Aniversarea mea

Aș vrea să vă povestesc o întâmplare din viața mea, pare destul de stupidă dar trebuie și eu să
pregătesc ceva la limba română pe ziua de azi, da, azi, că deja e trecut de doisprezece. Să
revenim la subiectul nostru, recent am sărbătorit ziua mea de naștere și am făcut-o cu cei mai
apropiați prieteni, la o cafenea. Mai precis eram cu Mihai, Vlad, Gabi, Cristina, și Andreea.
Bineînțeles am primit felicitări, cadouri și multe cuvinte frumoase în adresa mea, ceva obișnuit
pentru o aniversare. Am stat la masă, am sărbătorit, am dansat, într-un cuvânt am avut o seară
de minune. Toată petrecerea s-a terminat la ora douăzeci și trei și jumătate, aproximativ atunci
toți prietenii mei au plecat acasă, rămăsese doar Vlad, cel mai bun prieten. E puțin straniu, dar
trebuia să achit nota la sfârșit, căci nu făcusem o comandă din timp care putea fi deja plătită. În
acel moment, care mai apoi a devenit unul crucial, am realizat că fiind dus pe unda veseliei
uitasem portmoneul acasă...

Vlad, care stătea cu mine la masă, chiar atunci când chelnerul a adus nota de plată, a
observat că ceva nu e în regulă. Ma privit lung, apoi peste câteva secunde îmi zice:

-Numai nu spune că ți-ai uitat portmoneul...! Vocea lui fusese străpunsă de o dezamăgire.Eu
nu știam ce să-i răspund, pentru că mă simțeam cu musca pe căciulă, deoarece în fața noastră
stătea un domn a cărui mimică a feței denota faptul că e în așteptarea unei recompense, era
chelnerul.

-Nu aveți bani ca să achitați? Întrebă mirat chelnerul. La care am răspuns cu rușine:

-Mă iertați, dar... mi-am uitat portmoneul...

-Bine, și cum procedăm...? Dacă nu achitați voi fi nevoit să cer ajutorul administratorului!

În acea clipă mi-a venit o idee care mi-a semănat un bob de speranță în suflet. M-am gândit
să o telefonez pe sora mea, care îmi poate aduce bani, pentru a achita. Am luat telefonul mobil
și repede am sunat-o. Ea înțelese situația și, în douăzeci de minute ajunse la cafenea.

După ce am achitat mi se luase o piatră de pe inimă, iar sora, Vlad și chelnerul bufniseră în râs.
Nu înțelegeam care e cauza, de ce, ei, care câteva minute în urmă aveau o atitudine serioasă de
parcă erau în pericol, acum râd în hohote. De fapt, părinții mei mi-au făcut o surpriză achitând
din timp, iar sora, chelnerul, mai apoi și Vlad știau de acest lucru și deciseră să-mi facă o farsă.
Nu credeam în asta pană când chelnerul îi întorsese banii înapoi surorii.

Vreau să vă spun că acea seară a rămas ca o amintire frumoasă, mai ales acea farsă care m-a
pus puțin pe ace.

Apreciez această întâmplare din perspectiva zilei de azi ca un rod al imaginației nocurne, căci
narațiunea dată n-a avut loc în realitate, totuși cred că e compatibilă cu o notă mare!