SANTA CATERINA MARKET

Santa Caterina Market este o intervenție care are scopul de a conserva țesutul tradițional specific Barcelonei și de
a integra o intervenție anterioară brutală in acesta. Datorită istoriei ce se ascunde in spatele vechii construcții, a
capătat in timp o valoare istorică mare, devenind astfel o cladire cu propria-i viața. Astfel, arhitectul spune
despre aceasta că este o cladire in care, atunci cand te afli in interior, traiești un timp al ei, un timp separat de ce
se află in exterior. De la acest sentiment a plecat intregul ansamblu. Contrastul dintre acoperișul cu forma
organică si fațadele clasice are intocmai scopul de a asigura unitatea compoziționala dintre cele două. Mai mult
de atat, independența acoperisului denotă îtocmai coexistența, definirea reciproca a celor două elemente atat de
contrastante: acoperișul si fațadele.

Arhitectul a dorit pastrarea vechii construcții, deoarece definea locul, insa nu a dorit sa o puna in evidenta prin
noua intervenție. A considerat ca această piața poate reprezenta un loc de tranziție intre strada monumentală care
a strapuns țesutul tradițional al orașului. Țesut care, spune el, trebuie păstrat si valorificat. Astfel, cu ajutorul
diferitelor metode, a reusit să creeze un efect de direcționare major, o direcționare tocmai spre țesutul tradițional.

Fațada principală lucrează impreună cu noua acoperire în vederea îndeplinirii scopului de a atrage fluxul de
oameni în interior și mai departe în țesutul tradițional. Este accentuat efectul de directionare. Prin limita slabă
pe care o reprezintă, datorită numeroaselor goluri, reușește să lucreze foarte bine cu acoperișul cu forma
organică. Astfel intrarea în incintă este facută axial, acoperișul răspunzand acestui lucru prin poziționarea bolții
celei mai înalte în dreptul intrării, boltă care în interior determină traseul principal. Mai mult decât atât, faptul că
acoperișul depăseste limitele construitului formează un spațiu acoperit primitor la intrare care trage și mai mult
trecatorii către interior.

Acoperișul joacă un rol important în efectul de direcționare către țesutul tradițional, prin contrastul pe care îl
formează cu fațada clasică a vechii construcții. Acesta este foarte colorat și are o formă organică, lucru care
atrage oamenii curioși. Prin independența acoperirii fată de masa construită, acoperisul pare că plutește, lucru
care crează un efect ascendent. In fața pieței se observă cel mai bine contrastul dintre intervenția nouă și vechia
construcție. Acest contrast joacă un rol esențial în asigurarea unității compoziționale prin tensiune dinamică, dar
ajută și la definire reciprocă. Astfel, arhitectul nu renunță la trecutul construcției, dar nici nu face un scop din a-l
valorifica. Noul si vechiul se determină reciproc, sunt percepute și ințelese simultan, impreună. Un astfel de
contrast dă lizibitate compoziției și este important pentru percepție.

În interiorul pieței există trei trasee principale determinate de geometria acoperișului format din trei bolți. Aceste
trasee nu sunt drepte, reușind să reproducă trama stradala neregulată a țesutului tradițional către care se
îndreaptă. Aceste trasee sunt ierarhizate la randul lor, traseul in mijloc fiind de fapt cel mai important, deoarece
în dreptul lui se află bolta cea mai înalta. Cele trei trasee sunt conturate în planul de bază cu ajutorul
magazinelor, care pot fi văzute ca niște fronturi. Cu toate ca exista trei "strazi" principale, sunt si numeroase
trasee secundare care le leagă pe cele principale, formand impreuna o trama organica. Astfel, cel mai puternic
efect este in continuare cel de direcționare spre spatele constructiei, interiorul reprezentând un spațiu de tranziție
dinspre strada monumentală, către țesutul tradițional. Desi putem spune ca efectul de direcționare este unul
puternic datorita geometriei acoperisului format din bolti care orientează puternic, dar și datorită "străzilor"
conturate în interior în planul de bază cu ajutorul magazinelor. De asemenea planul de bază prezinta si un model
al pavajului, mai multe dungi negre care parcurg intreg ansamblul, de la intrarea in construcție pâna la iesirea din
piață.

Spatele reprezintă centrul de greutate al pieței, este locul în care tot fluxul de trecatori care vine din interiorul
construcției se oprește pentru a se reorienta.Din punct de vedere al efectului gravitațional, acesta este în
continuare ascendent datorita bolților înalte ale acoperișului. Direcționarea de data asta este facută prin alte
mijloace, astfel, poziționând registrul panourilor de lemn inclinat, a reușit să descurajeze avansarea catre interior,
deoarece scopul arhitectului este de a ține oamenii in țesutul tradițional sau de a îi ademeni în acesta. Astfel,
inclinarea peretelui în spre om sugerează instabilitate și nu incurajează avansarea, iar înclinarea peretelui în
celălalt sens crează o limită greu accesibilă.

Efectul de delimitare a spațiului este resimțit chiar daca se pastrează continuitatea vizuala dinspre interior spre
exterior. Forma pieței este una neregulată , cu zone mai publice și zone mai retrase, care este determinată de
fronturile blocurilor de locuințe.
În integritatea sa acest ansamblu funcționează asemenea unui oraș într-un alt oraș, deoarece adăpostește
numeroase funcțiuni: comerciale, locuire și loisir.

Din punct de vedere al volumului, spațiul cinstruit domină spațiul neconstruit, însă acesta din urmă are o formă
nedeterminată care este preluată de volumele construite aflate în jurul pieței.

Compozita ansamblului se bazează pe contrast, realizându-se lizibilitatea și unitatea compozițională printr-o

tensiune dinamică ce se stabilește între volume.

Spațiile sunt percepute succesiv, fiind puse în valoare de efectul de direcționare al ansamblului. Astfel, primul
spațiu, situat în față centrului comercial, este amplu, cu o formă aproape regulată, ușor de înțeles. Urmând “
stradutele” din interior care conduc spre un spațiu al cărui volum este fragmentat, formă neregulată determinând
un spațiu interesant care este descoperit pe măsură ce este parcurs.

Fiecare element component se deosebește de celelalte prin tratare și proporții. Blocurile de locuințe se dezvoltă
pe vertical, iar spațial comercial pe orizontală. Din punct de vedere al tratării, acoperirea pieței poate fi
considerate un element dominat, însă prin alăturarea cu vechia fațadă cu portice și ansamblul mosern de locuințe
se realizează o unitate a acestor elemente.

Impactul puternic al noii intervenții se datorează acoperirii datorită formei sale organice și a plăcuțelor ceramice
viu colorate. Acesta atrage vizitatori și oferă atmosfera spațiului interior.

Astfel, proiectul se adadpteaza complexității sitului, fără a insista pe un anumit moment istoric, mai degrabă
afișând acasta suprapunere de momente diferite în timp relevante pentru istoria și arhitectura din Barcelona.