Sunteți pe pagina 1din 18

2/7/2018 Limba română - Wikipedia

Limba română
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Limba română este o limbă indo-europeană, din grupul italic și
Română
din subgrupul oriental al limbilor romanice. Printre limbile
romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în urma
Limba română
spaniolei, portughezei, francezei și italienei. Din motive de
Pronunție /roˈmɨnə/
Vorbită în Austria
diferențiere tipologică, limba română mai este numită în lingvistica Canada
comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân. De Israel
asemenea, este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Italia
Germania
Republica Moldova, unde circa 75% din populație o consideră limbă Republica Moldova
maternă (inclusiv sub denumirea de „limba moldovenească”). România
Rusia
Serbia (Voivodina)
Limba română este vorbită în toată lumea de 28 de milioane de
Spania
persoane, dintre care cca. 24 de milioane o au ca limbă maternă [2]. Statele Unite
Din numărul total de vorbitori, peste 17 milioane [3] se află în Ucraina
Ungaria
România, unde româna (dialectul dacoromân) este limbă oficială și,
Regiuni Europa de Sud-Est
conform recensământului populației din 2011, este limbă maternă Număr de 23,6 milioane (limbă maternă)
pentru peste 90% din populație. Limba română este una dintre cele vorbitori și 4 milioane (limbă
șase limbi oficiale ale Provinciei Autonome Voivodina (Serbia). De străină)[1] (locul 40)
asemenea este limbă oficială sau administrativă în câteva comunități Limbă-mamă Latină
și organizații internaționale, precum Uniunea Latină sau Uniunea
Sistem de Alfabetul latin (variantă
scriere românească)
Europeană (de la 1 ianuarie 2007). Tipologie Limbă flexionară
lingvistică SVO
Clasificare
Limbi indo-europene
Cuprins Italice

Distribuție geografică Romanice


Denumirea limbii în Republica Moldova Orientale
Româna ca a doua limbă și ca limbă străină
Româna pe Internet
Română

Clasificare și limbi înrudite Statut oficial și codificare


Vitalitatea limbilor înrudite Limbă România
oficială în Republica Moldova
Graiuri Voivodina ( Serbia)
Istorie
Primele atestări Uniunea Europeană,
Uniunea Latină
Influența altor limbi (v. Listă)
Limba dacă
Organ de
Uniunea lingvistică balcanică reglementare Academia Română
Limbile slave ISO 639-1 ro
Alte influențe ISO 639-2 (B) rum
Neologisme (T) ron

https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83 1/18
2/7/2018 Limba română - Wikipedia

Vocabular ISO 639-3 ron


Structura etimologică a vocabularului românesc (cel mai
răspândit
Gramatică dialect)
Sunete Extras
Diftongi Declarația Universală a Drepturilor Omului
Triftongi – articolul 1
Toate ființele umane se nasc libere și egale
Evoluții fonetice în demnitate și în drepturi. Ele sunt înzestrate
Ortografie cu rațiune și conștiință și trebuie să se
Istoric comporte unele față de altele în spiritul
fraternității.
Româna liturgică Răspândire în lume
Coduri internaționale SIL și ISO 639-x
Note
Bibliografie
Lectură suplimentară
Vezi și
Lumea românofonă
Legături externe națională oficială minoritate națională minoritate
Dicționare UE
Puteți vizita Wikipedia în Română.
Această pagină poate conține caractere
Unicode
Distribuție geografică Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.ph
p?title=Limba_rom%C3%A2n%C4%83&action=edit&sec
Articole principale: Distribuția geografică a limbii tion=0)
române și Listă de țări în care limba română este
limbă oficială.
Limba română este limba oficială și națională în România și Republica Moldova. Însuși numele țării semnifică etimologic
aria lingvistică a limbii române.

Țări și teritorii vorbitoare de


limbă română
vorbitori populație
țară vorbitori
(%) (2012)
Terra 0.33% 23 623 890 7 035 000 000
România, Republica Moldova și țările vecine
oficială:
România 90.65% 17 263 561 19 043 767
Republica 2 588 355
76,5% 3 383 332
Moldova 2 (2004)
177 050
Transnistria 3 31,9% 555 500
(2004)
Voivodina 29 332
În afară de România, limba română se mai vorbește în: 1,5% 2 031 992
(Serbia) (2011)
co-oficială la nivel regional:
Republica Moldova, ca limbă oficială, fiind limba maternă
327 703
pentru 2,5 milioane de locuitori. Ucraina 5 0,8% 48 055 439
Provincia Autonomă Voivodina, Serbia, unde este limbă (2001)
oficială. neoficială:
Țările vecine cu România și Republica Moldova, adică Timoc (Serbia) 35 330
4 5,0% 712 050
Ucraina, Ungaria, Serbia (Valea Timocului), și Bulgaria. (2011)
13 886
Ungaria 0,14% 9 937 628
(2011)
https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83 2/18
2/7/2018 Limba română - Wikipedia

Extremele ariei lingvistice românești se află la apus în Europa de Vest


bazinul cursului mijlociu al Dunării (Croația, Slovenia, neoficială:
Slovacia și Polonia) iar la răsărit, dincolo de Nistru. 798 364
Cea mai mare comunitate de vorbitori de limba română din Italia 1,32%
(2014)
60 600 000
Asia se găsește în Israel, unde în 1995 limba română era
798 104
vorbită de 5% din populație, emigrată din România în Spania 1,70% 46 815 916
(2011)
Israel .[4][5]
300 000
Româna este vorbită ca limbă străină de arabi din Orientul Germania 0,37% 81 799 600
(2010)
Mijlociu care au studiat în România. Se estimează că
aproape jumătate de milion de arabi din Orientul Mijlociu Marea Britanie 67 586
0,12% 58 789 194
au studiat în România în anii 1980 și cunosc limba (2011)
română.[6] 52 898
Portugalia 0,50% 10 561 614
Prin deportări masive, în special ale moldovenilor din RSS (2011)
Moldovenească, limba română a devenit o limbă 50 000
minoritară în Azerbaidjan, Kazahstan, Kârgâzstan, Rusia,
Franța 0,07% 65 350 000
(2010)
Tadjikistan și Turkmenistan. 45 877
Vorbitori de limbă română se găsesc și în multe alte țări Belgia 0,45% 10 296 350
(2012)
occidentale (datorită emigrației), precum Italia, Spania, 36 000
Statele Unite, Canada, Franța, Portugalia, Cipru, Austria 0,45% 8 032 926
(2010)
Germania sau Australia (cf. români). Peste 3 000 000 de
vorbitori de română locuiesc legal în Europa și America de Grecia 35 295
0,36% 9 903 268
Nord.[7] (2006)
Româna este una dintre cele cinci limbi în care sunt 24 376
Cipru 2,91% 838 897
oficiate servicii religioase în statul monastic Muntele (2011)
Athos, o regiune autonomă din Grecia, fiind vorbită în 20 625
schiturile Prodromu și Lacu.
Irlanda 0,45% 4 588 252
(2011)
75 000
Restul Europei 0,07% 114 050 000
(2010)
Denumirea limbii în Republica Moldova Asia
Articol principal: limba moldovenească. neoficială:
212 000
Deși limba română este denumită "moldovenească" în art. 13 Israel 2,86%
(2012)
7 412 200
din Constituția Republicii Moldova, Curtea Constituțională a Emiratele
0,10% 5 000 (2010) 4 106 427
statuat că textul Declarației de Independență — care Arabe Unite
denumește limba oficială ”română” — prevalează asupra Kazahstan 1 14 666
0,1% 14 953 126
(2011)
celorlalte norme constituționale.[8]
159 601
Rusia 1 0,12% 142 856 536
(2011)
În orice caz, identitatea limbii vorbite în România și Republica
Japonia 0,002% 3 000 (2010) 126 659 683
Moldova era recunoscută încă de la reintroducerea alfabetului
Corea de Sud 0,0006% 300 (2010) 50 004 411
latin în 1989.[9]. America
neoficială:
În URSS, limba română era numită moldovenească în 110 000
Canada 0,2% 32 207 113
documentele oficiale ale autorităților sovietice, lucru care a (2006)
revenit parțial în vigoare în Republica Moldova și după 1994. Statele Unite 367 269
6 0,11% 281 421 906
Cei mai mulți lingviști nu recunosc existența unei limbi (2001)
13 000
moldovenești de sine stătătoare,[10] deși au existat și voci Argentina 0,03% 40 117 096
(2010)
venite în sprijinul moldovenismului (cf. Vasile Stati). 10 000
Venezuela 0,036% 27 150 095
Identitatea dintre limba română și limba moldovenească este (2010)
recunoscută în legislația republicii Moldova.[11][12] De Brazilia 0,002% 4 000 (2010) 190 732 694
asemenea, Academia de Științe a Moldovei a afirmat în Pacific
neoficială:
repetate rânduri că în Constituția Republicii Moldova trebuie
10 897
să fie stipulată, ca limbă oficială, limba română.[13] Totuși, în Australia 0,09%
(2010)
21 507 717
ciuda faptului că termenul românește pentru limba română Noua
0,08% 3 100 (2010) 4 027 947
este atestat încă din secolul al XVI-lea în toate trei voievodatele Zeelandă

https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83 3/18
2/7/2018 Limba română - Wikipedia

Moldovei, Transilvaniei și Țării Românești de către Francesco Africa


della Valle și alții, Legea cu privire la concepția națională a neoficială:
Republicii Moldova (546/2003) sugerează că limba română
Africa de Sud 0,007% 3 000 (2010) 44 819 778
1
comună celor două națiuni are la bază „izvorul viu al graiului Mulți sunt moldoveni, inclusiv deportați
2
popular din Moldova”.[12] Limba moldovenească a avut Datele se referă la raioanele din dreapta Nistrului (fără

codurile proprii mo și mol în cadrul standardului ISO 639, dar Transnistria și municipiul Tighina)
ele au fost suprimate în noiembrie 2008.[14] 3 Independența Transnistriei nu este recunoscută
Oficial, aici limba se cheamă "moldovenească" și este scrisă în
alfabetul chirilic
Româna ca a doua limbă și ca limbă străină 4 Împărțiți oficial în vlahi și români (v. Evoluția demografică a
Folosirea românei ca a doua limbă este întâlnită între românilor din Serbia)
minoritățile etnice din România și Republica Moldova. În 5 În nordul Bucovinei 170 000, Bugeac 78 300, în Transcarpatia
cadrul recensământului din 1979, desfășurat în RSS
31 800, în teritorile de peste Nistru 48 000. [2] (http://noinu.rdscj.r
Moldovenească, aproximativ 4% din populație a indicat
o/article.php?articleID=146&document=4)
româna/moldoveneasca ca a doua limbă.[15] Rezultatele 6
U.S. Department of Commerce, Economics and Statistics
eurobarometrului de opinie 64.3/2005, desfășurat în perioada
Administration, U.S. CENSUS BUREAU (http://www.census.gov/
noiembrie-decembrie 2005, arată că 4% dintre cetățenii
prod/2004pubs/c2kbr-35.pdf)
români vorbesc limba română ca limbă străină. Același sondaj
arată că 1% din respondenții bulgari și ciprioți, și 3% din cei
maghiari sunt capabili să desfășoare o conversație în limba
română.[16]

Româna este studiată și predată în unele țări est-europene, în


care există comunități semnificative românești, cum ar fi Serbia
(Voivodina), Bulgaria, Ucraina și Ungaria. Institutul Cultural
Român (ICR) organizează încă din 1992 cursuri de vară pentru
perfecționarea cadrelor didactice care predau limba română în
aceste țări.[17] În unele școli bilingve, învață și membri ai altor
comunități etnice decât cea română, studiind româna ca limbă
străină (de exemplu Liceul Nicolae Bălcescu din Gyula, Ungaria).
Limba română printre celelalte limbi romanice
Circa 400 000 de evrei vorbitori de limba română din România și
circa 40 000 de evrei din Republica Moldova au emigrat în Israel.

De asemenea 550.000-1.500.000 de germani originari din România, din care majoritatea încă sunt cunoscători ai limbii
române, trăiesc astăzi în Germania.

Cursuri de limba română ca limbă străină sunt organizate în instituții de învățământ din 43 de țări ale lumii, cum ar fi
Spania, Italia, Germania, Olanda, Statele Unite, Argentina, Mexic, Suedia, și altele.[18]

Româna pe Internet
Chiar dacă limba engleză rămâne predominantă pe Internet, statisticile arată un progres constant al principalelor limbi
neolatine (franceza, italiana, portugheza, româna și spaniola) în rețea. Un studiu realizat de Fundația Rețele și Dezvoltare
(Funredes) în colaborare cu Uniunea Latină,[19] arată că între 1998 și 2005, prezența limbilor neolatine pe Internet
aproape s-a dublat, în timp ce engleza a scăzut de la 75% la 45%. În anul 1998, prezența limbii române pe Internet era
cotată la 0,15%. Tendința limbii române a avut un parcurs neregulat, înregistrând o scădere dramatică de la 0,21% în 2000
la 0,11% în 2003 (acest fapt se datorează și anumitor schimbări operate în metodologia de realizare a studiului). Conform

https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83 4/18
2/7/2018 Limba română - Wikipedia

statisticii, între luna februarie a anului 2003 și mai a anului


2007, prezența limbii române pe Internet aproape s-a triplat
atingând cota de 0,28%. Situația celorlalte limbi romanice este
prin comparație mai bună: prezența spaniolei în Internet este de
3,80 la sută, a francezei de 4,41 la sută, a italienei de 2,66 la sută
și a portughezei de 1,39 la sută.

Valorile de prezență absolută nu constituie un indicator perfect al


vigorii unei limbi în cadrul rețelelor. Pentru a obține un rezultat
semnificativ, valorile care exprimă prezența limbilor pe Internet
trebuie adaptate la dimensiunile prezenței acestora în lumea
reală. Astfel, luând în considerare numărul de vorbitori al limbii
române (estimat la 30 de milioane de Uniunea Latină, adică
0,45% din populația mondială), se obține un coeficient de 0,62 Limba română ca limbă secundară în estul
pentru prezența ponderată a limbii pe Internet (dublu față de Europei
2005), față de 0,45 pentru limba portugheză sau 0,63 pentru maternă peste 3%
limba spaniolă.[20] Acest coeficient este mai mic decât 1 în toate
cele trei cazuri, motiv pentru care este considerat redus.

Același studiu arată că există aproximativ 4,9 milioane de internauți românofoni, adică aproape o șesime din totalul
vorbitorilor de română și 0,4% din totalul internauților. Potrivit Ministerului Dezvoltării Informaționale din Republica
Moldova, la începutul anului 2005, erau înregistrate 85 000 de domenii .ro și 7 200 de domenii .md.[21][22]

Clasificare și limbi înrudite


Articol principal: limbi romanice orientale.
Limba română este o limbă
romanică, din grupul italic al
familiei de limbi indo-
europene, prezentând multe
similarități cu limbile franceză,
italiană, spaniolă, portugheză,
catalană și reto-romană.

Este general acceptată ideea că


limba română s-a format atât
la nord cât și la sud de cursul
inferior al Dunării, înaintea
sosirii triburilor slave în
Distribuția mondială a vorbitorilor de limbă română după țara în care locuiesc. Sunt
această zonă. Limba română
luați în calcul numai vorbitorii nativi.
vorbită în nordul Dunării, în
România și Republica
Moldova, este deseori numită limba dacoromână sau dialectul dacoromân, pentru a o deosebi de celelalte trei limbi
romanice de est,[23] Însă opinia că idiomurile aromân, meglenoromân și istroromân ar fi limbi aparte și nu dialecte ale
limbii române nu este acceptată de majoritatea comunității științifice a lingviștilor romaniști. Din însăși cercetarea
materialului lingvistic din cele patru dialecte reiese fără putință de tăgadă că nu poate fi vorba nici de „produsul” a două

https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83 5/18
2/7/2018 Limba română - Wikipedia

sau mai multe popoare diferite (cum au impresia unii comentatori și cercetători ai aromânilor), încît poate fi avansată cel
puțin ipoteza originii aromânilor în același teritoriu etnogenetic, la nord de liniile lingvistice propuse de cercetătorii Skok
și Jiřeček. Cei mai mulți lingviști romaniști consideră aceste trei idiomuri a fi dialecte ale aceleiași limbi:[24]

aromâna (var. armâna) sau macedoromâna, vorbită pe arii relativ largi din Macedonia, Albania, Grecia, Bulgaria,
Serbia și România, unde există importante comunități aromâne, mai ales în Dobrogea. Se presupune că despărțirea
dintre limba aromână și dacoromână s-a produs între secolele al IX-lea și al XII-lea.
meglenita sau meglenoromâna, vorbită pe o arie relativ mică în regiunea Meglen din sudul Peninsulei Balcanice. Se
crede că meglenoromâna s-a separat mai târziu decât aromâna, și anume aproximativ în secolul al XIV-lea, motiv
pentru care asemănarea cu limba română actuală este mai pregnantă.
istroromâna, vorbită în câteva sate din nord-estul peninsulei Istria din Croația, geografic mult mai apropiată de Italia
decât România, dar prezentând asemănări evidente cu limba română. Comunitatea de istroromâni se pare că există
aici dinainte de secolul al XII-lea.
Toate aceste patru dialecte formează așa-numitul grup estic al limbilor romanice (dalmata, o altă limbă din acest grup
balcanic, a dispărut în secolul al XIX-lea). Distincția dintre dialect și limbă este un subiect controversat în lingvistică, și
foarte adesea influențat de interese politice. Din acest motiv nu există un consens în privința statutului celor patru limbi
din grupul de est al limbilor romanice. Numeroși cercetători, printre care și majoritatea lingviștilor români, susțin că
aceste limbi nu sunt altceva decât dialecte ale aceleiași limbi. Alți lingviști afirmă că este vorba de patru limbi înrudite, dar
separate. Un mic număr de lingviști, mai ales din Grecia, susțin teoria potrivit căreia limba aromână nu s-a desprins din
limba română, ci s-a format independent prin romanizarea unei populații grecești; această ipoteză este însă criticată de
majoritatea lingviștilor, deoarece nu explică o serie întreagă de caracteristici ale limbii aromâne, ca de exemplu articolul
hotărât enclitic. Originea istroromânei nu este înțeleasă în termenii clasici ai latinității post-romane și continuă să
provoace teoreticienii lingvisticii comparate indo-europene.

Vitalitatea limbilor înrudite


În timp ce limba română prezintă toate însușirile unei limbi de sine stătătoare cu șanse indiscutabile de a continua să fie
transmisă generațiilor viitoare, celelalte trei limbi înrudite se află în diferite grade de pericol de dispariție:

Limba aromână se află în cea mai bună situație, având un număr relativ mare de vorbitori estimat astăzi la circa
250 000 [3] (http://assembly.coe.int/Main.asp?link=http%3A%2F%2Fassembly.coe.int%2FDocuments%2FAdoptedTe
xt%2Fta97%2FEREC1333.htm), dar duce lipsă de acceptarea ca limbă minoritară oficială, de învățământ în limba
maternă, de un organism de reglementare echivalent Academiei Române, iar o mare parte din vorbitori sunt bilingvi,
cu o proporție îngrijorătoare de vorbitori pasivi în rândul tinerilor.
Situația meglenoromânei (vorbită în prezent de un număr mic de persoane, între 5 000 și 12 000) și cea a
istroromânei (care are sub 1 000 de vorbitori) este în schimb îngrijorătoare, lucru care a determinat UNESCO să le
includă pe lista limbilor aflate în mare pericol de dispariție.[25]

Graiuri
Articol principal: Listă de graiuri ale
limbii române.
Unii lingviști consideră că există patru limbi romanice
răsăritene: dacoromâna, aromâna, istroromâna și
meglenoromâna. Alții consideră că ele formează o singură
limbă, limba română, cu patru dialecte. Dacoromâna, fie
că o socotim limbă în sine, fie că o socotim un dialect al
limbii române, nu este împărțită în dialecte, ci cuprinde
doar diverse graiuri, numite și subdialecte, cu diferențe
Harta graiurilor românești

https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83 6/18
2/7/2018 Limba română - Wikipedia

minore de pronunție și vocabular, dar inteligibile între ele. Graiurile limbii dacoromâne, în afara românei standard,
includ:

graiul ardelenesc;
graiul bănățean;
graiul crișean;
graiul bucovinean;
graiul moldovenesc;
graiul maramureșean;
graiul muntenesc;
graiul timocean

Istorie
Articol principal: Istoria limbii române.
Limba română a evoluat din latina orientală, contactul
prelungit cu populațiile slave fiind la originea unei părți
importante din vocabular. În evul mediu și în perioada
premodernă au intrat în limbă un număr limitat de
cuvinte maghiare, turcice vechi, turcice otomane și
grecești. O influență puternică a avut-o limba franceză în
secolul al XIX-lea.

Primele atestări
Folosirea numelui de română pentru limba noastră cea
frumoasă[26] precum și a numelui de români pentru a
desemna vorbitorii acestei limbi, nu a așteptat
întemeierea statului România. Deși supușii voievodatelor
Harta Balcanilor cu regiunile locuite de români (vlahi)
se desemnau ca "Ardeleni" (sau "Ungureni"),
"Moldoveni" sau "Munteni", numele de "rumână" sau
"rumâniască" pentru limbă este atestat în timpul
secolului XVI la mai mulți călători străini[27] precum și în
documente românești ca Palia de la Orăștie sau în
Letopisețul Țării Moldovei.

În 1534, Tranquillo Andronico notează că "Valachi nunc


Cel mai vechi document păstrat, scris în limba română,
se Romanos vocant" ("se numesc români")[28]. Francesco
este Scrisoarea lui Neacșu de Câmpulung, datând din
della Valle scrie în 1532 că românii "se denumesc Romei anul 1521. Folosește alfabetul chirilic greco-slavon
în limba lor", iar mai departe el citează expresia : "Sti specific al limbii românești (și diferit de cel rusesc).
rominest ?"[29]. După o călătorie prin Țara Românească,
Moldova și Transilvania Ferrante Capecci relatează prin
1575 că locuitorii acestor provincii se cheamă “românești” ("romanesci")[30]. Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care
locuiesc în Moldova, Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei, “ se consideră adevărați urmași ai
romanilor și-și numesc limba “românește”, adică romana”[31]. Sasul ardelean Johann Lebel scrie în 1542 că « Vlachi » se
numeau între ei « Romuini »[32] iar cronicarul polonez Stanislaw Orzechowski (Orichovius) notează în 1554 că în limba
lor « walachii » se numesc « romini »[33]. Croatul Ante Verančić precizează în 1570 că « Vlahii » din Transilvania,

https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83 7/18
2/7/2018 Limba română - Wikipedia

Moldova și Țara Românească se desemnează ca « romani »[34] iar maghiarul ardelean Martinus Szent-Ivany în 1699
citează frazele: « Si noi sentem Rumeni » ("Și noi suntem români") și « Noi sentem di sange Rumena » ("Noi suntem de
sânge român")[35].

În Palia de la Orăștie (1581) scrie lămurit « ...că văzum cum toate limbile au și înfluresc întru cuvintele slǎvite a lui
Dumnezeu numai noi românii pre limbă nu avem. Pentru aceia cu mare muncǎ scoasem de limba jidoveascǎ si
greceascǎ si srâbeascǎ pre limba româneascǎ 5 cărți ale lui Moisi prorocul si patru cărți și le dăruim voo frați
rumâni și le-au scris în cheltuială multǎ... și le-au dăruit voo fraților români,... și le-au scris voo fraților
români »[36] iar în Letopisețul Țării Moldovei al cronicarului moldovean Grigore Ureche citim: « În Țara Ardialului nu
lăcuiesc numai unguri, ce și sași peste seamă de mulți și români peste tot locul... »[37].

Deși se pot aduce argumente în favoarea unei atestări indirecte anterioare, cel mai vechi document scris în limba română
care ne-a parvenit este Scrisoarea lui Neacșu din 1521. În aceasta, Neacșu de Câmpulung îi scria judelui brașovean despre
atacurile iminente ale turcilor. Scrisoarea era scrisă cu alfabetul chirilic românesc, care a fost în uz (simplificat în secolul
XIX) până în 1860. O primă folosire a alfabetului latin este atestată printr-un document transilvănean, scris după
convențiile alfabetului maghiar la sfârșitul secolului XVI.

Procesul lent de instituționalizare a limbii române, ca limbă oficială folosită în spațiul public, în literatură și în Biserică, a
început cu sfârșitul secolului al XV-lea și s-a finalizat în primele decenii ale secolului al XVIII-lea, când întrebuințarea sa
ecleziastică se generalizase. Cele mai vechi texte românești de natură literară sunt manuscrise religioase (Codicele
Voronețean, Psaltirea Scheiană), traduceri ale unor texte biblice elementare. Aceste documente sunt considerate fie
rezultate ale influențelor propagandistice ale diverselor confesiuni creștine (precum luteranismul sau calvinismul), fie
inițiative interne ale călugărilor români de la Mănăstirea Săpânța-Peri din Maramureș de a se distanța de influența
episcopiei ucrainene de la Muncaci.[38]

Limba rămâne relativ slab atestată în perioada modernă timpurie.

Iată mai jos un text de la începutul secolului XIX, care folosește o versiune arhaică a alfabetului latin (textul de mai jos pare să
fie din Anaforaua Sf. Vasile cel Mare, dar nu avem o sursă pentru versiunea sec. XIX):

Liturgiariu: Transliterare:
"Santu esci cu adeveritu, si présantu, si nu este "Sânt ești cu adevărat și preasânt, și nu este
mesura maretîei santîei tale, si dreptu esci intru măsură măreției sânției tale, și drept ești întru
tóte lucrurile tale. Ca cu dreptate si cu multa toate lucrurile tale. Că cu dreptate și cu multă
sîlintia adeverita, ne ai adusu tóte. Ca silință adevărată ne-ai adus toate. Că
plasmuindu pe omu, si luandu terana d'in plăsmuind pe om, și luând țărână din pământ,
pamentu, si cu tipulu teu cinstindulu, și cu chipul tău cinstindu-l, Dumnezeule, pusu-
Dumnedieule, pusulu ai in raiulu resfaçului, l-ai în raiul răsfățului, făgăduindu-i, întru paza
fogaduindui intru padia porunciloru tale, vieati'a poruncilor tale, viața cea fără de moarte și
ceea fara de mórte si moscenirea bunatatîloru moștenirea bunătăților tale celor veșnice..."
tale celoru vecinice..."

Influența altor limbi

Limba dacă
Limba dacă era o limbă indo-europeană, din ramura tracă (sau vice-versa)[39], vorbită în trecut pe părți a teritoriilor
Bulgariei, României, Serbiei, Slovaciei, Ucrainei și Ungariei de astăzi[40]. Se presupune că ar fi fost prima limbă care a
influențat latina vorbită în Dacia, însă se știu prea puține despre această limbă. S-au găsit aproximativ 300 de cuvinte pur

https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83 8/18
2/7/2018 Limba română - Wikipedia

românești (în toate dialectele) sau cu corespondente în limba albaneză, despre care se crede că ar putea fi moștenite din
substratul limbii dace, multe dintre ele legate de viața pastorală (de exemplu: brânză, zer, mal, balaur; v. Listă de cuvinte
dacice). Unii lingviști au avansat ipoteza că albanezii ar fi daci neromanizați, care au emigrat din interiorul arealului sud-
est-european în regiunile de coastă. [41][42]

Potrivit unui alt punct de vedere, acest lexic nelatin (în mare parte având corespondență în lexicul albanez) nu este
neapărat de origine dacă, ci ar fi fost adus pe teritoriul României de păstori romanizați proveniți din Albania, Serbia,
Bulgaria și nordul Greciei, populația respectivă reprezentând stadiul incipient al poporului român. Această ipoteză este
contrazisă de concluziile unor lingviști, după care limba de substrat din care provine acest grup lexical aparte va fi fost, din
cauza unor elemente specifice, o limbă de tip satem, în timp ce limbile paleobalcanice vorbite în nordul Greciei erau de tip
centum. Unii lingviști au fost de părere că și limba iliră vorbită în antichitate pe teritoriul Albaniei de astăzi era o limbă
centum, însă cei mai mulți lingviști o clasifică astăzi drept limbă satem.

Se consideră că, aidoma limbii trace, limba dacă era de tip satem. Materialul lingvistic constituit din denumiri și resturi
lexicale este prea mic pentru a se trage o concluzie dacă era o limbă mai apropiată de limbile albaneze sau balto-slavice, ori
dacă făcea parte dintr-o subfamilie indoeuropeană distinctă.

Uniunea lingvistică balcanică


Articol principal: Uniunea lingvistică balcanică.
Deși cea mai mare parte a gramaticii și morfologiei românești se bazează pe cea a latinei vulgare, limba română prezintă
câteva trăsături specifice Balcanilor, care nu se găsesc în celelalte limbi romanice.

Limbile din această uniune lingvistică aparțin unor subfamilii distincte de limbi indo-europene: bulgara, slava, și sârba
sunt limbi slave, conform unei ipoteze albaneza este probabil o limbă traco-iliră[43] iar limba greacă formează propria
subfamilie.

Printre trăsăturile comune în cadrul acestei uniuni lingvistice se numără articolul hotărât enclitic, sincretismul cazurilor
genitiv și dativ, formarea timpurilor viitor și perfect, precum și evitarea infinitivului.

Limbile slave
Influența slavă a fost prima survenită în timpul formării limbii române, datorită migrației triburilor slave (care traversau
teritoriul României de astăzi). După unii autori, influența limbii slave s-a manifestat mai ales după introducerea
alfabetului chirilic (sfârșitul secolului al IX-lea), întrucât limba oficială la bulgari era limba greacă.[44] Este interesant
faptul că slavii au fost asimilați la nord de Dunăre [45], în timp ce au asimilat aproape complet populația romanizată sud-
dunăreană (vlahi).[46]

Influența slavă a continuat în Evul Mediu, în special prin folosirea limbii slavone bisericești, în scop liturgic și ca limbă de
cancelarie, până în secolul al XVIII-lea. Celelalte limbi învecinate (toate slave, cu excepția limbii maghiare) au influențat
româna.

Influența slavă se simte atât la nivel fonetic cât și lexical. Până la 20% din vocabularul limbii române este de origine slavă
(a iubi[47], glas[48], nevoie[49], prieten[50]). Totuși, multe cuvinte slave sunt arhaisme și se estimează că doar 10% din
lexicul românei moderne este de origine slavă.[51]

Alte influențe
Până în secolul al XIX-lea, româna a intrat în contact cu câteva limbi apropriate geografic de aceasta:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83 9/18
2/7/2018 Limba română - Wikipedia

germană (de exemplu: cartof < Kartoffel; bere < Bier; șurub < Schraube)
greacă (de exemplu: folos < ófelos; buzunar < buzunára; proaspăt < prósfatos)
maghiară (de exemplu: oraș < város; a cheltui < költeni; a făgădui < fogadni; hotar < határ; chip < kép)
turcă (de exemplu: cafea < kahve; cutie < kutu; papuc < papuç)

Neologisme
Începând cu secolul al XIX-lea multe neologisme împrumutate din alte limbi romanice, în special din franceză și italiană,
au pătruns în limba română (de exemplu birou, avion sau exploata). S-a estimat că aproximativ 38% din cuvintele
românești sunt de origine franceză sau italiană.

Câteva cuvinte de origine latină au pătruns în limba română de două ori, o dată în nucleul lexical (în vocabularul popular)
și ulterior ca neologisme. De obicei cuvântul popular este un substantiv, iar neologismul este adjectiv (de exemplu: frate /
fratern, apă / acvatic, deget/digital, simțământ/sentiment, înger/angelic, frig / frigid, ochi / ocular).

De aproximativ o sută cincizeci de ani au intrat în limbă și multe cuvinte împrumutate din engleză, precum gem (din jam),
interviu (interview), meci (match), tramvai (tramway), manager (manager). Aceste cuvinte primesc gen gramatical și se
acordă conform regulilor limbii române. Însă începând aproximativ din anul 1990, cuvintele englezești, în pofida
recomandărilor Academiei Române și a "legii Pruteanu"[52], nu mai îmbogățesc limba română primind gen gramatical și
acordându-se conform regulilor limbii[53], ci sunt folosite de mass-media și de populația din România în forma de origine,
ca în limbile abstand nescrise, precum mall („galerie comercială”), service („deservire”), computer („ordinator,
calculator”), forward („retransmitere”) sau attach („ataș”). Refuzul de a româniza cuvintele străine este socotit de autori
precum George Pruteanu o formă de snobism, ce judecă greșit adoptarea cuvintelor în formele române ca fiind arhaică.

Vocabular
Articol principal: Vocabularul limbii române

Structura etimologică a vocabularului românesc


Într-o lucrare de referință [54] echipa lui Marius Sala construiește vocabularul reprezentativ al limbii române[55],
cuprinzând 2581 de cuvinte.

Structura etimologică a acestuia se prezintă astfel:

Elemente romanice 71,66%, din care

30,33 % latinești moștenite


22,12 % franceze
15,26 % latinești savante
3,95 % italiene
formații interne 3,91 % (majoritatea fiind bazate pe etimoane latine)
slave total 14,17 %, din care

9,18 % slava veche


2,6 % bulgărești
1,12 % rusești
0,85 % sârbo-croate
0,23 % ucrainene
0,19 % poloneze

https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83 10/18
2/7/2018 Limba română - Wikipedia

germane 2,47 %
neogrecești 1,7 %
traco-dace de substrat 0,96 %
maghiare 1,43 %
turcești 0,73 %
englezești 0,07 % (în creștere)
onomatopee 0,19 %
origine incertă 2,71 %
Potrivit unei statistici anterioare, făcută de
lingvistul Dimitrie Macrea, compoziția
etimologică a 49.642 de cuvinte și variante
înregistrate în DLRM (Dicționarul limbii
romîne moderne, publicat în 1958) este
clasificabilă în 76 de grupe, dintre care numai 14
depășesc procentajul de 1 %. Elementele latine
20,02 %, slave vechi 7,98 %, bulgare 1,78 %,
bulgaro-sârbe 1,51 %, turce 3,62 %, maghiare
2,17 %, neogrecești 2,37 %, franceze 38,42 %,
latine literare 2,39 %, italiene 1,72 %, germane
1,77 %, onomatopeice 2,24 %, de origine
nesigură 2,73 %, de origine necunoscută 5,58 %.
Din cele 9.920 cuvinte latine numai 1.849 sunt
primite direct din latină, 8.071 constituie
derivate pe teren românesc de la rădăcini
aparținînd cuvintelor moștenite din latină.

Vocabularul reprezentativ după Marius Sala


Tot Macrea a făcut în 1942, în privința
etimologiei, o analiză statistică a poeziilor lui
Eminescu publicate antum. Elementele latine reprezintă 48 % din vocabularul folosit de poet, în circulație (sub raportul
frecvenței) procentul crescând la 83 %. Elementele slave reprezintă 16,81 %, în circulație numai 6,93 %. Macrea a conchis
că fizionomia lexicală este latină în proporție asemănătoare cu aceea a limbii franceze, după ce a comparat cu examenul
statistic al vocabularului poetului Paul Verlaine.

Semnificativ pentru criteriul circulației cuvintelor este și studiul (din 1937) al lui D. R. Mazilu, Luceafărul lui Eminescu
(Expresia gândirii, text critic și vocabular, în care autorul conchide că 13 din 98 de strofe ale poemului sunt alcătuite din
cuvinte de origine latină. Întregul poem conține 529 de cuvinte-titlu sau unități lexicale distincte, dar multe se repetă sub
diferite forme gramaticale. Numărul aparițiilor concrete (cuvinte-text) se ridică la cifra de 1.908, dintre care 1.688 de
origine latină, 144 slave și 76 de origini diverse.[56] Elementul latin moștenit constituie baza lexicului românesc în
circulație, elementul lui invariabil mai ales ca frecvență.[57]

Cercetări mai recente ridică procentajul elementelor autohtone în vocabularul reprezentativ al limbii române la 1,43% [58]

Gramatică
Articol principal: gramatica limbii române.
Substantivele românești se declină în funcție de gen (feminin, masculin și neutru), număr (singular și plural) și caz
(nominativ/acuzativ, dativ/genitiv și vocativ). Articolul, asemenea adjectivelor și pronumelor, se acordă în gen și număr
cu substantivul pe care îl determină.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83 11/18
2/7/2018 Limba română - Wikipedia

Româna este singura limbă romanică în care articolul hotărât este enclitic, adică este atașat la sfârșitul substantivului.
Articolele au evoluat din pronumele demonstrative din limba latină.

Româna are patru conjugări verbale. Verbele pot fi puse la patru moduri personale, și anume (indicativ, conjunctiv,
condițional-optativ și imperativ și patru moduri impersonale (infinitiv, gerunziu, supin și participiu).

Sunete
Articol principal: fonologia limbii române.
Limba română folosește șapte vocale: /a/, /e/, /i/, /o/, /u/, /ə/ și /ɨ/. În plus, vocalele /ø/ și /y/ apar foarte rar în unele
cuvinte de origine străină, încă neasimilate.

La sfârșitul cuvintelor, după consoane (rar în interiorul cuvintelor) poate apărea un /i/ scurt non-silabic, care se
marchează în AFI cu /ʲ/ și este pronunțat ca o palatalizare a consoanei precedente. Un sunet similar, terminația u surd,
exista în româna veche, dar a dispărut cu timpul în limba standard.

Există de asemenea 4 semivocale și 20 de consoane.

Diftongi
Diftongi descendenți: ai, au, ei, eu, ii, iu, oi, ou, ui, ăi, ău, îi, îu
Diftongi ascendenți: ea, eo, ia, ie, io, iu, oa, ua, uă

Triftongi
cu vocala intercalată între două semivocale: eai, eau, iai, iau, iei, ieu, ioi, iou, oai.
cu două semivocale în fața vocalei: eoa, ioa.

Evoluții fonetice
Datorită izolării, evoluția fonetică a românei este diferită de a celorlalte limbi romanice, dar seamănă întrucâtva cu cea
italiană, de exemplu prin evoluția grupării [kl] în (lat. clarus > rom. chiar, ital. chiaro) și cea dalmată, de exemplu prin
evoluția grupării [gn] în [mn] (lat. cognatus > rom. cumnat, dalm. comnut).

Principalele schimbări fonetice constau în:

apariția diftongilor vocalelor e, i, o

lat. cera > rom. ceară


lat. sole > rom. soare

iotacism [e] → [i]

lat. herba > rom. iarbă

consoanele velare ([k], [g]) → consoane labiale ([p], [b], [m])

lat. octo > rom. opt


lat. lingua > rom. limbă
lat. signum > rom. semn
lat. coxa > rom. coapsă

rotacism [l] → [r]


https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83 12/18
2/7/2018 Limba română - Wikipedia

lat. caelum > rom. cer

consoanele alveolare [d] și [t] se palatalizează în [dz]/[z] și respectiv [ts] înainte sunetelor [e] și [i]

lat. deus > rom. zeu


lat. tenem > rom. ține

Ortografie
Articole principale: ortografia limbii române și alfabetul limbii române.
În principiu, limba română are o ortografie fonemică. Cu toate acestea, ortografia contemporană prezintă o serie de
excepții de la principiul fonetic.

Istoric
Limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau vechi „rune“ europene, alfabete latine, grecești, glagolitice, paleo-
slave, alfabete de tranziție și în final din nou latine.

Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române, au existat multe păreri contradictorii.
Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae, scrisă în 1716 în limba latină, afirma că s-a scris cu litere latine până la
Conciliul de la Florenta (1432), așadar încă peste 400 de ani după schisma de la 1054. Domnitorul Alexandru cel Bun,
sfătuit de mitropolitul său, ar fi poruncit arderea cărților și textelor scrise până atunci cu litere latine, introducând, în loc,
alfabetul chirilic și limba slavă, pentru a împiedica răspândirea catolicismului în țară. Mihail Kogălniceanu, un mare
istoric și cărturar român, a susținut aceeași teză, la 1838, în revista Alăuta Românească.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, învățați ca Timotei Cipariu, episcopul Melchisedec Ștefănescu, Bogdan
Petriceicu Hașdeu, Dimitrie Onciul și alții au afirmat că limba slavă a fost introdusă în țările române înainte de Conciliul
de la Florența, respectiv în secolele X-XII, după creștinarea bulgarilor, aducând în acest sens argumente și izvoare de
ordin filologic și istoric.

Primele documente românești, care au ajuns până la noi, erau toate scrise cu ajutorul alfabetului chirilic, datorită
influențelor limbii slavone (limba slavă bisericească), care era folosită ca limbă de cult și de cancelarie în spațiul balcanic
în secolele XI - XVII. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, învățații Școlii Ardelene, remarcând originea latină a limbii
române, au început implementarea alfabetului latin. Alfabetul chirilic a continuat să fie folosit până în anii 1860, când
limba română a început să fie reglementată oficial.

La început, alfabetul latin folosit pentru limba română avea ca litere cu


diacritice următoarele: â, é, ó, î și ç.

á se folosea în cuvinte monosilabice de obicei, pentru a deosebi ă de a.


â se folosea doar în cuvintele în care sunetul â apărea în interiorul
cuvintelor, în afara unei nazalizări, dar unde etimologic trebuia să apară
un a. Astfel, se scria „câtu“, însă „cantecu“ (fără semn diacritic), căci e
vorba de o vocală nazală.
î se folosea doar în cuvintele în care sunetul î apărea la începutul sau în Taste românești pe tastatura unui
interiorul cuvintelor, în afara unei nazalizări, dar unde etimologic trebuia să laptop
apară un i sau un e. Astfel, se scria „a urî“, însă „vent“ (nu „vînt“, nici
„vânt“), căci e vorba de o vocală nazală.
é și ó apar ca vocale tipic ardelene, corespunzând lui è din limba franceză și respectiv lui å din limbile nordice. În alte
regiuni acestea se pronunță drept diftongi ea și oa.
ç corespundea sunetului ț, atunci când acesta apărea independent de vocala i și etimologic provenea din c latinesc.
Astfel, se scria „faça“ (față) și „Ióniçe“ (Ioniță) datorită formei latine Ioannicius, însă „tiéra“ (țară).
https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83 13/18
2/7/2018 Limba română - Wikipedia

În rest, regulile de citire erau destul de simple.

Un a la capăt de cuvânt se citea ă.


Un an sau in sau en se citea în.
Pentru a citi a înaintea unui n, se scria nn. De pildă, „manna“ (pentru a citi „mană“), spre a se deosebi de „mana“
(mână).
Pentru a deosebi un ă final (forma feminină nearticulată) de un a final (forma articulată), se punea un apostrof:
„viéti'a“ (viața), pentru a se deosebi de forma nearticulată „viétia“ (viață).
che și chi se citeau ca în ziua de azi, însă ch înaintea altor caractere decât e și i se citea ca în limba latină. Uneori,
ch se scria din motiv pur etimologic, fără prea multă grijă de pronunțare. Astfel, se scria: „Christos“, „chrestin“,
„chrisantéma“, „stich“.
di se citea z sau dz, ti se citea ț. La fel, existau ca în ziua de astăzi grupurile ce, ci, ge, gi.
k înlocuia uneori qu din latină, pentru numele proprii. Astfel se scria: „Kiriniu“ (Quirinius).
sc se scria etimologic, ceea ce corespunde pronunțărilor bănățene sau bistrițene. Exemplu: „Bucuresci“.
u final, mut sau citit, se scria, ca în siciliană și corsicană.
Etimologic, se folosea caracterul y pentru numele de orașe sau de persoane, însă nu și pentru substantive. Astfel, se
scria: „Cyril“, „Myra“, dar totodată: „cirilic“, „santul mir“.
formele scurte ale pronumelui personal în acuzativ se lipeau de cuvântul precedent: „Apoilu intréba.“ (Apoi îl
întreabă.)
Scrierile din acest timp, datorită rolului școlii ardelene, aveau forme tipice ardelene: „acmu“, „tipu“, „resfaçu“, pentru
„acum“, „chip“, „desfătare“. Principiul ortografic era cel folosit în limba neerlandeză: scriem toți la fel, dar fiecare
pronunță ca în regiunea sa.

Mai târziu s-au adăugat alte glife sau litere cu semne diacritice: ă, à, ḑ, ě, ê, ș, ț, ů, precum și diftongii ea și oa; s-au scos
á, ç. S-au modificat și regulile ortografice.

Pe urmă, treptat, s-a scos ê, apoi ů. În cele din urmă s-a introdus ortografia fonetică.

Înainte de 1989, în RSS Moldovenească se folosea o versiune specială a alfabetului chirilic. Legea cu privire la folosirea
limbilor pe teritoriul republicii (septembrie 1989) a confirmat revenirea la alfabetul românesc pe bază latină.

Româna liturgică
Articol principal: româna liturgică.
Anumite cuvinte creștine românești (Domn, „a mărturisi“, „a ierta“) sunt unice pentru română, între limbile romanice.

Crezul primelor sinoade ecumenice, cel din 325 de la Niceea, și cel din 381 de la Constantinopol este rostit până azi
neschimbat, prin cuvinte cu etimologii latine. Mai concret, el nu a fost niciodată tradus în limba română, însă el a evoluat,
deodată cu limba română.

Odată cu introducerea ritului bizantin și a limbii slavone în cult, prin anul 990, limba română liturgică s-a slavizat
puternic, îndeosebi în terminologia oficială, dar anumite cuvinte vechi s-au păstrat în limbajul poporului. Românii au
păstrat - în limbă - și anumite caracteristici ale vechiului rit galic în folosință până atunci. De aceea, diaconul Coresi,
precum și episcopul de la Muncaciu, Vasile Tarascovici în 1646, au îmbogățit un lexic dogmatic și liturgic deja foarte
amplu, tocmai pentru a ușura folosirea limbii române în biserică. Biblia de la București, sau Biblia lui Șerban, este un
monument de limbă română liturgică. Totuși, dat fiind faptul că Ardealul a fost primul a fi săvârșit slujbele în limba
română, aici s-a oprit pierderea termenilor vechi romani și înlocuirea lor cu termeni slavi. Unirea bisericii din Transilvania
cu Roma în 1698 a determinat o scindare între termenii liturgici folosiți în Vechiul Regat (de origine slavă) și cei folosiți în
Transilvania (de origine latină).

https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83 14/18
2/7/2018 Limba română - Wikipedia

Coduri internaționale SIL și ISO 639-x


Standardul internațional etnologic ISO 639 conferă limbii române codurile ro (ISO 639-1), rum (ISO 639-2/B), și mai
recent ron (conform ISO 639-2/T). Limbii moldovenești i-au fost atribuite codurile mo și respectiv mol scoase din
utilizare din 2008, fiind înlocuite cu codurile ISO românești.

Note
9. ^ LEGEA PARLAMENTULUI REPUBLICII MOLDOVA
1. ^ Ethnologue raportează 23,6 milioane vorbitori cu privire la functionarea limbilor vorbite pe teritoriul.
(raportul de limbă (http://www.ethnologue.com/languag RSS Moldovenesti Nr.3465-XI din 01.09.89 Vestile
e/ron)), plasând limba română pe locul 40 („Summary nr.9/217, 1989 (http://www.regione.taa.it/biblioteca/mino
by language size” (http://www.ethnologue.org/ethno_do ranze/moldova1.pdf)
cs/distribution.asp?by=size)). În schimb Uniunea Latină
raportează 28 de milioane de vorbitori de limbă 10. ^ Kogan Page 2004, p 291 ; IHT, 16 June 2000, p. 2 ;
română, dintre care 24 milioane ca limbă maternă: Dyer 1999 , 2005
Uniunea Latină - Odiseea limbilor: ro (http://dpel.unilat.o 11. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun
rg/DPEL/Creation/Odyssee/5.ro.asp), es (http://dpel.unil text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite
at.org/DPEL/Creation/Odyssee/5.es.asp), fr (http://dpel. Moldova
unilat.org/DPEL/Creation/Odyssee/5.fr.asp), it (http://dp 12. ^ a b „Legea nr. 546 privind aprobarea Concepției
el.unilat.org/DPEL/Creation/Odyssee/5.it.asp), pt (http:// politicii naționale a Republicii Moldova (http://lex.justice.
dpel.unilat.org/DPEL/Creation/Odyssee/5.pt.asp) md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=312846&la
2. ^ „Uniunea Latină - Româna (http://unilat.org/DPEL/Pro ng=1)”. Dispoziții generale.
motion/L_Odyssee_des_langues/Roumain/ro)”. http://lex.justice.md/viewdoc.php?
http://unilat.org/DPEL/Promotion/L_Odyssee_des_langue action=view&view=doc&id=312846&lang=1.
3. ^ „Tabelul 5. Populația stabilă după principalele limbi 13. ^ „Specialiștii spun: limba moldovenească nu există (htt
materne la recensământul din anul 2011 - Rezultate p://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Specialistii-m
Preliminare (http://www.recensamantromania.ro/wp-con oldoveneasca-exista-limba-nu_0_112788791.html)”.
tent/uploads/2012/08/TS5.pdf)”. Adevărul. 8 septembrie 2009.
http://www.recensamantromania.ro/wp- http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Specialistii-
content/uploads/2012/08/TS5.pdf. moldoveneasca-exista-limba-nu_0_112788791.html.
4. ^ Conform Statistical Abstract of Israel 1993 erau 14. ^ „Gardianul: Limba moldovenească a fost scoasă de
250 000 de vorbitori de limbă română în Israel, la o americani din codurile ISO (http://www.gardianul.ro/Lim
populație de 5 548 523 de persoane (recensământ ba-moldoveneasca-a-fost-scoasa-de-americani-din-cod
1995). urile-ISO-s123976.html)” (în română).
5. ^ Relatări despre aproximativ 300 000 de evrei care au http://www.gardianul.ro/Limba-moldoveneasca-a-fost-
părăsit România după al Doilea Război Mondial (http:// scoasa-de-americani-din-codurile-ISO-s123976.html.
www.eurojewcong.org/ejc/news.php?id_article=110) Accesat la 8 noiembrie 2008.
6. ^ Arabii din Romania, radiografie completa (http://www. 15. ^ U.S. Library of Congress: „Moldova - Language,
evz.ro/detalii/stiri/arabii-din-romania-radiografie-complet religion, and culture“ (http://countrystudies.us/moldova/
a-680442.html), 27 aprilie 2005, Evenimentul zilei, 16.htm) (Moldova - Limbă, religie și cultură)
accesat la 7 iulie 2012 16. ^ Special Eurobarometer 243 / Wave 64.3, Europenii și
7. ^ „Milioane de români pe drumul emigrării“ (http://web.a limbile lor; Tabelul D48T: „Limbi pe care le vorbiți
rchive.org/web/20041025024030/http://www.expres.ro/t îndeajuns de bine pentru a întreține o conversație“ (htt
opstory/?news_id=154270http://web.archive.org/web/2 p://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_243_
0041025024030/http://www.expres.ro/topstory/?news_i en.pdf), publicat în februarie 2006
d=154270), apărut în Evenimentul Zilei, pe 10 mai 17. ^ Dan Chiachir: „Cursuri de perfecționare“ (http://www.z
2004. iua.net/display.php?id=183071&data=2005-08-19&ziua
8. ^ „Textul Declarației de Independență prevalează în =f08bdeacd2583ee59a42d5f08d1fba7e) publicat în
raport cu textul Constituției (Sesizările nr. 8b/2013 și Ziua, ediția de vineri, 19 august 2005
41b/2013) (http://www.constcourt.md/libview.php?l=ro&i 18. ^ Institutul Limbii Române: Date referitoare la predarea
dc=7&id=512&t=/Prezentare-generala/Serviciul-de-pres Limbii române în străinătate (http://ilr.ro/plr.php?lmb=1)
a/Noutati/Textul-Declaratiei-de-Independenta-prevaleaz 19. ^ Uniunea Latină în colaborare cu Funredes: „Limbile și
a-in-raport-cu-textul-Constitutiei-Sesizarile-nr-8b2013-si culturile pe Internet 2007“ (http://dtil.unilat.org/LI/2007/r
-41b2013)”. Curtea Constituțională a Republicii o/resultados_ro.htm)
Moldova. http://www.constcourt.md/libview.php?
20. ^ „Limbile și culturile pe Internet 2007”, tabelul 4 -
l=ro&idc=7&id=512&t=/Prezentare-generala/Serviciul-
Prezența ponderată 11/2007 (http://dtil.unilat.org/LI/200
de-presa/Noutati/Textul-Declaratiei-de-Independenta-
7/ro/resultados_ro.htm)
prevaleaza-in-raport-cu-textul-Constitutiei-Sesizarile-nr-
8b2013-si-41b2013. Accesat la 5 decembrie 2013. 21. ^ „Numărul domeniilor.ro s-a dublat, ajungând la
85 000“ (http://web.archive.org/web/20070926231453/w
https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83 15/18
2/7/2018 Limba română - Wikipedia

ww.mdi.gov.md/it_digest_md/3555/), publicat pe situl Thalmus, Carmen Istoricum, Cibinii, 1779, p. 11 – 12


web al Ministerului Dezvoltării Internaționale din 33. ^ "qui eorum lingua Romini ab Romanis, nostra
Republica Moldova la 1 februarie 2005 Walachi, ab Italis appellantur" St. Orichovius, Annales
22. ^ „470 subdomenii au fost înregistrate, în domeniul polonici ab excessu Sigismundi, in I. Dlugossus,
.md“ (http://web.archive.org/web/20070926231552/ww Historiae polonicae libri XII, col 1555
w.mdi.gov.md/news_itmd_md/5215/), publicat pe situl 34. ^ „...Valacchi, qui se Romanos nominant...„ “Gens quae
web al Ministerului Dezvoltării Internaționale din ear terras (Transsylvaniam, Moldaviam et
Republica Moldova la 23 noiembrie 2005 Transalpinam) nostra aetate incolit, Valacchi sunt,
23. ^ Dumitru Piceava, Aromânii Documentar: „Limba eaque a Romania ducit originem, tametsi nomine longe
aromână nu poate fi socotită ca un dialect al limbii alieno...“ De situ Transsylvaniae, Moldaviae et
daco-române. Ca să fie socotită ca dialect trebuie să Transaplinae, in Monumenta Hungariae Historica,
îndeplinească cel puțin două condiții: dialectul aromân Scriptores; II, Pesta, 1857, p. 120
și cel daco-român trebuie să fie produsul unui singur 35. ^ "Valachos...dicunt enim communi modo loquendi: Sie
popor și să trăiască în același loc; să aibă aceeași noi sentem Rumeni: etiam nos sumus Romani. Item:
istorie“ [1] (http://www.revistapolemica.ro/identitati.html) Noi sentem di sange Rumena: Nos sumus de sanguine
24. ^ Dicționar Enciclopedic, vol. I, Editura Enciclopedică Romano" Martinus Szent-Ivany, Dissertatio
București, 1993, p. 116: Aromân, -ă [...] (Substantivat, Paralimpomenica rerum memorabilium Hungariae,
f.) Dialect al limbii române, vorbit de aromâni Tyrnaviae, 1699, p. 39
36. ^ Palia de la Orăștie (1581 – 1582), Bucuresti, 1968
Hristu Cândroveanu: „Aromânii, prin urmare,
sunt români si vorbesc un dialect românesc“ (htt 37. ^ Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, p. 133-
p://www.agonia.ro/index.php/essay/124323) 134
38. ^ Eugen Munteanu. Dinamica istorică a cultivării
25. ^ „UNESCO Red Book on Endagered Languages“ (htt instituționalizate a limbii române, în “Revista română”,
p://www.helsinki.fi/~tasalmin/europe_index.html#state) Iași, anul IV, nr. 4 (34), decembrie 2003, p. 6 (I), nr. 1
(Cartea Roșie UNESCO pentru limbi pe cale de (35), martie 2004, p. 7 (II); nr. 2, iunie 2004, p. 6 (III); nr.
dispariție) 3, octombrie 2004, p. 6 (IV); nr. 4 (38), decembrie 2004,
p. 6 (V). Accesat la 11 mai 2016 la
26. ^ "Limba noastră cea frumoasă" este imnul Republicii
https://www.academia.edu/12163793/Dinamica_istoric%C
Moldova
.
27. ^ Ștefan Pascu, Documente străine despre români, ed.
39. ^ Edwards, I. E. S.; Gadd, C. J.; Hammond, N. G. L.
Arhivelor statului, București 1992, ISBN 973-95711-2-3
(1970). Cambridge ancient history. Cambridge
28. ^ Tranquillo Andronico în Endre Veress, Fontes rerum [England]: Cambridge University Press. p. 840. ISBN
transylvanicarum: Erdélyi történelmi források, 978-0-521-07791-0
Történettudományi Intézet, Magyar Tudományos
40. ^ Bolovan & Treptow 1997, p. 10-11.
Akadémia, Budapest, 1914, S. 204 (http://www.google.
de/books?num=100&hl=en&as_brr=0&id=a3UDAAAAM 41. ^ Milewski 1969, p. 306.
AAJ&dq=Veress+Endre&q=Romanos+vocant&pgis=1# 42. ^ Antoniewicz 1966, p. 12.
search) 43. ^
29. ^ "...si dimandano in lingua loro Romei...se alcuno http://en.wikipedia.org/wiki/Classification_of_Thracian#Alb
dimanda se sano parlare in la lingua valacca, dicono a 44. ^ Denis Zakythinos, ΒΥΖΑNCE ÉTAT NATIONAL OU
questo in questo modo: Sti Rominest ? Che vol dire: MULTI - NATIONAL ? EKT, Αthenes 1981, p.35
Sai tu Romano ?..." în: Claudiu Isopescu, Notizie
45. ^
intorno ai romeni nella letteratura geografica italiana del
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Slavi#Asimilarea_slavilo
Cinquecento, în Bulletin de la Section Historique, XVI,
1929, p. 1- 90 46. ^ http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Slavi
30. ^ “Anzi essi si chiamano romanesci, e vogliono molti 47. ^ http://dexonline.ro/definitie/iubi/15836
che erano mandati quì quei che erano dannati a cavar 48. ^ http://dexonline.ro/definitie/glas/10643
metalli...” în: Maria Holban, Călători străini despre Țările 49. ^ http://dexonline.ro/definitie/nevoie/50149
Române, București, Editura Stiințifică, 1970, vol. II,
p.158 – 161 50. ^ http://dexonline.ro/definitie/prieten/35786
31. ^ "Tout ce pays: la Wallachie, la Moldavie et la plus part 51. ^ Uwe Hinrichs: Handbuch der Südosteuropa-Linguistik
de la Transylvanie, a esté peuplé des colonies 52. ^ legea Pruteanu (http://www.pruteanu.ro/5legea-TOT.h
romaines du temps de Trajan l’empereur… Ceux du tm) pruteanu.ro
pays se disent vrais successeurs des Romains et 53. ^ Doar o vorbă să-ți mai spun - Aprecieri critice (http://w
nomment leur parler romanechte, c'est-à-dire romain … ww.pruteanu.ro/4doarovorba/aprecieriDOV.htm)
" în Voyage fait par moy, Pierre Lescalopier l’an 1574 pruteanu.ro
de Venise a Constantinople, în: Paul Cernovodeanu, 54. ^ Marius Sala (coord), Mihaela Bîrlădeanu, Maria
Studii și materiale de istorie medievală, IV, 1960, p. 444 Iliescu, Liliana Macarie, Ioana Nichita, Mariana Ploae-
32. ^ "Ex Vlachi Valachi, Romanenses Italiani,/Quorum Hanganu, Maria Theban, Ioana Vintilă-Rădulescu
reliquae Romanensi lingua utuntur.../Solo Romanos Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice, Editura
nomine, sine re, repraesentantes./Ideirco vulgariter Științifică și Enciclopedică, București, 1988
Romuini sunt appelanti", Ioannes Lebelius, De opido

https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83 16/18
2/7/2018 Limba română - Wikipedia

55. ^ Vocabularul reprezentativ diferă de vocabularul Avram, Grigore Brâncuș, Gheorghe Bulgăr, Georgeta
fundamental (VF) și de fondul principal lexical (FP). Cf. Ciompec, Ion Diaconescu, Rodica Bogza-Irimie, Flora
SCL (Studii și cercetări lingvistice), an XXVII (1976), nr. Șuteu, Sinteze de limba română, București, 1984, p.15-
1, p. 61-66 și SCL (1974) nr. 3, p. 247. Cf. Theodor 17
Hristea, Structura generală a lexicului românesc, în: 57. ^ Constant Maneca, în: SCL XVII (1966), nr. 6, p. 631
Theodor Hristea (coord.), Mioara Avram, Grigore 58. ^ Acad. Gheorghe Mihăilă despre cele patru dialecte
Brâncuș, Gheorghe Bulgăr, Georgeta Ciompec, Ion ale limbii române (http://www.ziua.net/display.php?id=1
Diaconescu, Rodica Bogza-Irimie, Flora Șuteu, Sinteze 92664&data=2006-01-30) în: Discurs de recepție la
de limba română, București, 1984, p. 13 Academia Română
56. ^ Theodor Hristea, Structura etimologică a lexicului
românesc modern, în: Theodor Hristea (coord.), Mioara

Bibliografie
Stelian Brezeanu (1999), Romanitatea orientală în Evul Mediu. De la cetățeni romani la națiunea medievală. Editura
All Educational, Seria All Istoric, CIP Biblioteca Națională 94 (37)"04/14", ISBN 973-684-062-2
Michael Metzeltin, Gramatică explicativă a limbilor romanice. Sintaxă și semantică, Iași, Editură Unversității Alexandru
Ioan Cuza, 2011
Introducere în fonetica istorică a limbii române, Florica Dimitrescu, 1967
Contribuții la istoria limbii române vechi, 1973
Introducere în morfosintaxa limbii române, Florica Dimitrescu, 1974
Istoria limbii române, Florica Dimitrescu, 1978
Testi romeni antichi, Florica Dimitrescu

Lectură suplimentară
Istoria limbii române literare: De la origini pînă la începutul secolului al XIX-lea, Alexandru Rosetti, Boris Cazacu, Liviu
Onu, Editura "Minerva,", 1971
Vocabularul autohton al limbii române, Grigore Brâncuș, Editura Științifică și Enciclopedică, 1983

Vezi și
Elemente problematice ale limbii române
Conexiuni între limba română și limba bulgară
Limba protoromână sau limba română primitivă
Limbă (comunicare)
Limbă standard
Academia Română
Academia de Științe a Moldovei
Transliterarea limbii române din scrierea „moldovenească” în cea latină
Gramatica limbii române
Românime
Românii din Voivodina
Ziua Limbii Române (31 august)
Olimpiada internațională în limba română

Legături externe
Ethnologue (http://www.ethnologue.com/show_language.asp?code=RUM) (Coduri lingvistice, în engleză)
Codurile SIL și ISO 639-x (http://www.ethnologue.com/show_iso639.asp?code=ron) (în engleză)
Etimologii indo-europene reconstituite de Julius Pokorny (http://flaez.ch/cgi-bin/pok.pl) (în germană)

https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83 17/18
2/7/2018 Limba română - Wikipedia

Vastă dar incompletă descriere a problematicii Romaniei bizantine prin The Vlach Connection (http://www.friesian.co
m/decdenc2.htm) (în engleză)
Istro-română (http://www.istrianet.org/istria/linguistics/istrorumeno/) (în engleză)
Proiectul dicționarului etimologic indo-european (http://www.indo-european.nl) (texte în neerlandeză și engleză, gif-uri
sau UTF-8, la alegere)
O foaie a românilor din Ungaria (http://www.foaia.hu)
Conviețuirea (http://www.jgytf.u-szeged.hu/tanszek/roman/kiadvany.htm)
Lucrări referitoare la limba română vorbită (http://www.etc.tuiasi.ro/sibm/romanian_spoken_language/ro/lista_lucrari.ht
m)
Limba română din perspectiva integrării europene (http://www.unibuc.ro/ro/limba_romn_din_perspectiva_integrrii_eur
opene)
Reguli și convenții specifice limbii române (http://publications.europa.eu/code/ro/ro-4000000.htm)
Luteranismul, calvinismul și introducerea limbii române în bisericile din Ardeal (http://www.unibuc.ro/CLASSICA/luterc
alvin/untitled.pdf)
Literatura peregrinilor (http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/literatura-peregrinilor-2351.htm), 12 februarie 2007,
Carmen Dragan, Jurnalul Național
Academia și problemele limbii române (http://jurnalul.ro/special-jurnalul/academia-si-problemele-limbii-romane-56483
7.html), 13 ianuarie 2011, Acad. Marius Sala, Jurnalul Național
Româna și limbile neolatine (http://adevarul.ro/cultura/patrimoniu/romana-limbile-neolatine-1_519f1538c7b855ff56202
b49/index.html), 24 mai 2013, Dan Caragea, Adevărul
Sigle, bibliografie, lucrări de referință și izvoare (http://media.lit.uaic.ro/catedra/hiper/Gafton_Hiper_17.pdf),
media.lit.uaic.ro
Morfologia limbii române (http://usch.md/Documents/Note%20de%20curs/Filologie%20Romana/Morfologia%20limbi
i%20rom%C3%A2ne_doc.pdf), V. Axenti, Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, 2007,
usch.md
Graiuri

Fiecare român pe accentul lui piere (http://www.evz.ro/detalii/stiri/fiecare-roman-pe-accentul-lui-piere-909251.html),


16 octombrie 2010, Mihnea-Petru Pârvu, Evenimentul zilei
Cum vorbesc românii: de la graiul dulce al moldovenilor, molcomul ardelenilor și „fruncea“ bănățenilor la „miticismele“
bucureștenilor (http://adevarul.ro/news/societate/cum-vorbesc-romanii-graiul-dulce-moldovenilor-molcomul-ardelenilor
-fruncea-banatenilor-miticismele-bucurestenilor-1_51446ba500f5182b85155416/index.html), 16 martie 2013,
Corespondenți „adevărul”, Adevărul
Presa în România

Presa, de la Heliade la Cristoiu (http://www.evz.ro/detalii/stiri/presa-de-la-heliade-la-cristoiu-404680.html), 12 iunie


2006, Evenimentul zilei

Dicționare
dexonline: Dicționare ale limbii române (http://dexonline.ro/) transpuse pe Internet
DexOnline: Dicționar al limbii române (http://dexonline.net/) - varianta instant

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Limba_română&oldid=11712983

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 9 ianuarie 2018, ora 12:25.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83 18/18