Cobzaru Loredana Ionela

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

Facultatea de Filosofie și Stiințe Social – Politice
Specializarea Relații Internaționale și Studii Europene
Anul III, Grupa II

Delimitări ale spațiului cultural european

Lucrarea de referință pe care o vom avea în vedere în această lucrare este cea a lui
Jacques Le Goff „Evul Mediu și nașterea Europei”. Această lucrare își propune să ilustreze
ideea că Evul Mediu este epoca apariției și genezei Europei ca realitate și reprezentare și că el
a constiuit perioada decisivă a nașterii, copilăriei și tinereții Europei , fără ca oamenii din
acele secole să fii avut ideea sau inteniția de a constitui o Europă unită.

Jacques Le Goff este unul dintre cei mai importanți scriitori occidentali care dezvoltă
tema genezei Europei axându-se pe estul acesteia și fixând totul în centrul Occidentului, el
susține că primul spațiu care a devenit european este cel bizantin. Constantin Noica se sitează
în cealaltă parte, cea răsăriteană, tratând aceeași temă ca și Goff în lucrarea „Modelul Cultural
European” și susținând că cultura europeană este singura cultură în adevăratul sens al
cuvântului, celelalte fiind doar niște configurații culturale1.

Pe parcursul cărții sale Le Goff urmărește să demonstreze că Europa s-a constituit în

Evul Mediu prin intermediul unei culturi creștine comune, de la conceptele de „națiune” și
„unitate” și de la acceptarea ideii de progres. Cel mai important de evidențiat este că autorul
nu aduce în vedere nici o idee de a altor istorici sau oameni politici cu privire la constituirea
Europei, ci acesta face trecerea prin diferite perioade și transformări sociale ce au condus la
formarea Europei de acum în subcapitole precum: „Progrese în agricultură”, „Reforma
gregoriană: separarea dintre clerici și laici”, „Foametea și războiul” sau „ Ciuma neagră”. 2

Jacques Le Goff denumește Evul Mediu ca fiind „un agent transmițător al

Antichității”3 asta deoarece aceasta nu a costituit doar perioada în care s-au pus bazele
formării Europei ci mai degrabă transmiterea culturilor Antichității care au facilitat
dezvoltarea acesteia.

In comparație cu Le Goff, Constantin Noica pare să se axeze mai mult pe structura

culturii europene decât pe moștenirea preluată de aceasta. În conncepția sa, spațiul european
nu se rezumă doar la cel occidental ci și la cel răsăritean sau bizantin. Pentru Noica, ideea de
european se rezumă la paradoxuri precum cele discutate la Niceea (cum poate fi Dumnezeu,

1
https://documents.tips/documents/modelul-cultural-european-constantin-noica.html
2
http://revista22online.ro/1969/.html
3
Le Goff Jacques, Evul Mediu și Nașterea Europei, Iași, Polirom, 2005, p.15

1
Cobzaru Loredana Ionela
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași
Facultatea de Filosofie și Stiințe Social – Politice
Specializarea Relații Internaționale și Studii Europene
Anul III, Grupa II

în același timp, Unu și Trei) și la preluarea mitologiei Noului Testament. Conform lui, Europa
a avut la bază doua moșteniri: cea greacă și învățătura creștină.4

Paul Valery tratează și el tema omului european într-unul dintre eseurile sale „Nota
(sau Europeanul)” din volumul „Cartea spiritului și alte eseuri”. Problema tratată de acesta
este una filosofică, ce vizează liberatatea și începuturile pământului european. Pentru autor
popor european înseamnă: „...toate popoarele care au suportat în cursul istoriei cele trei
infuențe majore pe care le voi enumera...prima este influența Romei...a urmat influența
creștinismului...și virtuțile de la greci.”.5 De asemenea, a fi european înseamnă, pentru Valery,
să deți spirit de curaj și certitudine, altfel spus, spirit de european, spirit asociat cu numele lui
Traian, Caesar, Gaius și Vergiliu „...acolo unde numele lui Aristotel, Platon și Euclit au o
semnificație și o autoritate simultane, acolo este Europa.”.

Papa Pius al doilea a fost primul care a propus ideea unei Europe. El a scris în 1458 un
text intitulat „Europa”, urmat de un altul intitulat „Asia”. Alți specialiști care au tratat tema
„ideii” europene au fost Marc Bloch în lucrarea „Europa a apărut atunci când Imperiul Roman
s-a prăbușit” și Lucien Febvre care a reluat fraza adaugând „Să spunem că mai degrabă
Europa devine o posibilitate de îndată ce Imperiul se dezagregă”.

Evul Mediu a fost perioada în care s-au pus bazele celor mai importante caracteristici
ale Europei de astăzi: diviziunile și opozițiile dintre Vest-Est și Nord-Sud, amestecul
populațiilor sau bazele unificatoare ale culturii.

Epoca patristică (secolele IV-X) reprezintă perioada de sfârșit a Antichității și de

început al Evului Mediu atunci când s-a început constituirea Europei dar nu mai înainte de
creștinarea Imperiului Roman în perioada lui Augustin. Am putea desemna ca moment de
referință asupra formării Europei anul 325 d. Hr. când a fost conceput crezul la cel mai mare
sinod de la Niceea. Constantin Noica în capitolul „Când începe cultura europeană” susține:
„...cultura europeană se naște printr-o categorică ruptură: față de natură în primul rând, față de
rațiunea obișnuit cunoscătoare, în al doilea rând, și în ultimul rând față de antichitate. Se naște
anume în 325 al erei noastre, la Niceea”6.

Nu putem vorbi de o Europă până în secolul XIII când cuvânul „european” s-a auzit
pentru prima dată în limba franceză în 1721. Până atunci era cunoscută drept „Lumea
Creștină” sau „Creștinătatea”.

Cultura europeană deține câteva moșteniri fără de care Europa de astăzi nu s-ar fi
dezvoltat astfel și anume: cea romană, cea greacă și cea creștină.

4
https://documents.tips/documents/modelul-cultural-european-constantin-noica.html
5
Valery Paul, Criza spiritului și alte eseuri, Iași, Polirom, 1996, p. 227
6
Noica Constantin, Modelul Cultural European, București, Humanitas, 1993, p.65

2
Cobzaru Loredana Ionela
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași
Facultatea de Filosofie și Stiințe Social – Politice
Specializarea Relații Internaționale și Studii Europene
Anul III, Grupa II

Civilizația romană a constituit un element semnificativ în dezvoltarea Europei mai ales

datorită construcției sale politico-juridice și militare, gradul de urbanizare și latinizare a
civilizației sale. Fundamentele civilizației romane se rezumă la istoria etruscilor. Originea
acestora a fost mult dezbătută pe parcursul istoriei, existând numeroase teori cu privire la
originea acestora însă cea mai confirmată ipoteză a fost cea a lui Herodot care susține că
etruscii aparțin coastei de est a Asiei Mici.

Principala moștenire romană lăsată culturii europene este latinitatea. Aceasta a

contribuit într-un mod decisiv la formarea și afirmarea civilizației europene de astăzi. Limba
latină nu a constituit doar un mijloc de comunicare în spațiul european (deși aceasta se
regăsește acum în 2/3 din lexicul românesc) ci și una de cultură a acestuia. Banciu Angela
susține în cartea sa „Cultură și civilizație europeană” că „Limba latină a fost unul dintre
instrumentele generatoare de gandire originală, eficace și durabilă pe care le-a cunoscut
omenirea.”7.

Ceea ce diferențiază civilizația romană de cea greacă este aceea că deși civilizația
romană era una urbană, marile virtuți ale sale provin din mediul țărănesc. Aceștia socoteau
satul ca un mediu sacru al omului moral și religios mai ales, de aici și legătura stânsă a omului
roman față de pământ și dreptul de proprietate al acestuia.

Alte moșteniri preluate de la romanitate sunt: legislația și dreptul, administrația

romană, sistemul de învățământ în formă organizată (pe cicluri), arta construcției drumurilor,
arta militară și elemente de civilizație (tehnică, administrație, jurisdicție, organizarea
învățământului).

Cea de-a doua moștenire importantă în cultura europeană este cea greacă sau egeeană.
La fel ca civilizația romană, s-au conturat mai multe teori cu privire la începuturile civilizației
egeene însă trei dintre acestea au fost cele mai importante. Prima dintre ele, Teoria
emigrațiilor, consideră că formarea civilizației egeene s-a bazat pe o emigrație succesivă din
Asia și Africa. Potrivit celei de a doua, Teoria influențelor, istoricii socotesc că poporul grec
s-a format pe baza influențelor orientale și egiptene. Iar cea din urmă teorie, cea a evoluției,
susține că grecii s-au format printr-o evoluție lentă chiar în zona ariei egeene, în ciuda
emigrațiilor și al influențelor orientale și egiptene. Se consideră în final că adevărul se află în
combinația tuturor celor trei teori ale evoluțiilor poporului egeean deoarece acestea au o
contribuție egală la nașterea civilizației grecești.

Pe lângă moșteniri precum educație, spiritul civic, instituții, democrație și politică,

Grecia Antică a lăsat ca și moștenire importantă culturii europene moderne „ o știință
cutezătoare și o cultură strălucitoare”8. Fiecare dintre acestea aveau la bază slăvirea și
cunoașterea omului și se foloseau pentru aceasta o gândire științifică depărtându-se treptat de

7
Banciu Angela, Cultură și civilizație europeană, București, Luminalex, 2003, p. 108
8
http://www.referat.ro/referate/Stiinta_si_arta_in_Grecia_antica_4877.html

3
Cobzaru Loredana Ionela
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași
Facultatea de Filosofie și Stiințe Social – Politice
Specializarea Relații Internaționale și Studii Europene
Anul III, Grupa II

cea religioasă spre deosebire de romani pentru care religia a constituit un element foarte
important în dezvoltarea lor ca și popor.

Alte moșteniri impotante lăsate de greci culturii europene au fost: dezvoltarea orașelor,
democrația ca formă ce garanta respectarea drepturilor și libertăților omului, viața politică a
acestora, de la formarea polis-urilor până la cercetarea politicii lor. Putem susține, așadar, că
grecii s-au dezvoltat ca niște „inventatori ai politicii”.

Creștinătatea a reprezentat alt element important în dezvoltarea Europei de astăzi.

După cum spuneam și la început, apariția creștinismului a marcat sfârșitul Antichității și
începutul Evului Mediu și o dată cu aceasta începuturile dezvoltării Europei de acum.

Filosofia creștină a fost o filosofie mult mai simplă decât cea greacă a lui Platon sau
Aristotel. Aceasta viza atât lumea bogaților cât și a săracilor tocmai de aceea reușind să
exercite asupra lor o forță mult mai puternică. Această filosofie avea ca sursă de dezvoltare
Biblia sau Sfânta Scriptură, o culegere de cărți ce conțin izvorul credinței creștine.

Rolul creștinătății și a Bisericii creștine în dezvoltarea culturii europene a fost unul de

o importanță majoră deoarece aceasta nu s-a impus doar „în plan spiritual, ci și în constituirea
practică a vieții, a civilizației europene.”9 Prin apariția monarhiei reușește să unifice puterea
statului cu cea a Bisericii dezvoltând un control desăvârșit asupra societății. Mai mult decât
atât, prin ideile spitituale promovate de creștinism, Biserica, conferă oamenilor un sentiment
de siguranță interioară creându-le suportul spiritual necesar pentru depășirea dificultăților
vieții, lucru ce i-a facilitat foarte mult impunerea în plan politic.

În definitiv, concluzionând cele de mai sus, văzută la începutul secolului XXI, Europa
la sfârșitul secolului XV pare să fi fost supusă numeroselor încercări și schimbări ale Evului
Mediu. La începutul capitolului „Zămislirea Europei” Le Goff spune: „Un istoric faimos a
scris: Imperiul Roman nu a murit de moarte bună, ci a fost asasinat. Iar din acest asasinat s-ar
fi născut Evul Mediu.”10 iar eu aș adăuga că și o dată cu acesta cultura europeană, o cultură ce
are la bază o evoluție a secolelor și a diferitelor civilizații ce au luat parte la fomarea acesteia.
Astfel că, atât Jacques Le Goff cât și ceilalți autori amintiți pe parcursul lucrării, ne-au condus
la ideea că civilizația și cultura europeană de astăzi s-a format odată cu sfârșitul Antichității și
începuturile Evului Mediu și cu participarea și dezvoltarea mai multor culturi medievale
precum cea creștină, romană și greacă.

9
Banciu Angela, Cultură și civilizație europeană, București, Luminalex, 2003, p.121
10
Le Goff Jacques, Evul Mediu și Nașterea Europei, Iași, Polirom, 2005, p.24

4
Cobzaru Loredana Ionela
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași
Facultatea de Filosofie și Stiințe Social – Politice
Specializarea Relații Internaționale și Studii Europene
Anul III, Grupa II

Bibliografie:

Cărți:

 Banciu Angela, Cultură și civilizație europeană, București, Luminalex, 2003

 Le Goff Jacques, Evul Mediu și Nașterea Europei, Iași, Polirom, 2005
 Valery Paul, Criza spiritului și alte eseuri, Iași, Polirom, 1996,
 Noica Constantin, Modelul Cultural European, București, Humanitas, 1993

Surse web:

 https://documents.tips/documents/modelul-cultural-european-constantin-noica.html
 http://revista22online.ro/1969/.html
 https://documents.tips/documents/modelul-cultural-european-constantin-noica.html
 http://www.referat.ro/referate/Stiinta_si_arta_in_Grecia_antica_4877.html
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Grecia_Antic%C4%83