Sunteți pe pagina 1din 4

Biletul nr 1.

1. Deontologie. Noţiune. Codul moral şi cultură generală a medicului.


Deontologia face parte din etica medicală, fiind o ştiinţă despre tradiţiile din
cadrul medicinii şi ocrotirii sănătăţii practice. Pentru etică medicală sunt necesare:
simţul tactului, vocaţia pentru profesiunea aleasă şi perfecţionarea continuă a
cunoştinţelor. În relaţiile sale cu pacientul medicul va evita orice familiarităţi.
Pacientul va fi încurajat, i se va crea o atmosferă agreabilă, în acelaşi timp
medicul rămânând tacticos şi reţinut. Lucratorul medical trebuie să posede
următoarele calităţi: demnitate, simpatie, acurateţe, disciplină, colegialitate,
abilitate, Cuvântului în procesul de tratament îi revine un rol deosebit. Cuvântul
rostit va linişti pacientul, îi va trezi speranţa spre însănătoşire. Uneori lucrătorii
medicali nu ţin cont de iatrogenic O asemenea atitudine este intolerabilă. Cauza
care determină iatrogenia este lipsa de cultură generală şi medicală, graba şi lipsa
de timp, comunicarea diagnosticului nefavorabi. în timpul convorbirii se va evita
prezenţa a mai multor lucrători medicali.. Anamneză incorectă poate trauma
psihicul bolnavului. Lucrătorii medicali sunt obligaţi să păstreze taina profesională,
pentru divulgarea căreia se prevede răspunderea penală. Informaţii despre
pacient pentru rude sau alte persoane poate să le comunice doar medicul curant
sau şeful de secţie. Informaţiile despre pacienţi sunt la dispoziţia organelor de
anchetă penală, judecătoreşti ale celor de ocrotire a sănătăţii.

2. 2. Trombangiita obliterantă (boala Winiwarter-Buerger). Etiopatogenie.


Tabloul clinic. Diagnosticul pozitiv şi diferenţial. Tratamentul conservativ şi
chirurgical. Profilaxie. Expertiza capacităţii de muncă a bolnavilor.
Diferă de endarterita obliterantă prin evoluţie mai severă şi prin faptul ca se
asociază cu tromboflebitele venelor superficiale cu caracter migrator, în
perioada de acutizare a maladiei trombozele apar şi în patul arterial, şi în cel
venos (se pot afecta şi venele din profunzimea extremităţii),

Burgher a promovat teoria inflamatorie în endarteriita obliterantă, socotind că


cauza bolii este rezultatul modificărilor chimice ale sângelui şi tulburărilor
metabolice, care sub influenţa infecţiei conduc la tromboză (trombangită).
Endarteriita obliterantă – maladie vasculară cronică, care se caracterizează prin
ocluzii segmentare ale arteriilor şi venelor, în deosebi, a arteriilor membrelor
inferioare. şir de logotipi – boala Raynold, Burgher, Fridlander, gangrenă spontană
etc.
clasifică: angiospasm, endarteriită obliterantă, boala Raynold, trombangită (forma
tip Burgher) obliterantă, forma aterosclerotică
clasificarea în baza schimbărilor anatomo-morfologice şi funcţionale
survenite:I stadiu – ischemie de efortII stadiu – ischemie de repaosIII stadiu –
tulburări trofice în membreIV stadiu – gangrenă a membrelor
Etiopatogenia bolii – până în prezent nu este definitiv cunoscută. Burgher a
promovat teoria inflamatorie în endarteriita obliterantătabloul clinic. Semnele
clinice sunt durerile în muşchii gastrochnemici, convulsiile şi claudicaţia
intermitentă. În fazele avansate se asociază şi semnele obiective (răcirea
membrelor în pofida îmbrăcămintei şi încălţămintei calde, faticabilitate marcată,
parestezii, culoare specifică a tegumentelor, gangrenă a falangilor distale a
degetelor plantei). Scade temperatura tegumentelorImportant este studiul calităţilor
pulsului la periferie – se începe de la membrele superioare.
DIAGNOSTIC:Oscilometria şi oscilografia.Pletizmografia este puţin
informativă.Reovazografia. Angiografia cu substanţă de contrast.
Diagnosticul diferenţiat include maladiile aparatului osteoarticular,
tromboflebitele venelor profunde, polineuritele, maladia Raynold (caracteristică
genului feminin), aterosleroza obliterantă (vârsta 20-40 ani, semnele de ischemie
survin mai tardiv).
Tratament.Conservativ – regim protector, evitarea hipotermiei, tabagizmului
cronic, preparate vazodilatatoare, antihistaminice, anticoagulante şi dezagregante,
analgetice, vitaminoterapie (gr.E, P), antibioterapie, somnifere, tratament topic.
Chirurgical – simpatectomia periarterială, simpatectomia lombară, înlăturarea
ganglionului Th3 pe stânga după metoda Ogniev, epinefrectomia după Opell,
Lerishe, Fountain.
Operaţii pe vase:dilatarea canalului Ghiunter; rezecţia sectorului trombozat;
trombintimectomia; şunt de ocolire; amputaţia
Rezultatele tratamentului şi prognosticul, orientat la restabilirea torentului sanguin
magistral, Rolul microcirculaţiei în perpetuarea procesului patologic nu este
studiată definitiv. Prin aceasta se lămureşte insuccesul operaţiilor reconstructive în
cazul afectării vaselor periferice distale ale
Selecţia corectă a cazurilor pentru operaţie, heparinoterapia şi antibioterapia
postoperatorie pot asigura succesul în 80-90% din cazuri.

3. Sindromul postcolecistectomic. Diagnosticul pozitiv. Tratamentul chirurgical


contemporan.
Toate stările patologice apărute după colecisectomie Etiologie. Insuccesul
colecistectomiei : Afecţiuni funcţionale şi organice ale zonei hepato-pancreato-
duodenale,care sau dezvoltat pe fundalulpatplogiei cailor biliare
extrahepatice(hepatita cronica,ciroza biliara,pancreatita cronica) ; Confuz de
diagnostic. Suferinţele postoperatorii nu sunt datorate interventiilorpe caile
biliare,ci unei leziuni care nu apartine caile biliare si care nu au fost recunoscuta in
timpl operatiei.(patologie renală, duodenală, gastrica, etc.). Operaţia incompletă
sau inadecvată gestul chirurgical incorect – leziuni traumatice ale căilor biliare
extrahepatic.

ClasificareaAfecţiunile ficatului şi ale pancreasului:hepatita,ciroza biliara


hepatica,pancreatita cronica. Afecţiunile duodenului:diverticulii,duodenostenoza
cronica. Afecţiunile ale altor organe şi sisteme:maladii ale tractului digestiv,sis
urinar,nervos,etc.AFEctiune cailor biliare si ale papilei dupdenale
mari(pdm):litiaza cailor biliare si ale pdm,stenoza pdm,stenozele cailor biliare
intra si extrahepatice,tumorile

Tabloul clinic sindromul dispeptic biliar, sindromul algic, sindromul angiocolitei


acute (triada Charcot – durere, icter şi febră intermitenta), prurit, sindromul
hepatorenal (insuficienţa hepatorenala). Sindromul dispeptic Semnele fizice:
icterul verdini sau melas, prezenţa unei fistule biliare externe, hepatomegalie,
palparea unei tumori etc. În unele cazuri semnele obiective pot fi sărace.

Diagnosticul pozitiv. trebuie de rezolvat doua probleme:

1.dacă suferinţele bolnavului sunt legate cu afectarea căilor biliare sau nu;

2.dacă ele aparţin căilor biliare, care este caracterul procesului patologic.

Datele de laborator la un bolnav cu simdromul postcolecistectomic la dispoziţie


nici o informaţie despre suferinţa bolnavului. Metodele paraclinice de diagnostic,
care despre starea arborelui biliar, tulburările fluxului biliar şi afecţiunea zonei
hepato-pancreato-duodenale sunt următoarele:metodele radiologice de
diagnostic: gastroduodenografia cu masă baritată, colangiografia intravenoasă la
bolnavii fără icter, colangiografia retrogradă şi transparietohepatică, tomografia
computerizată, fistulocolangiografia. colangiografia retrograda şi percutană
transhepatică la bolnavii icterici şi cu angiocolită acută trebuie sa se finiseze cu
decompresiunea căilor biliare pentru a preveni declanşarea de mai departe a
procesului septicopurulent şi a sindromului hepatorenal. Examenul radiologic cu
substanţe de contrast ne poate ajuta în stabilirea naturii şi localizării obstacolului,
prezenţei refluxului biliar, modificărilor căilor biliare şi a organelor
învecinate;ecografia ne va informa despre diametrul căilor biliare, prezenţa
colestazei sau ale unei tumori etc.;rezonanţa magnetică nucleară şi scintigrafia
funcţională (în dinamică) a ficatului date despre caracterul obstrucţiei biliare şi
tulburările fluxului biliar;metodele intraoperatorii de diagnostic: determinarea
diametrului hepaticocoledocului, hidrodinamicei în căile biliare, colangiografia
intraoperatorie, coledocotomia cu aplicarea sondajului sau coledocoscopiei

Tratamentul chirurgical.Actul chirurgical tradiţional include doua momente


principale: a)identificarea ligamentului hepatoduodenal cu elementele lui; b)
executarea nemijlocită a operaţiei pe căile biliare.

După felul de restabilire a fluxului biliar în tractul digestiv toate operaţiile sunt
divizate în două grupe:

1.operaţii cu păstrarea fluxului biliar prin PDM sau prin ampula PDM:
coledocolitotomia prin laparotomie, anastomozele bilio-biliare (rar practicabile),
papilosfincterotomia transduodenală tradiţională (rar practicată), extirparea
bontului cistic lung sau a colecistului restant, papilosfincterotomia endoscopică cu
– sau fără extragerea calculilor, coledocoduodenostomia endoscopică
suprapapilară,operaţii reconstructive (anastomozele biliodigestive). Această
grupă de operaţii include anastomozele căilor biliare intra- şi extrahepatice cu
duodenul şi jejunul pe ansa omega sau Roux Anastomozele biliodigestive sunt
practicate în urimătoarele situaţii: strictura PDM pe o distanţa de peste 2 cm, în
caz dacă nu sunt posibilităţi tehnice de a efectua papilosfincteromie, în stenozele
suprapapilare ale căilor biliare, în litiaza intrahepatica multipla, în chistul de
coledoc, în megacoledoc (coledoc atonic), în unele cazuri de insuficienţă a PDM.

Durata drenării depinde de cauza maladiei de bază, calitatea restabilirii fluxului


biliar în tractul digestiv, de evoluţia procesului septico-purulent în căile biliare.