UNIVERSITATEA DIN ORADEA

Facultatea de ŞtiinŃe Economice

DODESCU Anca GIURGIU Adriana

ECONOMIE EUROPEANĂ

Curs organizat sub patronajul Modulului European Jean Monnet: “European

Economic Integration”, conform Agreement no. 2004-3205 / 001-001 JMO JMO,
finanŃat prin Programul European Socrates-Erasmus, Jean Monnet Project 2004;

Director de proiect: Prof.Dr. Anca Dodescu;

Membrii echipei de proiect: Prof.dr. Mihai Berinde,

Lect.dr. Adriana Giurgiu

Oradea

2007-2008
 CUPRINS

Cursul nr. 1. Structura, caracteristicile şi obiectivele disciplinei “Economie Europeană” 3

Cursul nr. 2 – Câteva date importante despre economia actuală a UE ............................... 7

Cursul nr. 3 – Delimitări conceptuale şi teorii ale integrării economice europene........... 10

Cursurile nr. 4-7 – EvoluŃia procesului de integrare economică europeană ..................... 14

Cursul nr. 8 – Acquis-ul şi dreptul comunitar. Structura instituŃională a UE. .................. 43

Cursul nr. 9 – Structura instituŃională a UE (continuare).................................................. 52

Cursul nr. 10 – Tratatul ConstituŃional şi Tratatul de Reformă. ....................................... 61

Cursul nr. 11 – Bugetul Uniunii Europene........................................................................ 81

2
 Cursul nr. 1. Structura, caracteristicile şi
obiectivele disciplinei “Economie Europeană”
Structura disciplinei:

28 ore curs şi 28 ore seminar, desfăşurate pe parcursul a 14 săptămâni

Caracteristicile disciplinei:

se adresează studenŃilor din anul II de studii de licenŃă

disciplină de specialitate, creditată cu 5 credite ECTS

Obiectivele disciplinei:

Această disciplină vizează dobândirea următoarelor competenŃe:

cunoaşterea determinanŃilor proceselor de integrare economică regională;

recunoaşterea tendinŃelor de integrare regională, specifice dinamicii economice
actuale

explicarea tendinŃelor de integrare şi de globalizare din perspectiva unor modele
teoretice actuale

familiarizarea cu categoriile economice specifice procesului de integrare economică
europeană;.

înŃelegerea determinanŃilor arhitecturii instituŃionale a Uniunii europene,

prezentarea cadrului teoretic şi real al integrării economice europene şi, în ultimă
instanŃă, formarea discernământului necesar pentru aprecierea obiectivă a:
•procesului istoric de integrare economică europeană;
•cadrului istoric, instituŃional, legal şi decizional al integrării economice europene;
•cadrului conceptual şi teoretic al integrării economice europene;
•contextului actual al aprofundării integrării şi al extinderii Uniunii Europene

analiza aspectelor specifice ale funcŃionării PieŃei Unice Interne,

analiza efectelor generate de fenomenele de integrare economică;

dezbaterea particularităŃilor procesului de integrare monetară europeană;

experimentarea mecanismelor funcŃionale ale politicii UE în domeniul concurenŃei;

analiza procesului de extindere a Uniunii europene.

2. ConŃinut şi formă de evaluare

Cursul are un conŃinut structurat logic, fiind descris în Fişa disciplinei

Forma de evaluare şi notare este descrisă în Fişa disciplinei

Descrierea contextului istoric privind evoluŃia procesului de

integrare europeană.

•Perioada postbelică timpurie

In 1945, o familie de oriunde din Europa se găsea într-o naŃiune care a fost sau fusese: (a)
condusă de un dictator fascist brutal, (b) ocupată de o armată străină sau (c) ambele.

Ca un rezultat direct al acestor eşecuri guvernamentale, zeci de milioane de europeni erau
morŃi, iar economia Europei zăcea în ruine.

cel de-al Doilea Război Mondial nu a fost un eveniment istoric izolat: cel de-al Doilea
Război Mondial a început după doar două decenii de la cataclismul provocat de Primul Război

3
Mondial (1914-18), fiind a patra oară în 130 de ani când FranŃa şi Germania au fost în centrul unor
războaie devenite tot mai înspăimântătoare.
Un climat propice schimbărilor radicale

...... refugiaŃi, foamete şi instabilitate politică

Preocupări primordiale şi ideologii conducătoare în 1945

•Cum poate Europa să evite un alt război?

SoluŃiile oferite s-au bazat pe păreri ce Ńineau de cauzele războiului.

S-au afirmat astfel trei şcoli de gândire:
–Condamnarea marelui perdant  plan înaintat de Secretarul Trezoreriei Statelor Unite,
Henry Morgenthau, în 1944, care a căutat să evite alte războaie europene viitoare prin distrugerea
industriei Germaniei şi convertirea acesteia într-o „Ńară eminamente agricolă şi pastorală, în
caracter”.
–Cea de-a doua şcoală, Marxism-Leninismul sau naŃionalismul distructiv, a dat vina pe
capitalism pentru majoritatea relelor din lume, inclusiv cele două războaie mondiale. Această părere
a sugerat că soluŃia era comunismul.
–Cea de-a treia a dat vina pe naŃionalismul distructiv, soluŃia fiind integrarea cât mai strânsă
a tuturor naŃiunilor europene. In timp ce dorinŃa pentru o Europă unită era auzită după războiul
dintre 1914-18 şi în timpul războiului dintre 1939-45, declaraŃia cea mai faimoasă a acestei şcoli a
fost discursul lui Winston Churchill din 1946 – „Statele Unite ale Europei” (puteŃi să îl ascultaŃi pe
http://www.ena.lu).

ApariŃia unei Europe divizate: Războiul Rece

•SoluŃia integrării europene a triumfat în cele din urmă, dar acest deziderat a fost departe de
îndeplinire în anii 1940.
•Majoritatea Ńărilor europene sau se luptau cu restabilirea propriilor guverne şi economii sau
erau sub ocupaŃie militară directă.
•Germania şi Austria au fost împărŃite în zone americane, franceze şi sovietice.
•În Europa de Vest, anii 1945 şi 1946 au trecut fără a se înregistra progrese semnificative în
dezvoltarea unei arhitecturi postbelice. CapacităŃile de guvernare limitate ale guvernelor din Europa
de Vest au fost supraîncărcate de situaŃia umanitară jalnică.
•Lucrurile s-au mişcat mai repede în Europa de Est. Uniunea Sovietică începuse deja
implementarea propriei viziuni a unei Europe noi, încă din timpul războiului. Comunismul a fost
impus în Ńările, independente odinioară cum ar fi Estonia, Letonia şi Lituania, iar în 1948 partidele
comuniste au preluat puterea în Albania şi Yugoslavia şi câştigau teren în Grecia. La alegerile
parlamentare din 1946, comuniştii au câştigat 19 procente din vot în Italia şi 29 procente în FranŃa.

EmergenŃa Europei divizate (vezi hărŃile din slide-uri)

U.E. – 27 State membre

Uniunea Europeană are acum 27 State Membre, ca rezultat a cinci valuri de extinderi
(aderări):

1957: Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg

1973: Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie;

1981: Grecia;

1986: Spania şi Portugalia;

1995: Austria, Finlanda şi Suedia;

2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia şi
Ungaria,

2007: România şi Bulgaria

4
 Uniunea Europeană se pregăteşte pentru noi extinderi.
Acest proces are ca scop extinderea paşnică a zonei de stabilitate şi prosperitate către noi
membri.

U.E. – 3 State candidate

Alte două state candidate au deschis negocierile de aderare în 2005:

Turcia (se prevede să adere în 2015)

CroaŃia (se prevede să adere în 2009)
Consiliul European din 15-16 decembrie 2005 a decis acordarea statutului de tara
candidată şi fostei Republici Iugoslave a Macedoniei.

Alte Ńări iau în considerare depunerea candidaturii lor în viitorul apropiat.

U.E. - State potenŃial candidate (Balcanii de Vest - a se vedea slide-urile cu hărŃile

aferente)
In ianuarie 2006, Comisia Europeană a adoptat o Comunicare cu privire la “Balcanii de Vest
pe calea spre UE: consolidarea stabilitatii si cresterea prosperitatii”.
•Statele din Balcanii de Vest potentiale tari candidate sunt:
–Albania,
–Bosnia si Hertegovina,
–Serbia si Muntenegru,
–inclusiv Kosovo respectandu-se Rezolutia 1244 a Consiliului de Securitate al NaŃiunilor
Unite.
•Procesul de Stabilitate si Asociere (PSA) este politica cadru a Uniunii Europene
pentru tarile din Balcanii de Vest, pe toata perioada pana la o eventuala aderare.
•PSA are trei obiective, in special
–stabilitatea si o trecere rapida la economia de piata,
–promovarea cooperarii regionale
–perspectiva integrarii in Uniunea Europeana.

Tratatele UE

La baza procesului de integrare europeană stau următoarele Tratate:

Tratatul de la Paris (1951)

Tratatul de la Roma (1957)

Actul Unic European (1986)

Tratatul de la Maastricht (1992)

Tratatul de la Amsterdam (1997)

Tratatul de la Nisa (2000)

Tratatul de la Lisabona (13 decembrie 2007)

Misiunea U.E.

Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relaŃiile dintre statele membre şi între
popoarele acestora, într-o manieră coerentă, având drept suport solidaritatea, scopul fiind de
menŃinere a păcii pe continent, în vederea asigurării condiŃiilor pentru prosperitate economică şi
bunăstare.

Obiectivele U.E.

•Principalele obiective ale Uniunii Europene sunt:

promovarea progresului economic şi social (piaŃa unică a fost instituită în 1993, iar
moneda unică a fost lansată în 1999);

5

să afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internaŃională (prin ajutor umanitar
pentru Ńările nemembre, o politică externă şi de securitate comună, implicare în rezolvarea crizelor
internaŃionale, poziŃii comune în cadrul organizaŃiilor internaŃionale);

să instituie cetăŃenia europeană (care nu înlocuieşte cetăŃenia naŃională, dar o
completează, conferind un număr de drepturi civile şi politice cetăŃenilor europeni);

să dezvolte o zonă de libertate, securitate şi justiŃie (legată de funcŃionarea pieŃei interne şi
în particular de libera circulaŃie a persoanelor);

să existe şi să se consolideze în baza dreptului comunitar (corpul legislaŃiei adoptate de
către instituŃiile europene, împreună cu tratatele fondatoare);

InstituŃiile U.E.

•Pentru realizarea acestor obiective, cinci instituŃii sunt implicate în conducerea Uniunii
Europene:

Parlamentul European (ales de către popoarele statelor membre şi reprezentând cetăŃenii
UE),

Consiliul European (reprezentând guvernele statelor membre),

Comisia Europeană (executivul şi organismul cu drept de a iniŃia legislaŃie – reprezentând
UE în ansamblu),

Curtea de JustiŃie (care asigură compatibilitatea cu dreptul comunitar),

Curtea de Conturi (responsabilă de controlul folosirii fondurilor comunitare).

Organismele U.E.

•InstituŃiile U.E. sunt sprijinite de alte organisme:

Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor – ECOSOC (organisme
consultative care acordă sprijin ca poziŃiile diferitelor categorii sociale şi regiuni ale Uniunii
Europene să fie luate în considerare),

Avocatul Poporului în Uniunea Europeană (care se ocupă de plângerile cetăŃenilor cu
privire la administraŃia la nivel european),

Banca Europeană de InvestiŃii – BEI (instituŃia financiară a UE) şi Banca Centrală
Europeană – BCE (răspunzătoare de politica monetară în zona euro).

Simbolurile U.E.

•Drapelul european este albastru, cu 12 stele. A fost adoptat iniŃial de către Consiliul
Europei, în 1955, şi a devenit drapelul oficial al ComunităŃii Europene în mai, 1986. Numãrul
stelelor nu are legãturã cu numãrul statelor membre; ele formeazã un cerc şi sunt dispuse precum
orele pe cadranul unui ceas, simbolizând plenitudinea şi perfecŃiunea.
•Imnul european, adoptat în iunie 1985 de către Consiliul european de la Milano, este „Oda
bucuriei”, preludiul celei de-a patra pãrŃi a Simfoniei a IX-a de Beethoven.
•Moneda unicã europeanã – Euro – a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1999 şi a început sã fie
distribuitã, în bancnote şi monede, în toate statele membre UE, începând cu 1 ianuarie 2002. Sigla
monedei este litera inspiratã din litera greceascã epsilon şi de prima literã a cuvântului Europa, iar
cele douã linii paralele simbolizeazã stabilitatea.
•Ziua Uniunii Europene – 9 mai
•Din mai 2000, Europa are şi o devizã – „Unitate în diversitate” -, rodul unui concurs la
care au participat, cu propuneri, 80.000 de tineri, între 10 şi 20 de ani.

6
 Curs nr. 2 – Câteva date importante despre
economia actuală a UE
•Statele UE sunt foarte diferite unul faŃă de celălalt, sub aspectul dimensiunii şi populaŃiei

Câteva date importante privind populaŃia:

•Există aproximativ 480 milioane de cetăŃeni europeni, o cifră care este substanŃial mai mare
decât corespondenta sa americană sau japoneză (290 şi respectiv, 130 de milioane locuitori).
•Statele din grupul UE27 variază mult în ceea ce priveşte populaŃia
•DiferenŃele sunt uşor de remarcat atunci când statele sunt grupate în mari, mijlocii, mici şi
foarte mici – aceste categorii fiind stabilite prin compararea lor cu populaŃia unor oraşe foarte
cunoscute:
•State ‘mari’(>35 milioane); sunt mai mari decât oraşul cu populaŃia cea mai mare din lume:
–Germania (peste 82 milioane), Marea Britanie, FranŃa, Italia, Spania şi Polonia.
•State ‘mijlocii’(8-11 milioane; de mărimea unui mega-city cum este metropola Paris – zonă
metropolitană).
–Grecia, Portugalia, Belgia, Cehia, Ungaria, Suedia, Austria şi Bulgaria.
•State ‘mici’ (de dimensiunea unor oraşe ca Barcelona sau Lyon)
–Danemarca, Slovacia, Finlanda, Irlanda, Lituania, Letonia, Slovenia şi Estonia.
•State ‘foarte mici’ (de mărimea unui oraş cum este Genova)
–Cipru, Luxemburg şi Malta.
•Olanda & România sunt state cu dimensiuni între ‘mari’ şi ‘mjlocii’.
1100,0

1300,0
-100,0

€ 10.000
€ 15.000
€ 20.000
€ 25.000
€ 30.000
€ 35.000
€ 40.000
€ 45.000
€ 50.000
100,0
300,0

500,0

700,0
900,0

€ 5.000
€0

Germania 82,5 Luxemburg 45.900

Turcia 70,2
Irlanda 28.300
FranŃa 59,9
Marea 59,7 Danemarca 26.200
Italia 57,9 Austria 26.100
Spania 42,3 Olanda 25.800
Polonia 38,2 Marea 25.300
România 21,8
Belgia 25.200
Olanda 16,3
Grecia 11,0 Suedia 24.600
Portugalia 10,5 Finlanda 24.300
Belgia 10,4 FranŃa 23.700
Cehia 10,2 Germania 23.100
Ungaria 10,1
Italia
PopulaŃia 2006 (milioane)

22.800
Suedia 9,0
Austria 8,1 Spania 20.900
Bulgaria 7,8 Cipru 17.400
Danemarc 5,4 Grecia 17.300
Slovacia 5,4 Slovenia 16.400
Finlanda 5,2
Portugalia
Venit pe cap de locuitor

Irlanda 4,0 16.000

Lituania 3,4 Malta 15.800
Letonia 2,3 Cehia 14.700
Slovenia 2,0 Ungaria 12.900
Estonia 1,4 Slovacia 11.100
Cipru 0,7
Estonia 10.400
Luxemburg 0,5
Malta 0,4 Lituania 9.800
UE-25 456,8 Polonia 9.800
UE-27 486,4 Letonia 8.800
China 1288,4 România 6.762
India 1064,4
Bulgaria 6.377
SUA 291
Rusia 143,4 Turcia 6.185
Japonia 127,2 UE-25 21.400

7
 B
2,63%
S
2,25%
A
2,14%
GR
2,08%
PO
1,72%

HO PO CZ
4,34% 4,08% 1,70%
ES RO
8,64% 1,54%
Dan
1,43%
HU Slo
1,42% 0,68%
I IR
12,96% 1,34%
BG
Fin 0,54%
1,31%
Altele Lit
2,88% 0,40%
Slovenia
0,34%
LU
0,27%
F Let
13,68% 0,26%
DE
Est
18,72%
0,17%
Cip
0,16%
UK Ma
15,12% 0,06%

Ponderea participării statelor membre în PIB-ul UE

11 dintre statele UE sunt state cu venit mare pe cap de locuitor (peste media UE25) de peste
21,400 €
• Danemarca, Irlanda, Austria, Olanda, Belgia, Finlanda, Italia, Germania, FranŃa, UK
şi Suedia.

10 state au venituri medii pe cap de locuitor – de la 10,000 € la 21,000 €
• Spania, Grecia, Portugalia, Cipru, Slovenia, Malta, Cehia, Ungaria, Slovacia şi
Estonia .

5 state au venituri mici pe cap de locuitor – sub 10,000 €
• Lituania, Polonia, Letonia, România, Bulgaria (+Turcia)

Luxemburg se detaşează de celelalte prin faptul că este statul cu cel mai mare venit pe cap
de locuitor – de aprox. 2 ori mai mare ca cel al FranŃei.

2.600 mld. USD

1 Germania 14. România 213.6 mld. USD (+8.6%)
(+5% faŃă de 2005)
2 Marea Britanie 2.100 mld. USD (+5.8%) 15. Danemarca 198.4 mld. USD (+5.7%)
3 FranŃa 1.900 mld. USD (+5.4%) 16. Ungaria 197.1 mld. USD (+7.6%)
4 Italia 1.800 mld. USD (+4.5%) 17. Irlanda 186.7 mld. USD (+8.9%)
5 Spania 1.200 mld. USD (+6.5%) 18. Finlanda 182.6 mld. USD (+6.5%)
Total Top 5: 9.600,00 mld. USD 19. Slovacia 95 mld. USD (+9.6%)
8
 20. Bulgaria 75.1 mld. USD (+8.7%)
6 Olanda 602.2 mld. USD (+5.9%) 21. Lituania 54.9 mld. USD (+9.9%)
7 Polonia 566.9 mld. USD (+8.1%) 22. Slovenia 47.8 mld. USD (+7.3%)
8 Belgia 364.6 mld. USD (+5.7%) 23. Luxemburg 37.1 mld. USD (+7.0%)
9 Suedia 312.8 mld. USD (+7.1%) 24. Letonia 35.7 mld. USD (+14.3%)
10 Austria 297.7 mld. USD (+5.8%) 25. Estonia 24.5 mld. USD (+12.7%)
11 Grecia 289.4 mld. USD (+6.7%) 26. Cipru 22.4 mld. USD (+6.5%)
12 Portugalia 239.4 mld. USD (+4.2%) 27. Malta 8.1 mld. USD (+4.6%)
13 Cehia 236.5 mld. USD (+9.1%) Total UE 27: 13.888,00 mld. USD

DistribuŃia după mărimea economiilor împarte statele UE în 2 extremităŃi:

• 6 state (Germania, UK, FranŃa, Italia, Spania, Olanda şi Polonia)
însumează 10769,1 mld. USD, reprezentând aproape 80% din
economia UE (77,54%).

Celelalte economii sunt – sub acest aspect – mici, foarte mici şi chiar nesemnificative
(minuscule):
 ‘mici’ sunt economiile care reprezintă în total 19,58% din PIB-ul UE, cu o
participare individuală situată între 1%-3% din PIB-ul UE.
• Suedia, Belgia, Austria, Cehia, România, Danemarca, Polonia,
Ungaria, Finlanda, Grecia, Portugalia şi Irlanda.
 ‘foarte mici’ sunt economiile care reprezintă <1%, dar ≥0,5% din PIB-ul UE.
• Slovacia şi Bulgaria.
 ‘minuscule’ sunt economiile care reprezintă <0,5% din PIB-ul UE.
• Luxemburg, Slovenia, Lituania, Letonia, Estonia, Cipru şi Malta.

Extinderile din 2004 şi 2007 au avut un impact scăzut asupra mărimii de ansamblu a
economiei UE; economiile celor 10+2 state „nou venite” au crescut cu doar 11,36% PIB-ul statelor
din UE15, Polonia singură însumând mai mult de 1/3 din aceşti 11,36%.

9
 Cursul nr. 3 – Delimitări conceptuale şi teorii ale
integrării economice europene

1.1. Integrarea economică europeană – delimitări conceptuale

1.2. Teorii ale integrării europene

1.1. Integrarea economică europeană – delimitări conceptuale

1.1.1. AccepŃiuni ale integrării economice

Integrarea poate fi înŃeleasă ca un proces sau ca o stare de fapt;

Obiectul integrării îl pot reprezenta: populaŃii, zone geografice, pieŃe, producŃii de bunuri,
resurse etc.

Există un larg consens în rândul specialiştilor cu privire la următoarele aspecte:
–faptul că integrarea economică se referă la diviziunea muncii şi la specializarea intra- şi
internaŃională.
–integrarea presupune mobilitatea şi libertatea de circulaŃie a bunurilor, serviciilor,
capitalurilor şi forŃei de muncă sau a tuturor acestora;
–integrarea este în strânsă corelaŃie cu tratamentul comercial diferenŃiat şi chiar
discriminatoriu în ce priveşte originea şi destinaŃia mărfurilor şi factorilor de producŃie.

1.1.2. Termenul de integrare

Termenul de „integrare" provine, din punct de vedere etimologic, din cuvintele latineşti
integro-integrare respectiv, integratio-integrationis, utilizate cu sensul de a renova, a restabili, a
întregi, a completa; altfel spus, a pune la un loc mai multe părŃi într-un tot unitar, elementele
constitutive devenind părŃi integrante.

Termenul de integrare este pentru prima dată definit în prima ediŃie a The Oxford English
Dictionary, ca o combinare a părŃilor dintr-un întreg.

După Macmillan English Dictionary, termenul de integrare poate avea la ora actuală trei
semnificaŃii:
procesul de a deveni membru cu drepturi depline într-un grup ori societate şi de a deveni
complet implicat în activităŃile acestora;
oExemple???
procesul prin care se permite oamenilor, indiferent de rasă, să utilizeze un loc, o instituŃie
sau organizaŃie;
oExemple???
procesul de combinare cu alte elemente, într-o unitate mai largă sau într-un sistem unic.
oExemple???

Termenul de integrare economică

Bela Balassa, defineşte conceptul de integrare economică ca proces şi stare de fapt -

proces economic care constă în aplicarea unor măsuri care conduc la eliminarea discriminărilor
între entităŃi economice aparŃinând unor state naŃionale diferite, presupunând absenŃa oricărei forme
de discriminare între economiile naŃionale respective.

Balassa distinge integrarea comercială, integrarea factorilor de producŃie, integrarea
politică şi integrarea totală.

Integrarea totală presupune unificarea monetară, fiscală, socială, a politicii anticiclice,
înfiinŃarea unei autorităŃi supranaŃionale, ale cărei decizii să fie obligatorii pentru statele membre.

10
 Jan Timbergen distinge:

Integrarea negativă (eliminarea obstacolelor) care:

 presupune dereglementarea structurală;
 presupune eliminarea obstacolelor comerciale;
 presupune paşi mărunŃi, obiective clar definite care devin obligatorii pentru
guverne, companii şi cetăŃeni;
 nu implică decizii permanente ale unei infrastructuri decizionale);

Integrarea pozitivă (crearea de condiŃii egale de funcŃionare a componentelor integrate)

care:
 presupune crearea de condiŃii egale pentru funcŃionarea componentelor
economice,
 presupune participare mai activă, permanentă şi flexibilă,
 presupune faptul căobligaŃiile sunt definite mai generic,
 Ńine în principal de domeniul politicii şi al birocraŃiei şi nu al rigurozităŃii,
 implică crearea de instituŃii comune.

Concluzii - Elemente definitorii ale integrării economice

Tratamentul comercial diferenŃiat sau discriminatoriu faŃă de originea sau destinaŃia

bunurilor, serviciilor şi factorilor de producŃie.

Succesele obŃinute în procesul integrării economice au condus la o mai clară înŃelegere a
conceptului, oferind posibilitatea formulării unei definiŃii operaŃionale a acestuia, definiŃie pe care o
preferăm.

Definim, prin urmare, integrarea economică ca un proces care cuprinde:
un ansamblu de politici economice comune;
libertatea de mişcare a bunurilor, serviciilor, capitalurilor şi persoanelor;
armonizarea legislaŃiilor naŃionale;
instituŃii comune asupra cărora Ńările participante transferă unele competenŃe de natură
economică.

Realizarea integrării economice depinde şi de acŃiunea unor factori precum: excluderea
discriminărilor, distribuirea efectivă a unor competenŃe, colaborarea în procesele decizionale,
focalizarea unor aspiraŃii legitime etc.

1.2. Teorii ale integrării europene

Trei teorii ale integrării europene: federalismul, interguvernamentalismul şi multi-level

governance

Unii europeni au simŃit că suveranitatea naŃională şi statul-naŃiune constituiau un sistem

fragil, gata oricând de război.

Încă din timpuri imemoriale, statele europene au fost angajate în lupte intermitente pentru
dominaŃie – lupte care, în mod obişnuit, presupuneau invazia altor naŃiuni europene. Întrucât
“eficienŃa” războaielor – sub aspectul crimelor generate - a crescut odată cu industrializarea,
costul acestor lupte a crescut până în punctul unde nu mai puteau exista învingători.

Pentru gânditori şi strategi, chiar şi democraŃia devenise insuficientă pentru a preveni
războaiele teribile, dacă Ńinem cont de faptul că, la urma urmei, Hitler a câştigat puterea
pentru prima dată prin mijloace democratice.

AlŃi europeni, în frunte cu Marea Britanie, au continuat să privească statele-naŃiune ca fiind
cele mai stabile şi eficiente forme de guvernământ. Pentru aceştia, integrarea europeană ar
trebui să ia forma unei cooperări mai strânse – mai ales o cooperare economică mai strânsă –
realizată strict pe baze interguvernamentale, i.e. toată puterea ar rămâne în mâinile

11
 oficialilor Ńării şi orice cooperare ar trebui acceptată în mod unanim de către toŃi
participanŃii.

1.2.1. Federalismul

Teoria neofuncŃionalistă / teoria federalistă se bazează pe aportul teoretic al lui Jean Monnet
la crearea metodei comunitare

Obiectivul - crearea federaŃiei europene.

Scenariul neofuncŃionalist al lui Monnet prevedea şi integrarea politică prin care să se
ajungă în cele din urmă, la o veritabilă federaŃie europeană.

Integrarea este explicată ca un proces de „contaminare” (spill-over) care are un caracter
politic şi funcŃional.

Spill-over-ul funcŃional argumentează că interconectarea diferitelor sectoare economice ale
economiei moderne va crea presiuni tehnice pentru extinderea numărului de sectoare
transferate la nivel supranaŃional (de la comerŃ şi agricultură, la piaŃa unică şi politica
monetară), instituŃiilor supranaŃionale, care vor genera la rândul lor noi dezvoltări
instituŃionale (spill-over-ul politic).

„Metoda Monnet”:

Etape:
 Integrarea va începe în sectoare din zona low politics, însă acestea trebuie să fie
strategice din punct de vedere economic!
 Se va crea o autoritate „înaltă” (tehnocraŃi fără un „balast” al interesului naŃional)
care să supravegheze procesul integraŃionist!
 Spill-over I: Integrarea unor sectoare specifice ale economiei naŃionale va crea
presiuni funcŃionale pentru integrarea altor sectoare interdependente  „Înalta
autoritate” va dirija aceste evoluŃii (CECO > CEE > UEM).
 Spill-over II : Grupurile naŃionale de interese îşi vor transfera loialităŃile şi activitatea
de lobby către noul centru.
 integrarea este văzută ca un proces în continuă evoluŃie, fiind rezultatul unei palete
largi de procese convergente. Deşi procesul a pornit de la integrarea sectoarelor din
zona de low politics (politicile economice), el va ajunge şi la sectoare esenŃiale (high
politics) - politica externă şi de securitate comună (PESC)

Critici:
 nu explică cum se pot forma identităŃile şi un sentiment al loialităŃii care să susŃină o
asemenea evoluŃie.
 comportamentul actorilor interesaŃi este determinat de interesele proprii, în mare
parte definite în termeni economici.
 Uniunea Europeană supravieŃuieşte doar pentru că reprezintă un răspuns funcŃional
la procesul de globalizare.

1.2.2. Interguvernamentalismul

Argumente:
 suveranitatea rezidă în cele din urmă în statele-naŃiune, chiar dacă acestea decid să o
exercite în comun.
 în explicarea integrării, contextul naŃional are mai multă importanŃă decât actorii şi
procesele la nivel european.
 conştiinŃa naŃională, pe care Hoffmann o defineşte drept „un sentiment «de coeziune
şi diferenŃiere» care separă un grup de altele", va fi întotdeauna esenŃială în
procesul decizional comunitar.

Ipoteze:

12
  suveranitatea naŃională aparŃine, în ultimă instanŃă, statului-naŃiune, chiar dacă acesta
alege să o exercite în comun la nivel european ;
 actorii supranaŃionali vor avea mai puŃină importanŃă decât guvernele naŃionale
atunci când se va decide viitorul statelor-naŃiune şi al Europei;
 integrarea economică nu va atrage după sine pe cea politică, conform schemei
neofuncŃionaliste ;
 dominarea high politics şi a interesului naŃional va prevala;
 identitatea şi loialitatea naŃională nu sunt foarte predispuse la schimbare.

1.2.3. GuvernanŃa pe mai multe niveluri (multi-level governance)

Nici una dintre cele două maxi teorii nu mai corespunde realităŃilor statului-naŃiune modern,
ale UE şi ale globalizării, prin urmare apare o nouă teorie, cea a guvernanŃei pe mai multe
niveluri (multi-level governance)

statul-naŃiune (guvernul) şi-a pierdut autoritatea exclusivă în procesul decizional, împărŃind-
o, pe de o parte, cu instituŃii internaŃionale şi supranaŃionale şi, pe de altă parte, cu actori
privaŃi, creându-se astfel diferite niveluri de guvernanŃă.

ConstrucŃia europeană reprezintă o formă deosebit de elaborată a acestui sistem,

putând fi considerată un prototip al statului postmodern.

Uniunea Europeană cuprinde

 euroregiuni,
 guvernele naŃionale,
 instituŃiile supranaŃionale (Comisia Europeană, Parlamentul European, Curtea
Europeană de JustiŃie, Banca Centrală Europeană),
 grupuri transnaŃionale de interes şi lobby.
 regimuri funcŃionale cu scopuri şi reglementări diferite (UEM, PAC, reguli de
mediu, Protocolul Social) etc.

13
 Cursurile nr. 4-7 – EvoluŃia procesului de
integrare economică europeană

EvoluŃia procesului de integrare economică europeană
1.3.1. OrganizaŃiile internaŃionale
1.3.2. Începutul procesului de integrare economică europeană
1.3.3. Etapele procesului de integrare economică europeană

RaŃiunile pentru care integrarea începe cu piaŃa bunurilor

Etapele integrării economice europene

I. Prima etapă: PiaŃa Comună Sectorială - Tratatul de la Paris (Tratatul CECO) – 1951

II. A doua etapă - ÎnfiinŃarea ComunităŃii Economice Europene (CEE) – Tratatul de la
Roma
oTratatul de la Bruxelles – fuziunea CECO, CEE şi EUROATOM

III. Etapa 3 - Actul Unic European (AUE)

IV. Etapa 4 – Tratatul de la Maastricht – Uniunea Economică şi Monetară (UEM)

V. Etapa 5 – Tratatele de la Amsterdam şi Nisa – Obiectivul extinderii şi al integrării
politice

1.3. EvoluŃia procesului de integrare economică europeană

O perspectivă temporală temeinică - condiŃia înŃelegerii UE

Nu prezentăm "Istoria UE", ci "Analiza procesului de integrare"

Cum a fost posibil, ca acele state naŃionale, care cu puŃine decenii în urmă îşi
declaraseră război, să coopereze astăzi practic la toate nivelele, introducând chiar şi o monedă
unică şi hotărând să adopte şi o ConstituŃie?

1.3.1. OrganizaŃiile internaŃionale

După încheierea războiului, în scopul prevenirii apariŃiei de noi conflicte au luat fiinŃă un
număr important de organizaŃii internaŃionale, dintre care se remarcă prin importanŃa obiectivelor
propuse şi a numărului de state membre următoarele:

OrganizaŃia NaŃiunilor Unite (ONU) - înfiinŃată încă din anul 1945

Banca Mondială

Fondul Monetar InternaŃional (FMI) - tot în 1945

Acordul General pentru Tarife şi ComerŃ (GATT) - intrat în vigoare la 1 ianuarie 1948

În fine, nu putem trece cu vederea nici înfiinŃarea Consiliului Europei, al cărui statut a fost
semnat, de către membrii fondatori în mai 1949.

Ca urmare a creşterii liberalizării schimburilor comerciale şi a fluxurilor de capital,
concomitent cu formarea şi dezvoltarea sistemului monetar de la Bretton Woods se observă
tendinŃa de intensificare a integrării între statele europene.

Toate organizaŃiile - atât internaŃionale, cât şi europene - menŃionate mai sus aveau în
comun faptul că luau forme pur interstatale de cooperare — chiar dacă, în ceea ce priveşte
Consiliul Europei, la congresul de la Haga, au fost emise, de către aşa-numiŃii "federalişti",
revendicări cu mult mai extensive.

Apărătorii ideii unui stat federal european, adică cei care susŃineau o formă mult mai
intensivă de cooperare, au încercat aşadar să obŃină, măcar în anumite domenii, un grad mai mare
de integrare, nutrind speranŃa că astfel se va ajunge la o extindere progresivă a domeniilor de
cooperare.

14
 Planul Marshall

Secretarul de Stat al SUA (i.e. Ministrul Afacerilor Externe) George Marshall a anunŃat că
SUA vor acorda ajutor financiar tuturor naŃiunilor europene „la vest de Urali”, dacă ele sunt de
acord asupra unui program comun de reconstrucŃie economică.

Ajutorul american nu a fost acceptat decât de Ńările Europei Occidentale.

URSS a refuzat în nume propriu şi în numele celorlalte Ńări central şi est-europene aflate
sub sfera ei de influenŃă ajutorul american, moment care marchează clar viitoarea divizare a
continentului european.

Statele vestice au creat un Comitet European de Cooperare Economică, însărcinat cu
stabilirea nevoilor europene de import. Raportul, întocmit de şase Ńări europene care au acceptat
ajutorul american, a stabilit că totalul necesa-rului de import, se situa la nivelul a 22 miliarde de
dolari, adică 15% din bugetul american sau 3% din venitul naŃional al SUA.

Planul Marshall s-a ridicat la 12 miliarde dolari americani, jumătate din acestă sumă
mergând în Marea Britanie, FranŃa şi Germania de Vest.

Planul Marshall a ajutat Ńările vest-europene să scurteze perioada de reconstrucŃie care s-a
încheiat în 1949: creştere economică intensă, extinderea rapidă a comerŃului intraeuropean, aşezarea
bazelor cooperării economice regionale.

Pentru americani, Planul Marshall a însemnat ex-tinderea zonei de influenŃă până la limita
de vecinătate cu statele satelit din jurul Uniunii Sovietice, iar în plan economic controlul asupra
concurenŃei pe cale de a renaşte în Europa de Vest.

1.3.2. Începutul procesului de integrare economică europeană

Jean Monet aprecia că “valoarea cea mai mare a Planului Marshall constă în aceea că a
condus la Uniunea Europeană” pentru că, prin prevederile sale specifice, acordarea ajutorului
a fost condiŃionată de:
intensificarea cooperării economice dintre statele în cauză
liberalizarea progresivă a schimburilor comerciale şi a decontărilor intraregionale.

Primul pas a fost făcut prin semnarea unor acorduri de cooperare bilaterală în
diferite domenii, urmat de crearea unor instituŃii şi organizaŃii comune:
Consiliul Europei, în scopul coordonării activităŃilor culturale şi respectării drepturilor
omului,
Uniunea Europei de Vest, creată pe baza Tratatului de la Bruxelles, semnat în 1948 şi
intrat în vigoare în 1955, în scopul realizării unei strategii comune în domeniul militar
OrganizaŃia Europeană de Cooperare Economică (ulterior OECD) formată din 16 Ńări
vest-europene.

1.3.3. Etapele procesului de integrare economică europeană

•Prima etapă: obiectivul pieŃei comune sectoriale - Tratatul de la Paris (1951)  Zona de
liber schimb sectorială sau incompletă;
•A doua etapă: obiectivul uniunii vamale - Tratatul de la Roma (1957)
 Zona de liber schimb completă;
 Uniune vamală completă

15
 •A treia etapă: obiectivul pieŃei interne unice - Actul Unic European (1986)
 PiaŃă Comună;
 PiaŃă Internă Unică
•A patra etapă: obiectivul uniunii economice şi monetare - Tratatul de la Maastricht
(1992)
Uniune Economică

 Uniune Monetară
 Uniune economică deplină
•A cincea etapă: obiectivul uniunii politice - - Tratatele de la Amsterdam (1997) şi Nisa
(2000). Extinderea din 2004 şi Tratatul ConstituŃional
 ConstituŃia UE
 Uniune Politică

RaŃiunile pentru care integrarea începe cu piaŃa bunurilor

Armonizarea între interesele sectoarelor care solicită protecŃie şi înclinaŃia consumatorilor

spre liber schimb este mai facilă în cadrul unei grupări integraŃioniste.

Se pot folosi instrumente alternative (politici de ajustare structurală, bariere netarifare,
proceduri administrative) pentru a interveni la nivelul proceselor economice.

Aspecte esenŃiale de politică economică (creşterea economică sau redistribuirea veniturilor)
sunt mai fezabile dacă se păstrează la nivel naŃional.

I. Prima etapă: PiaŃa Comună Sectorială

Jean Monnet - ca “inspirator”,

ministrul de externe francez - Robert
Schuman
FranŃa, Germania (R.F.G.), Italia şi łările Benelux au semnat la 18 aprilie 1951 -
Tratatul de la Paris, prin care s-a constituit Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului
(CECO).

DeclaraŃia lui Robert Schuman, din 9 mai 1950

FranŃa a oferit premisele concrete în sensul strategiei de integrare europeană, care în plus,
venea să răspundă anumitor interese naŃionale: cooperarea la nivelul industriei cărbunelui şi a
oŃelului.
Această formă de cooperare urma să monitorizeze tendinŃele de dezvoltare din industria
grea germană, dar urmărea, în aceeaşi măsură, să încurajeze procesul de împăcare dintre statul
francez şi cel german.
Astfel, la 9 mai 1950, ministrul de externe francez, Robert Schuman, a prezentat un plan
pentru crearea unei autorităŃi pentru controlul producŃiei de cărbune şi oŃel pe teritoriul Republicii
Federale Germane şi al FranŃei, aşa numitul "Plan Schuman".

DeclaraŃia lui Robert Schuman

DeclaraŃia lui Robert Schuman, din 9 mai 1950:

prezenta un plan pus la punct împreunã cu Jean Monnet, pe atunci comisar al planului de
modernizare a FranŃei de dupã rãzboi şi

16

afirma dorinŃa de reconciliere franco-germană în cadrul unui proiect politic mai vast, care
propunea folosirea în comun a resurselor din sectoarele cărbunelui şi oŃelului, dar avea ca scop final
menŃinerea păcii în Europa:

“Reunirea naŃiunilor europene cere ca opoziŃia seculară a FranŃei şi Germaniei să

fie eliminată”, ceea ce contează cu adevărat este realizarea “ primelor fundamente concrete ale
unei federaŃii europene indispensabile menŃinerii păcii”

Oferta era adresată guvernului german, însă comunitatea era deschisă celorlalte state din
Europa.

1. Tratatul de la Paris (Tratatul CECO) - 1951

La numai o lună după prezentarea acestui plan, a fost convocată o conferinŃă
interguvernamentală, care urma să dezbată această temă
În urma acceptării fără rezerve a Planului Schuman propus de FranŃa de către Germania
(R.F.G.), Italia şi łările Benelux: Belgia, Olanda şi Luxemburg, plenipotenŃiarii celor 6 state
europene au semnat la 18 aprilie 1951 - Tratatul de la Paris, instituind Comunitatea Europeană a
Cărbunelui şi OŃelului (CECO).

Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului (CECO)

misiune - făurirea unei pieŃe comune în domeniul cărbunelui şi oŃelului (deci o piaŃă
comună sectorială), fără oprelişti la frontiere şi fără distorsiuni ale concurenŃei.

PiaŃa unică este dominată de principiul liberei concurenŃe

Comunitatea controlează aprovizionarea regulată şi fixarea preŃurilor la cel mai scăzut
nivel.
interzicea pentru produsele cărbune şi oŃel:

taxele vamale

orice restricŃii cantitative; orice discriminări, în special în ce priveşte condiŃiile de preŃ sau
de livrare şi tarifele de transport;

subvenŃiile, ajutoarele sau facilităŃile fiscale acordate de către state;

practicile restrictive privind repartiŃia sau exploatarea pieŃelor
OrganizaŃia era condusă de un organism supranaŃional – “Înalta Autoritate”, care
reprezintă prima organizaŃie europeană care se bucură de prerogative supranaŃionale.

CECO ca organizaŃie supranaŃională

Astfel, au fost puse bazele unei organizaŃii cu totul noi, iar acest lucru din două motive:
aici era vorba nu doar de o zonă de liber schimb, ci şi de impunerea unei pieŃe comune, un obiectiv
extrem de important la acea vreme.
Statele membre au renunŃat în mare măsură la principiul de suveranitate, în favoarea
aderării la noile instituŃii supranaŃionale.
Structura instituŃională a CECO consta din patru instituŃii centrale, care urmau să-şi
execute sarcinile într-un mod independent de statele membre.
CompetenŃele Înaltei AutorităŃi, conferite prin Tratat, erau foarte cuprinzătoare, printre
acestea numărându-se interzicerea acordării de subvenŃii sau, în anumite condiŃii, controlul
preŃurilor.
Deciziile Înaltei AutorităŃi în aceste domenii urmau a fi valabile şi obligatorii în toate
statele membre!

Concluziile primei etape: CECO - o organizaŃie inovatoare

17
 În încheierea acestei prime etape din evoluŃia integrării UE, trebuie să reŃinem neapărat
faptul că, odată cu înfiinŃarea CECO au fost puse bazele unui organism cu totul nou, fundamental
diferit de toate celelalte organizaŃii înfiinŃate în acea perioadă:
►o structură în cadrul căreia s-au pus bazele cooperării interstatale, dar care dovedea şi
anumite trăsături, care, până în acel moment, nu fuseseră caracteristice decât sistemelor politice
naŃionale.

II. A doua etapă - ÎnfiinŃarea ComunităŃii Economice Europene (CEE) – Tratatul de la

Roma

După eşecul din 1954 al planurilor ambiŃioase de creare a unei ComunităŃi Europene de
Apărare — şi, în strânsă legătură cu aceasta, a unei ComunităŃi Politice Europene, adică a unei
cooperări la nivel supranaŃional într-un domeniu extrem de sensibil şi de politizat, s-a pus întrebarea
"şi acum ce ar trebui să mai facem?”
Dată fiind situaŃia, guvernele statelor Benelux au propus noi demersuri în vederea
integrării, care se concentrau de pe acum pe domeniul economic.
Propunerile statelor Benelux au fost enunŃate cu ocazia ConferinŃei de la Messina, la
mijlocul anului 1955, de către miniştrii de externe ai statelor membre CECO, fiind extrem de bine
primite.
În cele ce au urmat, a fost stabilit un comitet alcătuit din reprezentanŃi guvernamentali sub
conducerea ministrului belgian de externe, Paul-Henri Spaak, care urma să elaboreze un raport,
invitând şi Marea Britanie să ia parte la dezbateri.
Marea Britanie s-a retras însă în noiembrie 1955, pentru că nu credea că planurile sale
privind crearea unei zone de liber schimb - pe cât de liberă şi-o dorea această Ńară - puteau fi
realizate.
Raportul Spaak, prezentat în aprilie 1956 a devenit astfel baza negocierilor care au avut loc
pe parcursul anului, care urmăreau echilibrarea - destul de dificilă, în parte - a intereselor, mai ales
între Germania şi FranŃa.

1957: Semnarea Tratatelor de la Roma; înfiinŃarea CEE

Până la urmă s-a ajuns totuşi la un consens: Tratatele pentru instituirea unei ComunităŃi
Economice Europene (CEE) şi a unei ComunităŃi Europene a Energiei Atomice (CEEA sau
Euratom) au fost semnate la data de 25 martie 1957 la Roma — "Tratatele de la Roma" — de către
cele şase state membre ale CECO.
Toate aceste Tratate au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1958.

Tratatul de la Roma – Tratatul CEE (1957)

Tratatul de la Roma a instituit:

Comunitatea Economică Europeană (CEE), vizând crearea unei pieŃe comune care să
promoveze o „dezvoltare armonioasă a activităŃilor economice în ansamblul ComunităŃii, o
expansiune continuă şi echilibrată, o stabilitate sporită, o ridicare accelerată a nivelului de viaŃă şi
relaŃii mai strânse între statele pe care le reuneşte".

Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM), pentru promovarea în Europa a
utilizării energiei nucleare în scopuri paşnice şi pentru formarea şi dezvoltarea unei industrii
nucleare europene.
stabileşte o serie de politici concrete pe diferite domenii:

uniune vamală industrială, prin eliminarea taxelor vamale intracomunitare şi desfiinŃarea
contigentelor cantitative; odată cu realizarea unei mari zone de liber schimb, Comunitatea asigură
un sistem de protecŃie exterioară uniformă (tarif vamal comun);

politica agricolă comună - PAC;

politica comercială comună - PCC;

politica concurenŃială.

18
 Uniunea vamală

Primul obiectiv major stabilit de tratatul de la Roma viza realizarea unei uniuni vamale,
prin:

abolirea taxelor vamale şi a contingentelor cantitative din cadrul schimburilor dintre statele
membre în decursul unei perioade de 12 ani,

stabilirea unei politici vamale şi comerciale şi a unui tarif vamal comun în relaŃiile lor cu
terŃe state.
Efectele înlăturării taxelor vamale şi suprimării restricŃiilor cantitative în cursul perioadei
de tranziŃie (1958-1970) au fost spectaculoase:

comerŃul intracomunitar a crescut de 6 ori,

schimburile CEE cu terŃe state s-au majorat de 3 ori,

iar PIB-ul mediu a sport cu 70%.

excedentele şi rezervele valutare străine ale “celor şase” cresc

creşterii economice susŃinute şi a ratei mici a şomajului,

performanŃa economică a “celor şase” devine mult mai semnificativă decât a Statelor Unite
şi a Marii Britanii,

determină un transfer semnificativ de putere economică de la SUA şi Marea Britanie către
Europa

creează un effect pozitiv asupra încrederii în procesul de integrare, stimulând procesul de
integrare atât în Europa, cât şi pe alte continente.

Elementele Tratatului CEE (de la Roma)

Interesul principal exprimat în acest Tratat era îndreptat asupra instituirii unei pieŃe
comune, adică a desfiinŃării totale a barierelor comerciale dintre statele participante, instituind tarife
vamale externe comune precum şi o politică comercială comună. Acestea erau şi obiectivele
menŃionate în majoritatea dispoziŃiilor cuprinse în Tratat.

În schimb, anumite reglementări cu privire la coordonarea politicii economice şi monetare,
precum şi la alte domenii, ca de exemplu politica agrară, a transporturilor sau a anumitor aspecte
din politica socială, au păstrat în parte un caracter mai general.

Comparând acest Tratat cu ConstituŃiile naŃionale se poate observa că este vorba de o
situaŃie cu totul şi cu totul diferită  în vreme ce în cazul ConstituŃiilor naŃionale nu se
menŃionează practic nimic despre politicile adoptate sau despre domenii individuale, dispoziŃiile
specifice constituie nucleul Tratatului CEE.

InstituŃiile CEE - Transferul competenŃelor dinspre statele membre

BineînŃeles că şi acest Tratat conŃine anumite dispoziŃii constituŃionale clasice, şi anume

acolo unde este vorba de instituirea structurii instituŃionale pentru noua Comunitate şi de raporturile
dintre organisme.
Fundamentul pentru crearea cadrului instituŃional a fost Tratatul CECO, fapt dovedit şi de
denumirile folosite pentru cele trei organisme (Consiliul Miniştrilor, Adunarea, Curtea de JustiŃie),
preluate de la CECO.
În locul Înaltei AutorităŃi a fost instituită o Comisie, care urma să devină iniŃiatoarea
politicii comunitare, implicându-se totodată şi în procesul de aplicare a acesteia, şi aflându-se, în
plus, şi în posesia unor competenŃe proprii.
În raporturile Comisiei cu Consiliul Miniştrilor a existat - spre deosebire de cazul CECO -
un transfer semnificativ de competenŃe în favoarea Consiliului, şi astfel, a statelor membre.

Tratatul de la Bruxelles

numit şi Tratatul de fuziune, Tratatul de la Bruxelles a fost semnat pe 8 aprilie 1965,

Prevede fuziunea CECO, CEE, EURATOM

19

a realizat un cadru instituŃional unic pentru cele trei ComunităŃi - un Consiliu unic şi o
Comisie unică prin unificarea executivelor (Consiliilor de Miniştri şi a Comisiilor celor trei
ComunităŃi; Parlamentul şi Curtea de JustiŃie fiind deja comune), precum şi a bugetului.

denumirea tot mai des folositã pentru această structurã a fost aceea de "Comunitate
Europeanã", marcând astfel unicitatea centrelor de decizie

“Europa celor 9”, respectiv “Europa celor 12”

Comunitatea Economică Europeană şi-a mărit numărul de membri, prin acte succesive de
aderare

1973 - Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie;

1981 - Grecia;

1986 - Spania şi Portugalia
Aceste extinderi numite generic - “extinderea spre nord” şi “extinderea spre sud”
transformă Europa celor 6 în Europa celor 9 respectiv Europa celor 12.
PopulaŃia Europei creşte la 256 milioane de locuitori, respectiv la 340 milioane de
locuitori, şi devine cel mai important partener comercial mondial
După perioada de boom din anii ’60 -’70, Comunitatea s-a confruntat în anii ‘70 -'80 cu
crize interne, recesiune economică şi instabilitate monetară.
Cu toate acestea, Comunitatea nu a pierdut din viteză, reuşind să găsească resursele pentru
a avansa, prin:

crearea Sistemului Monetar European şi a UnităŃii de Cont European ECU (13 martie
1979),

desfăşurarea primelor alegeri pentru Parlamentul European prin vot universal direct
(1979),

creşterea numărului de Ńări "asociate" la C.E.E. (de la 18 la 64 de Ńări africane şi din zona
Caraibelor şi Pacificului),

încheierea de acorduri comerciale separate cu fiecare Ńară membră a A.E.L.S., formându-se
o zonă de comerŃ liber, care cuprindea 17 Ńări.

Concluziile celei de-a doua etape

 În ceea ce priveşte factorii determinanŃi ai procesului de integrare, putem spune, la finalul

celei de-a doua etape, că, în mod cert, amintirea încă extrem de vie a războiului şi implicit, interesul
principal în vederea menŃinerii păcii au trecut tot mai mult pe un plan secundar, în schimb,
interesele statelor naŃionale autonome au devenit tot mai importante.
Acest lucru s-a putut observa, printre altele, în mai sus-menŃionata trecere a competenŃelor
dinspre Comisie înspre Consiliul de Miniştri şi reprezentanŃii statelor naŃionale din nou-înfiinŃata
CEE.

III. Etapa 3 - Actul Unic European (AUE)

Mai multe condiŃii favorabile au stimulat procesul de extindere a ComunităŃii Europene:

performanŃele economice ale organizaŃiei i-au sporit indicele de atractivitate.

Comunitatea ca atare dobândise o experienŃă semnificativă, înregistrase suficiente progrese
pentru a simŃi nevoia extinderii care sporea piaŃa internă.
►Comunitatea Europeanã a reprezentat permanent un pol de atracŃie pentru celelalte state
europene fiind percepută ca o mare putere comercială mondială, hotărâtă să combine reuşit
aprofundarea integrării cu extinderea.
►Aceste obiective ambiŃioase, însă, au scos în evidenŃă necesitatea unei reforme a CEE.

20
 „Cartea albă "

Ideile principale ale reformei au fost incluse în „Cartea albă pentru desăvârşirea pieŃei
unice", adoptată de Comisia Europeană în iulie 1985
scop - unificarea pieŃei europene prin:

desfiinŃarea tuturor formelor de obstacole,

armonizarea reglementărilor, coordonarea legislaŃiei şi a structurilor fiscale,

realizarea până în 1992, a pieŃei interne unitare a comunităŃii, în care să fie posibilă libera
circulaŃie a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor şi persoanelor.
Cartea Albă preconiza deci, ca în decurs de 7 ani, să se realizeze o piaŃă unică, care să
permită suprimarea frontierelor fizice, tehnice şi fiscale, bazată pe cele „4 libertăŃi” – libertatea de
mişcare a

bunurilor,

serviciilor,

persoanelor

capitalurilor.

Actul Unic European - AUE

Acest proiect de reformă a condus la negocierea şi semnarea în februarie 1986, a Actului

Unic European, care a intrat în vigoare la 1 iulie 1987.

Obiectivul principal al Actului Unic European, în spiritul CărŃii Albe
►a rămas crearea pieŃei unice, respectiv a unui „spaŃiu fără frontiere interioare în care libera
circulaŃie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor este asigurată”,
►a devenit posibil în etapa următoare, la 1 ianuarie 1993, prin crearea unei pieŃe de peste
340 milioane de locuitori, care dispune de o totală liberă circulaŃie în interior a mărfurilor,
serviciilor, persoanelor şi capitalurilor.
►În această etapă obiectivul pieŃei interne unice nu a putut fi îndeplinit datorită inexistenŃei
monedei unice şi a eterogenităŃii politicilor macroeconomice ale statelor membre. Prin urmare,
uniunea economică şi monetară devine singura cale dezirabilă pentru a beneficia de avantajele
pieŃei unice.

Actul Unic European a marcat, de asemenea, şi debutul unificării diferiŃilor poli de
dezvoltare ai Uniunii Europene:
►construcŃia comunitară,
►cooperarea monetară în cadrul SME,
►cooperarea politică europeană.

Actul Unic European – reformă a Tratatului de la Roma

sistemul instituŃional capătă o mai mare legitimitate democratică, în special la nivelul

proceselor decizionale, prin: sporirea rolului Parlamentul European în adoptarea acordurilor de
lărgire a ComunităŃii, a celor de asociere cu terŃe Ńări şi în ce priveşte piaŃa interioară, politica
socială, coeziunea economică şi socială, cercetarea ştiinŃifică şi dezvoltarea tehnologică (prin noua
procedură de „cooperare"); înlocuirea, pentru anumite domenii, a procedurilor de luare a deciziilor
prin unanimitate în cadrul Consiliului de Miniştri cu procedura majorităŃii calificate.

sunt fixate obiective noi: desăvârşirea pieŃei interne, la sfârşitul anului 1992, consolidarea
coeziunii economice şi sociale prin reformarea fondurilor structurale de dezvoltare regională
(FEOGA, FEDER, FSE).

competenŃele comunitare sunt extinse la domeniile: cercetării şi dezvoltării tehnologice,
protecŃiei mediului, politica socială

se prevede cooperarea monetară, care va conduce spre uniunea economică şi monetară.

apar modificări instituŃionale: instituŃionalizarea Consiliului European, crearea
Tribunalului de Primă InstanŃă.

21

este recunoscută cooperarea politică, un element pur interguvernamental, practicat încă de
la sfârşitul anilor 1960. Statele membre se angajează să urmărească o politică externă comună,
fiecare stat urmând să ia în consideraŃie poziŃiile partenerilor săi, precum şi interesul european
înainte de a-şi stabili propria politică. Se preconizează, de asemenea, cooperarea statelor membre în
domeniul securităŃii, în special în ce priveşte aspectele sale politice, economice şi tehnologice.

Caracteristicile celei de-a 3-a etape:

Tensiunea: supranaŃional - interguvernamental

►Scurta perioadă de dezvoltare pe care am analizat-o până acum ne-a permis să
recunoaştem o trăsătură centrală a procesului de integrare, care îl marchează ca pe nici un altul, şi
anume, tensiunea permanentă dintre entităŃi supranaŃionale precum CECO şi tendinŃele mai
degrabă interstatale, aşa cum le găsim în Tratatele CEE, unde s-a putut constata un transfer al
competenŃelor de la nivelul organelor supranaŃionale la cel al statelor membre.
►Această tensiune poate fi regăsită şi în perioada pe care o vom analiza aici, şi anume,
perioada de la înfiinŃarea CEE şi până la prima mare modificare a Tratatului, aşa-numitul Act Unic
European (AUE), din anul 1987.
tendinŃele supranaŃionale manifestate în această perioadă:

crearea unor instituŃii comune pentru cele trei ComunităŃi pre-existente, şi anume pentru
CEEA (Euratom), CECO şi CEE, prin aşa-numitul Tratat de Fuziune, ratificat în anul 1965, şi care
a intrat în vigoare în anul 1967.

înlocuirea contribuŃiilor financiare ale statelor membre prin alocarea de mijloace proprii
ComunităŃii, prin decizia Consiliului din anul 1970.

instituirea CurŃii Europene de Conturi, precum şi alocarea unei mai mari puteri bugetare
Parlamentului European, prin aşa numitul "Tratat de la Bruxelles", din anul 1975.

introducerea sistemului de alegeri directe pentru Parlamentul European, din anul 1976,
ratificată de toate statele membre în anul 1978. Primele alegeri directe au avut loc în anul 1979.
Acestea au fost rezultatele formale, clare, care indicau o tendinŃă de dezvoltare
supranaŃională.
Un factor de influenŃă şi mai important a fost instituirea CurŃii Europene de JustiŃie (CEJ).
Printr-o serie de decizii inovatoare, Tratatul CEE, care în forma sa iniŃială purta clare trăsături
interstatale, a fost modificat într-un mod fundamental, acesta fiind prevăzut cu elementele unei
ConstituŃii funcŃionale. Astfel s-a impus, printre altele, principiul aplicării directe a dreptului CE.
CEJ a instituit, în plus, şi principiului supremaŃiei dreptului comunitar asupra dreptului naŃional,
iar curŃile de justiŃie naŃionale au fost incluse, printr-o strategie extrem de iscusită, în jurisprudenŃa
CE, ele fiind încurajate să se adreseze CEJ în cazul în care au nelămuriri cu privire la dreptul CE.
Astfel, prin crearea CEJ, a fost instituit un sistem juridic, asemănător celor din cadrul
sistemelor naŃionale, dar care depăşea tot ceea ce era cunoscut la acea vreme în ceea ce privea
relaŃiile interstatale. Acest sistem a devenit trăsătura definitorie şi cea mai importantă a unicităŃii
CEE.
În fine, trebuie să mai amintim şi un alt element deosebit de important, şi anume faptul că
în perioada studiată de noi aici au fost atrase, rând pe rând şi mai ales începând cu anii ‘80, tot mai
multe domenii politice în sfera colaborării din cadrul CE. Prin urmare, AUE a stabilit doar în scris
ceea ce se practica încă cu mult înainte.

TendinŃe interguvernamentale

Am putea crede în acest moment că CE s-a dezvoltat în mod clar în direcŃia unei
supranaŃionalităŃi sporite. Faptul că lucrurile nu au stat tocmai aşa, o va arăta felul în care au
evoluat lucrurile către interstatalitate
aşa-numitul Compromis de la Luxemburg, de la începutul anului 1966:

IniŃial, Consiliul Miniştrilor, organul central al CEE, urma să treacă, conform Tratatului, la
data de 1.1.1966, de la votul în unanimitate, la votul majoritar. Guvernul francez condus de De
Gaulle a respins această schimbare. Când, la mijlocul anului 1965, nu s-a ajuns la nici un acord în

22
ceea ce privea controversatul buget agricol, FranŃa şi-a retras reprezentantul din Consiliu, cu scopul
de a împiedica luarea oricărei decizii. Această "politică a scaunului gol" a reprezentat prima mare
criză a CEE.

Această criză s-a încheiat în ianuarie 1966, prin mai sus-amintitul "Compromis de la
Luxemburg". Prin acesta, statele membre au hotărât să renunŃe la decizia majoritară atunci când
sunt lezate interesele vitale ale unei Ńări. De facto, acesta a fost motivul pentru care s-a rămas în
continuare la principiul unanimităŃii, aşa cum se întâmplă şi în cazul formelor tradiŃionale de
cooperare interstatală. Acest fapt a reprezentat un clivaj clar în istoria procesului de integrare.
Încă o dată, în favoarea argumentului interstatal, a fost instituită în anul 1969 o entitate de
coordonare a statelor membre în ceea ce privea politica externă – aşa numita Cooperare Politică
Europeană (CPE).
Aceasta a reprezentat, printre altele, o reacŃie la extinderea care inclusese Danemarca,
Irlanda şi Marea Britanie, CE dezvoltându-se astfel din ce în ce mai într-un organism de mărime
internaŃională.
Important pentru ceea ce ne interesează pe noi este faptul că CPE a avut loc în afara
cadrului CE şi, la început, în mod conştient fără nicio legătură cu acesta, menŃinând principiul
decizional al unanimităŃii - aşa cum se obişnuia în toate relaŃiile normale internaŃionale.

Tensiunea: extindere - aprofundare

►Cea de-a doua situaŃie de tensiune, caracteristică nu doar pentru perioada dintre CEE şi
AUE, ci chiar şi pentru zilele noastre, este cea dintre elementele: extindere şi aprofundare. Aceste
două elemente vor alcătui firul roşu călăuzitor, de-a lungul analizei noastre a evoluŃiei şi dezvoltării
UE, mai ales că se află şi în relaŃie directă cu întrebările formulate la început.

Aşa cum am arătat, extinderea ComunităŃii în perioada dintre CEE şi AUE a decurs în trei
etape:
►extinderea spre nord, cu includerea Danemarcei, Irlandei şi a Marii Britanii (1973)
►extinderea spre sud (I), cu includerea Greciei (1981)
►extinderea spre sud (II), cu includerea Spaniei şi Portugaliei (1986)

Comunitatea şi-a dublat astfel, în mai puŃin de 20 de ani, numărul iniŃial de membri, fapt
care a condus la o serie de consecinŃe importante, despre care vom vorbi mai pe larg în cele ce
urmează. Mai întâi trebuie însă să constatăm că valurile de extindere au presupus întotdeauna şi
aprofundarea cooperării şi integrării interne. Bunăoară, valul de extindere din 1973 a oferit
impulsuri importante în vederea constituirii CPE, iar extinderile către sud au încurajat, printre altele,
instituirea şi dezvoltarea politicilor regionale.

ConsecinŃa şi determinanŃii AUE

ConsecinŃă problematică: numărul sporit de state membre a condus la un grad sporit de

eterogenitate a intereselor şi poziŃiilor adoptate în ceea ce privea scopul deservit de CEE şi
dezvoltarea ulterioară a acesteia, fapt care a influenŃat în mod decisiv capacitatea decizională.
Să ne gândim doar la faptul că în această perioadă, dat fiind Compromisul de la
Luxemburg, deciziile erau luate încă prin unanimitate de voturi.
Ce factori au determinat realizarea Actului?
–Vom aminti aici trei:
►în primul rând, gradul crescut de indecizie în contextul unanimităŃii voturilor
(Compromisul de la Luxemburg) şi interesele eterogene (extindere).
►în al doilea rând, temerile exprimate la începutul anilor optzeci de către politicieni de
marcă, de a rămâne, din acest motiv şi din cauza lipsei unei pieŃe comune adevărate, în urma SUA
şi Japoniei.
►în al treilea rând, faptul că, fie condiŃionat de schimbarea de guvernare (în Marea Britanie,
în 1979 - Margaret Thatcher; în Germania, în 1982 preluarea puterii de către Kohl şi noi alegeri în
1983), fie prin procese de redefinire a platformelor-program (FranŃa: Mitterand se detaşează de

23
politica socialistă economică de până atunci), ideologiile guvernelor din unele mari state membre s-
au aliniat în mod vizibil.
În acest context, unele state membre şi, nu în ultimul rând, Comisia, au luat o serie de
iniŃiative, care aveau ca scop redresarea ComunităŃii.
Toate aceste iniŃiative au rezultat în aşa numitul program pentru o piaŃă internă, prin
intermediul căruia, până la finele anului 1992, urmau a fi înlăturate toate restricŃiile comerciale încă
existente între statele membre, şi mai ales restricŃiile comerciale non-tarifare, cu scopul de a realiza
o piaŃă cu adevărat comună, şi în decizia Consiliului Europei din 1985, de a organiza o conferinŃă
inter-guvernamentală în vederea modificării Tratatelor de la Roma, conform articolului 235 din
Tratatul CEE, fapt care a condus, în fine, la AUE.

InovaŃiile aduse de AUE

Includerea unei serii de domenii politice noi în cadrul politicii specificate în Tratat. Printre
acestea se numărau politica mediului, menŃionată anterior, dar şi politica cercetării şi a tehnologiei,
precum şi politica regională.
Realizarea pieŃei interne ca obiectiv inclus în Tratat.
Modificarea şi completarea modalităŃilor de luare a deciziei deja existente. Aici era vorba,
printre altele, de introducerea unei noi proceduri de decizie, care prevedea majoritatea calificată în
cadrul Consiliului Miniştrilor, precum şi modalităŃi de influenŃare cu mult mai puternice pentru
Parlamentul European, care până în acel moment nu avusese decât o funcŃie consultativă.
Modificarea şi completarea modalităŃilor de luare a deciziei deja existente. Aici era vorba,
printre altele, de introducerea unei noi proceduri de decizie, care prevedea majoritatea calificată în
cadrul Consiliului Miniştrilor, precum şi modalităŃi de influenŃare cu mult mai puternice pentru
Parlamentul European, care până în acel moment nu avusese decât o funcŃie consultativă.

Concluziile celei de-a treia etape

Din punct de vedere al politicii constituŃionale, toate acestea au reprezentat un pas

important în direcŃia supranaŃionalizării, iar în domeniul politicii materiale, o extindere de
proporŃii a formulei de integrare, adică a domeniilor politice incluse în cooperarea, prevăzută în
Tratat, în cadrul CE — astfel pot fi rezumate într-o singură frază modificările aduse de AUE.
Trebuie însă să fim conştienŃi de faptul că aceste schimbări nu ar fi fost posibile fără
nenumăraŃii paşi făcuŃi în anii ce au urmat instituirii CEE, precum şi fără experienŃele acumulate în
această perioadă la nivelul cooperării dintre statele membre.
Mai trebuie, de asemenea, subliniat şi faptul că aceste schimbări au devenit, la rândul lor,
factori importanŃi de influenŃă în dezvoltarea ulterioară.

4. A patra etapă: obiectivul uniunii economice şi monetare - Tratatul de la Maastricht

(1992)

A patra etapă a procesului integrării începe odată cu semnarea la 7 februarie 1992, la

Maastricht, a Tratatului Uniunii Europene şi respectiv, intrarea în vigoare la 1 noiembrie 1993 a
acestui tratat, care va intra în istoria construcŃiei europene cu denumirea de Tratatul de la
Maastricht.

obiectiv major - crearea uniunii economice şi monetare europene (UEM), inclusiv crearea
şi punerea în circulaŃie a unei monede unice - Euro (€).

Tratatul de la Maastricht fondează Uniunea Europeană, căreia i se conferă nu numai
dimensiuni economice, ci şi politice.
–Christian Hen şi Jacques Leonard arată că, prin intrarea în vigoare a Tratatului de la
Maastricht, se trece "de la logica integrării economice, care era cea a ComunităŃii Economice
Europene, la logica integrării politice, care este cea a Uniunii.

24
 4.1. Factorii determinanŃi ai semnării Tratatului de la Maastricht

Este interesant cum, de la o revizuire de proporŃii a Tratatului CEE şi până la următoarea

nu au trecut decât cca. 5 ani, adică un sfert din timpul scurs de la adoptarea Tratatelor de la Roma şi
până la AUE!

Se pune astfel întrebarea care ar fi motivele pentru această evoluŃie accelerată. În

cele ce urmează vom indica mai mulŃi factori, făcând deosebire între factorii determinanŃi din
interiorul şi exteriorul ComunităŃii.

Factorii determinanŃi din interiorul ComunităŃii se află, în primul rând, într-o strânsă
legătură cu dinamica procesului de integrare, atinsă prin proiectul pentru o piaŃă internă şi prin
AUE.

Astfel, piaŃa internă se suprapune deseori cu politica monetară, cu politica imigrării şi a
azilului, cu combaterea criminalităŃii şi cu politica socială, fapt cunoscut altminteri sub numele de
"social dumping".

Aceste puncte de suprapunere au făcut ca mulŃi actori să considere extrem de necesară
aplicarea extensivă a politicii comunitare în domeniile mai sus amintite.

În plus, aquis-ul comunitar, care a dobândit proporŃii impresionante în urma adoptării
AUE, a atras atenŃia din ce în ce mai mult asupra "deficitului democratic" din sânul CE,
determinând, în plus, unele state membre să privească cu un oarecare scepticism integrarea unei
Germanii devenite mai mari şi cu o capacitate de lucru sporită în urma reunificării.

Impulsuri externe

În ceea ce priveşte impulsurile externe, care, curând după intrarea în vigoare a AUE,
prevedeau o aprofundare a conceptului de integrare, acest lucru presupunând, nu în ultimul rând, şi
o nouă revizuire a Tratatului, ne vom rezuma la unele elemente-cheie:
nesiguranŃă crescută la nivelul relaŃiilor internaŃionale şi europene cauzată de evenimentele
importante petrecute în fostele Ńări socialiste;
perspectiva aderării la UE a cel puŃin câteva din aceste Ńări, aderare imposibilă fără o
revizuire temeinică mai ales a procedurilor de decizie interne ComunităŃii, fără a influenŃa
capacitatea de acŃiune a CE;
globalizarea economică, care a făcut ca măsurile economice şi socio-politice luate în cadrul
statelor naŃionale să devină din ce în ce mai ineficiente.

ToŃi aceşti factori au determinat Comisia şi Parlamentul European, precum şi marea
majoritate a statelor membre, să ajungă la concluzia că sunt absolut necesare noi demersuri în
direcŃia aprofundării integrării, chiar dacă acest lucru a fost contestat cu vehemenŃă, mai ales de
către Marea Britanie.

Negocierile pt. Tratatul de la Maastricht - foarte dificile

În ceea ce priveşte contextul istoric, extrem de interesant, care a condus la convocarea celor
două conferinŃe interguvernamentale pe tema uniunii monetare şi politice din 1991, precum
şi felul în care au decurs acestor conferinŃe, menŃionăm că negocierile au fost deosebit de
dificile din pricina diverselor interese şi a divergenŃelor - destul de serioase, în parte - cu
privire la întrebarea, dacă şi cum se va dezvolta CE în continuare.

Unele din punctele centrale, şi mai ales rezistenŃa înverşunată a Marii Britanii împotriva
oricărui tip de lărgire a componentei socio-politice a ComunităŃii, precum şi refuzul acesteia
de a participa la planificata uniune monetară, au fost aspecte care au trebuit negociate de
însăşi şefii de state şi guverne, cu ocazia summit-ului de la Maastricht. Dar nici aici nu s-a
putut ajunge la un consens decât prin stabilirea preliminară a unui set substanŃial de reguli
care să prevadă starea excepŃională, precum şi a unor protocoale adiŃionale.

25
 Problemele apărute după ratificare

DificultăŃile întâmpinate în cazul noii revizuiri a Tratatului nu au fost depăşite nici după
ratificarea acesteia din februarie 1992. Tratatul de la Maastricht a fost respins, în iunie 1992, la
referendumul organizat în Danemarca, cu o majoritate de 50,7 procente, faŃă de 49,3 procente, iar
astfel, problemele iniŃiale au revenit în atenŃie: orice modificare adusă Tratatului trebuia acceptată
de toate statele membre. Doar după alte negocieri şi concesii făcute Danemarcei, printre altele sub
forma unei clauze în ceea ce priveşte uniunea monetară, următorul scrutin, din mai 1993, a condus
la succesul dorit (56,8 faŃă de 43,2 procente).

Şi în celelalte state membre au existat însă probleme de acest gen. Să ne gândim doar la
rezultatul foarte strâns al referendumului din FranŃa (51,05 % pentru, 48,95 % împotrivă) sau la
acuzele ridicate la adresa Tratatului în Germania, respinse de Curtea ConstituŃională Federală
Germană de abia în octombrie 1993. ConsecinŃa directă a acestor fapte a fost că Tratatul nu a putut
intra în vigoare decât cu mare întârziere, la 1 noiembrie 1993.

4.2. InovaŃiile aduse de Tratatul de la Maastricht

În primul rând trebuie să avem în vedere că a fost instituită o nouă organizaŃie, şi
anume Uniunea Europeană, care — aşa cum reiese din schema următoare — se sprijină pe trei
piloni.

Cei 3 piloni

Pilonul CE, “primul pilon” - adică cooperarea bazată pe Tratatul de la Paris (CECO), pe
Tratatele de la Roma, precum şi pe AUE, completată şi modificată acum, prin Tratatul de la
Maastricht.

Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC), "al doilea pilon", care reprezintă
dezvoltarea, iniŃiată la începutul anilor ‘70, a conceptului cooperării interstatale în domeniul
politicii externe (CPE), conferindu-i un fundament în textul Tratatului.

Cooperarea în domeniul JustiŃiei şi al Afacerilor Interne (JAI) - "al treilea pilon". Nici
acest concept nu este nou, sprijinindu-se pe anumite tendinŃe europene preexistente - foarte
rudimentare, ce-i drept - în aceste domenii.
–Coeziunea Uniunii este generată de obiectivele şi de structura sa generală, aşa cum este
aceasta definită în dispoziŃiile generale din cadrul Tratatului.

Tot Tratatul de la Maastricht:

26

a creat cetăŃenia UE; aceasta includea dreptul cetăŃenilor de a se muta şi trăi în orice stat
european (Tratatul de la Roma garanta numai dreptul de muncă în orice Stat Membru) şi dreptul de
a vota în alegerile europene şi locale din orice Stat Membru;

a definitivat circulaŃia liberă a capitalului;

a întărit cooperarea UE în sectoarele non-economice, inclusiv politica de securitate şi
apărare precum şi aplicarea legii, codul penal, probleme de drept civil şi politici de acordare a
azilului şi imigrare;

a păstrat cu sfinŃenie principiul de subsidiaritate, care era menit să controleze transferul de
responsabilităŃi de la Statele Membre spre UE;

a mărit puterea Parlamentului European asupra legislaŃiei UE;

a introdus Capitolul Social care a lărgit dimensiunea socială a UE prin introducerea
amendamentelor privind sănătatea şi siguranŃa muncitorilor, condiŃiile de la locul de muncă, plata
egală şi consultarea angajatorilor.

4.3. Uniunea Europeană şi “Europa celor 15”

În această a patra etapă a construcŃiei europene, procesul de extindere continuă, dar capătă
o conotaŃie mai pregnant politică, reflectată şi de noua denumire de Uniunea Europeană.

Aderă Ńări dezvoltate cu democraŃii mature:
Austria (în iunie 1994),
Finlanda (octombrie 1994),
Suedia (noiembrie 1994).
În Norvegia, referendumul organizat cu scopul de a sonda suportul popular pentru aderare
se soldează din nou cu un rezultat negativ (52% de voturi împotrivă).

Prin urmare, în 1995, prin aderarea la UE a Austriei, Finlandei şi Suediei, Europa celor 12
devine Europa celor 15. Practic, cu două excepŃii - Norvegia şi ElveŃia – Uniunea Europeană
cuprinde toate statele continentului care nu aparŃinuseră defunctului sistem socialist. De menŃionat
că Ńările care au intrat în anii ‘90 au fost membre ale AELS (AsociaŃia Europeană a Liberului
Schimb). Statele din Europa Centralã şi de Est, Turcia, Malta şi Cipru au avut sau au în vedere, în
această etapă, obŃinerea statutului de membru al ComunitãŃii Europene,

Uniunea Europeană îşi măreşte considerabil zona geografică, ponderea economică şi
influenŃa politică.
Numărul cetăŃenilor care trăiesc în cadrul Uniunii se ridică la 380 de milioane, ceea ce
recomandă acest spaŃiu drept una dintre cele mai puternice pieŃe ale lumii şi una dintre cele mai
prospere zone ale lumii.
Uniunea Europeană ocupă o parte însemnată a continentului nostru, respectiv globului
(54% din suprafaŃa continentului şi peste 60% din populaŃie; 24,5% din suprafaŃa globului şi
aproape 7% din populaŃia acestuia), devenind un puternic centru de putere economică.
Uniunea Europeană devine o forŃă economică a lumii (mai puŃin de 1/10 din populaŃia
lumii, 1/4 din suprafaŃa planetei şi produce 1/3 din produsul mondial), ceea ce va reprezenta
premisa realizării obiectivelor: monetar, politic, strategic dar şi sporirea forŃei de atracŃie pentru
Ńările care doresc aderarea la această organizaŃie

4.4. Uniunea economică şi monetară - UEM

Urmărind prevederile „Planului Werner" şi a „Planului Delors", Tratatul de la Maastricht

stabileşte următoarele aspecte importante pentru instituirea Uniunii Economice şi Monetare (UEM):
•criterii de convergenŃă (cerinŃe de disciplină economică) care trebuie îndeplinite de Ńările
care urmează să fie incluse în uniunea monetară;
•un calendar precis de realizare a UEM, cuprinzând trei etape, finalizat cu introducerea
monedei unice;
•un ansamblu de instituŃii, politici şi mecanisme menite să asigure şi să susŃină o funcŃionare
sănătoasă, stabilă şi ascendentă a economiilor Ńărilor participante la UEM.

27
 4.4.1. Tipuri de convergenŃă

În literatura de specialitate, pe baza Tratatului de la Maastricht au fost teoretizate trei tipuri
de convergenŃă separate, dar complementare:
convergenŃă nominală,
convergenŃa legală,
convergenŃa reală.

Prin convergenŃa legală se înŃelege armonizarea legislaŃiilor naŃionale şi a regulamentelor
băncilor centrale ale Ńărilor membre ale UE, astfel încât să devină compatibile cu Sistemul
European al Băncilor Centrale (SEBC). Într-un sens general, această convergenŃă include aspecte
precum independenŃa băncilor centrale naŃionale şi integrarea acestor bănci în SEBC.

ConvergenŃa reală se referă la omogenizarea nivelului de trai, egalizarea standardelor de
viaŃă în Ńările membre, realizarea aşa-numitei „coeziuni economice şi sociale" la nivelul Uniunii.
Variabilele care măsoară convergenŃa reală (venitul pe cap de locuitor, nivelul salariilor, rata
şomajului, cheltuielile guvernamentale etc.). Pentru realizarea unei egalizări în aceste domenii este
nevoie de mai mult timp decât pentru variabilele minimale, dar îndeplinire acestora din urmă
afectează benefic variabilele reale.

ConvergenŃa economică nu este un scop în sine, îndeplinirea condiŃiilor pe care le
presupune reprezentând un mijloc pentru a garanta creşterea economică durabilă la nivelul Uniunii.
Tratatul de la Maastricht introduce, de altfel, termenul „convergenŃă durabilă" pentru a sublinia că
nu interesează un proces de integrare formal şi rapid, ci un proces de integrare cu geometrie şi
ritmuri variabile, în acord cu rezultatele fiecărui stat membru.

Criteriile de convergenŃă nominală

sunt prevăzute de Tratatul de la Maastricht (art. 104c, 109j), respectiv Protocolul nr. 6
asupra criteriilor de convergenŃă, anexat la tratat, şi se referă la:
–stabilitatea preŃurilor, care va reieşi dintr-o rată a inflaŃiei observată de-a lungul unei
perioade de un an înainte de examinarea pentru trecerea la etapa a treia, rată a inflaŃiei care să nu
depăşească cu mai mult de 1,5% rata medie a celor trei state membre cu inflaŃia cea mai scăzută;
–rate ale dobânzilor pe termen lung, care nu trebuie să depăşească cu mai mult de 2% rata
medie a dobânzilor nominale pe termen lung a celor trei state membre cu cea mai scăzută inflaŃie;
–capacitatea de susŃinere a finanŃelor publice:
deficitul public nu trebuie să depăşească 3% din produsul intern brut (PIB) la preŃuri de
piaŃă;
datoria publică nu trebuie să depăşească 60% din PIB, “mai puŃin în cazul în care acest
raport se reduce suficient şi se apropie de valoarea de referinŃă într-un ritm adecvat”;
–stabilitatea ratelor de schimb, adică respectarea marjelor normale de fluctuaŃie prevăzute
prin mecanismul de schimb al Sistemului Monetar European pentru cel puŃin doi ani premergători
examinării, fără devalorizare din proprie iniŃiativă a ratei de schimb a monedei proprii în raport cu
moneda unui alt stat membru.

4.4.2. Etape ale realizării Uniunii economice şi monetare - UEM

Etapa coordonării politicilor monetare

1 iulie 1990 - 31 decembrie 1993

Etapa consolidării convergenŃei şi a preparativelor tehnice

1 ianuarie 1994 - 31 decembrie 1998

Etapa introducerii monedei unice

28
 1 ianuarie 1999 - 1 iulie 2002

4.4.2.1. Etapa coordonării politicilor monetare - 1 iulie 1990 - 31 decembrie 1993

s-a realizat libera circulaŃie a capitalurilor în toate Ńările membre ale Uniunii Europene (cu
o amânare până la sfârşitului anului 1992 pentru Spania, Portugalia, Grecia şi Irlanda)

s-au avut în vedere următoarele obiective:
realizarea celui mai mare grad posibil de convergenŃă economică prin planurile de
convergenŃă;
finalizarea tranziŃiei la piaŃa unică, eliminarea barierelor tehnice, fizice şi fiscale care
împiedicau dezvoltarea deplină a acesteia;
eliminarea tuturor genurilor de obstacole din calea liberei mişcări a capitalurilor.

în sensul coordonării politicilor monetare, Comitetul guvernatorilor Băncilor Centrale a
elaborat un proiect de statut al Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC).

Comitetul monetar, organ comunitar consultativ în care Comisia şi statele membre delegau
câte doi reprezentanŃi, a contribuit la realizarea unor lucrări pregătitoare ale uniunii monetare, între
care şi scenariul de referinŃă privind trecerea la moneda unică.

4.4.2.2. Etapa consolidării convergenŃei şi a preparativelor tehnice - 1 ianuarie 1994 -

31 decembrie 1998

Această etapă a început pentru toate statele membre, fără nicio condiŃionare, considerată o
perioadă de tranziŃie şi ajustare a politicilor monetare şi dezechilibrelor financiare,

Obiective principale:
înfiinŃarea Institutului Monetar European (IME), cu scopul intensificării cooperării dintre
băncile naŃionale şi centrale şi coordonării politicilor monetare, etapă preliminară în vederea creării
Băncii Centrale Europene(BCE);
angajamentul de a garanta independenŃa băncilor centrale. Până la 1 ianuarie 1997,
băncile naŃionale centrale au beneficiat de independenŃă faŃă de IME;
îndeplinirea criteriilor de convergenŃă;
interzicerea accesului privilegiat al sectorului public la instituŃiile financiare;
pregătirea de către statele membre a legislaŃiilor naŃionale, inclusiv regulamentele
băncilor lor centrale, astfel încât să fie compatibile cu Tratatul privind Uniunea Europeană.

Trebuie subliniat că Tratatul de la Maastricht consacră principiul ireversibilităŃii trecerii la
cea de-a treia etapă a Uniunii economice şi monetare, ceea ce înseamnă că, dacă la sfârşitul lui
1997 nu este fixată data începerii celei de-a treia etape, cum de altfel s-a şi întâmplat, aceasta începe
automat la 1 ianuarie 1999 cu Ńările care vor satisface criteriilor cerute, oricare ar fi starea
convergenŃei comunitare şi eventualele reticenŃe naŃionale.

4.4.2.3. Etapa introducerii monedei unice - 1 ianuarie 1999 - 1 iulie 2002

participarea statelelor membre este condiŃionată de îndeplinirea criteriilor de convergenŃă,

respectiv, a condiŃiilor necesare pentru adoptarea unei monede unice, constatată de Consiliu pentru
fiecare Ńară separat, prin vot cu majoritate calificată.

Statele care nu îndeplinesc criteriile de participare la etapa a treia a UEM vor face obiectul
unei derogări pentru o perioadă de tranziŃie în care vor fi monitorizate şi susŃinute să îndeplinească
aceste criterii.

Obiective principale:
intrarea în funcŃiune a Băncii Centrale Europene şi transferul către aceasta a suveranităŃilor
monetare naŃionale din partea băncilor centrale ale celor 11 state care au intrat în uniunea monetară
(12 state de la l ianuarie 2001, incluzând şi Grecia);
introducerea EURO - moneda unică europeană şi dispariŃia monedelor naŃionale;
începerea operării sistemului de plăŃi TARGET (Trans-European Automated Real-Time
Gross Settlement Express Transfer).

29

Consiliul european, reunit la Bruxelles, la 3 mai 1998, a decis, în urma evaluării
îndeplinirii „criteriilor de convergenŃă" următoarele:
11 state membre respectiv Belgia, Germania, Spania, FranŃa, Irlanda, Italia, Luxemburg,
Olanda, Austria, Portugalia şi Finlanda, îndeplinesc condiŃiile necesare pentru adoptarea monedei
unice la 1 ianuarie 1999 şi, ca atare, vor participa la cea de-a treia etapă a uniunii economice şi
monetare;
2 state membre respectiv Grecia şi Suedia nu îndeplinesc condiŃiile necesare pentru
adoptarea monedei unice la 1 ianuarie 1999 şi, ca atare, vor intra în categoria statelor cu derogare.

“Euroforicii” şi avantajele monedei unice

creşte transparenŃa pieŃei şi a preŃurilor;

producŃia şi investiŃiile nu mai sunt influenŃate de evoluŃia cursurilor de schimb;

scade costul tranzacŃiilor, întrucât nu mai include cheltuielile legate de riscul valutar;

se dezvoltă relaŃiile comerciale şi financiare între membrii UE şi între parteneri, întrucât
membrii nu mai sunt afectaŃi de riscul valutar în aceeaşi măsură în care erau expuşi înainte.

“Euroland-ul”, cu cele 292 de milioane de consumatori, reprezintă cea mai mare piaŃă de
desfacere din lume, urmată de SUA, cu 270 de milioane de consumatori şi de Japonia, cu 127 de
milioane de consumatori. Puterea de cumpărare în acest spaŃiu este ridicată, depăşită doar de SUA;
15% din valoarea tuturor bunurilor şi serviciilor realizate la nivel mondial provin din Euroland,
20% din SUA şi 7,7% din Japonia; 15,7% din exporturile mondiale provin din Euroland, în timp ce
numai 12,6% din SUA şi 7,7% din Japonia .

crearea monedei unice reprezintă, în opinia lui Romano Prodi, profesor de economie la
Universitatea din Bologna, ales în mai 1999 preşedinte al Comisiei Europene,
un act de încredere în Europa şi, în acelaşi timp, o provocare în contextul mai larg al
economiei globale.
un eveniment fără precedent în istoria omenirii. RenunŃarea la puterea de a emite monedă
este, de bună seamă, o importantă decizie politică. De fapt, statul renunŃă la unul dintre
instrumentele sale tradiŃionale de suveranitate. În pragul secolului XXI, acest instrument este mai
vizibil decât însăşi suveranitatea militară, reprezentată simbolic prin spadă

“Euroscepticii” şi dezavantajele monedei unice

ca monedă de schimb, Euro nu are şanse să constituie o alternativă reală la hegemonia
dolarului, deoarece 48% din tranzacŃiile comerciale internaŃionale sunt derulate în dolari (monedele
UE sunt prezente numai în 31% din tranzacŃii);

ca monedă de rezervă, dolarul ocupă 65% din rezervele valutare mondiale, în timp ce
monedele UE doar 21%;

ca monedă de investiŃii, piaŃa obligaŃiunilor europene este cu peste 1/3 mai mică decât cea
americană, deci monedele UE nu sunt monede de investiŃii.

4.4.3. Mecanisme ale Uniunii Economice şi Monetare

Uniunea economică şi monetară nu înseamnă, însă, numai introducerea şi circulaŃia

efectivă a monedei unice după realizarea formală a unor criterii de convergenŃă, ci şi un ansamblu
de instituŃii, politici şi mecanisme menite să asigure şi să susŃină o funcŃionare stabilă şi ascendentă
a economiilor Ńărilor participante la această uniune pe termen lung.

În mod evident, odată intrate în UEM, statele participante îşi împart responsabilităŃile şi
riscurile, de unde necesitatea coordonării politicilor lor economice şi a respectării unor norme de
„disciplină financiară" astfel ca funcŃionarea de ansamblu a Uniunii să se realizeze în prevederile
Tratatului de la Maastricht:
aplicarea de către statele membre a politicilor economice în contextul liniilor directoare
generale stabilite de Consiliu;
monitorizarea de către Consiliu a evoluŃiilor economice din fiecare stat membru;

30
 asistenŃa financiară acordată de Comunitate statelor membre aflate în dificultate;
interzicerea facilităŃilor de creditare şi a accesului privilegiat la instituŃiile financiare;
garantarea financiară mutuală pentru executarea în comun a unor proiecte specifice;
evitarea deficitelor guvernamentale excesive.

Pactul de stabilitate şi de creştere

convenit de Consiliul European de la Dublin, în decembrie 1996,

stabileşte regulile de comportament bugetar al statelor membre implicate în cea de-a treia
etapă a UEM.

Pactul de stabilitate este construit pe criteriile de convergenŃă, impunând statelor membre
obligaŃia de a evita deficitele excesive şi a menŃine o rată redusă a inflaŃiei şi a dobânzilor, pentru a
asigura o creştere economică susŃinută şi neinflaŃionistă şi obligând toate părŃile să se angajeze în
realizarea promptă a procedurii deficitelor excesive, în cazul în care o Ńară nu îndeplineşte
prevederile Pactului.

Această procedură se aplică atunci când o Ńară înregistrează un deficit al cheltuielilor
publice comparativ cu veniturile, respectiv de peste 3% din PIB. De asemenea, guvernele nu trebuie
să permită o datorie publică totală mai mare de 60% din PIB.

Statele membre trebuie să informeze imediat Comisia Europeană despre nivelul datoriei
care, la rândul ei, este obligată să informeze Consiliul ECOFIN şi Comitetul Monetar. Dacă o Ńară
este considerată că a încălcat grav Pactul, Comisia poate să recomande Consiliului să adopte măsuri
împotriva acestuia, după cum s-a văzut în cazul FranŃei, Germaniei şi Portugaliei în 2002.

În mod formal, Pactul acoperă trei elemente distincte:
un angajament politic din partea tuturor membrilor de a aplica procedura de supraveghere
bugetară.
elemente de prevenŃie,
elemente de disuasiune prin emiterea unei „scrisori de avertizare".

În plus, statele membre elaborează programe de stabilitate şi convergenŃă care au menirea
de a clarifica şi consolida prevederile Tratatului privind supravegherea multilaterală economică şi
disciplina bugetară în cursul celei de-a treia etape a uniunii economice şi monetare.

5. A cincea etapă - obiectivul uniunii politice şi obiectivul extinderii - Tratatul de la

Amsterdam şi Tratatul de la Nisa; Tratatul ConstituŃional

•Termenul de "Uniune Europeană"

reluat din declaraŃia solemnă de la Stuttgart, din 19 iunie 1983, îngloba atât dimensiunea
politică, cât şi caracterul economic şi social al ComunităŃii, semnificând deopotrivă întărirea
capacităŃii sale de acŃiune şi o extindere a competenŃelor.

pe măsură ce procesul de integrare economică tinde să-şi atingă limitele, incluzând practic
toate aspectele vieŃii economice ale Ńărilor cuprinse în Uniunea Europeană, o importanŃă
precumpănitoare încep să dobândească aspectele de integrare politică, respectiv ceea ce este
denumit prin procesul de uniune politică.
•Dimensiunea politică a Uniunii a fost practic prezentă continuu pe masa negocierilor, mai
ales după Actul Unic European.

este meritul Tratatului de la Maastricht de a fi introdus expres şi articulat, dimensiunea
politică a Uniunii Europene - uniunea politică, în primul rând prin aşezarea edificiului european pe
trei piloni principali:
•uniunea economică şi monetară europeană (UEM) - caracterizat printr-un grad înalt de
comunitarizare,
•politica externă şi de securitate comună (PESC) - cooperare predominant
interguvernamentală
•justiŃia şi afacerile interne (JAI) - cooperare predominant interguvernamentală.

31
 5.1.1. “FederaŃia” europeană

Încercări pentru definirea unei formule politice generale pentru Uniune (federaŃie sau
confederaŃie)

Nu putem însă să nu evidenŃiem că au fost făcute înainte de Maastricht o serie de eforturi.

Vom încerca în cele ce urmează o scurtă trecere în revistă a acestor eforturi, pornind de la
soluŃia sugerată de „părinŃii fondatori" încă de la iniŃierea UE - cea a formulei federale.

Deşi obiectivul "federaŃiei europene" era menŃionat încă în DeclaraŃia lui R. Schuman, din
9 mai 1950, care considera CECO ca "o primă etapă a FederaŃiei europene" şi "prima bază concretă
a unei FederaŃii europene indispensabile pentru menŃinerea păcii", nici Tratatul privind crearea
CECO, nici tratatele ulterioare, nu fac referinŃă la ideea federalizării.

Temele de dezbatere privind viitorul Europei, arhitectura optimă a viitoarei construcŃii
europene revin cu o anumită ciclicitate, perspectivele majore în ceea ce priveşte viitorul Europei au
rămas, însă, aceleaşi:
Statele Unite ale Europei - integrare supranaŃională
Europă a statelor – naŃiuni.
În realitate, Comunitatea Europeană a evoluat preponderent într-o direcŃie supranaŃională,
chiar dacă fiecare pas făcut în această direcŃie a suscitat dezbateri aprinse.

5.1.2. Statele Unite ale Europei - integrare supranaŃională

Ideea este fundamentată de către părinŃii fondatori ai construcŃiei europene, Jean Monnet şi
Robert Schuman.
Filozofia definită de către Jean Monnet: cooperarea între naŃiuni, oricât ar fi de importantă,
nu rezolvă mare lucru; ceea ce trebuie căutat este fuziunea de interese dintre popoarele europene şi
nu doar menŃinerea pur şi simplu a echilibrului acestor interese.
Conduce la un tip de integrare supranaŃională, la ceea ce Monnet numea Statele Unite ale
Europei.
O asemenea viziune a fost limpede şi tranşant definită de către Jacques Delors, preşedintele
Comisiei Uniunii Europene între 1985 şi 1995 - Europa ar trebui să constituie “o comunitate bazată
pe uniunea dintre popoare şi pe asocierea dintre statele - naŃiuni care urmăresc obiective comune
şi dezvoltă o identitate europeană”.
În acest context, Europa va trebui să-şi dezvolte şi o politică de apărare proprie, un sistem
de securitate care să reprezinte “un al doilea pilon al alianŃei atlantice”. Iată cum înfăŃişa Jean-
Francois Poncet, fost ministru de externe al FranŃei, această dilemă: “SpaŃiu economic sau putere
mondială - aceasta este întrebarea centrală; de răspunsul care i se va da depind toate celelalte.
Dacă Europa se va mulŃumi să fie doar o zonă a liberului schimb, atunci nu este nevoie să-şi
întărească instituŃiile, atunci Europa nu are nevoie de o monedă comună, de o diplomaŃie comună
şi nici de o apărare comună. Dacă însă Europa doreşte să devină un actor cu puteri depline în
arena internaŃională, trebuie ca pentru aceasta să-şi construiască mijloacele necesare: cele
politice, instituŃionale şi monetare”.

5.1.3. Europă a statelor - naŃiuni

Punctul de vedere opus, a fost fundamentat de Charles de Gaulle, care a vorbit de “Europa
patriilor”

reluat cu o forŃă asemănătoare în 1991 de către Margaret Thatcher, premier al Marii
Britanii, care pleda pentru “o Europă a statelor – naŃiuni”, o Europă deschisă cât mai curând
posibil participării statelor în curs de democratizare din Europa postcomunistă.

MotivaŃia este următoarea - “Dacă ar urma să se constituie un superstat european, acesta
ar genera aproape sigur interese şi atitudini în dezacord cu cele ale Americii. Prin aceasta, am
trece de la o ordine internaŃională stabilă, cu Statele Unite în frunte, la o lume mai periculoasă, a
unor blocuri de putere aflate în competiŃie. Aşa ceva nu ar fi în interesul nimănui şi cel mai puŃin al
Americii”.

32

O asemenea viziune este bine sintetizată în formula sugestivă “Europa cu geometrie
variabilă” în care statele componente ar putea alege politicile în funcŃie de avantajul lor imediat, în
cadrul unei structuri cu instituŃii mai mult simbolice, cu o putere minimă, necesară doar spre a
menŃine uniunea în viaŃă.

5.2. Paşii parcurşi în direcŃia integrării politice

Tratatul de la Roma
predominau scopurile economice: trebuia să se asigure progresul economic şi social al
diferitelor Ńări, să se îmbunătăŃească condiŃiile de viaŃă şi muncă, să se garanteze stabilitatea în
expansiune, să se întărească unitatea economiilor, să se suprime restricŃiile din calea schimburilor;
doar un singur paragraf făcea referinŃă la salvgardarea păcii şi libertăŃii.

Actul unic european
reflecta o stare de spirit deja cu mult mai ambiŃioasă, pentru că el se referea la drepturile
omului, la necesitatea ca Europa să vorbească cu o singură voce şi viza instaurarea unei Uniuni
europene.
a impulsionat procesul de integrare în acest sens. Acest act a stabilit o dată limită pentru
crearea unei pieŃe comune autentice în Europa, sfârşitul anului 1992.
Principalul obiectiv al Actului era realizarea liberei circulaŃii a bunurilor, persoanelor,
serviciilor, forŃei de muncă şi a capitalului în interiorul ComunităŃii.
Semnificativ pentru reforma instituŃională înfăptuită cu acest prilej este şi modificarea
sistemului de vot în cadrul Consiliului European: dreptul de veto este înlocuit de regula majorităŃii.
Şi mai important este că prin acest document s-a formulat pentru prima dată cerinŃa
înfiinŃării Băncii Centrale Europene, cu sediul la Frankfurt, şi a creării monedei unice şi a
sistemului monetar european. În felul acesta, Actul Unic European pregăteşte Tratatul de la
Maastricht.

Consiliul european de la Madrid (26-27 iunie 1989),
a decis ca o primă etapă a realizării UEM să înceapă la 1 iulie 1990, mai multe state
membre au estimat că desăvârşirea pieŃei interioare şi transferul către o autoritate unică a
suveranităŃii lor monetare, realizate în contextul coeziunii economice şi sociale europene, trebuia să
fie însoŃită şi de un progres decisiv pe planul mai general al integrării politice.

ConferinŃa interguvernamentală asupra Uniunii politice (1990-1991)
a fost vehiculată teza federalismului ca obiectiv ultim al procesului de integrare europeană.
Dar controversele asupra acestui obiectiv au condus la abandonarea ideii de consacrare, prin Tratat,
a unei vocaŃii federale, negociatorii revenind asupra unei formule mai puŃin ambiŃioase, inspirată
din preambulul Tratatului de la Roma, a unei "uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele
Europei".

Consiliul european de la Dublin, din 28 aprilie 1990,
a hotărât să însărcineze miniştrii afacerilor externe să întreprindă un examen detaliat asupra
necesităŃii de a aduce eventuale modificări Tratatului în scopul întăririi legitimităŃii democratice a
Uniunii.
Miniştrii afacerilor externe au adoptat, la 11 iunie 1990, la Luxemburg, un "document
de reflecŃie", care preconiza transformarea ComunităŃii dintr-o "entitate fondată esenŃial pe
integrarea economică şi cooperarea politică" într-o "Uniune de natură politică, cu o politică
comună în materie de relaŃii exterioare şi de securitate".
Cele trei mari teme ale Uniunii politice, care urmau să constituie principalele axe ale
viitoarelor negocieri, erau astfel trasate de la început:
•legitimitatea democratică,
•eficacitatea instituŃiilor,
•acŃiunea ComunităŃii în exterior.
Consiliul european a adăugat la cele trei mari teme, cu titlu de program al conferinŃei
asupra Uniunii Politice:
•cetăŃenia europeană,
•extinderea şi întărirea acŃiunii ComunităŃii,

33
 •luarea în consideraŃie a regiunilor.

Consiliul european din Luxemburg, din 28-29 iunie 1991, a trasat principiile generale ale
viitoarei Uniuni:
politica externă şi de securitate comună,
legitimitatea democratică,
politica socială,
coeziunea economică şi socială,
aplicarea dreptului comunitar
afacerile interne şi judiciare.

5.2.1. Rolul Tratatului de la Maastricht pentru integrarea politică

Tratatul asupra Uniunii Europene, semnat la 7 februarie 1992, la Maastricht - cei 12 s-au
pus de acord să treacă la o nouă etapă în procesul de integrare europeană, care se referă la:
principiile libertăŃii, democraŃiei şi respectării drepturilor omului şi statului de drept,
la necesitatea întăririi caracterului democratic şi eficacităŃii funcŃionării instituŃiilor.
importanŃa respectării istoriei, culturii şi tradiŃiilor diferitelor popoare.
Tratatul de la Maastricht stabileşte trei paliere foarte importante de integrare viitoare:

realizarea uniunii monetare,

cerinŃa integrării politice şi militare prin elaborarea unei politici externe şi de securitate
comune.

elaborarea unor politici interne şi de securitate socială comune. Carta socială a Uniunii
Europene prevedea acordarea mai multor drepturi claselor salariale, îmbunătăŃirea standardelor de
siguranŃă şi sănătate, protecŃia copiilor etc. De asemenea, Carta prevedea politici mai liberale cu
privire la mobilitatea forŃei de muncă în cadrul Uniunii.

Dacă şi la primul palier au existat discuŃii şi controverse, în ceea ce priveşte ultimele

două paliere ale integrării s-au făcut progrese modeste, una dintre explicaŃiile posibile fiind aceea că
întotdeauna guvernele sunt tentate să dea prioritate propriului interes, în defavoarea unui interes
comun. Acolo unde Ńările membre şi-au delegat suveranitatea în vederea creării unei pieŃe comune,
rezultatele nu au întârziat să apară. Exemplul cel mai elocvent în această privinŃă îl constituie
integrarea monetară.

Tratatul de la Maastricht consacră, pentru prima dată, principiul subsidiarităŃii, definit în

detaliu în articolul 3B al Tratatului:
"In domeniile care nu relevă de competenŃa sa exclusivă, Comunitatea nu intervine,
conform principiului subsidiarităŃii, decât dacă şi în măsura în care obiectivele acŃiunii preconizate
nu pot să fie realizate de o manieră satisfăcătoare de către statele membre şi pot deci, din cauza
dimensiunilor sau a efectelor acŃiunii preconizate, să fie mai bine realizate la nivel comunitar".
Ca atare, acŃiunea Uniunii este subsidiară în raport cu acŃiunea statelor membre şi nu
invers. Sunt excluse, totuşi, de la aplicarea acestui principiu, domeniile care relevă deja de
competenŃa exclusivă a Uniunii (ca de exemplu politica agricolă comună).

5.2.1. Este UE un sistem federal?

Conform Tratatelor, U.E. are elemente substanŃiale care Ńin de un sistem federal:
–competenŃe în domeniile comerŃului, monetar, bugetului şi mediului,
–cooperare avansată în privinŃa securităŃii interne şi externe,
–instituŃiile includ un sistem judiciar federal:
un legislativ bicameral în care Parlamentul, reprezentând cetăŃenii, are o putere legiuitoare
în creştere,
Consiliul, care reprezintă statele, este însă cel mai puternic organism legislativ şi domină în
politica privind securitatea internă şi externă;

34
 executivul – Comisia europeană, are competenŃe federale considerabile, deşi, şi în această
privinŃă, Consiliul menŃine un control strict
–cetăŃenia europeană.

Ce lipseşte Uniunii Europene pentru a fi similară unui sistem federal?
–Parlamentul nu are încă competenŃe egale cu Consiliul în ce priveşte cca 3/4 din legislaŃie;
–Consiliul votează cu majoritatea calificată pentru aproape întreaga legislaŃie, cu excepŃia
celei privind politica de securitate internă şi externă, unde unanimitatea este regula;
–Comisia, deşi este controlată într-o măsură crescândă de către Parlament, este încă
subordonată Consiliului;
–uniunea economică şi monetară nu este încă finalizată.

În prezent, se fac eforturi în cadrul comunităŃii pentru a determina un set de criterii
aplicabile pentru departajarea între competenŃele comunitare, regionale şi naŃionale, prin care să se
asigure că "intervenŃia comunitară nu va fi sistematică şi masivă, ci selectivă şi fundamentată
juridic. Acolo unde competenŃa sa nu este exclusivă, eficienŃa va fi aceea care va prevala, ca un
criteriu".

5.3. Obiectivul extinderii - Tratatele de la Amsterdam (1997) şi Nisa (2000). Extinderea

din 2004.

Această etapă a procesului integrării este dată, pe lângă procesul de integrare politică, şi de
tendinŃa de extindere a Uniunii Europene, prin exprimarea dorinŃei de aderare a numeroase Ńări din
Europa Centrală şi de Est.

Dezbaterea privind relaŃia dintre procesul de extindere/lărgire şi cel de
consolidare/adâncire a integrării devine din ce în ce mai actuală odată cu solicitările de aderare
provenite din partea fostelor Ńări socialiste. Există întrebări care determină o serie e dezbateri şi
polemici la nivel european:
Care este numărul optim de membri ai Uniunii?
Care este structura instituŃională cea mai potrivită?
Care este adevărata prioritate - extinderea sau consolidarea integrării?

Etapa integrării fostelor Ńări socialiste este mult mai complexă şi, foarte probabil, va fi mai
îndelungată decât etapele anterioare, întrucât nivelul de dezvoltare al acestor Ńări este mai modest.
În acelaşi timp, însă, aceste state deŃin un spaŃiu geografic care prin poziŃie, întindere şi bogăŃii este
extrem de important pentru Europa ca întreg.

Dacă primele etape ale integrării au îmbrăcat un caracter preponderent economic, procesul
integrării a devenit ulterior preponderent politic şi este catalogat acum ca unul geopolitic.

5.3.1. Eşecul cutremurător şi căderea spectaculoasă a comunismului

Divizarea Europei în tabere capitaliste şi comuniste a fost cimentată, literalmente, prin

ridicarea zidului Berlinului.

În anii ’80, standardele de trai ale vest-europenilor erau mult mai ridicate decât cele din
Europa de Est şi URSS. Extrem de simplu, sistemul economic din Vest (pieŃe libere şi un sistem
extensiv de asigurări sociale), împreună cu sistemul politic (democraŃie pluripartidă şi libertatea
presei) au adus beneficii mult mai mari cetăŃenilor decât a reuşit sistemul estic al economiilor
planificate şi al dictaturii unui singur partid de guvernământ.

Au existat încercări de reformă înainte de ’89, dar liderii sovietici, au contracarat în mod
repetat eforturile de reformare în Ńările din Europa Centrală şi de Est prin presiuni economice
constante şi intervenŃii militare ocazionale. Prin anii 80, insuficienŃa sistemului economic sovietic a
dus la schimbări chiar în interiorul URSS. URSS a adoptat o politică de timide reforme pro-piaŃă
(Perestroika) şi o politică de deschidere (glasnost), care presupuneau o reducere marcantă privind
represaliile interne şi a diminuat intervenŃia în treburile republicilor sovietice şi a statelor din blocul
sovietic.

5.3.1.1 RevoluŃiile din Europa Centrală şi de Est

35

In ceea ce priveşte integrarea europeană, schimbările din politica externă a URSS au fost
critice. ForŃe pro-democratice din Ńările din Europa Centrală şi de Est, care fuseseră înăbuşite în
mod repetat prin intervenŃie militară, s-au confruntat cu o rezistenŃă slabă din partea Moscovei la
sfârşitul anilor 80. Prima ruptură s-a produs în iunie 1989 când mişcarea muncitorească poloneză,
Solidaritatea, a forŃat guvernul comunist să accepte alegeri parlamentare libere. Comuniştii au
pierdut şi primul guvern democratic din blocul sovietic a preluat puterea. Moscova a stabilit rapid
legături cu noul guvern polonez.

Neamestecul Moscovei în alegerile din Polonia a declanşat un lanŃ de evenimente în
următorii doi ani care au revoluŃionat treburile în Europa.

Elemente pro-reformă din Partidul Comunist Ungar au exercitat presiuni pentru
organizarea alegerilor democratice, şi, mai mult, Ungaria şi-a deschis graniŃa cu Austria. Mii de est-
europeni au reacŃionat mutându-se în Germania de Vest prin Ungaria şi Austria. Acest lucru a
declanşat proteste de masă împotriva represiunii comuniste în Germania de Est, proteste care au
culminat cu deschiderea graniŃei dintre Germania de Vest şi cea de Est. La 9 noiembrie 1989, mii de
cetăŃeni din Berlinul de Est şi din cel de Vest s-au întâlnit la Zidul Berlinului cu topoare şi barosuri
pentru a dărâma acel simbol al unei Europe divizate.

Până la finele lui 1989, forŃele democratice deŃineau controlul în Polonia, Ungaria,
Cehoslovacia şi Germania de Est. In 1990, Germania de Est şi cea de Vest s-au unit iar trei republici
sovietice – Estonia, Letonia şi Lituania – şi-au declarat independenŃa faŃă de URSS. Până la sfârşitul
lui 1991, Uniunea Sovietică s-a destrămat, încheindu-şi amestecul în Europa Centrală şi de Est.
Uniunea Europeană a reacŃionat rapid la acest „cutremur geopolitic” oferind ajutor de urgenŃă şi
împrumuturi acestor democraŃii fără experienŃă.

5.3.1.2 Impactul căderii zidului Berlinului asupra U.E.

Cutremurul politic cauzat de căderea zidului a adus schimbări substanŃiale în cadrul UE.
Zidul Berlinului odată dărâmat, unificarea estului cu vestul Germaniei a fost următorul pas, dar o
Germanie unificată cu 80 de milioane de cetăŃeni şi 30 la sută din producŃia Europei ar fi mult mai
mare decât FranŃa, Marea Britanie sau Italia. Aceasta a iscat multă teamă, de la imaginea unui
echilibru politic disturbat în UE la mai puŃin probabilul, dar înspăimântător totuşi, spectru al unei
Germanii militariste. MulŃi europeni, atât din Germania cât şi din afara ei, au considerat că
Germania ar fi mai bine unificată deodată cu o mare creştere în forŃele care îi uneau pe membrii UE.

Mizând pe succesul său cu PiaŃa Unică, Delors s-a folosit de moment pentru a propune o
creştere radicală în integrarea economică europeană: formarea unei uniuni monetare, un pas pe care
mulŃi au considerat că va duce la o eventuală integrare politică. Ideea a fost repede îmbrăŃişată de
preşedintele francez François Mitterand şi de Cancelarul german, Helmut Kohl. După negocieri
îndelungi, UE şi-a asumat obiectivul de a forma o uniune monetară până în 1999 şi să adopte o
monedă unică până în 2002. Acest angajament este stipulat în Tratatul de la Maastricht.

5.3.1.3 Reunificarea Europei de Est şi de Vest. Primi paşi spre extindere...

Datorită faptului că fiecare naŃiune din zonă avea acces liber de schimb la enorma piaŃă
europeană, acordurile de schimb liber cu UE erau o necesitate comercială pentru nou eliberatele
state din Europa Centrală şi de Est. Scopul lor strategic, cu toate acestea, era apartenenŃa la UE şi
NATO. In zilele de început, liderii statelor din Europa Centrală şi de Est s-au simŃit nesiguri la
ideea că această situaŃie era permanentă. Dacă lucrurile ar fi eşuat în Rusia şi cortina de fier cobora
din nou, fiecare stat din Europa Centrală şi de Est au dorit să se asigure a această cortină va cădea,
de data aceasta, la est de graniŃele sale.

Urmarea a fost că, datorită unor motive geopolitice şi economice, toate statele din Europa
centrală şi de Est şi-au exprimat intenŃia de a adera Uniunea Europeană. UE, prin contrast, a fost
iniŃial reticentă. In loc de a lua la cunoştinŃă interesele statelor din Europa Centrală şi de Est de a
obŃine statutul de membru, UE a semnat Acordurile de Asociere, cunoscute sub numele de
Acordurile Europene cu Polonia, Ungaria şi Cehoslovacia în 1991. Acordurile Europene cu celelalte
state din Europa Centrală şi de Est au urmat în timp şi până în 1994 UE a încheiat aceste acorduri cu

36
România, Bulgaria, Albania, Estonia, Letonia şi Lituania. Pe parcursul anilor 90, AELS a negociat
rapid acorduri bilaterale de liber schimb cu fiecare stat din Europa Centrală şi de Est care avea un
Acord European cu UE.

Alte state din Europa Centrală şi de Est au semnat acorduri de schimb între ele, cel mai
important fiind Acordul Central European de Liber Schimb din 1991 (CEFTA) care, iniŃial,
promova liberalizarea schimbului comercial între Cehoslovacia, Ungaria şi Polonia. A fost apoi
extins să includă ambele state succesoare pentru Cehoslovacia precum şi Slovenia, Bulgaria şi
România.

5.3.2. Acordurile europene

Acordurile Europene au stabilit comerŃ liber bilateral între UE şi fiecare stat individual din
Europa Centrală şi de Est. Ele s-au angajat faŃă de UE să elimine tarifele şi restricŃiile cantitative
privind majoritatea produselor industriale până la sfârşitul anului 1994. ProtecŃie substanŃială din
partea UE a rămas pentru un grup de produse industriale „sensibile”, inclusiv anumite textile,
cărbune şi produse din oŃel şi aproape tot schimbul agricol. Dincolo de eliminarea tarifelor pentru
majoritatea produselor industriale, un alt scop a fost realizarea de progrese înspre „realizarea între
ele a altor libertăŃi economice pe care se bazează Comunitatea”. Adoptarea legilor şi practicilor UE
(politica de competiŃie, standarde armonizate etc.) a ajutat statele din Europa Centrală şi de Est să
stabilească funcŃionarea economiilor de piaŃă mai rapid decât ar fi putut-o face singure.

Acordurile Europene s-au oprit aproape de data acordării statutului de membru al UE,
reflectând la problema profundei ambivalenŃe pe care mulŃi vestici o aveau iniŃial faŃă de acordarea
statutului de membru pentru statele din Europa Centrală şi de Est. De exemplu, acŃiunea lentă a
Statelor Membre ale UE a însemnat că Acordurile Europene semnate cu Ungaria şi Polonia în
decembrie 1991 au intrat în vigoare doar în februarie 1994. O mare parte din atitudinea ezitantă s-a
datorat naturii economiilor statelor din Europa Centrală şi de Est. Statele din Europa Centrală şi de
Est au fost (şi încă sunt) sărace, cu un număr mare de locuitori şi agrare. De când UE cheltuie 80 la
sută din buget pe ferme şi regiuni sărace, extinderea spre est a fost percepută ca o ameninŃare la
adresa grupurilor speciale de interese din UE15.

5.3.3. De la Copenhaga, la Copenhaga : de la criteriile aderării din 1993, la apartenenŃa

la UE

UE a renunŃat în mod oficial la atitudinea ezitantă privind integrarea deplină între Est şi
Vest, în iunie 1993. Consiliul European a hotărât, la întâlnirea la nivel înalt de la Copenhaga, că
„statele asociate din Europa Centrală şi de Est care doresc să devină membre ale Uniunii Europene,
să devină”. A fost pentru prima dată când liderii UE au ratificat în mod explicit statutul de membru
pentru statele din Europa centrală şi de Est. De asemenea, Consiliul a definit ceea ce a ajuns
cunoscut sub numele de Criteriile de la Copenhaga pentru acordarea statutului de membru UE, care
continuă să fie aplicate astăzi în cazul statelor aflate înaintea aderării cum ar fi CroaŃia şi Turcia.

Citând documentul final al summit-ului (cunoscut, în euro-jargon, sub numele de
Concluziile PreşedinŃiei):

“Aderarea presupune ca statul candidat să obŃină stabilitatea instituŃiilor care

garantează democraŃia, aplicarea legii, drepturile omului şi respectarea acestora, protecŃia
minorităŃilor, existenŃa unei economii de piaŃă viabile precum şi capacitatea de a face faŃă
presiunilor competitive şi forŃelor de piaŃă din cadrul Uniunii. Aderarea presupune capacitatea
candidatului de a-şi asuma responsabilităŃile aderării incluzând aici aderarea la obiectivele
politice, economice şi monetare ale Uniunii.”

Nouă ani mai târziu, Consiliul European s-a întrunit din nou la Copenhaga pentru a finaliza
procesul de aderare. După cum stipulează Concluziile PreşedinŃiei de la întâlnirea din 12-13
decembrie 2002:

37
 “Ziua de astăzi marchează un pas istoric fără precedent în finalizarea acestui proces
prin încheierea negocierilor de aderare cu Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia,
Lituania, Malta, Polonia, Republica Slovacia şi Slovenia. Uniunea are în vedere acceptarea acestor
state ca membre începând cu 1 mai 2004. Această realizare stă dovadă pentru determinarea
comună a naŃiunilor Europei de a se uni într-o Uniune care a devenit forŃa conducătoare de pace,
democraŃie, stabilitate şi prosperitate pe continentul nostru.”

Perioada aleasă - mai 2004 - a fost menită să permită noilor membri participarea la
alegerile pentru Parlamentul European şi la formarea unei Comisii Europene noi.

5.3.4. Pregătirea pentru extindere: Tratatele de la Amsterdam şi Nisa

Odată ce liderii UE15 au confirmat că statele din Europa Centrală şi de Est vor deveni,
eventual, membre UE, a fost clar că instituŃiile şi procedurile UE vor trebui reformate.

Structurile desemnate pentru şase membri gemeau sub greutatea celor cincisprezece şi
astfel, adăugarea între cinci şi zece nou-veniŃi va provoca dificultăŃi.

În 1996, UE a început un exerciŃiu – numit şi conferinŃă interguvernamentală în jargonul
UE – de redactare a unui tratat, care a avut ca rezultat Tratatul de la Amsterdam din 1997.

ConferinŃa interguvernamentală - strategia de extindere către Europa Centrală şi de Est

PerformanŃa viitoare a Uniunii depinde acum de ingeniozitatea cu care se va reforma astfel

încât extinderea către Europa Centrală şi de Est să nu-i afecteze consolidarea şi adâncirea
realizărilor de până acum.

La Maastricht s-a anunŃat intenŃia de a admite Ńările din centrul şi estul Europei în Uniune,
mai ales că fostele state socialiste îşi anunŃaseră deja intenŃia de aderare. Pe măsură ce se contura tot
mai clar că Uniunea Europeană va accepta noi membri dintre statele Europei Centrale şi de Est şi se
precizau elementele de bază care aveau să conducă spre includerea acestor noi membri, problema
reformei instituŃionale a UE şi adoptarea politicilor sale pentru o Europă extinsă se punea în termeni
tot mai fermi.

Realizând că nu este suficient pregătită pentru primirea unui număr record de noi state
membre şi pentru a adopta măsuri şi strategii fundamentate faŃă de o regiune cu certe valenŃe
geopolitice, Uniunea Europeană decide la Maastricht înfiinŃarea ConferinŃei interguvernamentale,
cu atribuŃii în ceea ce priveşte definitivarea unei strategii de perspectivă faŃă de spaŃiul central şi est
european.

ConferinŃă interguvernamentală, convocată în acest scop la Torino, a debutat în 29 martie
1996, şi s-a încheiat la Amsterdam, la 17 iunie 1997. Pe baza deciziilor laute aici, s-a putut
definitiva textul unui nou Tratat, care s-a semnat la Amsterdam, la 2 octombrie 1997 şi a intrat în
vigoare la l mai 1999, cunoscut ca Tratatul de la Amsterdam.

5.3.5. Tratatul de la Amsterdam

Procesul de reformă, eforturile grupării de reflexie şi ale conferinŃei interguvernamentale

din iulie 1996 au avut ca rezultat Tratatul de la Amsterdam, cea de-a treia mare revizuire a
Tratatului CEE, după Actul Unic European şi Tratatul de la Maastricht.

El a fost semnat în 1997, intrând în vigoare la data de 1 mai 1999.

Tratatul de la Amsterdam a realizat progrese considerabile în ce priveşte:
consolidarea „Europei cetăŃeanului"
îmbunătăŃirea capacităŃii Uniunii de acŃiune externă,
dar reforma cadrului instituŃional a fost numai parŃială şi va necesita în continuare
completări înainte de a se putea proceda la viitoarele extinderi.

Christian Hen şi Jacques Leonard consideră că Tratatul de la Amsterdam „poate fi
considerat un eşec, în măsura în care nu îndeplineşte obiectivele fixate după Maastricht. În fapt,
statele membre nu au ajuns la un acord privind viitorul politic şi instituŃional al Europei", chiar un

38
dublu eşec, acela al reformei instituŃiilor Uniunii şi al extinderii câmpului deciziilor cu majoritate
calificată.

O părere relativ asemănătoare formulează şi Pierre Mathijsen, care notează că agenda
ConferinŃei Interguvernamentale stipulate în Tratatul asupra Uniunii Europene a cuprins
următoarele titluri principale
(1) o Uniune mai aproape de cetăŃenii ei,
(2) instituŃii pentru o Uniunea mai democratică şi mai eficientă
(3) consolidarea capacităŃii de acŃiune externă a Uniunii",

dar „ConferinŃa a eşuat lamentabil la toate cele trei capitole".

5.3.5.1 Tratatul de la Amsterdam: clarificarea Tratatului de la Maastricht

În timp ce speranŃele cu privire la Tratatul de la Amsterdam erau mari, ConferinŃa

interguvernamentală a eşuat să producă un acord privind reforma principalelor instituŃii, dar nu a
terminat totuşi în eşec. A produs un tratat care este perceput ca un fel de curăŃare a Tratatului de la
Maastricht. Adăugirile substanŃiale au inclus un rol mai substanŃial pentru UE privind politica
socială (Prim Ministrul britanic Tony Blair a anulat the opt-out britanic). Puterile Parlamentului
European erau un pic mai mari, iar noŃiunea de integrare flexibilă, aşa numita cooperare mai
strânsă, a fost introdusă.

Subiectele cheie legate de extindere (reguli corecte de vot în Consiliul de Miniştri,
numărul Comisarilor Europeni, compoziŃia Parlamentului European, printre altele) nu au fost
stabilite. Mai degrabă, liderii UE au convenit asupra unei liste de probleme care trebuiau rezolvate
înainte de extindere – aşa numitele rămăşiŃe de la Amsterdam – iar apoi au căzut de acord să lanseze
o nouă ConferinŃa interguvernamentală în 2000.

Schimbări aduse de Tratatul de la Amsterdam în luarea deciziilor în cadrul Uniunii

Europene

Prima schimbare se referă la flexibilitatea, respectiv permisiunea acordată unor grupuri de

state membre să adâncească cooperările între ele, ceea ce a marcat un mare pas de îndepărtare faŃă
de o uniune în care toate statele membre navighează cât mai des posibil cu aceeaşi viteză.

Extinderea codeciziei, Parlamentului European i s-au acordat puteri sporite, ceea ce a făcut
ca UE să se apropie tot mai mult de o „democraŃie parlamentară“, a fost extins votul cu majoritate
calificată la toate stadiile de luare a deciziilor în materie de politică de cercetare, eliminând astfel
versiunea „păguboasă" a codeciziilor, care cerea acceptul cu unanimitate al Consiliului referitor la
buget şi la priorităŃile generale pentru Programul Cadru de Cercetare şi Dezvoltare.

Tratatul de la Amsterdam a determinat schimbări importante, chiar dramatice, la nivelul
pilonilor interguvernamentali ai UE:
•Pilonul III cu deosebire a fost considerat vedeta surpriză a Tratatului, cu elemente
semnificative în domeniul politicilor de justiŃie şi afaceri interne, în special controlul graniŃelor,
acordarea azilurilor şi imigrarea, care nu au mai intrat în pilonul I. De asemenea, politicilor în
domeniul justiŃiei şi afacerilor interne care trec totuşi la pilonul I le va fi aplicat votul unanim, şi nu
votul cu majoritate calificată, pentru cel puŃin cinci ani de la intrarea în vigoare a Tratatului. Statele
membre se vor bucura de dreptul de iniŃiativă pe care îl vor împărtăşi cu Comisia, într-un început de
anulare a procedurii din fostul pilon I.
•În ce priveşte pilonul II - Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) - reformele
prevăzute sunt destul de modeste, în sensul că i s-au conferit responsabilităŃi sporite Consiliului
European în luarea deciziilor, dar nu s-a hotărât nimic clar în ce priveşte posibilitatea trecerii către
adoptarea mai multor decizii privind PESC prin vot cu majoritate calificată. După cum observă
autorii citaŃi, în această privinŃă, cât şi relativ la crearea unei „înalte reprezentări" pentru PESC şi a
unei unităŃi de planificare şi prevenŃie, „felul în care Tratatul va fi pus în aplicare va conta mai mult
decât ceea ce este conŃinut în el".

5.3.5.2 Realizări şi neîmpliniri ale Tratatului de la Amsterdam

39

Tratatul de la Amsterdam, aplicat de la 1 mai 1999, a consolidat dimensiunea socială a
Uniunii Europene şi a prevăzut o schiŃă de reforme necesare în vederea aderării de noi membri la
Uniunea Europeană, dar nu a reuşit să soluŃioneze problemele instituŃionale necesare pentru a se
putea realiza o nouă extindere.

Probabil cea mai mare neîmplinire a Summit-ului de la Amsterdam, din 1997 şi, implicit, a
Tratatului de la Amsterdam, a fost absenŃa unei serii de decizii referitoare la reforma instituŃională.

Un protocol ataşat Tratatului stipula clar că o viitoare ConferinŃă Interguvernamentală se
va ocupa de problema componenŃei Comisiei Europene (respectiv renunŃarea statelor membre mai
mari la dreptul lor de a numi doi comisari, în schimbul reponderării voturilor în Consiliu pentru
votul cu majoritate calificată.

5.3.6. ConferinŃa interguvernamentală premergătoare Tratatului de la Nisa

Ca rezultat al neîmplinirilor Tratatului de la Amsterdam a fost convocată o ConferinŃă

interguvernamentală, căreia i s-a încredinŃat un mandat foarte clar, respectiv să amendeze Tratatele
Uniunii în patru zone cheie:
mărimea şi componenŃa Comisiei,
ponderarea voturilor în Consiliu,
extinderea votului cu majoritate calificată,
cooperarea avansată.

ConferinŃa interguvernamentală a examinat, totodată, dacă şi alte instituŃii şi organisme
comunitare ar trebui să fie reformate în perspectiva extinderii, alături de cele patru chestiuni cheie
fiind discutate şi următoarele aspecte principale:
simplificarea tratatelor, respectiv prevederile celor patru tratate de bază să fie încorporate
într-un singur tratat, care să aibă o prezentare mai clară şi mai lizibilă;
stabilirea competenŃelor pentru fiecare nivel comunitar (Uniune - supranaŃional, naŃional,
regional), precum şi a modului în care diferitele instanŃe legislative şi administrative ar putea să se
interrelaŃioneze mai eficient etc.;
încorporarea în Tratat a Cartei Drepturilor Fundamentale după proclamarea acesteia la
Nisa.

De remarcat că toate delegaŃiile au fost de acord că discutarea unora sau ansamblului
acestor chestiuni este separată de procesul de extindere şi, în nici o împrejurare, nu trebuie să
constituie o precondiŃie pentru aderarea noilor state. Aceste chestiuni au fost discutate şi la
Consiliul European de la Nisa, care, printre altele, a aprobat textul noului Tratat, cunoscut ca
Tratatul de la Nisa.

5.3.6.1 Tratatul de la Nisa (2000)

După ani de pregătiri, liderii UE s-au întâlnit în oraşul francez Nisa în decembrie 2000
pentru a încheia un nou tratat care era menit să ajusteze instituŃiile UE. La ora 4 dimineaŃa, după cea
mai lungă întâlnire UE la nivel înalt din istorie, liderii UE au anunŃat acordul politic privind un nou
tratat. Liderii nu aveau textele legale în faŃa lor la Nisa, astfel că acordul politic a fost urmat de două
luni de negocieri post-summit. Textul tratatului final a fost semnat la 26 februarie 2001.

DiscuŃiile pentru semnarea Tratatului, cunoscut ca Tratatul de la Nisa, au început deci la
Nisa în decembrie 2000, dar Tratatul a fost propriu-zis semnat la 26 februarie 2001, tot la Nisa şi a
intrat în vigoare la 1 februarie 2003, după ce au fost necesare două referendumuri în Irlanda pentru
aprobarea sa.

Scopul major al acestui tratat a fost acela de a reforma instituŃional U.E. pentru a o pregăti
de extindere.

Din punct de vedere al obiectivului extinderii, DeclaraŃia privind viitorul Uniunii, anexă la
Tratat, subliniază că, prin Tratatul de la Nisa, „Uniunea Europeană a încheiat schimbările necesare
pentru aderarea de noi state membre”.

40

Indispensabil deci pentru extindere, Tratatul de la Nisa permite să se asigure o bună
funcŃionare pentru momentul în care UE va funcŃiona cu 27 membri, înscriindu-se, astfel, în mod
esenŃial, în optica unei reforme instituŃionale orientate pe trei axe principale:
componenŃa şi funcŃionarea principalelor instituŃiilor europene,
procedura decizională la nivelul Uniunii Europene,
facilitarea cooperării avansate.

5.3.6.2 Tratatul de la Nisa: încercare nereuşită de a reforma instituŃiile UE

Tratatul de la Nisa nu a fost un succes.

Problemele critice rămase de la Amsterdam – mărimea şi compoziŃia Comisiei,

extinderea majorităŃii de vot din Consiliul de Miniştri şi reforma regulilor de vot ale Consiliului –
nu au fost rezolvate pe deplin.

In privinŃa reformei Comisiei, Tratatul a adoptat o reformă temporară, provizorie

temporară, deoarece se aplică doar de la data la care cel de-al 27-lea membru va adera;
şi provizorie, deoarece nu s-a găsit o soluŃie pe termen lung.

In privinŃa problemei privind extinderea votului calificat, Tratatul a fost de fapt un
exerciŃiu de „curăŃare a casei” cu foarte puŃine modificări în domeniu pentru a fi supus votului
majorităŃii.

Cu privire la reforma privind luarea deciziilor de către Consiliu, Tratatul de la Nisa a
înrăutăŃit lucrurile. Sub preşedinŃia lui Jacques Chirac, liderii UE au abandonat lunile de muncă
pregătitoare şi, în grabă, lucrând noaptea şi lăsând instinctele politice să-i ghideze, au adoptat un
sistem complex. Analiza ulterioară a dovedit că regulile de vot din Tratatul de la Nisa au îngreunat
de fapt lucrurile pentru Uniunea Europeană mărită ca să acŃioneze. EficienŃa luării deciziilor în
UE27 ar fi fost mult mai mare fără nicio reformă. De asemenea, Tratatul a schimbat puterea marilor
naŃiuni într-un mod major.

5.3.6.3 Schimbări în instituŃiile U.E. legate de Tratatul de la Nisa

Procedura de vot în Consiliul de Miniştri. S-a prevăzut că sistemul majorităŃii calificate va

fost înlocuit în anul 2005 cu un nou sistem, care acordă mai multă greutate în luarea deciziilor
numărului de locuitori ai statelor membre;

DistribuŃia locurilor în Parlamentul European în scopul menŃinerii unei dimensiuni
controlabile pentru 27 state membre;

DistribuŃia locurilor în Comisia Europeană - începând din anul 2005 şi până U.E. va
ajunge la 27 membri, fiecare stat membru va avea dreptul să fie reprezentat de un singur comisar;

Reforme ale CurŃii Europene de JustiŃie menite să faciliteze şi să accelereze activitatea sa
şi să îmbunătăŃească expertiza de specialitate.

5.3.6.4 DificultăŃile Tratatului de la Nisa

Tratatul de la Nisa, care a intrat în vigoare în 2003, a avut probleme cu ratificarea dar nu la
fel de multe ca Tratatul de la Maastricht.

Deşi Tratatul presupunea o importantă redistribuire a puterii între membrii UE, majoritatea
electoratelor erau convinse de argumentul că extinderea estică era meritată. Extinderea estică ar fi o
realizare istorică, care ar îndeplini aspiraŃiile a 100 de milioane de oameni care au ales libertatea,
democraŃia şi pieŃele. Ar asigura stabilitatea politică şi economică din Europa prin îngroparea
ultimelor reminiscenŃe ale Europei de dinainte de 1945, care au dus la intoleranŃă, naŃionalism
distructiv şi războaie. Referendumul irlandez a dat un vot „împotrivă”, dar după ce toate celelalte
patrusprezece membre UE au ratificat Tratatul şi Irlanda a oferit un număr de asigurări în privinŃa
neutralităŃii Irlandei. Alegătorii irlandezi au aprobat documentul într-o a doua rundă de vot.

41

In ciuda negocierilor dificile, liderii UE de la summit-ul de la Nisa ştiau că Tratatul era
incomplet. Ca parte a înŃelegerii politice finale privind Tratatul, ei au convenit să se angajeze la o
altă ConferinŃă interguvernamentală în noiembrie 2004, pentru a încheia procesul de reformă.

„DeclaraŃia privind Viitorul Europei” a evidenŃiat patru teme:
definirea unei diviziuni mai precise a puterilor între UE şi membrii săi;
clarificarea statutului Cartei Drepturilor Fundamentale proclamată la Nisa;
simplificarea tratatelor pentru înŃelegerea acestora fără a le schimba sensul;
definirea rolului parlamentelor naŃionale în instituŃiile europene.

Nu a existat nici o menŃiune privind necesitatea unei constituŃii europene.

42
 Cursul nr. 8 – Acquis-ul şi dreptul comunitar.
Structura instituŃională a UE.

8.1. Acquis-ul şi dreptul comunitar

8.2. Structura instituŃională a UE:
Consiliul Uniunii Europene
Comisia Europeană
Parlamentul European - PE
Curtea Europeană de JustiŃie – CEJ
Curtea de Conturi a UE
+Consiliul European
+Ombudsman-ul european – Mediatorul european (Avocatul poporului)

Rezumatul cursului 8:

•Acest curs prezintă informaŃii cu privire la trăsăturile instituŃionale care sunt esenŃiale
pentru studierea integrării economice europene: structura organizaŃională a UE, acquis-ul şi dreptul
comunitar, instituŃiile UE şi procesul legislativ.

8.1. ACQUIS-UL ŞI DREPTUL COMUNITAR

8.1.1. ACQUIS-UL COMUNITAR

Acquis-ul comunitar reprezintă ansamblul de drepturi şi obligaŃii comune ce

unesc state UE. El este într-o permanentă evoluŃie şi cuprinde totalitatea normelor juridice care
reglementează activitatea instituŃiilor UE, acŃiunile şi politicile comunitare, mai exact:

conŃinutul, principiile şi obiectivele politice cuprinse in Tratatele originare ale

Comunitatilor Europene si in cele ulterioare (Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht si
Tratatul de la Amsterdam);

legislaŃia adoptată de instituŃiile UE pentru punerea în practica a prevederilor Tratatelor
(regulamente, directive, decizii, opinii si recomandari);

jurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a ComunităŃilor Europene;

declaraŃiile şi rezoluŃiile adoptate în cadrul Uniunii Europene;

acŃiuni comune, pozitii comune, conventii semnate, rezolutii, declaraŃii şi alte acte adoptate
în cadrul Politicii Externe şi de Securitate Comuna (PESC) şi al cooperării din domeniul JustiŃiei şi
al Afacerilor Interne (JAI);

acordurile internaŃionale la care CE este parte, precum şi cele încheiate între statele
membre ale UE cu referire la activitatea acesteia.

8.1.2. Dreptul Uniunii Europene

Precizări metodologice: Acestă secŃiune prezintă doar aspectele importante ale

subiectului, oprindu-se asupra elementelor care sunt esenŃiale înŃelegerii procesului de luare a
deciziilor, în special, şi economiei integrării europene, în general. În probleme legale, este important
de distins între Comunitatea Europeană (primul pilon) şi Uniunea Europeană (toŃi cei trei piloni),
astfel că în această secŃiune, notaŃiile UE şi CE exprimă clar lucruri diferite.

43
 „Sursele” dreptului UE:

De unde provine sistemul legal european?

Sistemele legale ale majorităŃii statelor democratice sunt bazate pe o constituŃie.

Principiile legale din Tratatul ConstituŃional European codifică principiile care existau de
decenii.

De unde provin aceste principii?

Din nou, istoria oferă cel mai bine organizat principiu ca răspuns.

Tratatul de la Roma

Tratatul de la Roma obligă Statele Membre la o serie de obiective generale economice şi

politice.

Tratatul nu a fost foarte clar când a venit vorba de stabilirea sistemului legal.

Tratatul asigură Curtea de JustiŃie şi statele că principala sa sarcină este de „a se asigura de
respectarea legii şi a justiŃiei în interpretarea şi aplicarea acestui Tratat” (Articolul 164 din Tratatul
original).

Tratatul nu a fost destul de clar în cazul multor probleme prezentate în faŃa CurŃii. Curtea a
reacŃionat în faŃa lipsei de claritate din Tratat prin crearea sistemului legal al ComunităŃii prin
intermediul speŃei. Cu alte cuvinte, a folosit deciziile legate de cazuri particulare pentru a stabili
principiile generale ale sistemului legal din CE.

Pe scurt, Tratatul de la Roma este punctul de plecare în legea CE. Tratatul a creat Curtea,
iar Curtea a creat sistemul legal european.

Dreptul din CE este acum o masă enormă de legi, reglementări şi practici care au fost
stabilite prin:
Tratate (dreptul primar),
egile UE (dreptul secundar)
deciziile CurŃii (speŃa).

Sistemul legal din Comunitatea Europeană: cele mai importante principii

„Principiile” dreptului din CE sunt astfel modele generale pe care diverşi jurişti le-au
distins dintre mii de pagini de drept primar, secundar şi cazuistic, iar diverşi jurişti au enumerat
principii diferite.

Trei principii care sunt menŃionate întotdeauna:
“efectul direct”,
„primatul dreptului CE” ,
„autonomia” sistemului legal al CE.

Acestea au fost stabilite în două cazuri hotărâtoare:
Van Gend & Loos vs Olanda, 1963
Costa vs ENEL, hotărâre a CurŃii Europene de JustiŃie din 1964

Van Gend & Loos vs Olanda, 1963

În acest caz, compania olandeză Van Gend & Loos a intentat proces împotriva propriului
guvern pentru impunerea unei taxe de import la produsele chimice din Germania care era mai mare
decât taxele percepute pentru un transport anterior. Compania a pretins că acest lucru încălca
prohibiŃia stipulată de Tratatul de la Roma privind creşterea tarifelor la schimbul inter-european.
Curtea olandeză a suspendat cazul şi a cerut CurŃii Europene să-l judece. Curtea Europeană a
44
hotărât că acestă companie se putea baza pe prevederi din tratate când îşi susŃinea pledoaria
împotriva guvernului olandez în faŃa unei curŃi olandeze.

Simplu, acest caz conŃine un element de efect direct şi primat/întâietate. Guvernul olandez
a dat un verdict – rata mai mare a tarifului – în timp ce Tratatul de la Roma prevedea altceva
(interzicerea creşterilor). Curtea Europeană a considerat că prevederea din Tratat este reflectarea
prevederii naŃionale. Mai mult, Curtea Europeană a hotărât că Curtea olandeză ar trebui să ia în
considerare Tratatul în mod direct mai degrabă decât, de exemplu, transpunerea în legea olandeză
de către Parlamanetul olandez a principiilor Tratatului. Astfel, Curtea a hotărât că Tratatul era lege
olandeză în ceea ce priveşte Curtea olandeză. Acesta era un lucru nou din moment ce, în mod
normal, o curte naŃională poate lua în considerare doar dreptul naŃional când judecă un caz.

De asemnea, Curtea Europeană a folosit oportunitatea de a redacta ideile sale cu privire la
natura fundamentală a sistemului legal din CE. In decizia privind Van Gend & Loos vs Olanda a
hotărât: „Comunitatea reprezintă o nouă ordine legală a dreptului internaŃional în beneficiul căruia
Statele au drepturi suverane limitate, doar în domenii limitate, iar problemele se referă nu numai la
Statele Membre, ci şi la cetăŃenii săi.”

Costa vs ENEL - hotărâre a CurŃii Europene de JustiŃie din 1964

În anul următor, Curtea şi-a extins activitatea asupra sistemului legal din CE într-un caz
implicând o dispută legată de suma de 1 euro!

În 1962, Italia a naŃionalizat reŃeaua de electricitate şi a grupat-o în Consiluiul NaŃional al
ElectricităŃii (ENEL).

Domnul Flaminio Costa, un acŃionar al unei companii naŃionalizate, a considerat că a fost
privat pe nedrept de dividendul său şi a refuzat să plătească factura la curentul electric de două mii
de lire. Problema neplăŃii a ajuns în faŃa unei curŃi de arbitraj din Milano, dar, deoarece domnul
Costa susŃinea că naŃionalizarea a încălcat legea CE şi principiul garantării dreptului asupra
proprietăŃii private, Curtea din Milano a cerut CurŃii Europene să interpreteze diferitele aspecte ale
Tratatului de la Roma, aceasta din urmă dând câştig de cauză domnului Costa.

Această interpretare a CEJ a fost confirmată câŃiva ani mai târziu prin cazul Simmenthal
din 1978

„Efectul direct”

„Efectul direct” este simplu de definit: înseamnă că prevederile unui tratat sau alte forme
ale dreptului european, cum sunt directivele, pot crea drepturi prin care cetăŃenii UE pot să se
bazeze când compar în faŃa curŃilor naŃionale. Acesta este un lucru radical. Înseamnă că legile UE
trebuie aplicate de către curŃile Statelor Membre ca şi cum legea ar fi fost ratificată de parlamentul
naŃional.
Un bun exemplu este cazul unei stewardese de la Sabena care a pretins că a fost plătită mai
puŃin şi a trebuit să se pensioneze mai devreme decât însoŃitorii de zbor de sex masculin. Deşi
aceasta nu a însemnat o încălcare a legii belgiene din acea perioadă, Curtea CE a hotărât în 1976, că
Tratatul de la Roma (care prevede plata egală pentru ambele sexe) avea drept de lege în Belgia sau,
în limbaj judecătoresc, avea efect direct. Stewardesa a câştigat procesul.

Necesitatea logică a acestui principiu este clară. Dacă legile votate în Buxelles ar putea fi
ignorate în orice Stat Membru, atunci UE s-ar dezmembra. Fiecare mebru ar fi tentat să
implementeze doar legile europene care îi convin. Aceasta ar face imposibilă, de exemplu, crearea
unei pieŃe unice sau asigurarea circulaŃiei libere a lucrătorilor.

Primatul legilor din CE

Principiul primatului legilor din CE înseamnă că dreptul comunitar are ultimul cuvânt; nu
apare în Tratatul de la Roma dar apare cu adevărat, explicit, pentru prima dată, doar în Tratatul
ConstituŃional.

45

Este, fără doar şi poate, un principiu care este acceptat în general de toate statele UE. A
fost folosit în mod repetat pentru a desfiinŃa legile Statelor Membre.

Necesitatea logică a acestui principiu este la fel de clară ca aceea a efectului direct.
Simplificând de dragul clarităŃii, „efectul direct” spune că legile CE sunt automat legi în fiecare Stat
Membru. Primatul spune că atunci când legea CE şi cea naŃională, regională sau locală sunt în
conflict, legea europeană trebuie aplicată.
Un exemplu clasic al acestui fapt este cazul Factortame din 1991

Cazul Factortame din 1991

a confirmat supremaŃia dreptului CE aspura dreptului britanic.

Actul de Transport Maritim Comercial din Marea Britanie, din 1988, a avut ca rezultat
interzicerea dreptului companiei spaniole de pescuit numită Factortame, de a pescui în apele
britanice.

Factortame a afirmat la curŃile britanice de justiŃie că acest lucru încălca legea CE, şi a
cerut CurŃii britanice să suspende Actul de Transport Maritim Comercial până când Curtea
Europeană putea lua o hotărâre în acest caz (acest lucru necesită, de obicei, câŃiva ani).

Potrivit legii britanice, nicio curte britanică nu poate să suspende un Act al Parlamentului.
Curtea Europeană a hotărât că, potrivit legii CE, care era supremă faŃă de legea britanică, o curte
naŃională ar putea suspenda legi care contravin dreptului european. Astfel că Inalta Curte de JustiŃie
din Marea Britanie a abolit Actul de Transport Maritim Comercial.

Principiul “Cassis de Dijon”

În 1979, Rowe Zentral AG, o companie de import-export din Germania, a dorit să
comercializeze pe piaŃa germană lichiorul franŃuzesc CREME de CASSIS de DIJON, însă a
întâmpinat restricŃii drastice din partea German Federal Monopoly Administration for Spirits, care a
interzis comercializarea acestei băuturi.

AutorităŃile germane au argumentat măsura ca fiind una destinată protecŃiei
consumatorilor. Problema era conŃinutul de alcool de 15-20% al băuturii. Mai exact, legea germană
prevedea ca lichiorul din fructe să aibă un conŃinut minim de alcool de 25%. Băutura nu putea fi
încadrată nici la categoria băuturilor cu un conŃinut scăzut de alcool, cum ar fi berea sau vinul, care
aveau un conŃinut de alcool mult mai scăzut, nici în categoria tăriilor, iar autorităŃile de resort
germane considerau că băuturile cu un asemenea conŃinut de alcool puteau crea dependenŃă.

Importatorul a argumentat că legea germană era în contradicŃie cu Articolul 28 a Tratatului
European, fiind o măsură echivalentă cu restricŃionarea cantitativă a importurilor.

Curtea Europeană de JustiŃie a susŃinut că măsura era echivalentă cu contingentarea, având
ca efect direct limitarea importurilor.

Ca urmare a deciziei CurŃii Europene de JustiŃie, Principiul recunoaşterii reciproce a
standardelor naŃionale a devenit o componentă importantă a pieŃei unice europene.

„Actele Dreptului Comunitar”

„Actele Dreptului Comunitar” sau “legislaŃia europeană”, altele decât Tratatele, se

clasifică în următoarele tipuri de documente legislative:
OrdonanŃele se aplică tuturor Statelor Membre, companiilor, autorităŃilor şi cetăŃenilor.
OrdonanŃele se aplică imediat de la intrarea în vigoare, de îndată ce sunt redactate, nu sunt transpuse
în alte legi sau prevederi.
Directivele pot fi aplicate oricăruia din Statele Membre. Totuşi, directivele doar trasează
rezultatele care trebuie obŃinute. Statele Membre decid, într-un interval de timp prestabilit, ce
trebuie făcut pentru a îndeplini condiŃiile prevăzute în directivă.
Deciziile sunt acte legislative care se aplică unui anumit Stat Membru, unei anumite
companii sau unui anumit cetăŃean.

46
 Recomandările sau opiniile sunt două tipuri de instrumente legislative. Ele nu obligă la
nimic din punct de vedere juridic.

Autonomia

Majoritatea statelor europene au mai multe nivele juridice: locale, regionale şi naŃionale.

CurŃile inferioare, totuşi, nu pot exista independent de înaltele curŃi şi, deseori, înaltele
curŃi depind de curŃile inferioare (ex. în unele state, înalta curte poate da un verdict doar după ce
cazul a fost judecat şi la un nivel inferior).

Sistemul juridic din CE este totuşi, în întregime, independent de sistemele legale din
Statele Membre, potrivit principiului autonomiei.

8.2. Structura instituŃională a UE

8.2.1. Introducere

UE – obiect politic neidentificat ?

UE nu este un stat (aşa cum poate fi el definit după pacea de la Westphalia), dar nici o
organizaŃie internaŃională, aşa cum sunt apar ele definite conform actualelor norme ONU.
„UE reprezintă un obiect politic neidentificat.” (Jaques Delors – fost preşedinte al
Comisiei Europene)

UE - OrganizaŃie internaŃională (OI) ?
OI = formă de organizare care promovează cooperarea voluntară şi coordonarea între
membri, dar care nu au autonomie şi nici autoritatea de a-şi impune regulile în faŃa membrilor;
OI pot fi clasificate în două categorii mari:
OrganizaŃii interguvernamentale (OIG) – constituite din guverne naŃionale, acŃionând în
direcŃia promovării cooperării voluntare între guverne în domenii de interes comun.
OrganizaŃii non-guvernamentale internaŃionale (ONGI) – includ atât organismele care
acŃionează în plan internaŃional, în afara guvernelor, cât şi pe cele formate din grupuri de ONG
naŃionale.

... deci ce este UE?

UE = mai mult decât o organizaŃie …

UE apare a fi mult mai mult decât o organizaŃie, din cel puŃin trei categorii de motive:

instituŃiile sale au capacitatea de a emite decizii cu putere de lege şi de a concepe politici
obligatorii pentru statele membre (de exemplu, în domeniul concurenŃei, agriculturii, politicii
regionale etc.), iar în domeniile în care UE are autoritate, legislaŃia comunitară este mai presus de
legislaŃia naŃională;

membrii săi nu sunt egali ca putere, cele mai multe decizii se iau folosind un sistem de vot
ponderat, în funcŃie de mărimea populaŃiei  votul cu majoritate calificată;

în anumite domenii (de exemplu, în cel comercial), UE are autoritatea de a negocia în
numele celor 27 de membri.

Este UE un stat?

Statul poate fi definit drept acea entitate fizică şi juridică caracterizată prin cel puŃin patru
atribute (conform J. McCormick, 2002, p. 2):
Teritoriu clar demarcat prin graniŃe şi controale ale mişcării persoanelor, capitalurilor şi
bunurilor;
Suveranitate asupra acestui teritoriu, asupra persoanelor şi resurselor din interiorul
graniŃelor, precum şi dreptul de a impune taxe şi a emite legi în cadrul aceloraşi limite fizice;
47
 IndependenŃă din punct de vedere politic şi juridic, crearea şi funcŃionarea unui sistem
propriu de guvernare asupra rezidenŃilor;
Legitimitate, respectiv recunoaştere din partea poporului dar şi a altor state a autorităŃii şi
dreptului de jurisdicŃie asupra teritoriului respectiv.

UE este mai puŃin decât un stat…

FederaŃie versus confederaŃie

... în concluzie:

în cadrul sistemului juridic internaŃional, UE reprezintă o construcŃie unică (nici OI,
nici stat – federal sau confederal);

în cadrul funcŃionării UE, caracteristicile interguvernamentale se regăsesc alături de cele
supranaŃionale;

Procesul decizional şi mecanismele operaŃionale sunt asigurate de cele cinci importante
instituŃii (Consiliul, Comisia, PE, CJ şi Curtea de Conturi).

8.2.2. InstituŃiile UE

Caracteristicile instituŃiilor UE

Caracterul de originalitate al UE rezidă şi în faptul că principiul separării puterilor în stat

nu se regăseşte în structura instituŃională a UE; cu excepŃia puterii juridice (încredinŃată CurŃii de
JustiŃie), celelalte puteri (executivă şi legislativă) sunt partajate în cadrul aşa-numitului „triunghi
instituŃional” între Consiliul, Comisia Europeană şi Parlamentul European, fiecare instituŃie
reprezentând interese specifice.

În conformitate cu Tratatele, fiecare instituŃie trebuie să-şi exercite puterile „în condiŃiile şi
pentru scopurile pentru care a fost creată”; în cazul în care prerogativele unei instituŃii sunt preluate
de o alta, care îşi depăşeşte astfel competenŃele, instituŃia lezată poate veni în faŃa CEJ pentru a cere
protejarea principiului balanŃei instituŃionale sau al echilibrului instituŃional. Echilibrul instituŃional
se reflectă în procedura aleasă în momentul în care se ia o decizie.

Cu toate acestea, trebuie spus că nu există o clară diviziune a muncii între instituŃiile
comunitare în cadrul ciclului politic, de vreme ce, în funcŃie de reglementările aplicate într-un
domeniu anume, deciziile se iau în mod diferit.
–Ca atare, complexitatea acestui sistem face foarte dificilă identificarea unui singur decident
(decision-maker) în cazul întregului sistem decizional al UE (decision making system).

InstituŃiile UE - create prin TCE
–conform Art 7 TCE:
1. Sarcinile care revin ComunităŃii vor fi realizate prin intermediul următoarelor instituŃii:
–Parlamentul European
–Consiliul UE (Consiliul de Miniştri)
–Comisia Europeană
–Curtea Europeană de JustiŃie
–Curtea de Conturi

+ Consiliul European

Fiecare instituŃie va acŃiona in limitele puterilor conferite prin Tratate;

2. Consiliul şi Comisia vor fi asistate de un Comitet Economic şi Social şi un Comitet al

Regiunilor, care vor acŃiona în calitate de organisme consultative.
48
 Ansamblul instituŃional al UE

1. Consiliul Uniunii Europene

Probabil că cea mai evidentă trăsătură la nivelul structurii supranaŃionale a UE, care
reprezintă în acelaşi timp şi o diferenŃă centrală faŃă de sistemele politice naŃionale, este fără
îndoială faptul că deciziile sunt luate de către un organism format din reprezentanŃi ai guvernelor
statelor membre, Consiliul Uniunii Europene (sau Consiliul Miniştrilor). Acesta este motivul pentru
care vom începe prezentarea instutuŃiilor cu acesta.

Consiliului Miniştrilor (de Miniştri):
este organul de decizie cel mai important al UE.
decide cu privire la legile propuse de Comisie, în colaborare cu Parlamentul European.
Astfel au fost luate deciziile în cadrul ComunităŃii încă de la început. Ceea ce s-a schimbat însă este
ponderea relativă a celor trei organisme de conducere.
Membrii Consiliului se întrunesc în funcŃie de domeniul politic în discuŃie, în componenŃă
diferită, pe domenii de resort: Consiliul Miniştrilor pentru Agricultură, Consiliul Miniştrilor pentru
Mediu etc. În plus, aici trebuie să fie prezent şi membrul Comisiei responsabil de domeniul luat în
discuŃie.

Pentru mulŃi miniştri din statele membre, activitatea din cadrul Consiliului reprezintă
majoritatea sarcinilor lor. Şi pentru că ei nu pot sta decât pentru o scurtă perioadă la Bruxelles, ei au
nevoie de sprijin.
Important în acest sens este Comitetul ReprezentanŃilor PermanenŃi (COREPER) cu sediul
la Bruxelles, compus din ReprezentanŃi PermanenŃi din statele membre, precum şi din înlocuitorii
lor, şi care se întrunesc săptămânal. Acest Comitet coordoneauă activitatea a celor cca. 250 de
comitete şi de grupuri de lucru, compuse din funcŃionari din statele membre, care pregătesc dosare
cu conŃinut tehnic pentru COREPER şi Consiliu. COREPER preia cea mai importantă parte din
procesul de pregătire al deciziilor.

Secretariatul Consiliului este alcătuit din cca. 2500 de persoane, care activează în cadrul a
şase departamente. Sarcinile sale sunt, în primul rând de ordin administrativ, adică aici se rezolvă
lucruri ca de exemplu:
pregătirea agendei de lucru,
întocmirea rapoartelor,
serviciul de traduceri,
verificarea problemelor de ordin juridic etc.

Consiliul Uniunii Europene vocea statelor (Consiliul de Ministri)

membre

Numărul maxim de Consilii (Sevilia, iunie 2002)

În cadrul Consiliului European de la Sevilia din 21-22 iunie 2002 s-a luat decizia
modificării structurii Consiliului de Miniştrii, noul sistem devenind operaŃional în a doua jumătate a
anului 2002. Astfel, Consiliul Afacerilor Generale a fost redenumit „Consiliul Afacerilor Generale
şi RelaŃiilor Externe”, iar numărul Consiliilor a fost redus la următoarele nouă (de la 16):

Consiliul „Afacerilor generale şi relaŃiilor externe”;

Consiliul „Afacerilor economice şi financiare”;

Consiliul „JustiŃiei şi afacerilor interne”;

Consiliul „Politicii Sociale privind ocuparea fortei de munca, sanataŃii şi protecŃiei
consumatorilor”;

Consiliul „CompetitivităŃii (PiaŃă Internă, Industrie şi cercetare, inclusiv turism)”;

Consiliul „Transporturilor, telecomunicaŃiilor şi energiei”;

Consiliul „Agriculturii şi pescuitului”;

Consiliul „Mediului”;

Consiliul „EducaŃiei

49
 Structura Consiliului.

Sistemul de vot în cadrul Consiliului

Votul cu majoritate simplă se utilizează numai în relaŃie cu diferite aspecte procedurale sau
atunci când nici un alt sistem de vot nu este menŃionat în tratate;
Votul cu unanimitate (consens) a fost folosit apropoape în mod exclusiv în trecut (în ciuda
referirii la VMC din TR) şi asta, îndeosebi, ca urmare a aşa numitului „compromis de la
Luxemburg”.
Votul cu majoritate calificată (VMC) a început să înlocuiască votul în unanimitate,
devenind modalitatea de vot dominantă, odată cu Actul Unic şi lansarea programului PieŃei Unice.
Procedura VMC a rămas, în linii mari, nemodificată de la origini, respectiv din momentul
Tratatului de la Roma, şi a fost valabilă înainte de 1 mai 2004:

Fiecărui stat membru îi erau alocate un număr de voturi, statele mai populate beneficiind
de un număr mai mare de voturi decat statele mici;

Pragul pentru atingerea majorităŃii, cunoscut ca prag al „majorităŃii calificate”, a fost de 62
de voturi, ceea ce însemna o majoritate de circa 71% (mai exact 71.26%, 62/87) din voturi pentru
adoptarea unei propuneri.

2. Comisia Europeană

reprezintă o altă instituŃie unică în politica internaŃională — este primul organism

supranaŃional.

Comisia este alcătuită din 27 de membri – Comisarii europeni - propuşi de guvernele
statelor membre şi numiŃi pe o perioadă de cinci ani. Parlamentul European trebuie şi el să îşi dea
acordul pentru alegerea lor.

Comisarii nu îşi desfăşoară activitatea în numele Ńării lor de origine, trebuind să se implice,
fără părtinire, în vederea îndeplinirii obiectivelor comunitare – reprezintă interesele UE în
ansamblu.

Membrii Comisiei sunt ajutaŃi de cca. 20.000 de funcŃionari, distribuiŃi în 36 aşa numite
Directorate Generale (de ex.: pentru transport, agricultură, relaŃii internaŃionale, politică regională
etc.) şi în 9 Servicii, care, la rândul lor, au subdiviziuni - direcŃiuni şi comitete.

Trăsături importante ale Comisiei: diferenŃierea funcŃională precum şi faptul că este vorba
de o formă multinaŃională de birocraŃie, care dispune de un sistem extins de comitete (comitologie),
în cadrul căruia are loc o cooperare extrem de strânsă, atât la nivelul administraŃiilor statelor
membre, cât şi la cel al asociaŃiilor naŃionale sau europene.

AtribuŃiile Comisiei Europene

cele mai importante 4 atribuŃii ale Comisiei sunt:

dreptul la iniŃiativă: fiecare decizie luată de Consiliu este precedată de o propunere a
Comisiei. Comisia trebuie, ca forŃă motorie a procesului de integrare, să elaboreze propuneri în
vederea dezvoltării politicilor comunitare. Acest drept de a stabili ordinea zilei, de a face propuneri
şi de a interconecta diverse iniŃiative îi conferă o putere importantă de influenŃă în cadrul procesului
legislativ.
de veghe la respectarea Tratatelor: Comisia urmăreşte modul în care sunt aplicate
dispoziŃiile specificate în Tratat precum şi deciziile luate de organismele CE, având posibilitatea, în
cazul în care constată anumite nereguli, să facă apel la Curtea Europeană de JustiŃie.
organ executiv pentru aplicarea politicii comunitare: acest lucru include administrarea
mijloacelor financiare, precum şi aplicarea politicilor UE. Asta nu înseamnă că, Comisia ia asupra
sa, în statele membre, aplicarea nenumăratelor regulamente şi directive. Nici nu ar fi capabilă să
facă acest lucru, din pricina numărului scăzut de personal. Aplicarea acestor regulamente şi
directive se află în sarcina administraŃiei statelor membre sau a instituŃiilor regionale din cadrul

50
acestora. Sarcina primordială a Comisiei este mai mult de a veghea şi controla modul în care
dispoziŃiile mai sus menŃionate sunt aplicate de către statele membre.
reprezentativitate în afară: Comisia a reprezentat, de exemplu, Comunitatea în rundele
GATT/OMC şi pe lângă organizaŃiile internaŃionale; acest lucru are loc, în parte împreună cu statele
membre şi/sau cu preşedinŃia statului respectiv.

Structura Comisiei după Tratatul de la Nisa

după 1 mai 2004  un comisar pentru fiecare stat membru;

Atunci cand UE va avea peste 27 de membri, “numărul membrilor Comisiei va fi mai mic
decât numărul statelor membre”.

Va fi conceput un sistem rotativ, bazat pe o strictă egalitate, dar care să reflecte balanŃa
demografică şi geografică a statelor membre

Membrii Comisiei după Nisa:
–ObligaŃii:
Membrii Comisiei vor fi, in interesul general al ComunităŃii, complet independenŃi;
In îndeplinirea sarcinilor ce le revin, ei nu vor primi instrucŃiuni de la niciun guvern sau alte
instituŃii;
Membrii Comisiei nu pot, pe parcursul mandatului lor, să se angajeze în niciun fel de alte
activităŃi colaterale (platite sau nu).
–Numire:
Consiliul, în structura şefilor de state şi guverne, prin VMC, va nominaliza persoana
propusă ca Preşedinte al Comisiei Europene; nominalizarea va trebui aprobată de PE;
Consiliul, prin VMC, în comun acord cu Preşedintele Comisiei, va adopta lista comisarilor
propuşi a deveni membri, în conformitate cu propunerile statelor membre; lista trebuie aprobată de
PE;
Consiliul, prin VMC, numeşte Comisia.

51
 Cursul nr. 9 – Structura instituŃională a UE
(continuare)

(8.2. Structura instituŃională a UE – continuare)

Parlamentul European - PE
Curtea Europeană de JustiŃie – CEJ
Curtea de Conturi a UE
+Consiliul European
+Ombudsman-ul european – Mediatorul european (Avocatul poporului)

3. Parlamentul European

Parlamentul European (PE) este primul organism la nivel supranaŃional. El poartă un nume
cunoscut nouă, din contextul sistemelor politice naŃionale.

Totuşi, PE este mult diferit de parlamentele naŃionale. CompetenŃele şi rolul PE în cadrul
ComunităŃii s-au aflat într-o permanentă schimbare, încă de la înfiinŃarea CECO, acesta devenind
din ce în ce mai influent.

Etape importante în acest sens au fost:
extinderea competenŃelor sale în privinŃa bugetului (1975),
primele alegeri directe (1979),
introducerea procedurii de cooperare (1986)
şi a procedurii de codecizie (1992),
precum şi extinderea considerabilă a domeniilor de aplicare a procedurii de codecizie, prin
Tratatul de la Amsterdam.

Date generale şi Structura politică a PE

Aşadar, în prezent, există opt grupuri politice în cadrul Parlamentului European.

Fiecare grup politic îşi asigură organizarea internă, prin desemnarea unui preşedinte (sau a
doi preşedinŃi, în cazul anumitor grupuri), a unui birou şi a unui secretariat.
DistribuŃia locurilor deputaŃilor în hemiciclu se face în funcŃie de apartenenŃa politică, de
la stânga la dreapta, cu acordul preşedinŃilor de grup.
Numărul minim de deputaŃi necesar pentru a constitui un grup politic este de 20. Cel puŃin
o cincime din state membre trebuie să fie reprezentate în cadrul grupului. Un deputat poate aparŃine
unui singur grup politic.
Unii deputaŃi nu fac parte din niciun grup politic, ei fiind, în acest caz, deputaŃi neafiliaŃi.
Înaintea fiecărui vot din cadrul şedinŃelor plenare, grupurile politice examinează rapoartele
elaborate de comisiile parlamentare şi depun amendamente.
Grupul politic adoptă o poziŃie în urma consultărilor din cadrul său. Niciunui membru nu i
se poate impune o anumită variantă de vot.

Preşedintele PE

Preşedintele este ales pentru o perioadă de doi ani şi jumătate, adică jumătate din
legislatura parlamentară. Mandatul acestuia poate fi reînnoit.

Preşedintele reprezintă Parlamentul în relaŃiile externe şi cu celelalte instituŃii comunitare.
52

Asistat de 14 vicepreşedinŃi, Preşedintele coordonează toate lucrările Parlamentului şi ale
organelor sale constitutive (Biroul şi ConferinŃa preşedinŃilor), precum şi dezbaterile din şedinŃele
plenare.

În fiecare an, se organizează douăsprezece perioade de sesiune la Strasbourg şi alte şase
perioade de sesiune suplimentare la Bruxelles.

Preşedintele PE semnează, alături de Preşedintele Consiliului, toate actele legislative
adoptate prin procedura de codecizie.

Europarlamentarii

Parlamentul European este organul reprezentativ al celor peste 486 milioane de cetăŃeni ai
Uniunii Europene.

Parlamentul European este singura instituŃie supranaŃională ai cărei membri sunt aleşi în
mod democratic, prin vot universal direct.

Parlamentul reprezintă cetăŃenii statelor membre. Ales o dată la cinci ani, Parlamentul
European este implicat în adoptarea a numeroase legi (directive, regulamente etc.) care influenŃează
viaŃa fiecărui cetăŃean.

Parlamentul European este alcătuit, în prezent, din 785 de deputaŃi/ europarlamentari aleşi
în cele 27 de state membre ale Uniunii Europene extinse. Din 1979, deputaŃii sunt aleşi prin vot
universal direct pentru o perioadă de cinci ani.

Fiecare stat membru hotărăşte cu privire la modul de desfăşurare a alegerilor, aplicând,
însă, aceleaşi reguli democratice: dreptul de vot la 18 ani, egalitatea între sexe şi votul secret.

Alegerile europene respectă deja o serie de reguli comune: votul universal direct,
reprezentarea proporŃională şi un mandat de cinci ani care se poate reînnoi.

Ca regulă generală, locurile în Parlament sunt distribuite în mod proporŃional cu populaŃia
fiecărui stat membru. Fiecare stat membru dispune în acest mandat de un număr fix de locuri,
maximum 99 şi minimum 5.

Pentru mandatul 2009-2014, fiecare stat membru va dispune de un număr fix de locuri,
maximum 96 şi minimum 6.

Paritatea bărbaŃi-femei: reprezentarea femeilor în Parlamentul European este în continuă
creştere. În prezent, aproximativ o treime din deputaŃi sunt femei.

DeputaŃii îşi împart timpul de lucru între Bruxelles, Strasbourg şi circumscripŃiile lor
electorale. La Bruxelles, participă la reuniunile comisiilor parlamentare şi ale grupurilor politice,
precum şi la perioadele de sesiune suplimentare. La Strasbourg, participă la douăsprezece perioade
de sesiune. În paralel cu aceste activităŃi, deputaŃii trebuie să aloce timp şi circumscripŃiilor lor
electorale.

DeputaŃii în Parlamentul European nu se grupează în funcŃie de naŃionalitate, ci în funcŃie
de afinităŃile lor politice.

Aceştia îşi exercită mandatul în mod independent.

DeputaŃii în Parlamentul European, ale căror atribuŃii sunt din ce în ce mai importante,
influenŃează toate domeniile vieŃii cotidiene a cetăŃenilor Uniunii: mediul, protecŃia consumatorilor,
transporturile, precum şi educaŃia, cultura, sănătatea etc.

Statutul deputaŃilor: DeputaŃii din Parlamentul European primesc în prezent acelaşi salariu
ca şi deputaŃii din Ńara în care au fost aleşi. Cu toate acestea, în septembrie 2005, a fost adoptat un
Statut al deputaŃilor în Parlamentul European care elimină diferenŃele salariale şi va asigura o mai
mare transparenŃă a remunerării deputaŃilor. Acest statut va intra în vigoare de la începutul
legislaturii viitoare în 2009.

Reprezentarea fiecărui stat UE în PE (2004-2009)

53
Reprezentarea fiecărui stat UE în PE (2009-2014)

54
 Alocarea locurilor în PE pentru perioada 2009-2014, aşa cum a fost propusă de cei 2 co-
raportori - Alain Lamassoure (EPP-ED, FR) şi Adrian Severin (PES, RO) – şi aprobată de PE pe 11
oct. 2007 cu 378 voturi pentru, 154 împotrivă şi 109 abŃineri:

4. Curtea Europeană de JustiŃie (CEJ)

Curtea de justiŃie a ComunităŃilor Europene, numită pe scurt şi Curtea Europeană de JustiŃie

(CEJ), îşi are sediul la Luxemburg şi este organul juridic al ComunităŃilor Europene.
 În sistemul politic al UE CEJ are rolul puterii juridice;
denumirea corectă a CEJ ar fi trebuit să fie însă CurŃile de
JustiŃie ale ComunităŃilor Europene, fiindcă între timp au
apărut trei instanŃe diferite.

55
  Curtea Europeană de JustiŃie nu trebuie confundată cu Curtea
Europeană de JustiŃie pentru Drepturile Omului cu sediul la
Strassbourg, care este o instituŃie a Consiliului Europei.

Sarcinile CEJ sunt prevăzute în art. 220-245 Tratatul UE precum şi în propriul său statut.

Acestea constau în:

asigurarea interpretării uniforme a legislaŃiei europene. În 1989, pentru a uşura
activitatea CEJ a fost înfiinŃată Curtea Europeană de JustiŃie de Primă InstanŃă
(CEJ-PI) şi apoi în 2004 o altă instanŃă, pentru probleme care privesc funcŃionarii
publici: Tribunalul funcŃionarilor publici ai Uniunii Europene. De atunci, CEJ nu
mai este competentă decât pentru soluŃionarea căilor de atac înaintate de persoanele
fizice şi juridice împotriva deciziilor luate de Curtea Europeană de JustiŃie de Primă
InstanŃă. Mai nou însă, cu puŃine excepŃii, CEJ răspunde şi de dosarele de chemare în
judecată în primă instanŃă înaintate de statele membre ale UE împotriva Comisiei
Europene.

 CEJ este responsabilă cu respectarea dreptului comunitar.

 Printre competenŃele sale se mai numără şi aplanarea conflictelor între statele
membre, între Uniune şi statele membre, între organismele şi instituŃiile din
Uniunea Europeană, precum şi între persoane fizice şi Uniune. Mai mult,
judecătorii de la curŃile de justiŃie din cadrul statelor naŃionale se pot adresa CEJ în
cazul în care problema în cauză are tangenŃe cu dreptul comunitar.

Şi Curtea Europeană de JustiŃie (CEJ) poartă, la fel ca Parlamentul European (PE), o

denumire cu care suntem oarecum familiari din contextul instituŃiilor similare de la nivelul
statelor naŃionale. În plus, în acest caz s-a păstrat şi un element legislativ comun sistemelor
liberal-democrate.

Tribunalul de Primă InstanŃă a fost înfiinŃat în anul 1989, pentru a sprijini Curtea de
JustiŃie în activităŃile sale. În competenŃa sa cad, printre altele, acuzaŃii directe emise de
cetăŃeni şi companii împotriva activităŃilor organelor UE, precum şi cereri de despăgubire
din partea aceloraşi, faŃă de UE.

Conflictele de muncă dintre UE şi angajaŃii săi sunt soluŃionate, din toamna anului 2005, la
Tribunalul pentru serviciul public al UE

În acŃiunile formulate de Comisia Europeană (de ex., pentru încălcarea tratatului UE) sau de
alte organe comunitare şi în acŃiunile formulate de statele membre împotriva altor organe
decât Comisia Europeană, precum şi pentru luarea deciziilor în acŃiunile prejudiciale),
rămâne competentă tot Curtea Europeană de JustiŃie.

O particularitate a CEJ este procurorul general. Acesta, după ce părŃile au fost audiate la
judecata în fond, are rolul de a întocmi o propunere privind sentinŃa ce urmează a fi
pronunŃată. Procurorul general nu reprezintă însă interesele unei anumite părŃi, cererile sale
trebuind să aibă un caracter independent şi neutru. CEJ nu este obligată să accepte
propunerile făcute de procurorul general, dar de obicei instanŃa respectă, în proporŃie de ¾,
cele solicitate de acesta.

Limba folosită în timpul proceselor este una din limbile oficiale ale UE. Contează în primul
rând din ce Ńară provine partea care a formulat cererea de chemare în judecată şi din ce Ńară
este pârâtul. Această regulă asigură oricărei persoane din UE posibilitatea de a participa la
actele procesuale în limba sa maternă. IntervenŃiile părŃilor procesuale şi ale judecătorilor
sunt traduse de interpreŃi, la fel ca şi toate documentele care fac parte din dosarul cauzei.

Limba folosită pe plan intern la CEJ este franceza. Acest lucru se explică prin faptul
că în momentul înfiinŃării ComunităŃii Europene în anul 1957 majoritatea populaŃiei
din cele şase Ńări fondatoare (Belgia, Germania, FranŃa, Italia, Luxemburg, Olanda)
era vorbitoare de limba franceză.

La ora actuală tendinŃa este de a folosi mai mult limba engleză, datorită faptului că
majoritatea juriştilor din Ńările recent aderate şi-au urmat studiile parŃial în limba
engleză şi mai puŃin în limba franceză.

56
 Structura organizatorică şi funcŃională a CEJ

Câte un judecător din partea fiecărui SM

de asemenea, 8 “avocaŃi generali” – procurori generali care ajută judecătorii

Judecătorii şi avocaŃii/procurorii generali sunt numiŃi de guvernele statelor membre
de comun acord, pentru un mandat de şase ani, cu posibilitatea de reînnoire. Ei sunt
aleşi din rândul juriştilor de o incontestabilă independenŃă şi competenŃă
profesională.

Judecătorii îl aleg din rândul lor pe Preşedintele CurŃii, pentru un mandat de trei ani,
ce poate fi reînnoit.

Preşedintele conduce lucrările CurŃii şi prezidează audierile şi dezbaterile.

Deciziile CEJ se iau cu majoritate de voturi.

influenŃa deosebită a CEJ asupra dezvoltării UE decurge din activităŃile întreprinse de
aceasta în anumite domenii specifice:

Curtea Europeană de JustiŃie a constituit o forŃă motorie de importanŃă decisivă în
direcŃia supranaŃionalizării, impunând, printre altele, principiul efectului direct -
adică pentru fiecare cetăŃean al UE, fără intermedierea statului de care acesta
aparŃine - al dreptului CE, precum şi supremaŃia dreptului comunitar asupra
dreptului naŃional.

În plus, CEJ a avut un impact deosebit şi asupra politicii comerciale şi liberei
circulaŃii a bunurilor, impunând de exemplu, printr-o decizie extraordinară,
principiul recunoaşterii reciproce a standardelor din statele membre, care a venit să îl
înlocuiască pe cel al armonizării normelor şi standardelor, un proces dificil şi care
dura mult prea mult, oferind astfel premise importante pentru crearea proiectului
pentru o piaŃă internă.

Un ingredient important pentru puterea de influenŃă a CEJ a fost faptul că aceasta a
reuşit, printr-o strategie foarte bine gândită, să includă tribunalele naŃionale în
legislaŃia CE.

O decizie mai nouă (noiembrie 2005), va creşte influenŃa Comisiei în domeniul
dreptului penal şi care, tocmai de aceea, a dus la discuŃii aprinse, dovedind totuşi că
această decizie nu este tocmai uşor de implementat.

Ca o concluzie referitoare la CEJ, putem constanta astfel faptul că CEJ, faŃă de unele CurŃi
ConstituŃionale naŃionale extrem de influente, precum Supreme Court în SUA sau Curtea
ConstituŃională Federală Germană sau Consiliul Superior al Magistraturii din România,
dispune de o putere mult mai mare, dând impulsuri decisive procesului de integrare.

Rolul CEJ, precum şi sistemul juridic puternic influenŃat de aceasta, se numără cu siguranŃă,
din perspectiva "supranaŃionalităŃii", printre cele mai însemnate şi mai deosebite
caracteristici ale CE, factori care o deosebesc fundamental de celelalte organizaŃii
internaŃionale.

5. Curtea Europeană de Conturi

Potrivit Tratatului instituind Comunitatea Europeana, Curtea Europeana de Conturi are ca

principala atributie verificarea conturilor si a executiei bugetului Uniunii Europene, cu
dublul scop de a imbunatati gestionarea resurselor financiare si informarea cetatenilor
Europei cu privire la utilizarea fondurilor publice de catre autoritatile cu responsabilitati de
gestiune.

AtribuŃii:
Curtea Europeana de Conturi este formata din 27 membri provenind din cele 27 State
Membre si numiti pentru un mandat de 6 ani. Membrii Curtii de Conturi sunt independenti

57
 si au experienta in domeniul auditarii finantelor publice. Membrii Curtii isi aleg Presedintele
pentru un mandat de 3 ani. La Curtea de Conturi isi desfasoara activitatea 550 de
profesionisti de inalta clasa din cele 27 tari ale Uniunii Europene, dintre care circa 250 sunt
auditori.

IndependenŃa activităŃii:

Independenta Curtii Europene de Conturi in raport cu alte institutii Comunitare si cu

Statele Membre garanteaza obiectivitatea activitatii sale de audit. Curtea de conturi are deplina
libertate in ceea ce priveste organizarea si planificarea activitatii sale de audit si publicarea
rapoartelor.

"ConştiinŃa financiară" a Uniunii,

Curtea de Conturi verifica daca incasarile si cheltuielile UE s-au efectuat legal si

corect. Se pune un accent deosebit pe corectitudinea gestionarii financiare, verificandu-se daca - si
in ce masura - au fost atinse obiectivele propuse in materie de gestiune, precum si costurile aferente.
Curtea Europeana de Conturi garanteaza astfel cetatenilor europeni ca bugetul UE a fost gestionat si
executat corect si in modul cel mai eficient posibil.

SancŃiuni:
Curtea de Conturi nu are prerogative jurisdictionale. In cazul in care auditorii descopera nereguli,
inclusiv frauda, organismele comunitare competente sunt informate neintarziat spre a lua masurile
necesare.

6. Consiliul European

CUPRINDE:

“şefii de state şi guverne” + preşedintele Comisiei, asistaŃi de miniştrii de externe şi un

membru al Comisiei;

PreşedinŃia este rotativă;

Se întruneşte de trei-patru ori pe an.
Decizia întâlnirilor periodice – summitul Paris, 1974

ROL:

“impulsionează” procesul de integrare şi oferă “indicaŃii politice generale”;

Adoptă “strategii comune” + indicaŃii privind PESC, politicile economice şi privind
ocuparea forŃei de muncă.
•A nu se confunda cu:
–Consiliul Europei (instituŃie interguvernamentală, creată în 1949, membrii: 47 de state
europene, sediul: Strasbourg)
–Consiliul Uniunii Europene (reprezentanŃi la nivel ministerial din fiecare stat membru al
UE)

oferă direcŃii pentru politica UE şi dezbate pe larg acordurile finale necesare completării
celor mai sensibile aspecte ale afacerilor europene, incluzând aici reforme ale principalelor politici
europene, bugetul european planificat structurat pe mai mulŃi ani, schimbări în Tratate şi clauzele
finale ale extinderilor.

O “ciudăŃenie” a UE este faptul că Consiliul European nu are un rol formal în promulgarea
legilor UE, chiar dacă este cea mai influentă organizaŃie în acest proces. Deciziile politice ale
Consiliului European trebuie traduse în lege urmând procedurile legislative standard, care implică
Comisia, Consiliul de Miniştri şi, în majoritatea problemelor, Parlamentul European.

58

nu este abilitat să abordeze detalii legislative, funcŃia lui principală este de a conferi, mai
degrabă, impulsul politic necesar adoptării deciziilor şi să pună bazele principiale ale politicii şi
dezvoltării arhitecturii europene.

Aspectele majore aflate pe agenda sa de lucru, de la “instituŃionalizarea” sa în 1975, s-au
referit la:
alegerea prin vot direct a Parlamentului,
la lansarea Sistemului Monetar European şi apoi a Uniunii Economice şi Monetare,
la reforma diferitelor politici sectoriale,
la extindere,
la problematica ambientală
la diferitele tipuri de asistenŃă acordată Ńărilor asociate.

PreşedinŃia Consiliului European

Statul membru care prezidează Consiliul European, prezidează şi Consiliul de Miniştrii,

precum şi celelalte organisme legate de activitatea Consiliului (COREPER, grupuri de lucru,
comitete).

Statul care prezidează joacă un rol decisiv în stabilirea agendei, pregătirea procedurilor de
vot şi influenŃarea deciziei finale.

În plus, statul respectiv joacă si un rol cheie în reprezentarea internaŃională a Uniunii, ca şi
în cazul politicii externe şi de securitate.

Alocarea PreşedinŃiilor rotative în perioada 2007 – 2020:

2007/I Germania 2007/II Portugalia

2008/I FranŃa 2008/II Slovenia
2009/I Cehia 2009/II Suedia
2010/I Spania 2010/II Belgia
2011/I Ungaria 2011/II Polonia
2012/I Danemarca 2012/II Cipru
2013/I Irlanda 2013/II Lituania
2014/I Grecia 2014/II Italia
2015/I Letonia 2015/II Luxemburg
2016/I Olanda 2016/II Slovacia
2017/I Malta 2017/II Marea Britanie
2018/I Estonia 2018/II Bulgaria
2019/I Austria 2019/II România
2020/I Finlanda

7. Ombudsman-ul European

Ombudsman-ul European (sau Mediatorul European) este echivalentul unui Avocat al

Poporului la nivel comunitar, şi este numit de Parlament pe o durată de cinci ani.

InstituŃia Ombudsman-ului există din 1992

rolul său este de a primi reclamaŃii referitoare la acte de administrare deficientă
(„maladministration”) în activitatea instituŃiilor sau organismelor comunitare, din partea
cetăŃenilor europeni sau a oricărei persoane fizice sau juridice cu sediul într-unul din SM.

Ombudsman-ul soluŃionează o astfel de reclamaŃie prin efectuarea de investigaŃii,
informarea instituŃiei în cauză, căutarea unei soluŃii amiabile şi emiterea de recomandări
către instituŃia respectivă – la care aceasta trebuie să răspundă printr-un raport detaliat, în
termen de trei luni.

Ombudsman-ul European trimite un raport de activitate Parlamentului, la sfârşitul fiecărui
an.

59
 Concluzii cu privire la instituŃiile UE şi Consiliul European:

Consiliul European, componentă interstatală a Uniunii Europene, a crescut în importanŃă de-

a lungul ultimilor decenii.

Puterea sa de influenŃă urma să devină şi mai mare odată cu introducerea noii ConstituŃii,
care s-a confruntat cu un eşec după voturile negative obŃinute la referendumurile din FranŃa
şi Olanda. Ar fi totuşi greşit să credem că toate acestea semnalează o posibilă tendinŃă spre
interstatalitate în cadrul UE.

InformaŃiile privind Curtea de JustiŃie, dar mai ales cele privind evoluŃia procesului de
integrare din cursurile anterioare, ne-au arătat foarte clar că trendul se îndreaptă în direcŃia
supranaŃionalităŃii. Trebuie să înŃelegem că, simultaneitatea acestor tendinŃe contrastante îşi
găsesc expresia în arhitectura acestei structuri instituŃionale unice.
 łinând cont de obiectivele pe care ni le-am propus la începutul acestui curs, ne-am
rezumat discuŃia privind instituŃiile de la nivelul UE la cele cinci instituŃii principale
+ Consiliul European şi Mediatorul. InformaŃii privind celelalte instituŃii de la nivel
supranaŃional pot fi găsite, de exemplu, pe internet - pentru a numi doar una dintre
posibilele surse - în cadrul portalului Uniunii Europene.

60
Cursul nr. 10 – Tratatul ConstituŃional şi Tratatul
de Reformă.
Procesul decizional al UE.

1. Tratatul ConstituŃional şi reforma instituŃională. Tratatul de Reformă.

2. Procesul decizional al UE

1. Tratatul ConstituŃional şi Tratatul de Reformă

Tratate care au guvernat /guvernează activitatea UE

Cele trei tratate fondatoare au fost:

 Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului (CECO), 1951,
 Tratatul instituind Comunitatea Europeană (CEE), 1957
 Tratatul care a instituit Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, 1957.

Al patrulea Tratat fondator este Tratatul de la Maastricht sau Tratatul asupra Uniunii
Europene (1992).

Tratatele fondatoare au fost amendate de câteva ori prin: Tratatul de Unificare de la
Bruxelles/ Merger Treaty (1965), Actul Unic European (1986/1987), Tratatul de la
Amsterdam (1997/1999) şi Tratatul de la Nisa (2001/ 01.02.2003).

Tratatele de aderare, semnate cu noile state membre, reprezintă exemple de alte noi
amendamente la tratate.

EvoluŃii specifice perioadei recente

Tratatul de la Maastricht a creat o nouă entitate, Uniunea Europeană, cu o structură pe trei

piloni: pilonul comunitar (corespunzător tratatelor comunitare), pilonul „Politică externă şi
de securitate comună” (PESC) şi pilonul „JustiŃie şi afaceri interne” (JAI).
 Principala caracteristică a pilonilor doi şi trei este faptul că procedurile decizionale şi
instrumentele de acŃiune sunt de natură interguvernamentală, spre deosebire de
primul pilon, în care funcŃionează „metoda comunitară”.

Tratatul de la Amsterdam a transferat pilonului Comunitar o parte din activităŃile acoperite
de pilonul trei, care rămâne limitat numai la cooperare juridică şi poliŃienească în probleme
infracŃionale.

Tratatul ConstituŃional a unit cei trei piloni deşi în continuare sunt menŃinute proceduri
speciale în domeniul politicii externe, de securitate şi apărare.

De ce “Tratat ConstituŃional” ?

Tratatul ConstituŃional a fost rezultatul unor dezbateri organizate în cadrul unei ConvenŃii,
desfăşurată între 2002 şi 2003 şi la care au participat 105 reprezentanŃi ai guvernelor statelor
membre şi candidate, ai parlamentelor naŃionale, ai Parlamentului European, ai Comisiei
Europene, observatori din partea Comitetului Regiunilor, ai Comitetului Economic şi Social,
observatori din partea statelor candidate.

Deşi, din punct de vedere tehnic, avem de a face cu un tratat, adoptat conform procedurilor
de revizuire a TCE / TUE, din punctul de vedere al conŃinutului, avem de a face cu o
constituŃie, care generează drepturi, proclamă separarea puterilor în stat, precum şi garanŃii
privind independenŃa unor instituŃii unele faŃă de altele.

61

Este improbabil ca ConstituŃia să intre în vigoare în viitorul apropiat, dar un număr din
elementele sale sunt pe cale să fie implementate deoarece schimbările nu necesită schimbarea de
Tratat, iar alte schimbări sunt esenŃiale.

ConstituŃia nu include vreo implicaŃie majoră în ce priveşte integrarea.

Reformele sale instituŃionale sunt modeste, principalele fiind:
crearea postului de Ministru de Externe al UE,
schimbări în regulile de vot ale Consiliului de Miniştri
abandonarea principiului că fiecare membru ar trebui să aibă un Comisar European.

Cele mai semnificative schimbări sunt:
eliminarea celor trei piloni
includerea unor modalităŃi noi mai uşoare de modificare a ConstituŃiei în viitor.

Tratatul ConstituŃional, anterior Tratatul care stabilea ConstituŃia pentru Europa, a fost
semnat de liderii UE la Roma la 29 octombrie 2004. ConstituŃia intră în vigoare doar dacă este
ratificată de toŃi membrii UE. Alegătorii francezi şi olandezi l-au respins la mijlocul lui 2005, deci
pare improbabil că Tratatul va intra în vigoare în următorii ani.

Schimbările sunt importante chiar dacă Tratatul este abandonat. Multe dintre schimbări,
mai ales cele reflectând dorinŃa de „a aduce UE mai aproape de oameni”, pot fi implementate fără
un tratat nou şi, astfel, probabil vor intra în vigoare în următorii ani. Altele reprezintă schimbările
care sunt absolut necesare, de exemplu reformarea regulilor de vot a Consiliului; acestea urmează să
fie legiferate în viitor, într-un fel sau altul.

Structura Tratatului ConstituŃional

Tratatul ConstituŃional, care este prevăzut că va înlocui în momentul în care va fi adoptat,

printr-un text unic şi din raŃiuni de claritate, toate celelalte tratate existente, este format din
patru părŃi mari:

Prima parte:

Definirea obiectivelor, competenŃelor, proceduri decizionale şi instituŃiile UE;

Partea a doua:

Carta drepturilor fundamentale (proclamată cu ocazia Consiliului European de la

Nisa, din decembrie 2000 şi încorporată acum în proiectul constituŃional);

Partea a treia:

Politici şi acŃiuni ale UE (încorporează un număr important de prevederi ale

tratatelor actuale);

Partea a patra:

Clauze finale, inclusiv procedurile privind adoptarea şi revizuirea acestei ConstituŃii.

Modificări introduse de Tratatul ConstituŃional - SINTEZĂ

Apare funcŃia de Ministru al UE pentru Afaceri Externe, prin fuzionarea celei de Înalt
Reprezentant PESC cu cea de Comisar pentru RelaŃii Externe;

Consiliul European este ridicat la rangul de instituŃie, care se va reuni trimestrial;
preşedintele Consiliului European (care nu are voie să deŃină altă funcŃie la nivel naŃional)
va fi ales pentru o perioada de 2.5 ani (cu posibilitatea realegerii) şi, alături de el, va fi
Ministrul UE al Afacerilor Externe (este responsabil cu PESC);

62

Comisia va cuprinde până în 2014, câte un comisar pentru fiecare SM; ulterior, nr.
comisarilor va fi egal cu maxim 2/3 din nr. SM (aleşi prin rotaŃie);

PE va cuprinde maxim 750 membri [min 6/stat membru, max 96/stat membru]

Curtea de JustiŃie va cuprinde actuala CEJ şi Tribulalul de Mare InstanŃă (fostul TPI, care
preia o parte din funcŃiile CEJ);

Numărul maxim de membri în CES (Comitetul Economic şi Social European) şi CR
(Comitetul Regiunilor) este 350 - mandatul de 5 ani;

Mediatorul European nu mai reprezintă o instituŃie, ci o funcŃie ocupată de un independent
ales de PE.

Noile instrumente juridice:

Regulamente → legi europene

Directive → legi europene cadru

Norme metodologice pentru legi şi legi-cadru →

regulamente europene, regulamente şi decizii

europene de implementare (acte nelegislative)

Decizii, recomandări şi opinii europene

(acte nelegislative)

Procedura de codecizie → procedură legislativă ordinară (95% din legi)

Extinderea VMC

Posibilitatea suspendării anumitor drepturi ale statelor membre, precum şi posibilitatea

retragerii unui stat membru din Uniune

Reforma sistemului VMC

Tratatul ConstituŃional propune modificări semnificative în domeniul VMC, înlocuind

„tripla majoritate” cu „dubla majoritate” şi renunŃând la principiul iniŃial, al alocării
unui anumit număr de voturi fiecărei Ńări.

Astfel, majoritatea calificată este definită ca reprezentând:
 cel puŃin 15 state membre (cel puŃin 55% din membrii Consiliului, nu 50% după
cum propunea proiectul ConvenŃiei) şi
 cel puŃin 65% din populaŃia Uniunii (nu 60%, cum propunea proiectul
ConvenŃiei).

Modificarea procentelor în raport cu procentele propuse de proiectul ConvenŃiei a urmărit
protejarea poziŃiei statelor mici şi mijlocii. Minoritatea de blocaj (cel puŃin 35.01% din
populaŃia UE), care poate respinge o iniŃiativă legislativă, trebuie să includă cel puŃin patru
state, scopul fiind de a împiedica cele trei state mari să dispună de drept de veto.

DispoziŃiile cu privire la modalităŃile de vot ar fi trebuit să intre în vigoare începând cu 1
noiembrie 2009.

Structura de bază a ConstituŃiei

63

ConstituŃia începe cu un scurt preambul. Partea substanŃială este conŃinută în patru părŃi.
Aceste părŃi sunt divizate în titluri, care sunt împărŃite în capitole, care sunt împărŃite la
rândul lor în secŃiuni şi, în final, în articole individuale.

Articolele sunt numerotate consecutiv, de la 1 la 448, dar sunt de obicei precedate de
numărul părŃii. De exemplu, Articolul II-104, care dă cetăŃenilor europeni dreptul de petiŃie
în Parlamentul European, poate fi găsit în Partea II.

Cele patru PărŃi sunt prezentate în continuare:

Partea I: Principii

Aceasta este partea cheie a Tratatului, partea pe care ar trebui s-o citească toŃi studenŃii. Este
o declaraŃie a principiilor pe care se bazează ordinea politică şi juridică a UE. Titlurile sale:
 definesc obiectivele Uniunii;
 definesc drepturile fundamentale şi cetăŃenia Uniunii;

 detaliază instrumentele şi procedurile legale ale UE pentru a le adopta (acest

lucru practic codifică procedurile existente, dar reduce numărul
instrumentelor);
 enumeră domeniile în care Statele Membre au suveranitate deplină sau parŃial
transferată la UE (domenii de concurenŃă „exclusivă” sau „împărŃită” în
jargonul UE), şi stabilesc principiile de subsidiaritate şi proporŃionalitate;
 explică instituŃiile UE, puterile şi inter-relaŃiile lor.

Partea a II-a

Partea a II-a conŃine Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii.

Aceasta a fost stabilită în Tratatul de la Nisa, dar ConstituŃia o aplică la toŃi membrii.

Partea a II-a conŃine de asemenea, garanŃii pe care Carta le aplică doar în cazul instituŃiilor şi
Statelor Membre, când acestea implementează legea UE.

Stabileşte în mod explicit că această Cartă nu transferă puteri noi Uniunii Europene. Acest
compromis politic dezorganizat a ajutat la depăşirea obiecŃiilor guvernului britanic legate de
legalitatea Cartei.

Partea a III-a: Politici şi detalii privind luarea deciziilor

Partea a III-a este cea mai lungă şi greu de citit.

Încorporează majoritatea articolelor Tratatelor de la Maastricht şi Roma cum au fost
modificate de tratatele ulterioare.

Foarte important este Articolul II-396, deoarece acesta trasează „Procedura Legislativă
Ordinară”, i.e. modalitatea standard de a introduce legi noi, care, de fapt, este aceeaşi cu
procedura de codecizie existentă.

Partea a IV-a: Prevederi generale şi finale

Partea a IV-a defineşte procedurile pentru ratificare şi amendare a ConstituŃiei. O inovaŃie

constă în faptul că anticipă reformele viitoarelor tratate începând cu o convenŃie, dar
sfârşind, ca înainte, cu o conferinŃă interguvernamentală (CIG).

ConstituŃia se încheie cu un Document Final, care oferă o trecere în revistă a protocoalelor şi
declaraŃiilor. Protocoalele au acelaşi statut legal ca şi articolele principale ale Tratatului, dar
declaraŃiile nu au valoare legală dincolo de facilitarea interpretărilor viitoare ale articolelor
şi protocoalelor.

64
 Reforma instituŃională

ConstituŃia este a treia „scenă” în „piesa” de reformă instituŃională a UE (Amsterdam şi Nisa

au fost scenele unu şi doi).

ConŃine schimbări importante, dar nu radicale, pentru instituŃiile din cele cinci mari puteri.
Cele mai mari schimbări sunt, de departe, cele legate de Comisie.

Schimbări privind Comisia Europeană:

Dezbaterea aprinsă a înconjurat propunerile de reformă ale Comisiei. Aproape toată lumea a
realizat că o Comisie cu prea mulŃi membri ar fi ineficientă, dar cine ar trebui să sacrifice
dreptul de a avea un Comisar? Membrii mici – care percep Comisia ca pe un protector
important al drepturilor lor – au considerat că un Comisar era critic. Datorită distribuirii
inegale a membrilor UE, membrii mari au considerat că este esenŃial să existe un Comisar
din fiecare dintre membrii celor şase care împreună reprezentau trei pătrimi din populaŃia
UE.

Compromisul a fost să rămână cu hotărârea Tratatului de la Nisa de a avea un Comisar pe
membru până în 2004, după care numărul să reprezinte două treimi din numărul membrilor
UE, cu Comisari care sunt rotaŃi în mod egal între SM. Sistemul de rotaŃie nu este specificat
şi s-ar putea să nu aibă loc niciodată, chiar dacă ConstituŃia intră în vigoare. Până în 2014,
Comisia ar avea aproape un deceniu de activitate cu mai mult de 25 de membri.

Schimbări privind Consiliul de Miniştri:

Se înregistrează puŃine schimbări aici cu privire la organizare, cu excepŃia faptului că unele

întruniri ale Consiliului vor fi Ńinute în public. Este una dintre marile schimbări din relaŃiile
cu publicul (RP) din ConstituŃie.

Consiliul, bineînŃeles, ar putea decide să se întrunească în public cu sau fără o schimbare în
Tratat, dar înlocuind aceste schimbări de „deschidere” şi „mai aproape de oameni”, cu
schimbări care într-adevăr necesită o schimbare în tratat, a fost văzut ca o bună RP – o
modalitate de a arăta faptul că Tratatul ConstituŃional era menit să aducă UE mai aproape de
oameni.

Marile schimbări se reflectă în regulile de vot ale Consiliului şi în crearea Ministrului
European al Afacerilor Externe

Modalitatea de vot:

Începând cu 2009, Consiliul are o nouă regulă privind majoritatea de vot, o aşa numită
majoritate de vot dublă atunci când aprobarea necesită vot „pentru” din partea membrilor
reprezentând cel puŃin din 65 la sută din populaŃia UE şi cel puŃin 55 la sută dintre Statele
Membre. Este percepută în mare măsură ca fiind esenŃială pentru vegherea capacităŃii de a
vota a UE.

Acesta a fost cel mai aprig contestat subiect în CIG – problema privind Spania şi Polonia,
care au votat împotriva proiectului preşedinŃiei italiene privind Tratatul ConstituŃional, în
decembrie 2003.

Regulile de vot ale ConstituŃiei schimbă puterea diverselor State Membre dată prin Tratatul
de la Nisa. De exemplu, măresc substanŃial puterea Germaniei şi scad substanŃial puterea
Spaniei şi Poloniei. Compromisul a fost de a rămâne cu hotărârile Tratatului de la Nisa până
în 2009.

Ministrul European al Afacerilor Externe:

65

Una dintre cele mai importante inovaŃii instituŃionale este crearea postului de Ministru
European al Afacerilor Externe pentru UE. Aceasta ar creşte cu siguranŃă rolul UE în
afacerile lumii. Noul Ministru de Externe va conduce Politica Comuna Externă de Securitate
(PCES, i.e. vechiul stâlp al treilea), inclusiv Politica Europeană de Securitate şi Apărare
(PESA). Noul ministru va reprezenta UE în problemele PCES, va conduce dialogul politic
cu Ńările lumii a treia şi va exprima poziŃia UE în organizaŃiile internaŃionale şi conferinŃele
internaŃionale. Aceasta ar fi o poziŃie extrem de înaltă – cel puŃin la fel de proeminentă (dacă
nu puternică) ca cea a Preşedintelui Comisiei Europene, Parlamentului European şi Consiliul
European.

În prezent, responsabilitatea pentru PCES este despărŃirea dintre ÎnalŃii ReprezentanŃi pentru
PESC (Javier Solana), care sunt în Consiliul de Miniştri, şi Comisarul de RelaŃii Externe al
Comisiei Europene (austriaca Benita Ferrero-Waldner). Noua poziŃie fuzionează cele două
posturi (astfel că, Ministrul de Externe al UE ar fi prezent atât în Consiliu, cât şi în
Comisie). Important de spus, noul ministru ar avea puterea de iniŃiativă în Consiliu.
Consiliul ar acŃiona pe bază de unanimitate în majoritatea subiectelor critice ale PESC – mai
ales probleme militare şi de apărare – astfel încât, rămâne ferm pe poziŃii. Dar puterea de
iniŃiativă poate conta într-o mare măsură. Multe iniŃiative sunt reprimate de presiunile din
spatele uşilor Statelor Membre reticente, care nu doresc să spună “nu” în public.

Schimbări privind Consiliul European:

În mod critic, ConstituŃia oferă Consiliului European puterea de a schimba numărul

Comisarilor prin vot unanim (i.e. fără un nou tratat), astfel încât Consiliul ar putea decide
foarte bine să continue cu regula privind un Comisar pe membru.

ConstituŃia aduce o singură mare schimbare aici. Până în prezent, întrunirile Consiliului
European au fost prezidate de statul deŃinând preşedinŃia UE, care se roteşte la fiecare şase
luni. ConstituŃia creează un nou post, Preşedintele Consiliului European, pentru a mări
stabilitatea şi coerenŃa activităŃii Consiliului European. Preşedintele va fi ales de membrii
Consiliului European pentru un mandat de doi ani jumătate, reînnoit imediat. Alegerea este
decisă pe baza unei majorităŃi calificate de vot. Din nou, acest post are puŃină putere directă
deoarece Consiliul European trebuie să aprobe subiecte prin vot unanim (prin „consens”),
dar puterea de „a stabili ordinea de zi” a Preşedintelui ar putea deveni importantă (vezi
Capitolul 3). PreşedinŃia Consiliului de Miniştri, în contrast, continuă să fie rotat. Deoarece
nimic din ce Consiliul European hotărăşte nu poate intra în vigoare fără a fi votat de
Consiliul de Miniştri, rotaŃia preşedintelui în Consiliul de Miniştri umbreşte puterea
Preşedintelui Consiliului European.

Schimbări privind Parlamentul European:

ConstituŃia implică câteva schimbări cu privire la acest subiect. Puterile Parlamentului cu

privire la legislaŃia UE au fost treptat mărite de fiecare tratat de la Actul European Unic din
1986 iar Tratatul ConstituŃional nu este o excepŃie. Parlamentul primeşte o putere de
intervenŃie egală în câteva domenii în plus, cel mai important în bugetul anual (până acum,
Parlamentul nu putea vota cu privire la cheltuielile PAC deoarece Statele Membre se temeau
că Parlamentul va tăia sau va redirecŃiona banii).

De asemenea, numărul Membrilor Parlamentului European (MPE) este ridicat la 750.
Alocarea acestora printre membri urmează să se decidă înainte de terminarea mandatului
actualului Parlament, în 2008.

Schimbări privind Curtea Europeană de JustiŃie:

Nu exista schimbări organizaŃionale majore în ce priveşte Curtea. Cu toate acestea, deoarece

ConstituŃia elimină structurile celor trei stâlpi ai UE, ConstituŃia măreşte substanŃial gama
hotărârilor prin care Curtea ar trebui să se asigure că legea este respectată.

66

Articolul III-376 stabileşte cu exactitate că Curtea nu are jurisdicŃie asupra Politicii Comune
Externe de Securitate. Asemenea excluderi explicite, totuşi, nu au fost oferite pentru
probleme specifice celui de-al doilea stâlp sau Cartei Sociale.

Schimbări privind rolul parlamentelor naŃionale:

Unul dintre elementele mai aproape de oameni ale Tratatului ConstituŃional este un
angajament al Comisiei de a trimite toate propunerile legislative parlamentelor naŃionale
care, la rândul lor, pot să se plângă Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei dacă
considerau că propunerile încalcă principiul subsidiarităŃii. Dacă o treime din parlamentele
naŃionale împărtăşesc această idee, Comisia va trebui să-şi revizuiască propunerea.

Aceasta este alta din schimbările relaŃiilor publice făcute de Tratat. In prezent, Comisia se
consultă cu toate Statele Membre înainte de a face o propunere (în cele din urmă, Statele
Membre vor trebui să voteze în Consiliu), iar guvernele Statelor Membre au aproape
întotdeauna majoritate în parlamentele lor naŃionale. Astfel, faptul că o propunere ar fi
formal trimisă parlamentelor naŃionale schimbă puŃine lucruri. De fapt, propunerea poate fi
descărcată de pe Internet chiar acum. Mai mult, obiecŃiile parlamentelor naŃionale nu au
forŃă juridică reală potrivit ConstituŃiei. Comisia trebuie doar să „revizuiască” propunerea.
Aceasta este una din primele schimbări care urmează a fi implementate chiar fără
ConstituŃie.

MotivaŃii şi incertitudini

Cum a apărut ConstituŃia UE? Liderii UE nu au cerut niciodată ConvenŃiei, în mod expres,
să redacteze o constituŃie: nici în DeclaraŃia de la Nisa, care a stabilit etapa pentru un nou
tratat, nici în DeclaraŃia de la Laeken, care a stabilit ConvenŃia, şi nici în alte zeci de
Concluzii/Hotărâri ale Preşedintelui care se refereau la progresele ConvenŃiei. S-a datorat
dezacordului dintre Membrii UE.

„Federaliştii” dintre membrii UE, cum ar fi Belgia şi Germania, au considerat că o
constituŃie ar fi drumul natural înspre lungul drum de construcŃie a unei uniuni tot mai
strânse între naŃiunile Europei. Mai important, ei au considerat că era critică menŃinerea unui
momentum înspre o integrare mai pregnantă prin gruparea a mai mult de 25 naŃiuni, extrem
de diverse.

„Interguvernamentaliştii”, cum ar fi Marea Britanie şi Danemarca au considerat că o
constituŃie ar fi un pas prea departe.

Răspunsul întreg trebuie să aştepte judecata istoriei, dar răspunsul cel mai probabil este
cuprins în titlul uneia din primele cinci cărŃi despre ConstituŃie, The Accidental
Constitution/ConstituŃia accidentală, de Peter Norman, un jurnalist de la Financial Times.

Cumva totuşi ConstituŃia a pornit şi de atunci opoziŃia faŃă de ConstituŃie a fost o modalitate
sigură de reducere a influenŃei unei naŃiuni privind documentul final, prin urmare toată
lumea a sprijinit proiectul.

Datorită lipsei de consens privind nevoia unei constituŃii, nu a existat niciodată un mandat
clar cu privire la ce ar trebui să îndeplinească constituŃia. Rezultatul a fost o lipsă de
iniŃiative majore îndrăzneŃe şi o abundenŃă de schimbări subtile care ar putea sau nu avea
efecte greu de atins. Această incertitudine a permis marelui federalist Prim Ministrul Belgiei
să declare, în iunie 2004, că „Această constituŃie marchează trecerea Uniunii Europene de
la o Europă socio-economică, potrivit Tratatului de la Maastricht, la o Europă mai politică,
care va trebui susŃinută în anii care urmează. Acesta este o etapă a procesului.” In timp ce
Prim Ministrul britanic, Tony Blair, spunea Camerei Comunelor că “ConstituŃia a trasat
limite clare privind gradul în care mai multă suveranitate britanică ar putea fi transferată
către UE”. Prim Ministrul irlandez spunea că : „Nu este un super stat; nu este un stat
federal. Este un grup de state, un grup de naŃiuni care lucrează la o ConstituŃie.”

67

Schimbările subtile, neprevăzute, se împart în două categorii: puterea UE de a-şi extinde
puterile şi extinderea jurisdicŃiei CurŃii UE spre noi domenii.

România şi Tratatul ConstituŃional (TC)

Tratatul de aderare a României şi Bulgariei conŃine şi prevederile necesare pentru a

anticipa orice evoluŃii în cadrul procesului de ratificare a TC (care a fost semnat în octombrie 2004
şi de către Ńara noastră, chiar dacă era candidată, doar), respectiv:
–Actul de aderare cuprinde modificările aduse prin aderarea celor două Ńări, tratatelor
constitutive, în vigoare până în prezent;
Intră în vigoare în cazul neratificării TC
–Protocolul de aderare adaptează prevederile TC;
Intră în vigoare în cazul ratificării TC.

Tratatul de Reformă

Se referă la cele mai recente evoluŃii din cadrul reformei instituŃionale a Uniunii Europene.

Câteva etape au avut o importanŃă deosebită:
 Tratatul de la Nisa (care a intrat în vigoare la 1 februarie 2003),
 ConvenŃia Europeană (care şi-a încheiat lucrările în iunie 2003),
 ConferinŃa interguvernamentală (CIG) 2003/2004 (octombrie 2003–iunie 2004)
 şi ConstituŃia Europeană (semnată în octombrie 2004).

În 2005, electoratul din FranŃa şi Olanda a respins ConstituŃia Europeană. A urmat o
perioadă de reflecŃie de doi ani, iar la 23 iunie 2007, liderii UE au ajuns la un acord privind
un mandat detaliat pentru o nouă conferinŃă interguvernamentală (CIG), căreia îi va reveni
sarcina de a elabora un Tratat de reformă, până la sfârşitul lui 2007.

La 19 octombrie 2007, Consiliul european informal de la Lisabona a adoptat textul final al
tratatului, astfel cum a fost stabilit de CIG.

Aşadar, la cererea Consiliului European din iunie 2007, ConferinŃa Interguvernamentală

(CIG) din 2007 a elaborat un nou tratat (Tratat de reformă) care să permită UE să facă faŃă
provocărilor secolului al XXI-lea şi să-şi fructifice întregul potenŃial.

Acest tratat se concentrează asupra nevoilor UE de modernizare şi reformă.

Principalele sale obiective sunt:
mai multă democraŃie, răspunzând aşteptărilor cetăŃenilor europeni legate de standarde mai
înalte de responsabilitate, deschidere, transparenŃă şi participare;
mai multă eficienŃă şi întărirea capacităŃii de a oferi răspunsuri la problemele globale cum
ar fi schimbările climatice, securitatea şi dezvoltarea durabilă.

Textul final al Tratatului elaborat de CIG a fost aprobat în cursul Consiliul European
informal de la Lisabona (18-19 octombrie) şi va fi semnat de statele membre la Consiliul European
din decembrie 2007.

Semnarea tratatului va fi urmată de procesul de ratificare în toate cele 27 de Ńări. Se speră
că noul tratat va intra în vigoare înainte de următoarele alegeri pentru Parlamentul European, din
iunie 2009.

68
 2. Procesul decizional al UE

InstituŃii implicate în procesul decizional al UE

Consiliul European – conducerea politică a UE, direcŃii strategice

Consiliul Uniunii Europene – for decizional şi legisaltiv

Parlamentul European – for decizional şi legislativ

Comisia Europeană – implementează legislaŃia europenaă şi gestionează fonduri structurale
şi proiecte europene

RO şi instituŃiile comunitare. Stat Candidat vs. Stat Membru

în calitate de Stat Candidat – instituŃiile europene, în special Comisia Europeană, au avut

“rol de far”, fiind principala sursă de “înŃelepciune”
în calitate de Stat Membru – Comisia Europeană reprezintă interesele comunitare, fiind
responsabilă în faŃa tuturor cetăŃenilor europeni, inclusiv românii, contribuabili la bugetul UE

RO şi instituŃiile comunitare “Vocea” României la Bruxelles?

a 7-a Ńară ca mărime 14 voturi în Consiliul UE

1 comisar european – portofoliul multilingvismului
35 parlamentari europeni
1 judecător la Curtea Europeană de JustiŃie
1 judecător la Tribunalul de Primă InstanŃă
1 membru în Curtea de Conuri
15 membri în CES: 5 sindicate, 5 patronate, 5 soc civilă
15 membri în Comitetul Regiunilor
BNR – parte a Sistemului European al Băncilor Centrale
 până în 2011 – 698 funcŃionari români în instituŃiile UE

1. Procesul de luare a deciziilor în UE Comitetele & Ciclul politicilor la nivelul UE

Procesul de luare a deciziilor în UE I. Faza de pregătire a propunerii

Comisia Europeană

•Responsabilă cu elaborarea proiectului de regulament, directivă etc.

•COM publică programul anual care cuprinde priorităŃile politice (noi propuneri, propuneri
în curs de elaborare).

Statele membre:

•grupuride experŃi,
•reprezentanŃii societăŃii civile
•IMM-uri
•administraŃiile locale sau regionale
•organizaŃii pan-europene.

Metode folosite în pregătirea unei propuneri: audieri, consultări, dezbateri publice la nivel
european.

Instrumente: cartea verde, cartea albă

69
 Procesul de luare a deciziilor în UE II. Faza de luarea deciziei

Consiliul Uniunii Europene şi Parlamentul European

Metode de vot:

–Co-decizie (Parlamentul şi Consiliul sunt co-legislatori)

–Cooperare
–Aviz conform

Statele membre

FuncŃionarii publici de la nivelul ministerelor participă la reuniunile Grupurilor de Lucru

Procesul de luare a deciziilor în UE III. Faza de implementare

La nivelul UE

Puterea executivă este a Consiliului, fiind delegată Comsiei care, prin procedura numită
Comitologie ia decizii de implementare.

La nivelul statelor membre

AdministraŃiile naŃionale sunt obligate să aplice regulamentul sau să transpună directiva în

legislaŃia naŃională.

Tipologia comitetelor în procesul de luarea deciziilor – vezi slide

2. Fluxul de informaŃii & mandat – vezi slide

3. Luarea deciziilor

CUPRINS:

 3.1 Desemnarea sarcinilor şi subsidiaritate: practica şi principiile UE

– 3.1.1 Practica UE
– 3.1.2 Subsidiaritate
– 3.1.3 Trei stâlpi
– 3.1.4 Reformă
 3.2 Federalismul fiscal şi alocarea sarcinilor la diverse niveluri guvernamentale
– 3.2.1 Baza schimburilor în natură
– 3.2.2 De la teorie la practică
 3.3 Perspectiva economică a luării deciziilor
– 3.3.1 Majoritate calificată de vot
– 3.3.2 Capacitatea UE de a acŃiona: eficienŃa luării deciziilor
 3.4 DistribuŃia puterii între membrii UE
– 3.4.1 EvidenŃa empirică a importanŃei măsurii deciziilor
– 3.4.2 PărŃile de vot ca măsură a puterii: neajunsurile
– 3.4.3 Puterea de a înfrânge coaliŃia majoritară: Indicele Normalizat Banzhaf
– 3.4.4 Schimbările de putere de la Nisa la regulile de vot dinTratatul ConstituŃional
70
 3.5 Legitimitate în luarea deciziilor UE
– 3.5.1 Cu gândul la legitimitatea democratică
 3.6 Rezumat

Alocarea sarcinilor şi subsidiaritatea: practica şi principiile UE

 Guvernele stabilesc politici în multe domenii – de la limita de viteză pe drumurile locale, la

curricula şcolară sau universitară, la definirea poziŃiei naŃionale privind armele nucleare sau
la restricŃiile impuse importurilor de cămăşi fabricate în China.

 Nu toate aceste politici sunt realizate la acelaşi nivel de guvernământ. Majoritatea statelor
europene au cel puŃin trei nivele de guvernare (local, teritorial şi naŃional), iar membrii UE
au un al patrulea nivel de guvernare (supranaŃional).

Rezumat

 De ce sunt stabilite politici diverse la diferite niveluri de guvernământ? Aceasta este

principala întrebare adresată de primele două secŃiuni ale acestei părŃi.
 Această parte a cursului descrie modul de funcŃionare a instituŃiilor UE şi modul de luare a
deciziilor, prezentând o schemă de gândire a luării deciziilor de către UE la un nivel analitic,
mai abstract. DiscuŃia este organizată în jurul a două mari întrebări majore:
 ∗ Cine ar trebui să fie responsabil cu ce? Cu alte cuvinte, ce decizii ar trebui luate la nivelul
UE şi care ar trebui luate la niveluri naŃionale sau subnaŃionale?
 ∗ Este procedura de luare a deciziilor la nivel UE eficientă şi legitimă?
 Pentru a răspunde la aceste întrebări vom examina practica UE şi vom dezvolta un număr de
instrumente analitice. Mai mult, vom arunca o privire la reformele sistemului, din moment
ce extinderea din 2004 ridică dificultăŃi mari pentru structura de luare a deciziilor din UE.
Intr-adevăr, putem percepe Tratatele de la Amsterdam şi Nisa şi Tratatul ConstituŃional ca
încercări de rezolvare a provocărilor legate de extindere, prin decizii luate de UE.

3.1. Desemnarea/alocarea sarcinilor

 În limbajul UE prin “stabilirea competenŃelor” se înŃelege alocarea sarcinilor.

 Anumite sarcini şi decizii sunt alocate la nivelul UE - domenii în care UE are

competenŃă exclusivă sau competenŃă comunitară
– Ex. - politica în domeniul concurenŃei, modul de decizie cu privire la fuziuni,
politica comercială, politica agricolă, de mediu etc.

 Există sarcini pentru care responsabilitatea este împărŃită între UE şi guvernele

naŃionale - competenŃă partajată
– Ex. – reorganizarea învăŃământului superior

 Există şi sarcini pentru care decizia aparŃine guvernelor naŃionale şi subnaŃionale -

competenŃa naŃională
– Ex. - curriculum-ul învăŃământului secundar

3.1.1 Practica UE

71
 •Demarcarea domeniilor de competenŃă exclusivă a ComunităŃii continuă să fie o problemă,
mai ales pentru că este specificată în Tratate nu prin referire la domenii specifice, ci prin mijloace
ale descrierii funcŃionale.
•Alocarea sarcinilor este înceŃoşată în continuare de faptul că Tratatul UE arată că domeniile
de competenŃă ale ComunităŃii pot fi extinse dacă este necesară atingerea obiectivelor Tratatului.
•Deseori, linia de demarcaŃie trebuie stabilită de CEJ.
–Într-un număr de decizii provenind din Tratate, de exemplu, Curtea a definit şi recunoscut
anumite competenŃe (care nu sunt reglementate în mod explicit în Tratate) ca fiind exclusive, dar nu
a stabilit o listă definitivă a acestor competenŃe.
•Clarificarea alocării sarcinilor era una din principale sarcini ale Tratatului ConstituŃional.

3.1.2 Subsidiaritatea

•Pentru reducerea neclarităŃii în domeniul alocării sarcinilor, UE a îmbrăŃişat aşa numitul

“principiu al subsidiarităŃii”
•În Tratatul de la Maastricht, care implementează acest principiu,
–cuvântul „subsidiaritate” înseamnă, practic, că deciziile ar trebui să-i privească pe cetăŃeni
cât de mult posibil, astfel încât UE să nu acŃioneze decât dacă acŃiunea UE este mai eficientă decât
acŃiunea la nivel naŃional, regional sau local.
•În Tratatul ConstituŃional, subsidiaritatea este definită după cum urmează:
–în domeniile care nu intră sub incidenŃa competenŃei sale exclusive, UE va acŃiona doar
dacă obiectivele acŃiunii propuse nu pot fi atinse de Statele Membre, la nivel central sau la nivel
regional sau local, dar care pot fi mai bine îndeplinite la nivelul Uniunii prin intermediul efectelor
acŃiunii propuse.
–Deoarece această definiŃie devenea lege doar într-un caz puŃin probabil, în care Tratatul
semnat în 2004 intra în vigoare, în practică faptul că definiŃia a fost aprobată de toate Statele
Membre ale UE sugerează că şi fără ratificarea Tratatului ConstituŃional, aceasta va deveni definiŃia
funcŃională a subsidiarităŃii.

3.1.3. UE şi cei trei piloni

•Tratatul de la Maastricht a delimitat în mod explicit gama competenŃelor ComunităŃii şi a

împărŃit competenŃele pe domenii definitorii (pilonii doi şi trei), acolo unde UE nu ar putea în mod
normal să stabilească politica, i.e. unde cooperarea ar fi mai mult de tip guvernamental standard
unde toŃi membrii trebuie să fie de acord în unanimitate privind orice politică comună.

Primul pilon (CE) este cel unde membrii UE au desemnat luarea deciziilor la nivel
supranaŃional, transferând părŃi ale suvernităŃii lor naŃionale prin împuternicirea instituŃiilor
UE cu redactarea şi interpretarea legilor şi reglementărilor.

•Exemplul clasic este politica comercială. Când unii dintre producătorii europeni de produse
de îmbrăcăminte s-au plâns împotriva creşterii rapide la importurile de haine din China, la începutul
lui 2005, UE a reacŃionat negociind restricŃiile cu China. Aceste restricŃii cresc preŃurile în UE; un
rezultat bun pentru producătorii de haine din UE, dar unul nefavorabil pentru consumatorii de
îmbrăcăminte din UE. RestricŃiile se aplică tuturor Statelor Membre – chiar şi acelora fără
producători de haine – deoarece politica privind comerŃul extern este de competenŃa ComunităŃii.
•Regula de bază în domeniile celui de-al doilea(PESC) şi al treilea pilon (JAI) este
cooperarea interguvernamentală, adică membrii nu îşi transferă suveranitatea la nivel
european. Adică, membrii nu vor fi obligaŃi prin decizii cu care ei nu sunt de acord. Aceasta
nu înseamnă că ei nu cooperează.
•Membrii UE şi chiar şi nemembrii chiar cooperează în iniŃiative cum ar fi Acordul
Schengen.

3.1.4 Reformă

72
 •Ultimii cincizeci de ani au experimentat o gamă din ce în ce mai largă de domenii
transferate la nivelul UE.
•Obiectivele Tratatului CE (Tratatul de la Roma modificat de tratatele ulterioare) sunt
extrem de ambiŃioase, iar Tratatul permite o expansiune a competenŃelor pentru a atinge aceste
obiective.
•Nu există limite referitoare la ce sarcini ar trebui desemnate UE.
•În ultimii ani, o gamă foarte variată de europeni s-au întrebat dacă UE ar trebui să continue
să-şi extindă lista competenŃelor.

Tratatul ConstituŃional

•Tratatul ConstituŃional clarifică într-o măsură foarte mică împărŃirea competenŃelor între
UE şi Statele Membre.
•Tratatul codifică în mod explicit diviziunile existente ale domeniilor în:
–competeneŃe exclusive,
–competeneŃe partajate
–competenŃe complementare,
•Descrierile domeniilor politice rămân vagi.
•ConstituŃia restabileşte „principiul consultativ” prin care UE poate acŃiona doar în
domeniile conferite acesteia prin ConstituŃie; competenŃele care nu au fost conferite UE rămân
Statelor Membre.
•Cu această noŃiune neclară a felului în care UE desemnează practic sarcinile, apelăm la o
schemă analitică care ne ajută să ne gândim la argumentele pro şi contra alocării unor sarcini la
nivel european precum şi la nivele inferioare de guvernare.

3.2 Federalismul fiscal şi alocarea sarcinilor la diverse niveluri guvernamentale

•Majoritatea noastră ar fi de acord că este potrivit pentru autorităŃile naŃionale să stabilească

limitele de viteză pe autostrăzi, iar autorităŃile municipale să stabilească diferitele limite de viteză
din oraşul respectiv.
•Dar de ce această alocare a sarcinilor este atât de naturală?
•Această secŃiune a cursului prezintă o schemă de gândire referitoare la cel mai potrivit nivel
de guvernare pentru fiecare tip de responsabilitate.
•Principala direcŃie de gândire prezentată aici este numită „teoria federalismului fiscal”.
Chiar dacă aceasta oferă doar o abordare incompletă a problemei, se dovedeşte a fi o schemă foarte
folositoare pentru organizarea gândirii despre principalele schimburi în natură.

3.2.1 Baza schimburilor în natură

•Ne concentrăm asupra a cinci consideraŃii importante când avem în vedere alocarea
potrivită a politicii între diverse nivele de guvernare:
–Diversitatea şi avantajele informaŃiei locale
–Economiile la scară
–Surplusurile
–DemocraŃia ca mecanism de control
–CompetiŃia jurisdicŃională

Diversitatea şi avantajele informaŃiei locale

•Când populaŃia din diferite state au preferinŃe diferite pentru un anume tip de
serviciu public, un proces centralizat de luare a deciziilor este probabil să ducă la un rezultat
inferior rezultatului la care s-ar ajunge dacă luarea deciziei ar fi descentralizată.
•exemple???

73
 Economiile la scară

•Avantajul deciziilor la nivel local în ce priveşte eficienŃa informaŃiilor este un rezultat

destul de robust.
•Totuşi în multe situaŃii există câştiguri din operarea la scară mai largă.
–De exemplu, în cazul serviciilor de transport cu autobusul, în mod clar costul pe kilometru
a serviciilor de transport tinde să scadă pe măsură ce numărul de autobuse creşte. O companie mare
de transport poate cu mai multă uşurinŃă să se asigure că dacă un număr corect de şoferi este
disponibil, costurile fixe ale centrelor de întreŃinere pot fi extinse la mai multe autobuse, iar costul
de administrare pe autobus poate scădea – cel puŃin până într-un punct – când compania de autobuse
este mare.
–ImaginaŃi-vă o situaŃie extremă în care fiecare autobus din Paris este deŃinut şi folosit de
companii diferite versus situaŃia în care toate autobusele sunt proprietatea unei singure companii.
BineînŃeles că, în cel de-al doilea caz, creşte eficienŃa în privinŃa costurilor.

ExternalităŃi

•Multe decizii legate de politica publică implică efecte multi-regionale.

•In rezumat, existenŃa unor importante externalităŃi pozitive sau negative sugerează că
deciziile luate pe plan local pot fi sub-optimale pentru stat (sau UE) ca întreg.
•Propria existenŃă a externalităŃilor, totuşi, nu forŃează centralizarea.
•In primul rând, poate fi posibil să se ia în considerare externalităŃile prin intermediul
cooperării între guvernele de la un nivel inferior. Acest lucru nu funcŃionează în toate situaŃiile,
deoarece cooperarea este foarte dificil de susŃinut când politicile sunt dificil de aplicat direct, iar
surplusurile sunt dificil de cuantificat.
•Mai mult, chiar atunci când cooperarea descentralizată nu funcŃionează bine, se poate
rezista centralizării acolo unde există mari diferenŃe în preferinŃe.
–Un interesant studiu de caz în această problemă de federalism fiscal îl reprezintă
tratamentul diferit al UE în ce priveşte taxele pe vânzările de tutun şi alcool. PreferinŃele naŃionale
din cadrul UE variază enorm când vine vorba de alcool şi tutun, astfel că, deşi există cel puŃin un
argument în favoarea armonizării acestor taxe la fel cum este în favoarea armonizării taxei TVA în
general, UE nu a fost niciodată capabilă să o facă.

Armonizarea taxelor pe bere, Ńigări şi TVA

•Incepând cu 1 ianuarie 1993, turiştilor UE li s-a permis să cumpere cantităŃi nelimitate de

alcool şi Ńigări (pentru uz personal) în orice Stat Membru şi, atâta timp cât ei plătesc taxe Statelor
Membre de unde au achiziŃionat produsele, nicio taxă adiŃională nu este percepută când revin acasă.
Acest lucru a ridicat unele probleme pentru autorităŃile fiscale britanice deoarece Marea Britanie are
una dintre cele mai mari taxe pe „viciu” din Europa.
•In timp ce au existat anumite progrese către armonizarea taxelor de acciză în întreaga
Europă (încorporată în directivele CE adoptate la 19 octombrie 1992), acest efort constă în
stabilirea ratelor minime care sunt destul de scăzute. După cum observă Camera Comunelor (2000):
„VariaŃia aproximativă a taxelor de acciză dintre Ńări face orice formă de armonizare nefiabilă din
punct de vedere politic.” De exemplu, în Marea Britanie, taxa la bere este de 34 pence pe pint (5
pence în FranŃa, 3 pence în Germania şi 7 pence în Olanda), taxa pe o sticlă de 70 cl de alcool este
de 5,48£ (2,51£ în FranŃa şi 1,19£ în Spania), taxa pe o sticlă de vin de 75 cl este de 1,16£ în Marea
Britanie (2 pence în FranŃa şi 0 pence în Spania), iar taxa totală de acciză pe un pachet de Ńigări este
de 2,80£ în Marea Britanie (1,22£ în FranŃa, 1,00£ în Olanda şi 99pence în Belgia).
•Asemenea diferenŃe ar putea, bineînŃeles, să conducă la masive fraude: de exemplu, toŃi
cârciumarii britanici stochează tot în FranŃa, pretinzând că întreg camionul plin de bere este pentru
uz personal. Pentru a preveni acest lucru, Marea Britanie a stabilit niveluri indicative: cantitatea de

74
alcool şi tutun care constituie „uz personal”. Aceste nivele sunt destul de generoase: 10 litri de
băuturi spirtoase, 20 de litri de vin tare, 90 de litri de vin, 110 litri de bere, 200 trabucuri, 400 Ńigări
subŃiri, 800 Ńigarete şi 1 kg de tutun. Problema a devenit atât de critică încât Marea Britanie a
început să urmărească autovehiculele folosite în scopul contrabandei fiscale – ridicând peste 10 000
de autovehicule în perioada 2000-01.
•Recent, această politică strictă a determinat Comisia să înainteze problema Marii Britanii,
CurŃii UE. Frits Bolkestein, Comisarul European pentru probleme de impozitare şi uniuni vamale
(PiaŃa Internă) din cadrul fostei Comisii Europene condusă de Romano Prodi, afirma că „înŃelege
nevoia oricărui stat membru de a lupta împotriva fraudelor, dar Comisia pur şi simplu nu poate
accepta penalităŃi care sunt atât de disproporŃionate, încât ele interferează cu drepturile acordate
consumatorilor UE de PiaŃa unică, printre care şi acela de a merge la cumpărături în alte state
membre. In mod regretabil, Marea Britanie a eşuat în schimbarea practicilor sale, în ciuda cererii
noastre formale. Este, prin urmare, timpul să cerem CurŃii să ia în considerare această problemă.”

ExternalităŃi pozitive

•Apărarea naŃională este un exemplu extrem pentru această categorie.

•PrezenŃa unei armate aproape peste tot în Ńară împiedică invazia Ńării ca întreg, astfel că
cetăŃenii statelor beneficiază de pe urma armatei.
•Ar fi o prostie, în acest caz, să obligi plătitorii de impozite din fiecare oraş să decidă separat
în privinŃa mărimii armatei, din moment ce, în luarea deciziei, fiecare set de plătitori de
impozite/taxe este mai mult ca sigur să sub-evalueze beneficiile naŃionale ale unei armate un pic
mai mari.
•De aceea decizia privind mărimea armatei este o decizie care este luată la nivel naŃional în
aproape fiecare Ńară.
•Acesta este un exemplu a ceea se numeşte „externalităŃi pozitive”, prin care putem înŃelege
cum de realizarea unei politici sau unui serviciu public dintr-o regiune beneficiază cetăŃenii din alte
regiuni.

ExternalităŃi negative

•Un raŃionament similar funcŃionează în cazul în care există externalităŃi negative. Spre
exemplu, atunci când politica unei regiuni are un efect negativ asupra altor regiuni.
•Un bun exemplu este legat de impozitare. Taxa pe valoarea adăugată (TVA) este stabilită la
nivel naŃional în toate statele UE, dar să analizăm de ce este aşa.
•Dacă rata TVA ar fi aleasă de fiecare regiune, regiunile ar putea fi tentate să micşoreze
TVA-ul, în încercarea de a atrage cumpărătorii.
–De exemplu, dacă rata TVA în centrul Frankfurt-ului ar fi de 22%, una din suburbiile
oraşului şi-ar putea stabili TVA la 15 % pentru a atrage cumpărătorii în magazine. De fapt, dacă
această reducere a taxei ar fi destul de eficientă, suburbia ar vedea cum cresc profiturile din
colectarea de taxe. BineînŃeles, dacă reducerea de taxe a suburbiei ar funcŃiona, probabil că
Frankfurt ar trebui să reacŃioneze prin reducerea ratei sale la 15%. In cele din urmă, atât Frankfurt
cât şi suburbia ar percepe TVA mai scazută decât ar dori, dar niciunul nu şi-ar câştiga cumpărători
procedând astfel.
–Această externalitate negativă este atât de faimoasă încât are şi un nume: „cursa spre
final”. Din nou, soluŃia care este adoptată de majoritatea statelor este de a stabili TVA la nivel
naŃional, pentru a evita externalităŃile negative.
•UE cere, într-adevăr, ca ratele TVA să se stabilească în cadrul unor limite astfel încât
diferenŃa maximă dintre ratele TVA să nu fie masivă.

DemocraŃia ca mecanism de control

•Analiza până în acest moment a presupus că guvernele sunt interesate doar de bunăstarea
cetăŃenilor lor. Presupunerea că toŃi politicienii sunt interesaŃi de alte lucruri decât bunăstarea

75
alegătorilor lor este, probabil, mai aproape de realitate decât presupunerea că ei sunt, cu toŃii,
funcŃionari publici perfecŃi.
–de exemplu, este o practică comună printre politicieni să favorizeze sistematic, din punct de
vedere politic, grupuri speciale puternice de interese - de ex., acordarea acestora de scutiri de taxe,
subvenŃii şi legi favorabile – chiar dacă acest lucru este dăunător pentru cetăŃeanul de rând.
•Datorită acestei divergenŃe de interese dintre alegători şi cei care iau deciziile, toate statele
europene au adoptat acorduri care controlează puterea politicienilor şi forŃează guvernele să
servească cât mai bine interesele oamenilor. DemocraŃia este cea mai puternică dintre aceste
mecanisme.
•Deoarece politicienii trebuie să câştige votul cetăŃenilor în mod regulat, ei sunt reticenŃi în a
abuza de puterea lor în luarea de decizii. Din această perspectivă, democraŃia poate fi înŃeleasă ca
un mecanism de control. ImportanŃa acestei observaŃii este că ajută la informarea privind
desemnarea realizării politicilor printre nivelele de guvernare. Pentru a înŃelege acest lucru, totuşi,
trebuie să ne gândim mai atent la felul în care alegerile îi disciplinează pe politicieni.
•Datorită acestei logici, controlul alegătorilor asupra aleşilor care iau decizii depinde de
mărimea pachetului de promisiuni. Dacă democraŃia constă doar în alegerea oficialilor naŃionali
odată la patru sau cinci ani, pachetul de promisiuni trebuie să includă o gamă foarte variată de
lucruri. Aceasta dă politicienilor şi partidelor spaŃiu considerabil de a utiliza politici care nu slujesc
interesele publicului general. Din contră, dacă campania electorală este organizată pentru alegerea
primarului unui oraş, pachetul va fi destul de specific, iar acest lucru tinde să reducă spaŃiul pentru
interese politice speciale.
•Această logică este importantă. Sprijină prezumŃia de bază cum că deciziile ar trebui luate
la cel mai mic nivel de guvernare, sau, cu alte cuvinte, deciziile ar trebui luate pentru a sluji cât pot
mai bine interesele oamenilor. După cum s-a menŃionat în secŃiunea precedentă, „principiul de
subsidiaritate” al UE realizează acest lucru.

CompetiŃia jurisdicŃională

•Elementul final demn de luat în considerare favorizează, de asemenea, luarea

descentralizată a deciziilor. Se numeşte „concurenŃa/competiŃia jurisdicŃională”. Alegătorii pot
infleuenŃa tipul de guvernare în două modalităŃi principale: voce şi ieşire. Vocea este ceea ce am
discutat: capacitatea de a controla politicienii şi partidele prin exprimarea punctului de vedere, în
special prin exprimarea unei opinii la cutia de voturi. Cealaltă modalitate este de a părăsi jurisdicŃia
care impune politica respectivă. Aceasta este ieşirea.
•In timp ce ieşirea nu este o opŃiune pentru majoritatea alegătorilor la nivel naŃional, este
pentru cei de la nivel sub-naŃional. De exemplu, dacă cineva obiectează cu putere la lipsa de parcuri
şi zone verzi dintr-un anume oraş, ei s-ar putea muta într-un oraş diferit. Aceasta se numeşte
competiŃia jurisdicŃională, prin faptul că oamenii pot să-i facă pe cei care iau decizii să fie mai atenŃi
la dorinŃele oamenilor. Din contră, dacă toate deciziile sunt centralizate, alegătorii nu trebuie să
aleagă opŃiunea de ieşire. Aceasta reduce tensiunea asupra guvernelor să fie eficiente în oferirea
serviciilor publice. Cu alte cuvinte, chiar dacă alegătorii se mişcă rareori, faptul că ei s-ar putea
mişca dacă lucrurile ar deveni destul de problematice, asigură faptul ca politicienii să împiedice
lucrurile să devină deosebit de problematice.
•Pentru a recapitula, descentralizarea tinde să îmbunătăŃească guvernarea deoarece permite
(sau forŃează) regiunile să concureze unele cu altele în furnizarea celei mai bune valori a banilor
pentru serviciile locale. In pieŃe, competiŃia, de obicei, îmbunătăŃeşte calitatea şi reduce preŃurile; în
guvernele locale, competiŃia produce acelaşi tip de beneficii.

3.2.2 De la teorie la practică

•Cele cinci puncte discutate în secŃiunea 3.2.1 oferă principii, mai degrabă, decât direcŃii
precise. SituaŃia referitoare la diverse politici poate fi extrem de complexă, făcând dificilă sau chiar
imposibilă determinarea nivelului „corect” de guvernare pentru fiecare sarcină. O asemenea
dezbatere apelează în mod inevitabil la judecăŃi personale şi, astfel, ne duce într-o zonă în care

76
economiştii nu au niciun avantaj special. Fie ce-o fi, este interesant de speculat, pe scurt, cum
schema noastră ne ajută să ne gândim la alocarea curentă a sarcinilor în UE, între nivelul UE şi
nivelul naŃional.
•Singurul lucru clar este că această subsidiaritate este, probabil, o idee bună. Când se
manifestă nesiguranŃa, se alocă sarcina celui mai de jos nivel practicabil, pentru că deciziile la nivel
superior sunt mai puŃin supuse controlului democratic prin intermediul vocii şi ieşirii. A merge mai
departe în demersul nostru e riscant.
•In Uniunea Europeană, principalul domeniu de centralizare au fost politicile economice
(pilonul CE), mai ales politicile care afectau PiaŃa Unică. După cum a arătat discuŃia despre Tratatul
de la Roma din cursurile anterioare, virtual, fiecare politică care afectează competitivitatea
diverselor industrii este supusă controlului la nivel european. De exemplu, taxele de import,
subsidiile guvernamentale (numite ajutare de stat, în jargonul UE), veniturile excepŃionale legate de
taxe şi comportamentul anti-concurenŃial practicat de firme sunt supuse regulilor UE, care sunt
aplicabile în CEJ.
•RaŃionamentul aici este că asemenea politici sunt marcate de importante
revărsări/surplusuri sistematic negative. Când un stat UE oferă subsidii/subvenŃii firmelor sale dintr-
o anumită industrie, firmele din alte state europene sunt afectate de concurenŃa intensificată în mod
artificial. Ca în exemplul de mai sus, un rezultat probabil este Dilema Prizonierilor – toate statele
UE sfârşesc prin a oferi subsidii, dar subsidiile se neutralizează unele pe altele. La fel, fiecare stat
poate fi tentat să introducă reglementări idiosincratice în încercarea de a favoriza firmele locale, dar
rezultatul final ar fi o piaŃă europeană fragmentată, cu prea multe firme mici
•ExcepŃiile de la centralizare în politica economică pot fi înŃelese şi în lumina celor cinci
principii ale noastre. UE nu încearcă să armonizeze majoritatea politicilor sociale sau politicilor
generale de pe piaŃa muncii. Nici nu centralizează luarea deciziilor cu privire la taxele generale,
cum ar fi impozitul pe venit sau impozitul pe firmă. Politicile generale ca acestea nu afectează în
mod necesar competivitatea dintre diverse firme şi astfel, sunt supuse unui nivel mult mai mare de
surplusuri negative.
•Mai mult, preferinŃele naŃionale pentru asemenea politici sunt foarte diverse. In Spania, de
exemplu, forma primară de protecŃie a pieŃei muncii pentru lucrători este legislaŃia de protecŃie a
angajaŃilor, i.e. legi care fac dificilă concedierea lucrătorilor. Germania se bazează mult mai mult pe
beneficiile de şomaj.
•Datorită acestei divergenŃe în preferinŃele naŃionale, pierderile unei politici care include tot
vor depăşi probabil orice câştig în eficienŃă sau vor evita revărsările/surplusurile negative.
BineînŃeles, se poate argumenta împotriva acestui lucru şi este imposibilă stabilirea unor argumente
în mod ştiinŃific. De exemplu, sindicatele muncitoreşti din Germania au insistat că negocierea
salariului unic naŃionalizat ar trebui aplicat şi în Ńările din Est, în ciuda marii diversităŃi a condiŃiilor
economice şi ele au insistat pentru aceeaşi omogenitate a legilor pieŃei muncii.
•Majoritatea politicilor non-economice sunt hotărâte la nivel naŃional. De exemplu, politica
de externe, politica de apărare, securitatea naŃională şi politicile sociale sunt hotărâte la nivel
naŃional. BineînŃeles, diverse state colaborează la unele dintre aceste politici – un bun exemplu este
acordul dintre FranŃa, Germania, Spania şi Marea Britanie de a produce un avion comun de
transport militar – dar luarea deciziilor este alocată la nivel naŃional, iar cooperarea este voluntară.
•Pe scurt vorbind, politicile specifice primului pilon al UE sunt cele unde se manifestă
surplusuri importante, unde preferinŃele naŃionale nu sunt foarte bune iar politicile comune au
tendinŃa să beneficieze de pe urma economiilor la scară. Astfel, teoria federalismului fiscal ne ajută
să ne organizăm gândirea cu privire la întrebarea: de ce există asemenea politici centralizate?
•Politicile specifice celui de-al doilea pilon – PESC – sunt marcate de economii la scară
enorme. De exemplu, unificarea tuturor armatelor din Europa ar rezulta într-o forŃă cu adevărat
impresionantă şi ar permite Europei dezvoltarea unui sistem de arme de clasă mondială. Totuşi,
politicile celui de-al doilea pilon sunt, de asemenea, marcate de diferenŃe mari în preferinŃele
naŃionale. Unii membri UE – FranŃa şi Marea Britanie, de exemplu – au o istorie lungă în trimiterea
tinerilor la moarte în Ńări străine, pentru cauze diverse. AlŃi membri UE – cum sunt Suedia şi Irlanda
– au trecut cu vederea orice conflict armat din afara graniŃelor lor.

77
 •Datorită acestei diversităŃi de preferinŃe, câştigurile de pe urma economiilor la scară ar fi
mai mari decât prin adoptarea unor politici unice. Datorită acestui lucru, singurele politici comune
ale UE în aceste domenii sunt cele la care se ajunge prin consens comun, i.e. prin cooperare, mai
degrabă decât prin centralizare.
•Politicile specifice celui de-al treilea pilon sunt plasate undeva între politicile primului sau
celui de-al doilea pilon, atât în ce priveşte câştigurile de pe urma economiilor la scară, cât şi în ce
priveşte diversitatea preferinŃelor.

3.3 Perspectiva economică a luării deciziilor

•SecŃiunile precedente au luat în considerare factori care afectează alocarea sarcinilor între
UE şî Statele Membre. Acest lucru s-a abstras procesului curent prin care deciziile sunt luate la
nivelul UE. Cu alte cuvinte, am simplificat întrebarea cu privire la modul în care sunt luate deciziile
la nivel european pentru a studia problema legată de care dintre decizii ar trebui luate la nivel
european.
•In această secŃiune şi în cele următoare, schimbăm această simplificare, concentrându-ne
asupra întrebării legate de felul în care ar trebui luate deciziile. In particular, ne vom concentra
asupra felului în care mecanismul de luare a deciziilor afectează capacitatea UE de a acŃiona, cum
afectează ele distribuŃia puterii printre statele UE şi cum afectează „legitimitatea” democratică.
•EficienŃa, puterea şi legitimitatea sunt concepte vagi. Pentru a progresa, adoptăm tactica
complexităŃii progresive. Cu alte cuvinte, începem prin a lua în considerare ceea ce pare o imagine
foarte superficială a actorilor politici şi a motivelor lor. Aceste prezumŃii simplificatoare ne permit
dezvoltarea unor măsuri precise de eficienŃă, legitimitate şi putere naŃională în luarea de deciziilor
în UE. Beneficiul este că aceste măsuri precise ne permit să comentăm felul în care eficienŃa şi
legitimitatea au evoluat în UE şi cum vor evolua odată cu adoptarea Tratatului ConstituŃional, dacă
acesta va deveni vreodată lege.
•Inainte să ne oprim asupra măsurilor, totuşi, vom discuta în detaliu regulile de luare a
deciziilor.

3.3.1 Votul cu majoritate calificată (VMC)

•După cum a fost subliniat în cursurile anterioare, UE are mai multe proceduri diferite de
luare a deciziilor; totuşi, aproximativ 80 la sută din legislaŃia UE este adoptată prin ceea ce se
numeşte „procedura de codecizie”. Aceasta necesită din partea Consiliului de Miniştri adoptarea
unei legislaŃii printr-o „majoritate calificată de vot”, iar Parlamentului European, să adopte legislaŃia
prin cel puŃin o majoritate simplă, i.e. 50 la sută. Ca parte a simplificării noastre, presupunem că
statele sunt singurii jucători din procesul de luare a deciziilor în UE. Cu alte cuvinte, permitem
germanilor şi italienilor să aibă păreri diferite cu privire la propunere, dar noi nu luăm, de exemplu,
în discuŃie o coaliŃie a partidelor verzi germane şi italiene. Un efect secundar al acestei simplificări
este că transformă rolul Parlamentului European în unul neimportant în eficienŃa calculelor.
•Consiliul de Miniştri (sau Consiliul, pe scurt) are două reguli principale de luare a
deciziilor. In privinŃa problemelor importante, cum ar fi schimbări de Tratate, aderarea noilor
membrii şi stabilirea planului bugetar pe mai mulŃi ani, deciziile Consiliului se iau prin unanimitate.
In privinŃa majorităŃii problemelor, Consiliul decide pe baza unei majorităŃi calificate de vot
(VMC).
•Forma primară a procedurii VMC a rămas neschimbată de la origini, de la Tratatul de la
Roma, din 1958, deşi Tratatul ConstituŃional ar schimba, dacă ar fi ratificat, această procedură, până
în 2009. Potrivit VMC, ministrul fiecărui Stat Membru are un anume număr de voturi, membrii cu
mai mulŃi reprezentanŃi având mai multe voturi, dar totuşi mult mai puŃin decât ar sugera proporŃia
numărului populaŃiei. De exemplu, în UE15, FranŃa cu cele 60 de milioane de cetăŃeni avea 10
voturi, în timp ce Danemarca, cu 5 milioane, avea 3; numărul total de voturi în UE15 a fost de 87.
Pragul pentru o majoritate câştigătoare, ceea ce se numeşte „majoritate calificată”, a fost de 62 de
voturi, astfel că pragul majorităŃii a fost de aproximativ de 71 la sută (62+87=0,712).

78
 Diferite reguli ale VMC

•Tratatul de la Nisa a complicat foarte mult regulile VMC, iar Tratatul ConstituŃional
abandonează această procedură pentru o procedură de vot total nouă. Totuşi, regulile de vot din
Tratatul de la Nisa vor guverna decizia Consiliului de Miniştri pentru anii care vin, chiar dacă
Tratatul ConstituŃional intră în vigoare.

Reforma sistemului VMC

Extinderea spre Est a impus reforma VMC deoarece cea mai mare parte a noilor veniŃi
erau state mici sau medii (cu o singură excepŃie, Polonia), iar menŃinerea procedurii de alocare a
voturilor practicată în cazul extinderile anterioare ar fi dus la apariŃia de probleme noi în procesul
decizional.
Reforma procedurilor decizionale, a reprezentat un exerciŃiu politic experimentat în cadrul
ConferinŃei Interguvernamentale care a dus la semnarea Tratatului de la Amsterdam. ExerciŃiul, ce
a fost în fapt un eşec, a fost reluat în cadrul următoarei ConferinŃe Interguvernamentale, cea care a
permis semnarea Tratatului de la Nisa.

În ciuda faptului că Tratatul de la Nisa (2003) a oferit o soluŃie, respectiv un nou cadru
instituŃional pentru o Uniune cu 27 de membri, deşi soluŃia a fost considerată de unii analişti ca
fiind una „neizbutită”.

Modificările aduse procedurilor decizionale au avut în vedere următoarele două aspecte:
–MenŃinerea principiilor de bază ale sistemului VMC (cu observaŃia că numărul total de
voturi creşte de la 87 la 321, iar majoritatea calificată, de la 62 la 232, ceea ce a impus reponderarea
voturilor între statele membre:
•s-a trecut de la intervalul/banda 2 – 10 (nr min – max de voturi) la intervalul/banda 3 – 29,
menŃinându-se o situaŃie favorizată în cazul statelor mici.
–Adăugarea a trei noi criterii de îndeplinit - „tripla majoritate”:
–cel puŃin 72% din voturile Consiliului (232 de voturi din 321 alocate statelor UE25 sau 255
voturi din 345, în cazul UE-27),
–cel puŃin 50% din statele membre (în UE25, cel puŃin 13 state; în UE27, cel puŃin 14 state);
–cel puŃin 62% din populaŃia Uniunii (dacă această condiŃie nu este îndeplinită, decizia nu
este adoptată).

(Non)impactul Parlamentului asupra eficienŃei

•Deşi mărimea şi compoziŃia Parlamentului European s-au schimbat de-a lungul timpului,
acest lucru nu afectează probabilitatea de adoptare a deciziei, deoarece foloseşte regula majorităŃii
simple. Când un organism ia deciziile prin majoritate simplă, o creştere în numărul votanŃilor creşte
numărul modalităŃilor de a câştiga exact în linie cu creşterea numărului de modalităŃi de blocare
(dincolo de o diferenŃă minoră, care apare la schimbarea numerelor pare în numere impare). Pentru
a vedea acest lucru, observaŃi că sub 50 la sută conduce orice coaliŃie care ar putea bloca prin vot
„împotrivă”, ar putea câştiga prin vot „pentru”. (O scurtă analiză dezvăluie că acest lucru nu este
valabil în cazul altor praguri, cum ar fi regula de 71 la sută a Consiliului.) Ca o consecinŃă,
probabilitatea de adoptare a deciziei este întotdeauna, de 50 la sută. BineînŃeles, acest fapt dezvăluie
simplicitatea măsurii noastre de eficienŃă.
•∗ Din mai, până în noiembrie 2004. Timp de câteva luni după extindere, regulile dinaintea
Tratului de la Nisa au fost aplicate. Majoritatea calificată de vot a implicat voturi hotărâtoare, iar
pragul vechii majorităŃi de 71 la sută din voturi necesare pentru a învinge a fost menŃinut. Numărul
voturilor pentru cei cincisprezece membri iminenŃi a rămas neschimbat; cele pentru cei zece nou
veniŃi a fost o simplă interpolare a UE15.
•∗ Din noiembrie 2004 până în octombrie 2009. In timpul acestei perioade, regulile
Tratatului de la Nisa se aplică (datorită unui aranjament politic de ultim moment care a înfrânt
rezistenŃa Spaniei şi Poloniei de a accepta noile reglementări ale ConstituŃiei). Regulile impuse prin
Tratatul de la Nisa sunt complexe. Ele menŃin schema de bază a MCV, dar adaugă două criterii în
79
plus privind numărul voturilor „pentru” şi populaŃia pe care o reprezintă. Mai clar, pragul de vot
este de 72,2 la sută din voturile Consiliului (232 din 321 de voturi), pragul membrilor este de 50 la
sută din membri (13 membri), iar pragul populaŃiei este de 62 la sută din populaŃia UE. In plus,
regulile de la Nisa au redistribuit voturile într-un fel care a favorizat în mare măsură membrii mari
şi aproape mari; Spania şi Polonia au câştigat creşteri disproporŃionate.
•∗ Regulile Tratatului ConstituŃional. Incepând cu noiembrie 2009, se vor aplica regulile
„dublei majorităŃi” din ConstituŃie (presupunând că intră în vigoare). Sistemul de bază al VMC este
abandonat. In loc de acesta, o propunere este adoptată de Consiliu doar dacă votul „pentru” al
Statelor Membre reprezintă cel puŃin 55 la sută din membrii UE şi 65 la sută din populaŃia UE.

Regulile din TC vor funcŃiona după 2009

3.3.2 Capacitatea UE de a acŃiona: eficienŃa luării deciziilor

•In economie, „eficienŃă” înseamnă de obicei absenŃa risipei. In contextul luării deciziilor în
UE, cuvântul a ajuns să însemne „capacitatea de acŃiona”. In timp ce „capacitatea de a acŃiona” este
mai specifică decât eficienŃa, până la operaŃional mai este drum lung. De exemplu, în privinŃa
anumitor probleme UE consideră că este foarte uşor să ia decizii, totuşi în privinŃa altor probleme
întâmpină mari dificultăŃi în găsirea unei coaliŃii între Ńări care să sprijine o anumită lege. Măsura
perfectă a eficienŃei ar prezice, cumva, toate problemele posibile, ar decide felul în care membrii s-
ar alinia în coaliŃii „pentru” şi coaliŃii „împotrivă” şi ar folosi acestea pentru a dezvolta o măsură
normală a modului uşor în care se rezolvă lucrurile în UE. Asemenea previziuni sunt, bineînŃeles,
imposibile datorită naturii nesigure şi în continuă schimbare a provocărilor cu care se confruntă UE.

Luarea deciziilor în cadrul Consiliului UE:

La început, deciziile erau luate prin vot unanim, pe baza Compromisului de la Luxemburg.

De la mijlocul anilor ‘80, şi mai ales începând cu Tratatul de la Maastricht şi de la
Amsterdam, s-a impus din ce în ce mai mult principiul majorităŃii calificate - o tendinŃă care urma
să capete amploare după intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa. În tot cazul, mărirea
considerabilă a numărului de domenii în care se practică luarea hotărârilor după principiul
majorităŃii calificate, nu face situaŃia mai uşoară, pentru că punerea în practică a acestui principiu a
fost, la rândul ei, îngreunată (un anumit număr de voturi, majoritatea statelor membre, 62% din
populaŃia totală a UE, 55% din suprafaŃa teritoriului UE sau din numărul statelor membre).

În plus, procedura de codecizie a fost extinsă considerabil în cadrul Parlamentului
European.

La nivelul statelor membre s-a renunŃat din ce în ce mai mult la principiul de coordonare,
fiind instituită o poziŃie germană, italiană sau britanică. Acest fapt indică cât de mult şi-a pierdut
politica la nivelul statelor membre statutul de "politică externă" faŃă de UE. În al doilea rând, odată
cu trecerea la principiul majorităŃii calificate, s-a făcut resimŃită necesitatea de a ajunge la un
consens prin adoptarea aşa-numitor "package deals".

80
 Cursul nr. 11 – Bugetul Uniunii Europene

Cuprinsul Cursului:

•Principiile bugetare
•Despre bugetul UE
•Cheltuieli (pe destinaŃii, pe membru)
•Venituri (pe surse, pe membru)
•ContribuŃia netă (pe membru)
•Procesul bugetului
•Perspectivele financiare ale bugetului UE
•Bugetul propus pentru 2008
•Pachetul financiar pentru România

Bugetul UE

Principiul unităŃii - prevăzut în art. 268 al Tratatului de la Roma, care stipulează că toate
veniturile şi cheltuielile ComunităŃii trebuie să fie inscrise intr-un singur document.

Principiul universalităŃii - care se bazează pe două reguli:
regula nerepartizării (non-asignement), care prevede că veniturile bugetare nu pot fi
alocate dinainte numai unor anumite categorii de cheltuieli
şi principiul bugetului în ansamblu (gross budget principle), care stabileşte că toate
veniturile şi cheltuielile trebuie să fie prevăzute integral în buget fără nici o modificare.

Principiul anualităŃii - care prevede că operaŃiile bugetare sunt stabilite pe un singur an.

Principiul echilibrului - care stabileşte că veniturile şi cheltuielile unui an financiar trebuie
sa fie egale, deficitul bugetar fiind exclus prin art. 199 al Tratatului de la Roma.

Specificarea cheltuielilor - care înseamnă că fiecarui fond trebuie sa i se asigure un scop şi
o destinaŃie specifică, mai ales pentru a preveni orice confuzie în alocarea fondurilor.

FinanŃarea prin resursele proprii ale ComunităŃii - care se face începând cu anul 1975,
potrivit unor proceduri definite în întregime la nivel comunitar, fără nicio imixtiune directă a
statelor membre.

Bugetul Uniunii Europene

NU reprezintă suma bugetelor statelor membre, ci un instrument de sine stătător;

Bugetul UE trebuie, prin lege, să fie echilibrat în fiecare an. Toate cheltuielile trebuie
finanŃate în fiecare an prin venituri colectate de la membrii UE sau rămase din anul anterior.

Bugetul UE se alimentează, în principal, din contribuŃia statelor membre – 1% din PNB.

Bugetul total al UE se ridică la aproximativ 100 de miliarde de euro;

În timp ce această sumă este foarte mare pentru majoritatea oamenilor, este totuşi destul de
mică – doar aproximativ 1 % din totalul PNB-ului statelor din UE25 – doar 240 de euro pe cetăŃean
european ( lucru valabil valabil pentru anul 2005), respectiv 255 de euro (estimat pentru 2007-
2013).

Cheltuielile UE

•În mare, UE cheltuie bani pe:

–agricultură (47 la sută în 2005);

81
 –regiuni sărace (31 la sută, dar aici s-ar adăuga cifra de compensare plus mult din ajutorul de
pre-aderare);
–diverse:
•Alte politici interne (7 la sută din buget). Aici „altele” înseamnă altceva decât agricultură şi
zone sărace. După cum sugerează numele, această categorie este foarte diversă şi include cheltuieli
pe cercetare şi dezvoltare (R& D), pe transport trans-european, energie şi reŃele de telecomunicaŃii,
pe educaŃie şi mobilitatea studenŃilor, mediu, cultură, informaŃie şi comunicare etc.
•AcŃiuni externe (5 la sută din buget). Aceşti bani sunt cheltuiŃi mai ales pe ajutoare
umanitare, ajutoare alimentare şi dezvoltare asistată în Ńările nemembre din lume. Sume mici sunt
de asemenea cheltuite pe procesul de pace din Orientul Mijlociu, reconstrucŃia din Kosovo,
iniŃiativa europeană pentru democraŃie şi drepturile omului din întreaga lume, acorduri
internaŃionale de pescuit şi Politica Comună Externă de Securitate.
•AdministraŃie (6 la sută din buget). Aceasta implică costul conducerii Comisiei Europene,
CurŃii Europene de JustiŃie şi al altor instituŃii europene. Luate împreună, ele au un număr
surprinzător de mic de angajaŃi (30 000).
•Ajutorul de pre-aderare (3 la sută din buget). Aceşti bani se cheltuie pe modernizarea
agriculturii, structurile de transport şi mediu şi îmbunătăŃirea administraŃiilor guvernamentale din
statele pe cale să devină membre UE.

Cheltuielile UE (2005)

•Agricultură 47%
•Coeziune 31%
•Altele 23%
•Celelalte politici interne 7%
•AdministraŃie 6%
•Externe 5%
•Pre-aderare 3%
•CompensaŃii către NSM –uri 1%

EvoluŃia cheltuielilor UE (1958-2006)

1.0

0.8
% of Budget

0.6

Administration
0.4
External
O ther Internal
0.2 Cohesion
CAP

0.0
1958

1961

1964

1967

1970

1973

1976

1979

1982

1985

1988

1991

1994

1997

2000

2003

2006

EvoluŃia cheltuielilor UE: comentarii

•PriorităŃile de cheltuieli ale UE şi nivelul de cheltuieli s-au schimbat dramatic de la

începuturile sale în 1958.
82
 •Bugetul a crescut rapid, dar a început la un nivel foarte scăzut (doar 0,08 % din PIB-ul
CEE6). Cheltuielei UE au fost neglijabile până la sfârşitul anilor 60, crescând la mai puŃin de 10
euro pe cetăŃean european.
•Până în 1965, bugetul era cheltuit mai mult în administraŃie (era perioada când toate
instituŃiile europene au fost înfiinŃate, iar uniunile vamale implementate). De la începutul anilor 70
şi până la începutul anilor 90, bugetul a crescut constant, pornind de la aproximativ 0,8 % şi
crescând la 1,2 % până în 1993. De la extinderea din 1994, bugetul ca şi cotă a PIB a rămas destul
de stabil la aproximativ 1 %.
•Cheltuielile PAC au început în 1965 şi în curând au dominat bugetul, reprezentând în mod
regulat 80 % sau mai mult din cheltuielile totale; în 1972, au ajuns la 92 % din buget! De la data
primei extinderi, 1973, cheltuielile de coeziune au început să crească în importanŃă, împingând în
jos partea pentru agricultură. Suma părŃilor acestor două mari subiecte a rămas remarcabil de
constantă, variind între 80 şi 85 % din buget.
•Analizând comparativ estimarea din 2013 cu anul 1988 se poate observa că se doreşte
menŃinerea tendinŃei de scădere a cheltuielilor PAC şi de creştere a cheltuielilor pentru coeziune,
însă se doreşte scăderea la aproximativ 70% a ponderii acestor două categorii de cheltuieli, în
favoarea altor politici comune.

Cheltuielile UE pe membru

Luxembourg
Ireland
Greece
Belgium
Operational Expenditure/Pop
Portugal
Denmark
Expenditure/Pop
Spain
France
Finland
EU average
NL
Austria
Italy
Sweden
Germany
UK

0 500 1,000 1,500 2,000 2,500

euro per person

83
 France
Spain
Germany
Italy
UK
Greece
Belgium
Portugal CAP

Ireland Cohesion
Oth. Internal
NL
Administration
Denmark
Austria
Sweden
Finland
Luxembourg
0 3,000 6,000 9,000 12,000 15,000

Million euros

Cheltuielile UE pe membru: comentarii

•În 2003, Spania era recipientul numărul unu, cu FranŃa imediat după. Majoritatea facturilor
franceze provenea de la PAC, în timp ce cheltuielile de coeziune erau cea mai importantă sursă
pentru Spania.
•Cifrele sunt în totalitate diferite când ne uităm la facturi pe cap de locuitor. De departe cel
mai mare destinatar pe cap de locuitor este Luxemburg: 2359 euro/pers.
•Media UE este de 216 euro /pers, ceea ce înseamnă că Finlanda, FranŃa, Spania,
Danemarca, Portugalia, Belgia, Grecia, Irlanda şi Luxemburg sunt recipienŃi deasupra mediei.
•Deoarece cifrele pe cap de locuitor pentru Luxemburg sunt atât de mari (iar Luxemburg
este cel mai bogat membru de departe), un acord politic al Consiliului European a cerut Comisiei
Europene să calculeze facturile excluzând cheltuielile administrative. Aceste cifre sunt numite
„cheltuieli operaŃionale alocate”.
•Anul 2006, ultimul an din perioada financiară precedentă, a cunoscut o creştere cu 70% a
cheltuielilor destinate competitivităŃii pentru creştere economică şi ocuparea forŃei de muncă.
•În 2006, în special, finanŃarea destinată direct competitivităŃii a crescut cu 19% faŃă de anul
2005.
•Din suma de 106,6 miliarde EUR, executată în 2006, s-au cheltuit peste 37% pentru
promovarea coeziunii şi competitivităŃii pentru creştere economică şi ocuparea forŃei de muncă în
toate statele membre ale UE. Un procent de 35% a fost destinat ajutoarelor directe şi cheltuielilor de
piaŃă, 12% dezvoltării rurale, pescuitului şi mediului, iar 5% consolidării statutului de actor global
al UE.
•O sumă reprezentând 91% din cheltuielile UE, adică peste 97,4 miliarde EUR, a fost
cheltuită în statele membre UE-25.
•Cele mai mari cinci state membre au beneficiat de 57,8 miliarde EUR, ceea ce reprezintă
aproape 60% din cheltuielile totale în UE‑25. Beneficiarii cei mai importanŃi au fost statele
membre cu cel mai mare număr de locuitori: FranŃa (13,5 miliarde EUR), înaintea Spaniei (12,9
miliarde EUR), Germaniei (12,2 miliarde EUR), Italiei (10,9 miliarde EUR) şi Regatului Unit (8,3
miliarde EUR, în afara corecŃiei în favoarea Regatului Unit în valoare de 5,2 miliarde EUR în
2006).

84
 •Partea acordată noilor state membre - UE-10 - s-a dublat practic în raport cu anul aderării
(2004) şi a crescut cu 2,4 miliarde EUR, ajungând la o valoare de 11,5 miliarde EUR sau aproape
12% din totalul cheltuielilor în UE-25.
•Principalii beneficiari au fost: Polonia (5,3 miliarde EUR, cu 1,3 miliarde EUR mai mult
faŃă de anul precedent), Ungaria (1,8 miliarde EUR, cu 0,5 miliarde mai mult) şi Republica Cehă
(1,3 miliarde EUR, cu 0,3 miliarde mai mult). În plus, o sumă de aproape 1,1 miliarde EUR a fost
acordată României şi Bulgariei cu titlu de plăŃi pentru preaderare.
•Spania beneficiază în continuare de cea mai mare parte din fondurile destinate acŃiunilor
structurale (5,8 miliarde EUR, adică 17,8% din totalul UE), urmată de Italia (14,0%), Germania
(13,6%), Grecia (11,1%) şi Regatul Unit (9,3%).
•Ca şi în anii precedenŃi, FranŃa a fost cel mai mare beneficiar în domeniul agriculturii (10,1
miliarde EUR, adică 20,3% din totalul UE), înaintea Spaniei şi Germaniei (13,4% şi respectiv
13,2%), Italiei (11,0%) şi Regatului Unit (8,7%).
•Rezumând perioada 2000-2006, este de precizat că cea mai mare creştere a cheltuielilor UE
a fost înregistrată în domeniul libertăŃii, securităŃii, justiŃiei şi cetăŃeniei (+78%) şi al competitivităŃii
pentru creştere economică şi ocuparea forŃei de muncă (+68%). Această tendinŃă va fi accentuată şi
mai mult în perioada 2007-2013.
•În ultimii şapte ani, Spania a fost cel mai important beneficiar al finanŃării UE (99,5
miliarde EUR pentru întreaga perioadă), urmată de FranŃa (89,6 miliarde EUR), Germania (79,1
miliarde EUR), Italia (70,2 miliarde EUR) şi Regatul Unit (50,2 miliarde EUR, în afara corecŃiei în
favoarea Regatului Unit, a cărei valoare totală a fost de 36,6 miliarde EUR pentru întreaga
perioadă).
•Dintre statele UE-10, în perioada 2004-2006 care corespunde apartenenŃei lor la UE,
Polonia a fost cel mai important beneficiar (12,1 miliarde EUR), înaintea Ungariei (3,9 miliarde
EUR), Republicii Cehe (3,2 miliarde EUR), Lituaniei (2,0 miliarde EUR) şi Slovaciei (1,7 miliarde
EUR).

De unde provin fondurile UE - comentarii

•Pescurt, veniturile UE provin din:

taxe vamale;
prelevările variabile aplicate importurilor de produse agricole dinspre non-membri;
TVA;

85
 un procent din suma PNB-ului statelor membre (ulterior transformat in Venit National
Brut- GNI) calculat la preŃul pieŃei.

Veniturile UE

•Există patru surse principale de venit, cunoscute sub numele de „resurse proprii” în jargonul
UE.:
–Venituri
tarifare provenind de la Tariful Extern Comun. Deşi schimbul în cadrul UE este
scutit de tarife, tarifele sunt impuse pe importurile din statele nemembre. Aceşti bani ajung în UE
mai degrabă decât la oricare alt membru.
–Perceperea de impozite în agricultură. Acestea sunt tarife aplicate produselor agricole care
sunt importate din statele nemembre. Conceptual vorbind, acestea sunt la fel ca şi categoriile
precedente (sunt ambele taxe pe import de la Ńările din lumea a treia), dar sunt privite ca fiind
diferite deoarece impozitele nu sunt parte din Tariful Extern Comun.
–Resursa TVA. Cum se întâmplă deseori când vine vorba de probleme legate de taxe,
realitatea este destul de complexă, dar este cel mai bine reprezentată ca 1 la sută taxa pe valoare
adăugată. ImportanŃa acestei resurse s-a micşorat şi se prevede să continue să scadă în importanŃă.
–ContribuŃia bazată pe PNB. Acest venit este o taxă bazată pe PNB-ul membrilor UE,
folosită pentru a contracara orice scădere în venit a UE şi astfel se asigură că UE nu este în deficit.
•Alte surse de venit – etichetate „diverse”– au fost relativ neimportante din 1977. Aici sunt
incluse elemente ca taxele plătite de angajaŃii instituŃiilor europene (ei nu plătesc taxe naŃionale),
amenzi şi surplusuri din anii anteriori. Până când tratatele legate de buget din anii 70 au intrat în
vigoare, venitul din „diverse” includea contribuŃii directe ale membrilor care erau surse cruciale de
finanŃare în anii precedenŃi.

EvoluŃia veniturilor UE (1971-2001)

100%

GNP
80% VAT
Miscellaneous
Share of total revenue

Customs Duties
60% Agricultural Duties

40%

20%

0%
1971
1972
1973
1974
1975
1976
1977
1978
1979
1980
1981
1982
1983
1984
1985
1986
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001

Source: “The Community Budget: The facts in figures” European Commission, 2000. Downloadable from
http://eurpoa.eu.int/budget/

86
 EvoluŃia veniturilor UE: comentarii

–În perioada 1971- 2001, se poate observa o tendinŃă de scădere a veniturilor provenite din
tarifele aplicate produselor agricole care sunt importate din statele nemembre de la peste 30% în
anii ’70 la între 20%- 10% în anii ’80, sub 5% în anii ’90. Venituri tarifare provenind de la Tariful
Extern Comun au înregistrat o tendinŃă spectaculoasă de creştere în anii ’70 de la aproximativ 20%
la aproximativ 50% în 1977, urmată de o scădere continuă. În 2013, cele două categorii de taxe -
vamale şi agricole - vor cumula aproximativ 15%, faŃă de 30% cât cumulau în 1988.
–De asemenea, importanŃa resursei TVA s-a micşorat şi se prevede să continue să scadă în
importanŃă. În 2013 va reprezenta puŃin peste 10% faŃă de aproximativ 60% în 1988.
–În schimb, creşte tot mai mult ca importanŃă în alimentarea bugetului UE, contribuŃia
bazată pe PNB-ul statelor membre, care va reprezenta în 2013 peste 70% faŃă de 10% în 1988.

ContribuŃia la buget pe membru

•Cu privire la partea de contribuŃie, finanŃările UE se ridică la practic 1 % din PNB-ul

fiecărui membru.
–Unii observatori consideră acest lucru o anomalie pentru că în majoritatea statelor, mai ales
în Europa, impozitarea este progresivă, rata impozitului pe care un individ o plăteşte creşte odată cu
nivelul lui de venit.
•Rata precisă a contribuŃiei variază de la an la an în fiecare Stat Membru datorită
complexităŃilor sistemului.
–Cea mai mare cifră în 1999 a fost de 0,99 % (pentru Grecia şi Irlanda).
–Cea mai mică cifră a fost cea a Marii Britanii de 0,61 % datorită rabatului Marii Britanii.

ContribuŃia vs PIB – a se vedea graficul de la pag. 8

ContribuŃia vs PIB: comentarii

•Prin comparaŃie, statele sunt organizate în ordine crescătoare a venitului (linia din figură
arată PNB-ul pe cap de locuitor).
•Cifrele venitului nu sunt corectate în funcŃie de preŃuri, deci cifrele PNB-ului pe cap de
locuitor nu reprezintă măsurători ale standardelor de trai.
–De exemplu, preŃurile multor produse şi mai ales servicii sunt mai mari în Danemarca decât
sunt în Portugalia. Datorită acestui lucru, cifrele arată puterea de cumpărare a danezilor faŃă de
portughezi. Acest lucru este intenŃionat. Când statele stabilesc ratele impozitelor ele nu reglează
diferenŃele de preŃ.

87
 –De exemplu, în ciuda faptului că traiul la oraş este mult mai scump decât traiul la Ńară,
ratele naŃionale ale impozitelor pe venit se bazează pe venitul pe cap de locuitor sau pe venitul pe
familie fără ajustarea preŃurilor. Ceea ce arată linia este practic inexistenŃa unei corelaŃii între
nivelul naŃional de venit şi „ratele naŃionale ale impozitului”, i.e. contribuŃia ca parte din PNB.

ContribuŃia netă pe membru (1999- 2000)

Germany
UK
Netherlands
Sweden
Austria
Italy
Finland
EU15 Median
Denmark
France Net Financial Contribution, 2000
Luxembourg
Ireland Net Financial Contribution, 1999
Belgium
Portugal
Greece
Spain

-€8,000 -€6,000 -€4,000 -€2,000 €0 €2,000 €4,000 €6,000 €8,000

ContribuŃia netă pe membru: comentarii

•Sapte din statele UE15 sunt contribuabile nete (ele plătesc mai mult la buget decât primesc
de la acesta), cu Germania fiind pe departe cea mai mare. Intr-adevăr, în 1999, contribuŃia netă a
Germaniei a fost mai mare decât cea a celorlate state contribuabile luate împreună. Alte
contribuabile nete sunt Marea Britanie, Olanda, Suedia, Austria, Italia (în 1999, dar nu în 2000) şi
Finlanda.
•RecipienŃii neŃi, cei cu contribuŃii nete negative, sunt conduşi de Spania, Grecia şi
Portugalia, urmate de Belgia, Luxemburg, FranŃa şi Danemarca.
•De notat că transferurile nete sunt mult mai mici decât totalul bugetului. Cu alte cuvinte,
majoritatea bugetului UE poate fi gândit să rămână în cadrul fiecărui stat.
–FranŃa a plătit 12,5 miliarde de euro către buget şi a primit 13,1 miliarde de euro din acesta
în 1999, deci ne putem gândi că guvernul francez cheltuie 12,5 miliarde de euro pe programe UE de
care benficiază propriii cetăŃeni, Bruxelles trimiŃând în plus doar 0,6 miliarde de euro către Paris.
–Chiar pentru cel mai mare contribuabil, Germania, majoritatea plăŃilor sale pot fi
considerate a fi cheltuite pe germani. Din cele 18,9 miliarde de euro pe care guvernul german le-a
dat Bruxelles-ului, 10 miliarde de euro au fost cheltuite pe germani.

Rabatul Marii Britanii

•Bazele cheltuielilor şi contribuŃiilor din UE au fost stabilite în 1970, înainte de acceptarea

Marii Britanii.

88
 –Când Marea Britanie a aderat în 1973 s-a confruntat cu o situaŃie în care a finanŃat o parte
disproporŃionată din bugetul UE în timp ce a primit mai puŃin decât partea proporŃională din
cheltuielile UE.
•Sectorul agricol britanic a reprezentat o parte relativ mică a economiei sale comparat cu
sectoarele agricole ale celorlalte membre, astfel că Marea Britanie a primit puŃin din cheltuielile UE
pentru agricultură (care s-au ridicat la trei pătrimi din bugetul din acea vreme). De asemenea, Marea
Britanie a importat o mare parte din hrană de la statele nemembre.
•Deoarece taxele pe import percepute pe aceste importuri ajung din nou în bugetul UE,
Marea Britanie s-a confruntat cu situaŃia de mare contribuabil net la buget.
•După ani de dispute şi plângeri din partea Marii Britanii cu privire la acest dezechilibru,
liderii UE au hotărât în 1984 să ramburseze Marii Britanii o parte din contribuŃie.

Poşeta lui Lady Thatcher şi rabatul Marii Britanii

•Perspectiva britanică asupra bugetului este succint prezentată de Peet şi Ussher (1999):
”Imaginea bugetară europeană de după 1973 a fost destul de simplă: germanii şi britanicii vor plăti,
dar toŃi ceilalŃi vor beneficia.
•Datorită, în parte, vinei reminiscente de război şi, de asemenea, bogăŃiei lor relative,
germanii erau pregătiŃi să trăiască cu aceasta. Dar Marea Britanie, relativ pe o poziŃie inferioară în
liga prosperităŃii europene, nu a fost niciodată dispusă la acest lucru.” Guvernul britanic care a
negociat aderarea în 1971 şi cel care a renegociat în 1973 erau îngrijorate cu privire la poziŃia Marii
Britanii ca plătitor al UE, dar au făcut puŃine pentru a redresa situaŃia. Pentru un timp, contribuŃia
netă era limitată de ajustări anuale, dar o asemenea abordare era nesatisfăcătoare pentru noul guvern
al lui Margaret Thatcher.
•După cum Peet şi Ussher subliniază: „Realizarea ei la summitul de la Dublin din decembrie
1979 a devenit legendară, la fel ca insistenŃa ei vulgară de a „primi banii mei înapoi”. Deoarece ea a
continuat să bată cu pumnii în masă la următoarele summituri, cei doi şi succesorii lor au fost
obligaŃi să ofere un rabat britanicilor: înainte de toate o serie de sume de bani, dar până în 1984 un
mecanism permanent cunoscut sub numele de reducere, care a rambursat 66 la sută din diferenŃa
dintre contribuŃia Marii Britanii la venitul bazat pe TVA şi suma chelutielilor europene în Marea
Britanie.”
•Ziarele au descris evenimentul în termeni bombastici, considerând că rabatul a fost câştigat
datorită diplomaŃiei de poşetă a lui Margaret Thatcher.
–„Fostul Prim Ministru britanic, acum Lady Thatcher, este aminitită cea care a trântit
poşeta pe masă şi a strigat la ceilalŃi lideri, „Imi vreau banii înapoi!” (Barry James, International
Herald Tribune, 8 octombrie 1998).

Procesul bugetului

•Procedura de stabilire a bugetului anual (după cum este stabilită în tratate), cere Comisiei să
pregătească un proiect preliminar al bugetului. Proiectul Comisiei este prezentat Consiliului pentru
amendamente şi adoptare. Odată ce este votat de Consiliu, bugetul este înaintat Parlamentului
European care deŃine o anumită putere de a-l amenda.
•Potrivit tratatelor, Parlamentul nu se poate atinge de cheltuielile „obligatorii” (practic
cheltuielile din agricultură), care însumează aproape 40 la sută din buget, dar poate amenda restul.
•După două citiri în Consiliu şi Parlament, Parlamentul European este forul care adoptă
bugetul final, iar Preşedintele semnează.
•Această procedură formală a fost argumentată de aranjamente instituŃionale între Parlament,
Consiliu şi Comisie care sunt menite să îmbunătăŃească cooperarea.

Perspectivele Financiare

•Bugetul anual al UE este ghidat, în principal, de un acord pe termen mediu privind

priorităŃile de cheltuieli, numit Perspective Financiare.

89
 •Deoarece Perspectivele Financiare sunt adoptate de toate instituŃiile împlicate în bugetare
(Comisia, Parlamentul European şi Consiliul), existenŃa acestora reduce disputele privind bugetul
anual.
•Începând cu anul 1988, bugetul UE este planificat multianual, iar componenta de cheltuieli
se regăseşte detaliată în cadrul “perspectivelor financiare”; ultima perspectivă financiară - 2007-
2013 - pentru o Uniune Europeană cu 13 noi state membre.

Bugetul UE pentru exerciŃiul financiar 2007-2013

TITLURILE BUGETARE Propunerea Rezolutia Luxembourg Modificare

PENTRU comisiei Parlamentului LUX/
European Negotiating COMISIE
2007-2013 Box

(in MILIOANE EURO, LA

PRETURILE DIN 2004 )
1a. Competitivitate pentru 121.687 110.600 72.010 - 40,8%
crestere economica si ocuparea
fortei de munca
1b. Coeziune pentru pentru 336.308 336.330 309.594 - 7,9%
crestere economica si ocuparea
fortei de munca
2.Prezervarea si managementul 400.294 392.306 377.800 - 5,6%
resurselor naturale
3. Cetatenie, libertati, securitate 14.724 16.053 11.000 - 25,3%
si justitie (excl. EUSF)
3a. Libertati, securitate si justitie 9.210 9.321 6.630 - 28,0%
3b. cetatenie 5.514 6.732 4.370 - 20,7%
4. The EU as a global partner 62.770 63.983 50.010 - 20,3%
(excl. EDF)
5. Total cheltuieli administrative 57.670 54.765 50.300 - 12,8%
6. Compensatiii BG/RO 800 800 800 0,0%
Total angajamente 994.253 974.837 871.514 - 12,3%
In % EU-27 din VNB 1,21% 1,18% 1.06%

Bugetul propus pentru 2008: Creşterea economică şi ocuparea forŃei de muncă -

obiective prioritare ale cheltuielilor UE

Pentru prima dată, cheltuielile legate de politicile privind creşterea economică şi ocuparea
forŃei de muncă vor reprezenta cea mai mare parte din buget, depăşind valoarea cheltuielilor
destinate agriculturii şi resurselor naturale. Acesta este mesajul esenŃial transmis de Comisie în
propunerile sale bugetare pentru 2008.

Bugetul înregistrează o creştere cu 2% faŃă de 2007, valoarea creditelor de angajament
ridicându-se la 129,2 milioane EUR. Creditele de plată sunt fixate la 121,6 milioane EUR,
reprezentând o creştere de 5,3%.

În proiectul preliminar de buget, creditele de angajament se situează la un nivel
corespunzător a 1,03% din venitul naŃional brut (VNB) al UE, iar creditele de plată reprezintă 0,9%
din VNB. Cheltuielile alocate politicilor privind creşterea economică şi ocuparea forŃei de muncă
sunt în creştere cu 4,2% faŃă de 2007, pentru a atinge 44,2% din buget, comparativ cu 43,6% pentru
protejarea şi gestionarea resurselor naturale, inclusiv pentru politica agricolă comună.

90
 În 2008, peste 57 miliarde EUR pentru stimularea creşterii economice şi a ocupării
forŃei de muncă

•Strategia reînnoită de la Lisabona rămâne în centrul politicii UE. Se vor cheltui 57,2
miliarde EUR pentru politicile legate de creştere economică şi ocuparea forŃei de muncă (rubrica 1),
înregistrându-se astfel o creştere de 2,3 miliarde EUR (4,2%) faŃă de 2007. În special, cheltuielile
alocate cercetării vor fi majorate cu aproximativ 11%, investiŃiile în reŃelele transeuropene de
energie şi transport vor creşte cu 14%, iar programele privind formarea pe tot parcursul vieŃii vor
înregistra o creştere de 9% (cu o majorare de 63,5% pentru Erasmus Mundus). În plus, se va adăuga
contribuŃia noilor programe de sprijin pentru coeziune în toată Europa, determinând o creştere a
cheltuielilor din acest domeniu cu aproximativ 1,4 miliarde EUR, adică 3,1%, din care cheltuielile
Fondului de Coeziune alocate marilor proiecte de infrastructură vor creşte cu peste 14% în 2008.
•Cheltuielile propuse pentru conservarea şi gestionarea resurselor naturale (rubrica 2) se
ridică la 56,3 miliarde EUR, valoare stabilă în raport cu 2007. Această stabilitate nu ar trebui să
ascundă schimbările treptate care au loc în cadrul acestui domeniu politic: cheltuielile de piaŃă şi
ajutoarele directe destinate fermierilor au scăzut doar cu 0,5%, ajungând astfel la 42,5 miliarde
EUR, în timp ce cheltuielile alocate programelor de dezvoltare rurală continuă să crească până la
peste 12,5 miliarde EUR, adică o majorare de 1,6%. Cheltuielile pentru Life+, cel mai amplu
program de protecŃie a mediului desfăşurat de UE, înregistrează o creştere de 11%, ajungând astfel
la 267 milioane EUR. Mediul este sprijinit de multe alte politici ale UE, în special de cheltuielile
din domeniul cercetării.

Cheltuielile din domeniul libertăŃii, securităŃii şi justiŃiei (rubrica 3a) înregistrează o
creştere considerabilă de 10,8%, ridicându-se la 691 milioane EUR. Cea mai semnificativă creştere
- 24% - vizează gestionarea fluxurilor de migraŃie care se ridică astfel la peste 390 milioane EUR.

Cheltuielile pentru programele „CetăŃenie” (rubrica 3b) ajung la aproape 600 milioane
EUR, reprezentând o creştere de 11% comparativ cu 2007 dacă se exclud două sectoare finanŃate în
mod excepŃional în 2007 (facilitatea de tranziŃie pentru România şi Bulgaria şi mobilizarea
Fondului de Solidaritate pentru a ajuta diverse state membre afectate de catastrofele naturale care nu
pot fi prevăzute). În special, cheltuielile pentru programul de protecŃie a sănătăŃii publice şi a
sănătăŃii consumatorului sunt în creştere cu 15%, programul „Europa pentru cetăŃeni” înregistrează
o majorare a cheltuielilor cu 18%, iar pentru programul Media cheltuielile cresc cu aproape 21%.

AcŃiunile privind relaŃiile externe (rubrica 4) vor contribui la susŃinerea influenŃei UE la
scară mondială prin intermediul unor programe pentru care se alocă peste 6,9 miliarde EUR, cu
1,5% mai mult faŃă de 2007. FinanŃarea politicii externe şi de securitate comună depăşeşte pragul de
200 milioane EUR, fiind în creştere cu 26%, în timp ce cooperarea pentru dezvoltare continuă să
reprezinte cel mai mare post bugetar, ridicându-se la 2,2 miliarde EUR, adică o majorare de 1,9%.

În cele din urmă, se alocă 7,3 miliarde EUR (5,6% din buget) pentru costurile
administrative (rubrica 5). Costurile administrative ale Comisiei sunt stabilite astfel încât să
înregistreze o majorare mai mică decât restul bugetului, adică 4,1%, inclusiv noile posturi necesare
pentru extinderile recente.

Propunerea bugetară pentru 2008 pe rubrici bugetare (credite de angajament)

91
 CetăŃenie,
libertate,
securitate şi UE - actor
Coeziune şi Dezvoltare
justiŃie global
competitivit rurală
1,00% 5,35%
ate pentru 10,67%
creştere
economică
şi ocupare
44,25%
Ajutoare
directe şi
cheltuieli
Total CompensaŃii legate de
cheltuieli pt. BG şi RO piaŃa
0,16% internă
administrati
32,91%
ve
5,66%

Pachetul financiar pentru România – angajamente (milioane euro, preŃuri 2004)

Agricultură 4037 milioane euro

- Măsuri de piaŃă 732 milioane euro
- PlăŃi directe 881 milioane euro
- Politica de dezvoltare rurală 2424 milioane euro
Fonduri structurale şi de coeziune 5973 milioane euro

Politici interne 1304 milioane euro, sumă care nu este

defalcată pentru România şi Bulgaria

Cheltuieli administrative 346 milioane euro, sumă nedefalcată

pentru România şi Bulgaria

PlăŃi ale Uniunii Europene Efortul bugetar al

României (plăŃi)

2007 2873 1973

2008 3953 2465

2009 4498 2973

Total 11324 7311

Sursa: Ministerul FinanŃelor Publice şi calcule ale autorilor pornind de la A financial package for the accession negotiations with Bulgaria and
Romania, Communication from the Commission, Commission of the European Communities, Brussels, 19.2.2004, SEC(2004) 160 final

92
 Pachetul financiar pentru România - angajamente financiare 2007- 2009

4498
5000 3953
4000 2973
2837
2465
3000 1973
2000
1000
0
2007 2008 2009

Angajamente UE efort bugetar

4 00 0
3 4 09
3 1 24
3 00 0
2 36 1 2 2 98
2 00 0 1 67 8 1 68 7

1 00 0

0
2 0 07 20 0 8 20 0 9

P lăŃi U E E fo rt b u g e tar

4000

3000

2000
3124 3409
10002361
808 847 892
0
2007 2008 2009

PlăŃi ale UE BalanŃa netă ContribuŃia României

93