Conform art. 16 lit.

g din Noul Cod de Procedura Penala, actiunea penala nu poate fi pusa in

miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata, daca a intervenit impacarea ori
a fost incheiat un acord de mediere in conditiile legii (Legii medierii n.n.). Asadar, impacarea si
acordul de mediere sunt doua institutii procesual penale care duc la incetarea procesului penal, in
anumite conditii. Conditiile impacarii sunt stipulate in art. 159 din Noul Cod Penal, iar
conditiile Acordului de Mediere in materie penala sunt stipulate la articolele 67-70 coroborate
cu art. 56 din Legea Medierii nr. 192/2006.

Asa cum art. 16 din Noul Cod Penal stipuleaza, impacarea si acordul de mediere sunt doua
institutii diferite, avand regimuri si naturi juridice diferite, fiind asemanatoare doar in ceea ce
priveste efectul lor in procesul penal, si anume incetarea procesului penal. Tot acelasi articol
stipuleaza ca acordul de mediere trebuie sa fie incheiat in conditiile legii, fiind vorba de Legea
Medierii nr. 192/2006.

A. Impacarea Penala

Impacarea este o institutie penala binecunoscuta practicienilor dreptului, fiind aplicata si in

vechile reglementari penale.
Conditiile impacarii in noua legislatie penala sunt:
1. aceasta poate interveni in cazul infractiunilor urmarite din oficiu, daca legea o prevede expres;
2. inlatura raspunderea penala si stinge actiunea civila;
3. impacarea trebuie sa fie totala, neconditionata, absoluta, expresa si directa intre suspect si
persoana vatamata. Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 27/2006 stipuleaza ca
„incetarea procesului penal in cazul infractiunilor pentru care impacarea partilor inlatura
raspunderea penala poate fi dispusa de instanta numai atunci cand aceasta constata nemijlocit
acordul de vointa al inculpatului si al persoanei vatamate de a se impaca total, neconditionat si
definitiv, exprimat in sedinta de judecata de aceste parti, personal sau prin persoane cu mandat
special, ori prin inscrisuri autentice.”;
4. are efecte daca este facuta pana la citirea actului de sesizare a instantei;
5. la persoanele fara capacitate de exercitiu, impacarea se face exclusiv de reprezentantii lor
legali, iar la persoanele cu capacitate de exercitiu restransa, doar cu incuviintarea persoanelor
prevazute de lege;
6. persoana juridica se poate impaca prin reprezentant legal ori conventional.

Fata de neconstitutionalitatea[1] impacarii privind posibilitatea ei pana la actul de sesizare a

instantei, punctul meu de vedere este ca, de vreme ce partile, in cazurile unde este permisa
impacarea, au posibilitatea medierii, liberul acces la justitie si egalitatea in fata legii sunt
acoperite. Acest lucru pentru ca partile au in continuare posibilitatea inlaturarii raspunderii
penale prin acordul de mediere, acord ce e posibil la infractiunile unde unde este permisa
impacarea, efectele acordului de mediere fiind intocmai cu ale impacarii: incetarea procesului
penal. Cu alte cuvinte, pana la sesizarea instantei au si dreptul la impacare si dreptul la mediere,
dupa sesizarea instantei au dreptul doar la mediere, deci este posibila doar medierea, posibilitatea
fiecarui inculpat de a gasi o solutie amiabila la conflict dupa ce procesul penal intra in faza de
judecata fiind lasata doar prin mediere, deci prin mijlocirea unei persoane autorizate ca mediator.
Probabil legiuitorul a vrut sa instituie o procedura autorizata care sa aiba ca efect protejarea
persoanelor vatamate atunci cand se demareaza judecata, deci cand tensiunile dintre inculpat si
persoana vatamata cresc (procedura in fata instantei este publica si directa), condamnarea fiind
mai aproape, inculpatii au tendinta de a pune presiune pe persoanele vatamate pentru impacare.
Tocmai din acest motiv, cred eu, s-a instituit medierea penala ca unica posibilitate dupa sesizarea
instantei, ca negocierea unei solutii amiabile la conflictul penal sa aibe loc intr-un cadru
organizat si autorizat, neutru si independent, fara amenintari ori sicane, fara presiuni ale
inculpatului, intr-o atmosfera care sa duca la o solutie amiabila sustenabila si deplin
multumitoare pentru fiecare din partile conflictului penal.

B. Medierea Penala

Acordul de mediere este o cauza care duce la incetarea procesului penal, conform art. 16 lit. g
din Noul Cod Procedura Penala, distinct net de impacare. Distinctia fata de impacare survine din
faptul ca acordul de mediere este urmare a unei proces de mediere, proces ce se desfasoara in
baza unor proceduri de mediere clar stipulate in Legea Medierii nr. 192/2006. Asadar, conditiile
acordului de mediere sunt stipulate in Legea medierii, conditiile impacarii in Noul Cod Penal.
Procesul de mediere penala – proces ce are ca obiect conflicte ce in acelasi timp sunt si fapte
penale – are regulile si conditiile stabilite de Legea Medierii.

Conditiile de procedura a medierii penale sunt:

1. medierea penala poate fi desfasurata doar de un mediator autorizat in baza legii de care
amintim;
2. medierea penala poate fi desfasurata doar in cadrul unei proceduri profesionale ce incepe prin
solicitarea medierii prin contractul de pregatire a medierii, expedierea unei invitatii la mediere,
discutarea despre mediere cu toate persoanele implicate in conflictul penal, semnarea
contractului de mediere, intocmirea procesului-verbal de inchidere a medierii si, ulterior, daca s-
a ajuns la o intelegere, a acordului de mediere. Doar un mediator autorizat si activ poate
desfasura o mediere cu etapele acesteia;
3. medierea penala se poate desfasura doar cu respectarea drepturilor persoanelor implicate.
Dreptul la asistenta juridica ori la un interpret este garantat de lege, si acolo unde este
obligatoriu, dar nu a fost pus in discutie si medierea a avut loc fara participarea avocatului partii
– acolo unde este obligatorie asistenta juridica, acest fapt duce la nulitatea medierii si implicit a
tuturor actelor de mediere intocmite de mediator;
4. in urma medierii, mediatorul este obligat sa transmita procesul-verbal de finalizare a medierii
si acordul de mediere organului judicar unde se afla dosarul penal in cauza.

Acordul de mediere reprezinta in fapt o intelegere civila intre persoana vatamata si suspect. Prin
Legea nr. 255/19.07.2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de
procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind
dispozitii procesual penale, observam ca modificarile aduse Legii Medierii in capitolul cu
dispozitii penale au inlocuit peste tot cuvantul impacare cu cuvantul intelegere. Astfel, intre
partile din conflictul penal nu se mai face o impacare, nu mai are loc un act de impacare, ci
o intelegere, o solutie amiabila la conflict. Astfel la art. 69 din Legea medierii se spune ca
medierea penala ”se inchide prin solutionarea conflictului si incheierea unei intelegeri”; de
asemenea, art. 69, la alin. 2 – ”daca partile aflate in conflict nu au incheiat o intelegere”; art. 70
alin. 4 – ”se constata ca nu s-a incheiat intelegerea”; art. 70 alin. 5 – ”daca partile au ajuns la o
intelegere”.
Din Legea medierii observam ca scopul medierii penale nu este impacarea partilor si acordul de
mediere nu este o impacare in sens penal, ci este o intelegere amiabila privata la un conflict
anume. Mediatorul faciliteaza intelegerea dintre parti si nu impacarea. Intelegerea poate lua
diferite forme, poate fi conditionata, poate avea diverse stipulatii in continut, poate contine orice
tip de intelegere intre parti, daca intelegerea este in cadrul legal si moral. Cu alte cuvinte, acordul
de mediere este un contract privat intre persoanele din conflictul penal, contract supus regulilor
din materia contractelor civile. Acordul de mediere este un contract ce contine o intelegere a
partilor din conflictul penal, asa acum intelegerea a fost convenita ca urmare a discutiilor din
procesul de mediere. Acordul de mediere este un contract civil intre parti, contract ce are ca efect
incetarea procesului penal, dar nu este supus niciunei conditii de validitate asa cum este supusa
impacarea in conditiile art. 159 din Codul de Procedura Penala.

Acordul de mediere are regulile aplicabile contractelor civile, coroborate cu conditiile din
Legea medierii.

Legiuitorul a dat persoanelor vatamate dreptul de a dispune privind raspunderea penala a

faptuitorilor in anumite infractiuni – cele urmaribile la plangere prealabila si cele pretabile la
impacare – si acest drept este suspus medierii, mai exact spus, in baza acestui drept se mediaza,
se negociaza o solutie amiabila – o intelegere la conflict.

Efectele in latura penala ale acordului de mediere – acest contract civil intre parti – sunt stipulate
in mod clar – duc la incetarea procesului penal si sunt efecte care se produc de drept, nu sunt la
latitudinea procurorului ori judecatorului. Asadar, acordul de mediere inceteaza procesul penal
de drept, atunci cand procurorul sau judecatorul ia act de el, si nu este lasat la aprecierea
procurorului sau judecatorului daca sa inceteze procesul penal ori nu, atunci cand la dosarul
penal ajunge un acord de mediere.

C. Acordul de mediere

Poate interveni doar intre suspect si persoana vatamata (medierea poate fi facuta in mod direct
ori prin mandatari cu procura speciala). In cauzele complexe, acordul de mediere trebuie sa fie o
intelegere personala si distincta, deci numarul de persoane suspecte ori numarul de persoane
vatamate care accepta medierea se va reflecta in tot atatea acorduri de mediere intre ele.

Poate interveni pana la ramanerea definitiva a sentintei penale intrucat nicaieri in Legea medierii
ori in Noul Cod de Procedura Penala nu se spune ca acordul de mediere poate fi depus la dosarul
cauzei pana la un anumit stadiu ori moment procesual. (Aici as adauga ca legislatia romana este
actualizata cu privire la recomandarile in domeniul medierii penale, mai exact punctul 4 din
Anexa la Recomandarea europeana nr. (99) 19 spune ca „Medierea in materie penala ar trebuie
sa fie posibila in toate fazele procedurii pe care le parcurge justitia penala”).

Acordul de mediere penala in latura penala a procesului duce la inlaturarea raspunderii penale la
infractiunile pretabile la impacare ori urmaribile la plangere prealabila, fara a exista distinctie
intre ele, conform art. 67 alin. 2: ”in latura penala a procesului, dispozitiile privind medierea se
aplica numai in cauzele privind infractiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plangerii
prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala”. Asadar, nu avem mediere penala
la infractiuni pretabile la impacare si nu avem medieri penale la infractiuni urmaribile la plangere
prealabila. Nu avem acord de mediere penala pentru infractiuni pretabile la impacare si nu avem
acord de mediere penala la infractiuni urmaribile la plangere prealabila. Medierea penala este
posibila la toate aceste infractiuni, in aceleasi conditii, cu aceleasi proceduri, contractul si ulterior
acordul de mediere penala avand acelasi regim juridic la toate aceste infractiuni. Toate aceste
infractiuni sunt la fel de mediabile, la fel mediabile – deci in aceleasi conditii se desfasoara toate
etapele procedurii de mediere, inclusiv redactarea acordului de mediere. De asemenea, art. 312
alin. 3 si 367 alin. 3 din Noul Cod de Procedura Penala stipuleaza ca: ”suspendarea se dispune si
pe perioada desfasurarii procedurii de mediere, conform legii” (Legii medierii n.n), suspendarea
procesului avand loc in toate cazurile unde partile doresc medierea penala si s-au anagajat la
medierea penala prin semnarea unui Contract de mediere, Codul nediferentiind intre infractiuni
pretabile impacarii ori cu posibilitate de retragere a plangerii. Nici in Legea medierii, nici in
Noul Cod de Procedura Penala nu se face distinctie intre aceste infractiuni, ci toate aceste
infractiuni pot fi supuse medierii pe tot parcursul procesului penal, toate in aceleasi conditii
privind medierea si eventualul acord de mediere. Conditia inlaturarii raspunderii penale este ca
fapta sa fie incadrata de procuror ori judecator la una din aceste infractiuni, dar acest lucru
excede cadrului de mediere, mediatorul, odata cu solutionarea conflictului dintre persoane printr-
o intelegere stipulata in acordul de mediere, isi incheie misiunea in conflict, neavand niciun rol
in dosarul penal ori la incadrarea juridica a faptei, care in practica poate suferi modificari oricand
pe parcursul procesului penal. Am tinut sa detaliez mai mult acest punct deoarece se face
confuzie si dinstinctie intre medierea la infractiunile de impacare si medierea la infractiunile cu
retragerea plangerii prealabile, dar aceasta impartire nu este facuta de legiuitor si este lipsita de
ratiune. Medierea penala este aceeasi si se desfasoara in acelasi conditii la toate aceste
infractiuni.

Dreptul la un mediator este un drept fundamental un noua legislatie penala, fiind stipulat in mod
expres la art. 81 si 83 din Noul Cod de Procedura penala, fiind un drept personal – dar comun
atat pentru persoana vatamata, cat si pentru faptuitor. Oricum, medierea nu se poate desfasura
decat cu ambii si doar daca ambii au aceasta posibilitate. Desi si in vechea reglementare era data
posibilitatea de mediere partilor din procesul penal, in noua legislatie aceasta posibilitate a
devenit un drept procesual intangibil si e de la sine inteles ca acest drept este viabil si valabil pe
tot parcursul procesului penal atat pe latura civila, cat si pe latura penala, articolele mai sus
indicate nefacand distinctie (unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa o facem).

Acordul de mediere penala este o alternativa retragerii plangerii penale sau impacarii penale.
Prin acordul de mediere, persoanele nu isi retrag plangerea si nici nu se impaca, prin acordul de
mediere partile se inteleg, iar aceasta intelegere dintre ele produce aceleasi efecte procesual
penale ca si retragerea plangerii ori impacarea penala.

Acordul de mediere este valabil si valid de la semnarea lui de catre partile din conflict – suspect
si persoana vatamata. In Legea medierii nu se dispune ca acordul de mediere penala are ca si
conditie de valabilitate autentificarea lui la notar, ori alta procedura de validare. Acordul de
mediere este un contract valabil intre parti, inca de la data semnarii lui de catre toate partile din
conflict.
Acordul de mediere produce efecte juridice civile si penale de la data semnarii lui. Din acest
moment, efectele sale juridice se produc si intre parti – efectele civile ale intelegerii lor
(exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor civile convenite prin intelegere), dar si efectele
procesual penale – procurorul ori judecatorul luand act de intelegerea lor ca atare, cu exceptia
cand e ilegala ori contravine bunelor moravuri.

Acordul de mediere poate duce la revocarea masurii arestului preventiv, fiind o conditie care nu
mai justifica aceasta masura, conform art. 242 alin. 1 din Noul Cod Porcedura Penala. De regula,
revocarea arestului preventiv ar trebui sa se faca de indata ce acordul de mediere este depus la
dosarul penal si nu la termenul dat de instanta pentru dispunerea incetarii procesului penal. Asta
deoarece intre data depunerii acordului de mediere la dosar si termenul fixat de instanta pentru
incetarea procesului penal ar putea fi o perioada de cateva saptamani sau chiar luni in care
suspectul ar sta in detentie preventiva, desi s-a inteles cu persoana vatamata si nu se mai justifica
privarea lui de libertate.

Medierea penala este o alternativa la procesul penal, iar acordul de mediere este o alternativa la
institutia impacarii penale. Acordul de mediere este un contract civil intre suspect si persoana
vatamata, negociat cu ajutorul si prin intermediul mediatorului, caruia legiuitorul ii ofera efecte
juridice penale importante – incetarea procesului penal la infractiunile pretabile impacarii ori,
unde este posibil, retragerea plangerii prealabile.