
codare. Aceasta indica: tipul virusului,
gazda de origine (pentru tulpini
animale ale tipului A), originea
geografica, numarul tulpinii, anul
izolarii, subtipul antigenic.
De exemplu: A/Bangkok/1/79(H3N2)
este un virus de tip A, izolat in
Bangkok in 1979.
 Variatia antigenica este particularitatea
fundamentala a virusurilor gripale A si B.
Aceasta are loc la nivelul antigenilor
superficiali ai virusului (hemaglutinina si
neuraminidaza). Cel mai probabil este un
mecanism evolutiv de adaptare a virusului
pentru asigurarea supravietuirii.
Exista doua mecanisme ale variatiei
antigenice: minora (antigenic drift) si majora
(antigenic shift).
La virusul gripal A se intalnesc ambele
variatii antigenice, in timp ce la virusul B
se manifesta numai variatia antigenica
minora.
Variatia antigenica minora (antigenic drift)
se produce in perioada interpandemica la
toate tipurile de virusuri. Acestea sunt
mutatii de mica importanta in genele care
codifica hemaglutinina si neuraminidaza. De
regula, astfel de transformari se produc in
fiecare an. Ca urmare apar epidemii;
apararea data de contactele anterioare cu
virusul se mentine, dar este insuficienta.
Variatia antigenica majora (antigenic shift)
La intervale neregulate de timp (10-40 de
ani) apar virusuri cu deosebiri mari fata de
populatia de baza
 Aceste modificari afecteaza semnificativ structura
antigenica a hematoglutininei si, mai rar, a
neuraminidazei. In prezent, mecanismul de formare a
noilor tulpini ale virusului gripal nu este in totalitate
cunoscut. Una din teoriile existente se bazeaza pe
recombinarea genelor virusului gripal la animale
(pasari, porci) si om. Atunci cand o celula receptoare
este infectata concomitent cu tulpini animale si umane,
poate produce un virus cu hemaglutinina sau
neuraminidaza complet noua.
Ca urmare a variatiei antigenice majore (shift) se
formeaza tulpini absolut noi de virusuri, in fata carora
marea majoritate a populatiei nu are imunitate. Aceste
mutatii sunt specifice doar virusurilor de tipul A si
sunt responsabile de aparitia pandemiilor.
Copiii şi bătrânii trebuie vaccinaţi .
Cea mai eficientă metodă de prevenire a
infecţiei cu virusul gripal, indiferent că este vorba
despre cel sezonier sau cel nou, rămâne
vaccinarea. Orice persoană sănătoasă poate fi
vaccinată împotriva virusului sezonier începând
de la jumătatea lunii octombrie şi până la
începutul lunii decembrie. Categoriile de risc,
reprezentate de vârstnici, copii, femei
însărcinate, bolnavi cronic şi de cadre medicale,
vor fi vaccinate gratuit. Începând din decembrie,
aceleaşi categorii vor beneficia şi de vaccinarea
împotriva virusului AH1N1.
Cum te protejezi ?

-Foloseşte batiste igienice de unică folosinţă în

caz de tuse sau de strănut. Un singur strănut
este suficient pentru a elibera 100.000 de
picături care poartă virusul răcelii, au observat
specialiştii.
-Evită, pe cât posibil, aglomeraţia şi contactul
cu persoanele bolnave, deoarece, conform
observaţiilor oamenilor de ştiinţă americani,
virusurile circulă cu o viteză de 90 de metri pe
oră.
 În momentul de faţă, sunt în circulaţie o serie
de virusuri care generează aşa-zise viroze
respiratorii. Pe lângă acestea, circulă şi
virusurile gripale, faţă de care ne putem
proteja prin vaccinare. Prevenirea îmbolnăvirii
se poate face aplicând cu stricteţe regulile de
igienă personală şi de grup.
Astfel, dacă suntem bolnavi, trebuie să
stăm acasă şi să anunţăm medicul de
familie, care va şi stabili o schemă
terapeutică iniţială. În tot acest interval,
va trebui să folosim din abundenţă apa şi
săpunul pentru a ne spăla pe mâini. Nu
trebuie să tuşim sau să strănutăm în
căuşul palmei, ci trebuie să folosim batiste
de unică folosinţă, pe care, după folosire,
să le aruncăm la gunoi. Dacă ne vine să
strănutăm şi nu avem la îndemână o
batistă, atunci va trebui să strănutăm spre
umăr sau în manşetă. Va trebui să aerisim
în mod repetat camera în care stăm şi să
scuturăm bine lenjeria.