Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Sf. Teodor Studitul ne-a lăsat o operă deosebit de folositoare mai ales pentru
timpul nostru, când apar noi şi noi răstălmăciri şi interpretări personale ale
modului în care trebuie dusă lupta împotriva eresului ecumenist. Fiind implicat
mai întâi în controversa micheiană (sinodul preacurvar), iar mai apoi în lupta cu
iconoclasmul, Sf. Teodor a scris o mulţime de scrisori către clerici, mireni şi
monahi, în care descrie cu exemple concrete atitudinea pe care creştinii
ortodocşi ar trebui să o aibă faţă de eretici şi faţă de cei ce sunt în comuniune cu
aceştia.
„Tu îmi spui că te temi să-i spui preotului tău să nu mai pomenească pe ereziarh.
Ce să-ţi răspund la asta? Eu nu-l îndreptăţesc: dacă comuniunea prin simpla
pomenire pricinuieşte necurăţie, atunci cel ce pomeneşte pe ereziarh nu poate fi
ortodox.” [Epistola 58. Către soţia unui spătar numită Mahara]
„Şi pentru ce a fost această schingiuire? Pentru a-l sili pe ascetul lui Hristos să-l
pomenească pe el ca episcop.” [Epistola 51. Către fiul Naucratie]
„Sarcina monahului este să nu admită nici cea mai mică inovaţie în Evanghelie,
astfel încât în caz contrar, dându-le mirenilor exemplu de erezie şi comuniune cu
ereticii, să nu poarte responsabilitatea pentru pierzania lor.” [Epistola 39. Către
egumenul Teofil]
Relaţia cu preoţii ortodocşi ce din frică pomenesc
episcopi eretici
Aşadar, dacă cel ce a hirotonit s-ar îndrepta, li s-ar îngădui lor îndată să
săvârşească cele sfinte; dar întrucât el se află în erezie, pomenind pe eretic,
atunci chiar dacă ar şi spune că are un cuget sănătos, nu se poate ca cei
hirotoniţi de el să fie adevăraţi slujitori ai Domnului.” [Epistola 40. Către fiul
Naucratie]
„Mulţumim lui Dumnezeu că şi voi, sfinţilor părinţi, aţi rămas neclintiţi în furtuna
ereziei iconoclaste, nefiind atraşi de comuniunea vătămătoare de suflet cu ea, ci
alergând aţi căpătat preafericita cunună a prigoanei, care cu adevărat este
vrednică de virtutea voastră şi a învederat nevoinţele ascetice pe care le-aţi
săvârşit în trecut.” [Epistola 70(258). Către monahii Avolie şi Ioan]
„Unii au suferit un naufragiu deplin în ale credinţei; alţii, chiar dacă nu s-au dus la
fund prin cuget, totuşi pier prin comuniunea cu erezia.” [Epistola 15(74). Către
Patriarhul Ierusalimului]
„Eu am auzit că tu, iubite frate, nu i-ai lăsat pe cei ce au trădat credinţa să te
atragă în comuniunea cu ereticii şi astfel l-a proslăvit pe Dumnezeu. Depărtându-
te de comuniunea care desparte de Dumnezeu, cu toate că ereticii erau în
demnitatea de învăţători, tu te-ai ascuns, trăind împreună cu lucrătorii în munţi şi
peşteri, preferând mai bine să suferi chinuri şi necazuri, decât să renunţi la viaţa
veşnică pentru plăcere vremelnică, şi acum ai drept povăţuitor şi învăţător pe
Hristos Dumnezeul nostru, pentru Care şi suferim.” [Epistola 219(407). Către
monahul Arcadie]
„Eu i-am adus lui Dumnezeu o mare mulţumire pentru faptul că mirenii, în rând
cu monahii, se străduie să fie bineplăcuţi Domnului, ferindu-se de bezna ereziei.
Într-adevăr, frate, aceasta e beznă şi cursă a diavolului. Pe cel ce nimereşte în
această cursă, comuniunea cu ereticii îl desparte de Hristos şi îl alungă departe
de turma Domnului.” [Epistola 245(433). Curatorului Constantin]
„În aceste zile, când nu doar femeile de felul tău şi cele tunse în monahism, ci
aproape toţi monahii şi egumenii Bizanţului sunt ademeniţi, tu cu puţini alţii ai
preferat să suferi pentru Hristos, dar să nu intri în comuniune cu ereticii, care
desparte de Hristos. Căci oricine intră într-o astfel de comuniune, se desparte de
Hristos, asemenea lui Iuda, şi devine împreună părtaş cu cei ce L-au dat pe
Hristos la răstignire.” [Epistola 256(444). Către egumenă]
„Dar dacă el iarăşi se fereşte de Euharistie pe motiv de erezie, aşa e corect. Căci
împărtăşania unui eretic sau a unui vădit osândit pentru viaţa sa te înstrăinează
de Dumnezeu şi te dă în mâinile diavolului.” [Epistola 58. Către Spataria, numită
Mahara]